Apa ?nvolburat? a raului Tenebre curgea cu repeziciune la vale, sp?land ?n calea sa pietrele de diferite forme ce se g?seau de-a lungul albiei raului. ?i acea curgere vertiginoas? amintea cumva de trecerea timpului, de amintiri l?sate ?n urm? ?i de via?a care-?i schimba atat de repede cursul, m?cinat? de tragedii, triste?i ?i doar pe alocuri fiind pres?rat? cu fericire.

  Anume la astfel de lucruri ?i se gandea Anaya ?n timp ce privea ?int? la apa ce curgea nebune?te la vale. Astfel, oglindindu-?i pe cat posibil chipul ?n acea ap? ?ntunecat?, privirea ei trist? amintea de-al ei trecut ?nvolburat, cel de care-?i amintea doar atunci cand ajungea la fundul abisului, cel ?n care c?zuse de mult ?i din care nu se mai putuse ?ntoarce nicicand la suprafa??.

  ?i, de parc? ar fi deranjat-o lumina razelor ce se reflectau pe suprafa?a Raului Tenebre, la fel de mult precum o deranjau amintirile, Anaya se ?ncrunt? ?i ?nchise ochii. Dar, chiar dac? continua cu ochii ?nchi?i, se sim?ea ?nc? ame?it? ?i pustiit?, c?ci via?a demult lipsea din al ei trup, dar chiar ?i a?a ?i sim?ea atat de bine povara pe umeri.

  Avea ?i de ce s? se simt? astfel, atat de cople?it? de emo?iile trecutului, c?ci doar odat? pe an b?trana vulpe Anaya avea dreptul s?-?i aminteasc? al ei trecut. La fel, doar odat? pe an, sim?ea o for?? miraculoas? ?i tainic? controland-o ?i curgandu-i prin vene - acea for?? a vie?ii de care-i era atat de dor chiar dac? demult nu mai tr?ia printre oameni.

  Astfel, amintindu-?i fragmente din acel trecut, Anaya ??i ?ndrept? fa?a spre soare. Avea ?nc? ochii ?nchi?i, dar zambea. Da, zambea ?i asta se datora f?r? doar ?i poate c?ldurii razelor solare care-i mangaiau fa?a ?i desigur ?i acelui vanticel c?ldu? ?i juc?u? care-i r?sfirase parte din p?rul lung, ?mpletit ?n coad?, pe fa?? ?i pe umeri. Dar, de?i uneori o deranjau acele gadilituri pe piele, b?trana nu-?i lu? p?rul rebel de pe fa??, ci-l l?s? s?-?i fac? de cap ?mpreun? cu vantul, c?ci sim?ea astfel atat de vie briza vie?ii.

  De aceea probabil ?i murmur? b?trana ?ntr-un final, atat de cople?it? de emo?iile ce-o ?ncercau ?n acele clipe - fericire, nostalgie, triste?e, iubire ?i multe altele, ?Vā?kkai! Viti illāmal pō?a pi?aku, nī?ka? ē? vā?kkaiyait to?arki?īrka??” (De ce continui al?turi, Via??, cand soarta nu mai e?”) Dar, de?i nu rostise astfel de cuvinte de mult? vreme, nimeni nu-i r?spunse. Nici chiar vantul, cel care i se juca prin plete. Nu-i r?spunse nici natura, cea care susura ?n jur prin ?opotul apei ?i fream?tul frunzelor, la fel cum nu-i r?spunse nici cerul nelimitat sc?ldat de alb?strimea inocen?ei ?i-a eternit??ii.

  Deodat? ?ns? Anaya tres?ri cand auzi cum susurul vertiginos al raului se opri. De aceea ?i deschise ochii ?i v?zu c? apa neagr? devenise dintr-o dat? str?vezie. Apoi, chiar ?n centrul raului, din valuri ?nspumate ap?rute acolo de nic?ieri, ap?ru Gaea.

  De vorbit nu vorbir? ?ns? nici una. Doar se privir? ?n t?cere, minute ?n ?ir. Numai c?, de?i p?rea c?-?i privesc ambele chipul, Gaea privea la ochii tri?ti ai b?tranei, ?n timp ce Anaya privea la ape, de care-i fusese mereu atat de fric?. Apoi, sim?ind privirea Titanidei a?intit? asupra ei, Anaya zambi. Al ei zambet ?ns? era atat de trist, c?ci doar odat? ?n an avea dreptul s?-?i oglindeasc? chipul ?n ape, s? simt? mangaierea vantului ?i la fel s? fie v?zut? de oameni. Asta se ?ntampla ?ns? doar lang? Raul Tenebre, cel ?n care-?i pierduse via?a cu mul?i ani ?n urm?.

  ?n cele din urm? Anaya ?nchise iar ochii. Pentru scurt? vreme. ?i oft?. Dup? care, cand sim?i c? se calmase, cand sim?ise c?-?i alungase pe cat posibil nostalgia amintirilor trecutului, Anaya privi iar la Gaea ?i-i spuse, ??tii, Mam? P?mant, uneori m? ?ntreb cat? suferin?? poate ?nc?pea ?n pieptul unui om. Dar s? ?tii c? n-am g?sit nicicand r?spunsul la aceast? ?ntrebare. Precum n-am aflat secretul tinere?ii sau de ce bate vantul.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Titanid? s? zambeasc?. ?i avea de ce, c?ci, ca ?n fiecare an, ?n acea zi, b?trana Anaya ?i punea de fiecare dat? astfel de ?ntreb?ri nostalgice. De aceea ?i r?spunse cu aceea?i ?n?elepciune ca ?n fiecare an, ??i nici n-o s? afli r?spuns la aceste ?ntreb?ri, Anaya.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? nimeni nu ?tie r?spuns la ele. Nici via?a nu ?tie de ce exist?, nici vantul de ce bate ?i nici timpul nu ?tie secretul ca s? se opreasc? ?n loc ?i s? ne permit? s? fim mereu ve?nici.”

  ?Chiar ?i a?a, a? da o eternitate s? am o astfel de putere. Cel pu?in s? opresc timpul sau s? schimb lumea.”

  ??i, pentru ce ai nevoie de o astfel de putere? Sau s? schimbi lumea? Credeam c?-i de ajuns c? ?nc? exi?ti pe p?mant cand demult ar fi trebuit s?-?i ?ndrep?i pa?ii sufletului spre Aeon.”

  ?Pentru c?…,” apoi Anaya t?cu pentru scurt? vreme, ?a? vrea s? tr?iesc iar??i.”

  ?S? tr?ie?ti? Dar acum, acum oare nu tr?ie?ti? E?ti pe p?mant. E?ti ?mplinit? al?turi de cei pe care-i iube?ti. Oare asta nu-i de ajuns?”

