Departe ?n vale, trecand pe lang? P?durea Kiago, se auzeau urlete de lupi. Dar, de?i urletul lor se auzea atat de clar, niciunul nu se vedea ?n zare. Ba chiar acel loc p?rea pustiit. La fel ascundea ?i multe secrete, multe dintre ele fiind legate de p?catele inimii celor ce trecuser? vreodat? prin acele locuri.

  Tocmai de aceea ?i oft? Morena ?n?elegand acest lucru. ?i, privind la acel loc pustiit, murmur? trist?, ??i totu?i e semn r?u de se aude urlet de lup ?n singur?tate.” Avea ?i de ce rosti astfel de cuvinte, c?ci, trecand prin Poiana Ahilarului, ??i aduse aminte de legenda lui Curse. La fel ??i aduse aminte ?i de-al ei blestem.

  ??i alung? ?ns? rapid din minte acele ganduri cand privi cerul. Era frumos, ?n ciuda norilor negri, aduc?tori de ploaie, ce se z?reau la orizont. Dar, ce f?cea acel loc s? par? fermec?tor, era acel vanticel cald ce se sim?ea pe piele. La fel se sim?ea miros de fag ?n jur, de?i P?durea Kiago, ?n care se afla Poiana Ahilarului, era una de stejar.

  Dar nu acel miros fu cel ce-o f?cu pe Morena ganditoare, ci norii de pe cer. ?n special a lor grab? undeva, f?cand acea vast? bolt? cereasc? s? par? un loc ciudat, lang? o mla?tin? undeva ?nconjurat? de cea??. Sus acolo ?ns? era un aer cenu?iu, de parc? ardea undeva valv?taie, iar fumul gros se ridicase pan? la cer. Nu era ?ns? niciun incendiu acolo, ?Doar nori negri aduc?tori de ploaie. ?i, desigur, de probleme ?i p?cate,” mai murmur? femeia, l?sand s?-i mai scape un oftat din piept.

  Ganditoare ?ns?, privind doar cerul, nu fu atent? ?n jur. Chiar ?i a?a al ?aselea sim? st?tea de straj?. ?i, cand sim?i c-o apas? pe piept, privi iar ?n jur, ?ngrijorat?. Nu v?zu ?ns? nimic. Dar murmur?, ?Am mai sim?it asta candva. Acum 13 ani. Cand vulpile lui Inmar au trecut prin sat. Dar… de ce acum?! De ce simt asta dac? nu-i nicio vulpe prin preajm??!” ?i, din cauza ?ngrijor?rii, ochii ei mici ?i negri sclipir? ciudat, controla?i cumva de magia acelei poiene blestemate, cea a Ahilarului.

  Apoi, atingandu-?i pieptul cu palma larg deschis?, Morena privi de jur ?mprejur. Minute bune de altfel. Nu v?zu ?ns? nimic. Doar singur?tatea, copacii ?i poiana. I se p?reau ?ns? ciudate toate acestea. La fel cum i se p?rea aerul din jur, care, dintr-o dat?, fu extrem de greu de respirat. De aceea se cutremur? Morena. ?i din cauza vantului care se starnise apoi rece. Astfel, cu acea senza?ie nepl?cut? pe piele, de parc? o t?ia pan? la oase, se ?nf??ur? mai bine ?n ?al ?i vru s?-?i continue drumul ?n sus pe munte.

  Se opri ?ns? locului dup? doar doi pa?i. ?Simt prezen?a cuiva aici,” gandi ea. ?A cui ?ns?? Din cate am v?zut nu se apropia nimeni. ?i, chiar de ar fi stat ascuns dup? primul rand de copaci, e prea repede s? fi ajuns lang? mine. Sunt destui metri de la p?dure pan? aici. Totu?i e cineva acolo. ?n urma mea. Dar… cine?”

  S? se ?ntoarc? ?i s? priveasc? ?n urm? se temu ?ns?. La fel se temu s? ?ntrebe ?n glas cine era acela. Sim?i doar c? acel cineva nu avea ganduri bune cu privire la ea ?i la fel era cumva legat de magia neagr? a acelor locuri. Dar, cum Morena nu era o femeie fricoas? din fire, decise ?n cele din urm? s? dea ochii cu intrusul. De aceea, strangand mai bine ?alul pe lang? trup, se roti ?ncet pe c?lcaie ?i privi spre copacul Ahilarului.

  Se mir? ?ns? s? nu vad? niciun copac acolo, de?i ea era sigur? c? exista unul ?n acea poian? conform legendei. Un copac demonic care-o ?nghi?ise pe prin?esa Curse ?i care, blestemat de ea, fusese ars din r?d?cini. ?n locul copacului ?ns? st?tea un b?rbat.

  ?Un str?in?” Se ?ntreb? femeia privind ?int? la el. Astfel v?