  ?Nu, nu e, Mam? P?mant,” spuse b?trana nostalgic?. ??i, poate c-o s? par acum nerecunosc?toare, dar asta pentru mine nu e via??. Pentru mine, s? tr?ie?ti, ?nseamn? s? fii cu omul drag al?turi. La fel… mi-a? dori s? mai fiu m?car o zi tan?r? fecioar?, s? pot canta ?n pragul casei p?rinte?ti, s? dansez cu foc lang? cel care-mi face inima s? cante ?i s? mai mor odat? ?n bra?ele iubirii.”

  ?Pentru asta ?ns?, b?tran? Anaya, trebuie s? rena?ti. Ca s? sim?i din nou gustul vie?ii trebuie s? dai o nou? form? sufletului t?u. La fel, ca s? mori din nou ?i s? iube?ti iar??i, trebuie s? la?i ?n urm? totul.”

  ??tiu. Dar… nu pot totu?i s?-mi uit fosta via??.”

  ?De ce? Ce-i atat de bun la acea via?? ?ncat vrei s? te ?ntorci la ea? De ce pur ?i simplu nu-i po?i ?ntoarce spatele ?i uita r?ul pe care al?ii ?i l-au f?cut? Dac? faci asta po?i tr?i o alt? via??. Mult mai frumoas? poate decat cea tr?it?.”

  Aceste cuvinte ?ns? o f?cur? pe Anaya s? se cutremure. Apoi privi din nou apa care st?tea ?n loc ?n acele clipe cand ar fi trebuit s? curg? vertiginos ?i se ?ncrunt?, c?ci, dintr-o dat?, z?ri o Anaya tan?r? ce se l?sase s? cad? pe spate ?n ape, ca s? nu mai ias? la suprafa?? mai apoi. ?i, de?i era doar o amintire, b?trana o tr?i atat de intens. La fel cum o duru enorm s? vad? cum un b?rbat ?ntoarse spatele acelor ape, l?sand pe mal, ?n locul de unde ea disp?ruse ?n ape, o floare de violet?. De aceea ?i zambi atat de trist b?trana ?ntr-un final cand ??i aminti chipul ?i numele acelui b?rbat, c?ci anume el o ?inea ?nc? pe acel p?mant, a?teptand ?mpreun? Soarta s? ?ntoarc? ?napoi Roata Timpului ?i s? le dea ?ansa s? renasc? din ape, s? pun? cap?t regretelor ?i tristelor amintiri ?i s? tr?iasc? din plin iubirea care lor le-a fost candva negat?.

  Dar, de?i privea ?n aceea?i direc?ie, Gaea nu v?zu acela?i lucru ca ?i b?trana. Ea v?zu doar cum acel b?rbat plecase, f?r? regrete, l?sand acea floare de violet? pe mal, o floare care era totu?i ofilit?, asemeni iubirii ce ?ncetase s? mai existe ?n al ?ndr?gosti?ilor piept.

  ***

  ?N URM? CU 40 DE ANI.

  Era mare s?rb?toare ?n satul din vale. Era cantec ?i dans ?i tineri prin?i unul lang? altul, mi?candu-se ?n ritmul vie?ii. ?i, prin?i ?n acel dans, unul lang? altul, ??i aruncau ocheade pline de dor, c?ci sim?eau din plin calul s?lbatic al tinere?ii galopand prin al lor piept, ar?tandu-?i nebunia ?i dorul de-a zburda liber peste ?ntinsuri.

  Dar, a?a cum nu po?i face din prima un cal s?lbatic s? accepte hamul, la fel nu po?i opri ?i valul vie?ii s? curg? cu repeziciune la vale. De asemenea, cand totul ?n jur fierbe ?n valtoarea dragostei ?i-a tinere?ii, nu-i po?i spune inimii s? ?nceteze s? bat?. La fel cum nu po?i s?-?i ?ii ?n frau dorin?ele cand al?turi de tine st? cel pe care ?l iube?ti.

  Acela?i lucru sim?ea ?i tan?ra Anaya, prins? ?n joc al?turi de Kiran, un tan?r de 20 de ani, aceea?i varst? pe care o avea ?i tan?ra. ?i era frumos acel Kiran: zvelt, ?nalt de statur?, cu p?r negru ca pana corbului ?i must?cioar? abia mijit? de aceea?i culoare. Iar pielea lui, de nuan?a m?slinelor coapte, atat de pl?cut? la atingere, ?i f?cea inima s? bat? vertiginos ?n piept ?n timp ce privea pe furi? ai lui ochi alba?tri, ce-au furat candva din culoarea cerului, din apa lin? de izvor, ?n care se oglindea atat de clar tinere?ea ?i trecerea timpului.

  Tan?ra ?ns? era exact opusul lui. Avea p?r b?lai, lung pan? la brau, ?i era mic? de statur?. Ochii ?i erau negri ce erau contrastul perfect al pielii ei albe ca spuma laptelui sau ca fosforul pre?ios ce abia a fost scos la soare ?i dat lumii s?-l admire din plin.

  Chiar ?i a?a, ?n ciuda vizibilului contrast dintre cei doi, tinerii se sim?eau atra?i unul de cel?lalt precum un magnet, c?ci caii s?lbatici, galopand prin sufletul lor, ?i f?ceau s? se apropie mai mult ?i mai mult. La fel se apropiau ?i ale lor palme, ce-?i ?mpleteau degetele ?ntre ele, f?candu-le acel sange, care ?i a?a curgea nebun prin vene, s? curg? ?i mai rapid decat pan? atunci. Astfel, cand sim?eau c? fierbin?eala punea st?panire pe ei, tinerii ??i mu?cau u?or col?ul buzei ro?ii cu fosforul alb al din?ilor, de parc? acea atingere ar fi fost o dulce s?rutare a celuilalt.

  Dar asta nu era de ajuns. La fel cum nu erau de ajuns privirile sau atingerea mainilor. De aceea ?i-o prinse Kiran pe Anaya ?ntr-un final de mijloc. Apoi, dup? ce-o trase spre el de-i lipi complet corpul de al lui, o s?rut? fugar pe obraz ?i-i ?opti sfios la ureche, ?S? mergem acolo unde putem fi ?n doi.”

  Tan?ra ?ns?, ca orice tan?r? decent?, ??i ascunse sfioas? privirea. Dar totu?i zambi ?i ?ncuviin??. De aceea ?i ?ndr?zni tan?rul s-o apuce strans de man? ?i s-o trag? dup? el printre ceilal?i dansatori, de parc? i-ar fi fost team? s? n-o piard? ?n valtoarea acelui dans nebun ce se ?ncinsese ?n centrul satului.

  ?i, de?i privea cu mare aten?ie ?n jur s? vad? de n-o s?-i vad? cineva, ??i d?dur? tinerii cat de curand seama c? nim?nui nu-i p?sa ?n acele clipe de ei. Doar lor le p?sa de acea dragoste tinereasc?, asemeni focului bine ?ncins ?n vatr?, ce le f?cea ?i inimile s? bat? atat de puternic ?n piept. De asemenea, ?n timp ce plecau, observau ici ?i colo ?i alte perechi asemeni lor - atingandu-se pe furi?, mu?candu-?i u?or col?ul buzelor, c?ci acei tineri, ?ncin?i de focul dragostei ?i-al jocului, visau pe ascuns, uneori ?n t?cere, s? simt? din plin pasiunea curgandu-le prin vene ?i de asemenea s? guste pe furi? fructul interzis. ?i, de l-or gusta ei ?i le-o fi pe plac, apoi s-or apuca de man? ?i s-or ?ine unul de altul o via?? ?ntreag?, c?ci pentru asta erau horele ?n sat: s? uneasc? inimi, dou? destine, ca s? dea mai apoi na?tere altor suflete ce s-or iubi cu patim? apoi ?i-or gusta ?i ei din fructul interzis al pasiunii.

  Ajun?i afar? ?ns?, se oprir? pentru cateva clipe. Se privir? apoi sfio?i ?n ochi ?i chicotir?. Dar, cand sim?ir? ambii zburdalnicul vant jucandu-se cu ale lor plete la fel cum mangaia pl?cut al copacilor ramuri, cei doi tineri se cutremurar? u?or. Era ?ns? nu de frig, ci din cauza dulcelui s?rut al vantului, cel care le p?trunse u?or sub panza sub?ire a hainelor ?i-i f?cu s? se ?nfioare. Astfel ?ns? sim?ir? ?i mai intens al dragostei tainic fior ?i a pasiunii interzis? chemare.

  De aceea ?i-o prinse Kiran mai strans de man? ?i-o trase dup? el spre un palc de copaci v?zu?i ?n zare. Acel loc ?ns? nu fusese ales la ?ntamplare. Din contr?: era un loc cunoscut, a lor ascunz?toare, al lor col? de rai, ce-i ferea de ochii lumii ?i le d?dea timp destul s? fie ?n doi. ?i, de?i erau ambii tineri ?i s-ar fi putut iubi deschis, aveau totu?i interzis la iubire ?i asta din cauza lui Kiran. De altfel nu era vina lui. Dar totu?i faptul c? era s?rman ?i orfan de p?rin?i ?l f?cea automat un candidat nepotrivit la mana ?i inima tinerei Anaya, care era singur? la p?rin?i ?i dintr-o familie de oameni ?nst?ri?i. De altfel tat?l Anayei era considerat om avut, cel mai ?nst?rit din sat, cu mine de c?rbune ?i de sare ?i diverse averi. De aceea ?i nu-l suporta el pe tan?r, crezandu-l un oportunist. ?i, de cate ori ?l vedea prin preajma Anayei, ?l amenin?a deschis c?-l omoar? de-l mai vede c?-i d? tarcoale.

  Tan?rului ?ns? pu?in ?i p?sa de acele amenin??ri. Pentru el iubirea lui ?i Anaya erau mai importante. La fel credea ?i tan?ra. De aceea ?i se luptau din r?sputeri s? fac? real? a lor poveste de dragoste, chiar dac? luptau ei ?mpotriva sor?ii ?i-a oamenilor deopotriv?.

  Astfel, ajun?i sub acel palc de copaci, Kiran o prinse pe tan?r? ?n bra?e ?i-o stranse la piept. ?i, cand piepturile lor se atinser?, ai tinerei sani ?mbobocir?, c?ci sim?i dintr-o dat? iubirea ?nflorindu-i ?n piept asemeni trandafirilor. Acea ?mbr??i?are ?ns? era ?i atat de dorit?, una tandr? ce le f?cea inima s? cante. De aceea ?i le b?tea nebune?te ?n piept, c?ci ?nsemna pentru ei fericirea strigand din tot sufletul ?iube?te.”

  Anaya se temea ?ns?: de tat?l ei, de ce-o s? spun? lumea, de fericire chiar. De aceea ?i ?ncerca cumva s? pun? frau acelei nebunii care i-ar fi putut duce pe ambii pe calea pierzaniei. ?i, cand buzele b?rbatului ?i atinser? buzele ?ntr-o dulce s?rutare, dar care totu?i parc? o fripse, tan?ra ?l ?mpinse u?or de lang? ea.

  Al ei refuz ?ns? ?l mir? pe Kiran. De aceea ?i-o privi el atent. Apoi, oarecum cu team?, ?ntreb?, ?Am fost cumva grosolan?”

  ?Nu, nu-i asta,” se balbai tan?ra. ?Doar c? nu mi se pare corect ce vrem s? facem. ?i… chiar dac? dragostea ne ?ndeamn? s? ne arunc?m cu capul gol ?n aceast? pr?pastie a pasiunii, iar noi, ca doi orbi, ne ?ndrept?m cu pa?i gr?bi?i spre ea, cred c-ar fi mai bine s? a?tept?m. De altfel, Kiran, eu nu pot fi cu tine f?r? acordul tat?lui meu.”

  ??tii ?ns? prea bine c? el n-o s? accepte niciodat? s? fim ?mpreun?, Anaya. De aceea ?i am decis aceast? nebunie. Doar astfel putem fi ?mpreun?. ?i cred c? pentru a noastr? iubire trebuie s? lupt?m.”

  ??tiu. Dar totu?i, ceea ce propui e nebunie. ?mi ceri s? renun? la ce am mai sfant pe lume, la feciorie, pentru o via?? ?ntreag? cu tine. E prea mult. Tu m?car realizezi ce-mi ceri?”

  Ale ei cuvinte ?ns? ?l r?nir? pe tan?r adanc ?n piept. ?i da, dureau ca naiba acele cuvinte. ?i sim?ea el c? nu le merita, c?ci decise o astfel de nebunie tocmai pentru c? ??i d?dea seama c? alt? ?ans? s? fie ?mpreun? n-aveau. Dar, de aveau s?-?i petreac? noaptea ?mpreun? ?i apoi tat?l Anayei avea s? afle, era s? fie nevoit s?-i accepte. Anaya ?ns? se opunea ?n acele clipe. De aceea ?i era tan?rul confuz, c?ci lui i se p?rea c? ea se opune din cauza unui alt motiv ?i nu pentru c? se temea de-al ei tat?. Dar, cum nu ?tia despre asta sigur, decise s? ?ntrebe, ?E?ti sigur?? C? doar din cauza tat?lui t?u nu accep?i s? fim ?n doi?”

  Se mir? ?ns? ?i mai mult s? vad? c? Anaya se cutremurase din tot trupul. Chiar ?i a?a nu mai spuse nimic. Doar a?tept? ?n t?cere al ei r?spuns. ?i, cand ?n sfar?it ??i putuse controla emo?iile, tan?ra spuse, ?Desigur. Ce altceva ar mai putea fi?” Min?ea ?ns?. Da, min?ea, c?ci ?ntr-adev?r avea un mare secret pe suflet, unul care nu-i permitea s? tr?iasc? a?a cum ??i dorea ea. ?i, sim?ind c? altfel n-o s?-i alunge tan?rului ?ndoiala din suflet, ?opti cat de curand, ?Eu te iubesc.” ?i ale ei dulci ?oapte ?l f?cur? pe tan?r s? cedeze ?n fa?a ei. Anaya ?ns?, ca s? fie convins? c?-i alungase orice ?ndoial? din suflet, ??i apropie ?i mai mult chipul de-al lui ?i murmur?, ?Nu-?i cer decat s? mai a?tept?m pu?in. Un scurt r?gaz. Doar atat. Dup? aceea ??i promit c? vom fi pe veci ?mpreun?. Bine? Doar un mic r?gaz cred c? nu-i atat de mult pentru eternitatea pe care o vom petrece apoi ?n doi.”

  Spunand astfel de cuvinte, tan?ra ?l privi pe Kiran atent. El ?ns? parc? ezita. Dar, cand ea se ridic? pe varfuri ?i-i atinse umerii cu palma, el ?nchise ochii, la fel ca ea, ?i se l?sar? prad? s?rutului. Unul prelung ?i inocent la ?nceput, ce-i f?cu pe ambii atat de ferici?i.

  Kiran ?ns? se ab?inea de la nebunie datorit? ei, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? de-?i va da frau liber pasiunii o poate speria. ?i, de ea ar fi plecat atunci ar fi pierdut-o la sigur, ceva ce el nu-?i putea permite, c?ci mai bine mort decat f?r? ea, a?a ??i spunea mereu ca s? se lini?teasc? pe sine.

  ?n cele din urm? ?ns? se l?sar? prad? s?rutului, al nebuniei ?i-al pasiunii. ?i, unul ?n bra?ele celuilalt, apropiindu-?i trupurile atat de mult, transformar? acel loc ascuns ?ntr-o p?rticic? de rai, unul ?n care focul pasiunii ?i arse complet pe din?untru, oprind astfel ?i timpul pentru mult? vreme, doar ca ei s? fie m?car atat ?n doi.

  ***

  A doua diminea??, Anaya decise c? era timpul s?-?i decid? propriul destin. Dar, ca s? fac? asta, avea mai ?ntai nevoie s? pun? cap?t nebuniei tat?lui ei. ?i da, nu era vorba de-o simpl? ur? fa?? de un tan?r din sat, ci mai mult decat atat. Era vorba de l?comie, c?ci, visand la ?i mai mult? avere, ajunse ?ntr-un final de f?cu pact cu diavolul, iar cine pl?ti acel pre? mult prea mare fu f?r? doar ?i poate Anaya.

  Din aceast? cauz? ?i fusese nevoit? Anaya s? ?in? piept acelui diavol pentru mul?i ani de-a randul. Avea doar 15 ani pe atunci cand ?i v?zuse chipul pentru prima dat?. Dar, de?i ?l v?zuse zilnic pe acel demon, nu se putuse obi?nui nicidecum cu a lui prezen?? sau cu aura lui. El ?ns?, orbit de-a ei frumuse?e, ?i-ar fi dorit-o ve?nic al?turi. Doar c? avea puteri limitate asupra fetei ?i asta datorit? tat?lui ei.

  The tale has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  De fapt, b?tranul Aman, tat?l Anayei, ?n ciuda nebuniei ?i-a l?comiei sale, decise s?-?i protejeze pe cat posibil fiica. De aceea ?i strecur? pe ascuns ?n acel pact, pe care-l semnaser? apoi cu sange, ca fiica lui s? petreac? doar cateva ore pe zi ?n compania acelui demon ?i nu o eternitate a?a cum ?i-ar fi dorit Coallar, c?ci anume el era acel demon ce visase la dragostea unei copile f?r? s? fie capabil s?-i dea fericirea ?n schimb.

  Prima dat? cand Coallar o v?zuse pe copil? era ?ntr-o frumoas? diminea?? de prim?var?. Anaya ?ns? nu-l v?zuse atunci. Ea era doar fericit? c? tr?ia ?i c? se bucura de via??. De aceea ?i canta cu al ei glas cristalin ?n timp ce culegea flori de violet? pe un imens camp ?nflorit. Numai c?, privind la un moment dat spre p?dure, acolo unde se ascundea de fapt Coallar ?n acele momente, dup? primul rand de copaci, ai ei ochi negri ?l fermecar? pe demon, iar el decise s-o aib? al?turi cu orice pre?.

  Numai c?, ?n acea zi, temandu-se s? n-o sperie, se retrase cat mai adanc ?n acea p?dure. Ba chiar nici n-o urm?ri s? vad? unde ?i era casa dup? cum ?i era lui Coallar felul. El doar citi ?n ochii ei parte din al ei trecut. ?i, afland cine-i era tat?l ?i cat de avar era b?tranul Aman, ?l c?ut? anume pe el ?i-i propuse un pact pe care acela nu-l putea refuza: bog??ii nelimitate ?n schimbul fiicei.

  Dar, auzind despre acest pact, Aman se cutremurase la ?nceput. De aceea ?i ezit?. Coallar ?ns?, v?zand c? b?tranul nu se ?ndura s?-i dea fiica, ?i spuse cu glas ?iret, ?Doar n-o cer drept slug?. ?i nici s?-mi stea al?turi pe veci. Doar ?mi doresc s-o am al?turi. Pentru scurt? vreme. S? m? bucur de a ei frumuse?e, ca un p?rinte, c?ci b?trane?ea ?i singur?tatea ?n grota mea au ajuns s? m? apese asemeni unui mare pietroi c?zut din ?nalturi.”

  ?Doar ca un p?rinte?” ?ntrebase atunci Aman cu glas tremurat.

  ?Desigur,” se gr?bi Coallar s?-l lini?teasc?. Doar c? min?ea, c?ci el avea de gand s? schimbe tactica imediat ce b?tranul ar fi semnat cu sange acel pact, crezand c? acela nu ?tie nimic despre astfel de ?iretlicuri. ?i, odat? semnat acel pact, s? o ?in? pe fat? pe veci captiv? ?n a sa grot?, bucurandu-i nu doar ochii, ci ?i sufletul, c?ci a lui grot? ?ntr-adev?r ?l ap?sa pe umeri ?i nu-i d?dea voie s? respire liber.

  B?tranul Aman ?ns? nu era deloc prost a?a cum credea Coallar. ?i, dup? cum cuno?tea cate pu?in din vechile hieroglife, reu?i s? ?n?eleag? ce anume pl?nuia Coallar. De aceea ?i nu semn? ?n acea sear? pactul, ci ?i ceru lui Coallar r?gaz de gandire pan? a doua zi. Iar Coallar, crezand c? acela ca orice om prost avea nevoie de timp s? se gandeasc?, nu se opuse. Nu se opuse nici atunci cand Aman ?i ceru acel pact s?-l ia cu el ?i asta din cauza c? era convins c? acela nu ?n?elege nimic. ?n cele din urm? prostul fu ?ns? el, c?ci Aman, imediat ce p?r?si Muntele Fricii, se duse ?n alt sat, la un b?tran vr?jitor cu care se ?inea de bine. Astfel, ?mpreun? cu acela, reu?ir? s? schimbe anumite detalii al pactului, iar a doua zi, dis-de-diminea?? merse ?n grota lui Coallar ?i semn? primul acel papirus. Coallar, gandind c? acela se hot?rase atat de repede din cauza avari?iei, semn? ?i el f?r? s? mai citeasc? odat? cele scrise pe papirus.

  Numai c?, imediat ce semn? ?i-?i mai arunc? odat? ochii peste cele scrise ?n pact, url? ca apucatul, c?ci ?n?elese ?n sfar?it ?iretenia b?tranului. Dar, dup? cum semnase deja cu sange acel pact, n-avu ?ncotro ?i trebui s? accepte condi?iile b?tranului Aman: ca fiica lui s? petreac? doar cateva ori pe zi ?n grota lui Coallar ?i doar 10 ani ?i nu o via?? a?a cum ceruse b?tranul rege nebun.

  Dup? acea zi, copila Anaya fu nevoit? s? intre zilnic ?n grota lui Coallar ?n zori ?i s-o p?r?seasc? la apus. Dar, ca de fiecare dat?, r?ceala ?i misterul acelei grote o f?ceau s? se cutremure. La fel se ?ntampl? ?i acea diminea?? cand ea se decise s? pun? cap?t nebuniei tat?lui ?i a lui Coallar deopotriv?.

  ?n acea diminea?? ?ns?, ca s? fie sigur? c? o s?-i reu?easc? planul, Anaya ??i l?s? p?rul s? cad? ?n valuri blonde pe spate ?i-?i prinse ?i flori ?n p?r. Apoi ??i ?mbr?c? cea mai bun? rochie ?i-?i sp?l? chipul ?n ap? ne?nceput? de izvor. Dup? care se rug? Titanilor s?-i fie al?turi ?i merse spre grota lui Coallar.

  ?i era ?ns? team? ?n timp ce p??i ?n grot?: pentru Kiran, pentru tat?l ei ?i pentru ?ntregul sat. Se temea, c?ci cuno?tea prea bine nebunia regelui Coal. ?i, de el nu accepta a ei propunere, atunci puteau fi cu to?ii pierdu?i. Chiar ?i a?a se decise s? ?ncerce.

  De fapt tan?ra se hot?rase demult s? pun? cap?t nebuniei tat?lui ei. ?nc? de pe cand era o copili?? de 16 ani ?i-l observ? pe Kiran trecand prin sat. Dar, de?i ?i el o observase atunci, tinerii nu se apropiar? ?n acel moment. Dragostea ?n pieptul lor ?ns? ?nflori ?i r?mase vie pentru mult? vreme. Dar, pe cand aveau 18 ani ?i ?ncepur? a frecventa mai des jocul din centrul satului, ??i d?dur? seama c? unul f?r? altul nu pot tr?i. Mai ales dup? ce urm? primul s?rut, prima atingere de man? ?i cand inspirar? pentru prima dat? adanc ?n piept al lor parfum. Dar, anume ?i din aceast? cauz?, c? aflase ce-i iubirea, Anaya ezit? s? pun? cap?t acelei nebunii ?i continu? s? mearg? zilnic la grota lui Coallar.

  ?i alese ea s? tac? tocmai pentru c? nu ?tia cum s? se elibereze. La fel ?ncepu s?-?i doreasc? s? fi ?tiut a face vr?ji. Poate astfel ar fi ?tiut cum s? se elibereze de acel blestem ?i ar fi ?nv??at apoi s? fie fericit?. Doar c?…

  Tres?ri auzind glasul puternic al regelui Coal venind din adancurile grotei, ?Ce te-ai oprit locului ?i nu vii la mine?” Dar, de?i el vorbise ca de obicei, cu oarecare blande?e, Anaya ?nghi?i ?n sec, c?ci ea nicicand nu se obi?nuise cu modul lui de-a vorbi. Din contr?: pe zi ce trecea ura ?i mai mult a lui voce. La fel cum ?i ura prezen?a lang? ea, c?ci de?i Coallar ar?ta ?nc? destul de bine pentru varsta lui, Magia Neagr? cu care se ?ndeletnicea ?i taina acelor locuri o f?ceau pe tan?r? s? se ?nfioare de fiecare dat? cand p??ea ?n acea grot?.

  Dar, ca de fiecare dat?, tan?ra inspir? adanc ?i-?i zise c? stand locului oricum nu rezolv? nimic. La fel nu putea ie?i ?n goan? de acolo ?i fugi, c?ci asta ar fi ?nsemnat s?-i blesteme pe to?i. De aceea doar stranse mai cu putere manerul co?ului cu bun?t??i pe care le preg?tise special pentru Coallar ca s?-l ?mbuneze ?i continu? s? avanseze.

  Ajuns? ?n sala tronului ?ns? o g?si goal?. Asta o mir? ?i de aceea privi ?n jur. Dar, de?i nu v?zu pe nimeni, era sigur? c? Coallar era prin preajm?, c?ci vocea i-o auzise de acolo. Numai c?, cand ?l sim?i ?n spatele ei, se cutremur? iar??i. Mai ales cand ?l auzi inspirand adanc ?n piept al ei parfum. ?i asta era ceva care-o ?nfiora de fiecare dat?, c?ci se temea ca de moarte de el ?i de faptul c? i-ar fi putut cere ?ntr-o zi s?-i devin? so?ie. Pe el ?n schimb acea scurt? apropiere ?l ?nt?rata, ?l f?cea s? se simt? viu ?i iar??i tan?r. De aceea ?i adora pur ?i simplu cand tan?ra intra diminea?a ?n grota lui, fiind ca o raz? de soare ?ntr-un loc al penumbrelor, ?nc?lzind pe cat posibil acel loc al fricii ?i tenebrelor.

  ?n acea diminea?? ?ns? sim?i ceva ciudat la ea. De aceea ?i marai ?nfuriat, ?Azi e?ti diferit?. Ceva s-a schimbat. Dar ce?” Dup? care-?i trecu mana prin p?rul ei ?i-o ?nconjur?. ?ntr-un final ?ns? se opri ?n fa?a ei. ?i, atingandu-i b?rbia, o for?? s?-l priveasc? ?n ochi.

  Tan?ra ?ns?, contrar a?tept?rilor lui Coallar, nu-?i feri privirea. Din contr?: privi ?int? ?n ochii lui, de?i ?tia prea bine c? Coallar era capabil s? citeasc? ganduri atunci cand privea pe cineva ?n ochi. Chiar ?i a?a se lupt? cu ea ?ns??i ?i ascunse pe cat posibil ce-?i amintea ca s? nu-l tr?deze pe Kiran ?i s?-l pun? ?n pericol.

  S? ascund? ceva de Coallar ?ns? era imposibil. De aceea ?i r?cni el ca nebunul cand v?zu ?n ochii ei momentul ?n care Anaya petrecuse noaptea ?n bra?ele unui alt b?rbat. Dar, de?i r?cnetul lui Coallar putea ?nsemna ?i al ei sfar?it, tan?ra se men?inu pe pozi?ii, privind ?int? ?n ochii nebunului din fa?a ei.

  Nu se mi?c? din loc nici atunci cand Coallar ?i r?cni ?n fa??, ?Dar cum ai ?ndr?znit, nenorocito? Cum ai ?ndr?znit s?-mi ?ntorci spatele ?i s? m? tr?dezi? Pe mine, pe regele care te-a vrut regin? al?turi, pe tronul lui? Tu ?n schimb ai ales mi?elia ?i s?r?cia, ?n locul bog??iei ?i a lumii de basm.”

  Anaya zambi. Apoi, f?r? s?-?i ia ochii de la Coallar, care continua s-o priveasc? ?nnebunit, ?i spuse sigur? pe sine, ?Pentru ce-mi trebuie mie bog??ie, dac? cel ce-mi st? al?turi nu mi-i drag? Mai bine suf?r foame, dar s? am lang? mine un suflet care m? iube?te necondi?ionat.”

  Asta-l ?nfurie la culme pe Coallar. Chiar ?i a?a se for?? s? spun? cu oarecare dragoste ?n glas, ??i eu te-am iubit, Anaya, ?i ?nc? te iubesc. Pentru tine a? fi ?ntors lumea cu susul ?n jos ?i asta doar ca s? te fac fericit?. Tu ?n schimb…”

  ?N-am f?cut decat s?-mi aleg singur? fericirea. ?i ?tii de ce am ales asta? Pentru c? tu ?i al meu p?rinte nu mi-a?i dat ?ansa s? aleg ce-mi doresc acum mul?i ani. Acum ?ns?, cand mi-am dat seama c? am nevoie de atat de pu?in ca s? fiu fericit?, nici n-am ezitat ?i am ales. ?i… tu tot ai v?zut ce m? face fericit?.”

  ?Chiar ?i a?a n-o s? renun? la tine.”

  ?Nici dup? ce-ai v?zut al meu trecut?”

  ?Nici. De ce? Pentru c? de trecut nu-mi pas? defel. Doar de al nostru viitor.”

  ?Un viitor pe care nu mi-l doresc. Nu al?turi de tine.” ?i, dintr-o dat?, mana fetei apuc? pumnalul ce-l avea ascuns la brau ?i a lui lam? ?i atinse pielea fin? a gatului. Apoi, privind cu ur? ?n ochii lui Coallar, ?i ?uier? printre din?i, ?Pentru mine, s? continui al?turi de tine, e egal cu moartea. De aceea mai bine pier, decat s? continui s? vin ?n acest loca? al umbrelor, unde ?tiu prea bine c? nu-s unica care-?i st? al?turi.”

  ?ndr?zneala fetei ?l f?cu pe Coallar s? se holbeze nemul?umit la ea. ?i avea de ce s? fie c?tr?nit, c?ci nicicand nu se a?teptase ca ea s?-l tr?deze. Dar, de?i nu se a?teptase la acea tr?dare, ?tia prea bine ce poate face Anaya la nebunie. Mai ales ?tia c? n-o s? cedeze la al ei gand de el nu face ceva. Din aceast? cauz? ?i recurse la vicle?ug ?i-i spuse, ?Bine atunci. De vrei libertate va trebui s?-mi dai ceva la schimb. Nu cer mult: doar s?-mi ?ndepline?ti o ultim? dorin??.”

  ?Care anume?”

  ?Petrece aceast? sear? aici. Mai bine zis o noapte ?ntreag?. Nu ?n bra?ele mele, nu-?i fie team?, doar… aici. ?i, de rezi?ti acestei nop?i, atunci o s?-?i permit s? bei din licoarea care rupe pactul pe care l-am semnat cu al t?u b?tran tat?. Dup? aceea e?ti liber? s? faci ce vrei.”

  Apoi, decis fiind c? dac? va insista tan?ra poate b?nui c?-i vicle?ug, Coallar ?i ?ntoarse spatele ?i merse de se a?ez? pe tron. Ba chiar ?i c?sc? plictisit semn c? cedase la nebunie.

  Anaya ?ns?, de?i sim?ea c? ceva e ?n neregul?, se l?s? am?git? de-al ei mare vis de a fi liber?. De aceea ??i spuse, ?Ce ?nseamn? o singur? noapte de-o s? am apoi un viitor al?turi de Kiran?! Pentru el sunt ?n stare s? suf?r mai mult decat atat al?turi de acest monstru. ?i, chiar de ?tiu c? acest b?tran diavol nu face decat s? se joace cu mine ca pisica cu ?oarecele pe care l-a prins deja ?n labe, o s?-i permit asta. Doar azi, c?ci de maine o s? fiu liber? ?i n-o s?-l v?d nicicand.”

  Dar, de?i se a?teptase ca noaptea aceea s? fie lini?tit?, Anaya se ?n?elase: fusese o noapte de co?mar. Ba chiar ?i p?ruse la un moment dat c? ?nnebune?te sau c-a ajuns ?n iad ?i acolo pl?te?te pentru ale ei p?cate, c?ci auzi toat? noaptea urletul fiarelor ?n jur, v?zu fantomele albe dansand ?n jurul ei ?i chiar se v?zuse pe sine ajungand la Por?ile Iadului. Numai c? iubirea din sufletul ei o ajut? s? ?nving? acele temeri. ?i, cu dragostea ?n suflet, sim?i cand venir? ?n sfar?it zorii.

  Coallar, de?i nu era deloc mul?umit c? tan?ra rezistate ?ntreaga noapte ?i nu-i ceruse ?ndurare a?a cum se a?teptase el, ?i d?du s? bea din po?iunea magic? a?a cum ?i promise. Dup? care ?i spuse cu glas trist, ?Acum e?ti liber? s? pleci. Chiar dac? m? doare sufletul. Dar… pactul e pact ?i promisiunea dat? de un adev?rat mag trebuie respectat?. De aceea ?i-?i promit c? azi e ultima zi cand m? vezi ?n fa?a ochilor t?i.” Dup? care merse de se a?ez? iar pe tronul s?u.

  Ochii ?ns? nu ?i-i lua de la tan?r?, crezand c? ea se va r?zgandi ?ntr-un final, sim?ind vin? pentru el. Anaya ?ns? era fericit?. De aceea doar se ?nchin? u?or ?n fa?a lui. ?i, dup? ce-?i prinse poalele rochiei cu ambele maini, p?r?si ?n fug? grota.

  ?n afara grotei ?ns? ?n?elese c? totul fusese doar o minciun?. ?i, sim?indu-se ame?it?, realiz? ce fusese de fapt po?iunea pe care o b?use: o tinctur? menit? s?-i fure voin?a ?i min?ile ?i s-o ?in? captiv? pe veci ?n acel loc. Chiar ?i a?a decise s? nu renun?e. Cel pu?in nu f?r? lupt?. De aceea ?i fugi cat o ?inur? picioarele, departe de acel loc. Ba chiar colind? ?ntinsurile muntelui cat e ziulica de mare, delirand ?i v?zandu-l doar pe Kiran ?n fa?a ochilor, cu mainile ?ntinse spre ea ?i chemand-o la el.

  Dar, sim?ind ?ntr-un final c-o las? puterile, se opri pe acel camp de violete pe care o v?zuse Coallar cu mul?i ani ?n urm?. ?i, de?i ?nc? se ?nvartea totul cu ea, Anaya privi apusul, cel ?nro?it, ?i, zambind, murmur?, ?S? fie totu?i asta sfar?itul?” Dup? care, cand ochii i se umplur? de lacrimi, c?zu ?n genunchi ?i a?tept?, acel sfar?it de care era atat de sigur? c? se apropie.

  Dintr-o dat? ?ns? se cutremur? cu tot trupul, sim?ind mainile lui Coallar, reci ca ghea?a, atingandu-i umerii. Apoi, el ap?ru atat de brusc ?n fa?a ei. ?i, ?ncol?cindu-?i bra?ele ?n jurul trupului ei, ?i ?opti apoi la ureche, ?Nu, draga mea. E de abia ?nceputul.”

  Anaya ?ns?, cu ultimele puteri, ?i ranji ?n fa?? ?i-i spuse, ?E?ti atat de jalnic, diavole Coallar. Atat de netrebnic de preferi so?ia altuia ?n bra?ele tale. Dar, de preferi asta, n-ai decat s? faci ce-?i dore?ti. Oricum n-o s? ai nimic din ceea ce-ai visat mereu: a mea dragoste, chiar dac? o s? ai al meu trup.” Dup? care, ?nchise ochii, sim?ind grea?? la vederea ranjetului de pe fa?a lui Coallar.

  El ?ns? nu se l?s? ?n?elat de ale ei cuvinte ?i-?i duse la cap?t a lui nebunie. Doar c? timpul pe care Anaya ?l petrecu ?n bra?ele lui fu ceva ne?nsemnat pentru ea, ca un vis urat, c?ci imediat ce se termin? ?i Coallar disp?ru de lang? ea, Anaya privi iar cerul ?nro?it, v?zand ?n fa?a ochilor doar noaptea ceea de dragoste pe care ea o petrecuse ?n bra?ele lui Kiran, c?ruia i se d?ruise din dragoste.

  Astfel, cu imaginea cerului apusului ?n fa?a ochilor, Anaya ?nchise ochii. ?i st?tu mult? vreme ?n acela?i loc, cu ochii ?nchi?i ?i p?rand f?r? vlag?. Apoi, cand se l?sase deja noaptea ?i sim?i c?-i iar st?pan? pe sine, Anaya se ridic? ?n picioare ?i se ?ntoarse ?n sat. O f?cu ?ns? pe furi?, c?ci blestemul momentelor petrecute ?n bra?ele lui Coallar se sim?eau ca o pilul? amar? pe limb?. ?i, din acea zi, tan?ra Anaya nu se mai v?zu prin sat.

  ***

  Luni bune dup? aceast? ?ntamplare, Anaya n?scu o fat?. ?ns? tan?ra mam? nici nu-?i privi fiica dup? ce o n?scu ?i asta din cauza c? ?tia prea bine a cui copil e. Ea doar ?i ceru moa?tei s-o ia de lang? ea ?i s-o lase ?n fa?a grotei lui Coallar, spunandu-i c? el o s? aib? totu?i grij? de ea.

  Moa?a, f?r? a pune prea multe ?ntreb?ri, mai ales v?zand ura ?i durerea din ochii tinerei mame, ?nf??? bine copila ?i apoi p?r?si pe furi? satul. ?i-i reu?i s? n-o vad? nimeni plecand, c?ci cand Anaya d?du na?tere copilei era ?nc? noapte. Pe drum ?ns? moa?a se ?ntalni cu Ahi, c?ruia ?i-i d?du copila cand acesta spuse c? venea din partea lui Collar. Dup? care moa?a se afund? ?n p?dure cu gand s? plece de acolo ?i cat mai curand. Din p?durea aceea ?ns? nu ie?i nicicand ?i asta din dou? motive: Ahi decise s? creasc? copila f?r? ?tirea lui Coallar ?i totodat? pentru c? nu voia s? lase martori al acelui trecut ru?inos care i-ar fi putut marca mai apoi viitorul surorii lui.

  Numai c?, de?i luase fata ?i-o duse ?n ascunz?toarea lui, Ahi ??i d?du seama c? habar n-avea cum se cre?te un copil. Chiar ?i a?a, stand pe al lui tron de piatr?, ?i descoperi copilei chipul. Astfel, privind ?n ochii ei, v?zu c? ?n ciuda faptului c? era pe jum?tate uman? acea copil? avea o imens? putere. Dar, dandu-?i prea bine seama c? de Coallar sau Tenebre afl? despre ea o pot ucide ca s? pun? mana pe puterile ei magice, Ahi ?i puse numele de Inmar ?i-o transform? ?ntr-o vulpe ro?ie, doar ca s-o ascund? de ceilal?i.

  Nu doar asta citi ?ns? Ahi ?n ochii copilei, ci ?i ceea ce se va ?ntampla apoi cu ea. De aceea ?i decise s? a?tepte, c?ci ?n?elese c? cat de curand cea care trebuia s? aib? grij? de copil? va veni la el ?i atunci copila Inmar era cu adev?rat salvat?.

  Ahi ?ns? nu era singurul care ?tia acea soart?. Anaya se pare c? la fel ?tia. De fapt ?tia tan?ra din acea zi cand fusese victima lui Coallar pe acel camp ?mpanzit de florile ei parfumate, acea zi cand ?ncetase de fapt ?i s? vorbeasc?. Ba chiar, ca s? nu dea ochii cu lumea ?i mai ales cu Kiran, se ascunse ?n casa unei b?trane, aceea?i b?tran? care-i fusese apoi moa?? copilei ei.

  Kiran ?ns?, de?i ??i dorea s-o vad?, decise s?-i dea totu?i timp v?zand c? ea ?l evit?. Se ?n?elase ?ns?, c?ci acea noapte, pe care el o considerase prima lor noapte de dragoste, fusese de fapt ultima ?i totodat? cea care le aducea sfar?itul.

  ?i, cu astfel de ganduri ?n minte, Anaya se ridic? din pat, puse o rochie curat? pe ea, ??i piept?n? p?rul lung, dup? care, l?sandu-l s? cad? ?n valuri blonde pe spate, ie?i din cas?. Chiar ?n fa?a casei ?ns? se opri ?i privi cerul: se iveau zorii, dar ea nu sim?i deloc speran?a ?n sufletul ei. Dar totu?i zambi, sim?ind c?ldura acelei dimine?i, c?ci de?i era abia ?nceput de Martie, Anaya sim?i acea diminea?? de parc? ar fi fost una extrem de cald?, de var?.

  ?ntr-un final oft?. ??i plec? capul ?i porni spre rau. Avea ?n minte ?ns? atatea ganduri la fel cum avea pe suflet atatea p?reri de r?u. Chiar ?i a?a nu se ab?tu din al ei drum. ?i, cat de curand, ajunse pe mal.

  Chiar lang? apa raului Tenebre, Anaya se opri ?i privi atent la ap?. Apoi, resemnat? totu?i, murmur?, ??i totu?i ai ca?tigat azi, Tenebre. De azi e?ti singura iubire a lui Coallar, c?ci eu aleg sfar?itul ?n schimbul eternit??ii al?turi de voi.” Dup? care, cand primele raze de soare se ivir? la orizont, tan?ra ?nchise ochii ?i se l?s? r?sf??at? de c?ldura lor.

  St?tu a?a mult? vreme. Probabil ore ?n ?ir. Dar, cand auzi ?ntr-un final glasuri ?n dep?rtare, glasuri care-i strigau numele, se cutremur?, c?ci ?n?elese c? lumea aflase ?n sfar?it al ei mare secret. ?i sim?i dintr-o dat? c? e timpul, c?ci nu mai putea sta ?i a?tepta, pentru c? asta ar fi ?nsemnat s? se resemneze ?n fa?a umilin?ei tr?ite ?i s? tr?iasc? apoi o via?? ?n umbra ru?inii. De aceea probabil ?i spuse apoi hot?rat?, ?Mai bine mor. Mai bine dispar decat s?-l las ?i pe el s? sufere aceast? mare ru?ine al?turi de mine. ?i, Kiran, iart?-m?! Se pare totu?i c? m-am ?n?elat ?i n-o s? fiu ?n stare s? petrec o ?ntreag? eternitate al?turi de tine.”

  Totu?i se ?ntoarse ?i privi pentru cateva clipe ?n urm? de?i ??i spuse c? totu?i nu e bine. Dar fu alinarea pentru ea ?n acele clipe ?nainte de moarte: ?l v?zu pe Kiran alergand prin p?dure spre rau ?i strigandu-i numele. ?i, al?turi de el, ??i v?zu tat?l. Dar anume la vederea b?tranului Aman, Anaya scra?ni din din?i ?i, pentru prima dat? ?n via?a ei, regret? c? anume el ?i fusese tat?. ?i, ca s? pun? totu?i cap?t ru?inii ?i a regretelor, se ?ntoarse cu spatele la rau, ?nchise ochii ?i privi cerul. Ca mai apoi, doar secunde mai apoi, s? se lase s? cad? pe spate ?n apa aceluia?i rau pe care mereu ?l urase ?i de care ?i fusese mereu atat de team?.

  Acelea?i ape ?ns? o readuser? la via?? la apus. Ar?ta diferit ?n acele clipe ?ns?: era b?trana vulpe Anaya deja ?i nu-?i amintea defel al ei trecut. Dar, de?i se mir? c? nu-?i amintea cine e, nu-?i puse prea multe ?ntreb?ri despre asta. Ea doar privi cu mare aten?ie la Ahi ?i Gaea, care-o a?teptau deja pe mal. ?i, fiind sigur? c? anume ei ?i d?duser? o nou? ?ans? la via??, le fu recunosc?toare ?i atat.

  Numai c?, ?n clipa ?n care Ahi i-o puse pe Inmar ?n bra?e ?i i-o d?du ?n grij?, b?trana Anaya sim?i ?n sfar?it c? are pentru ce tr?i. Ceea ce nu ?tia ?ns? era c? ceea ce-o readuse de fapt la via?? fu dragostea de mam?, c?ci, ?nainte de moarte, regretase atat de mult c? renun?ase la al ei copil, care de altfel n-avea nicio vin?. Probabil de aceea ?i-o accept? pe copil? atat de u?or, de?i habar n-avea ce le lega de fapt: pentru c? iubea ?i era mam?, un dar de sus pe care-l renegase la ?nceput, dar ?l apreciase mai apoi ca fiind un dar divin ce-i d?duse iar ?ansa s? tr?iasc?.

  Astfel au trecut anii: avand grij? de Inmar ?i mai apoi de restul vulpilor ro?ii. Chiar ?i a?a Anaya se ?ntrebase mereu cine e ?i de ce nu-?i putea aminti trecutul. Dar, a?a cum e via?a, mereu ??i alunga acele ganduri avand grij? de al?ii.

  Numai c?, odat? pe an, ?n ziua mor?ii ei, ??i amintea totul ?i regreta atat de mult. Chiar ?i a?a nu spuse nim?nui despre acele regrete, nici chiar Gaeiei, care mereu ap?rea la rau ?n acea zi ?i-i ?inea companie. ?i Anaya ?i era Gaeiei atat de recunosc?toare pentru asta, c?ci, chiar de restul din grupul ei ajunser? s? n-o poat? suporta pe Gaea pentru c? aceasta ?inea cu Poporul Ghe?ii, Anaya n-o ura. Din contr?, o considera ca fiindu-i mam? ?i sor?, cea c?reia ?i putea spune despre povara din suflet, s?-i cear? sfaturi ?i c?reia s?-i zambeasc?, c?ci Anaya a fost o iubitoare a vie?ii ?i a zambetului, ca ?n cele din urm? s? aleag? s? tr?iasc? ?n umbr?.

  ?tiau ?ns? atat de pu?ini al ei secret: c? b?trana Anaya era doar o fantom?. ?tia Ahi, ?tia Inmar, precum ?i Gaea, Dike ?i Inlan Diar. Restul… habar n-aveau despre prezen?a ei ?n lume. Dar chiar ?i a?a b?trana tr?ia fericit?. ?i, de era v?zut? de cineva ?n timpul nop?ilor f?r? stele, b?trana ?i zambea, c?ci pan? la urm? n-avea menirea s? sperie pe nimeni. Voia doar s? tr?iasc?, chiar dac? ?ntr-un mod ciudat.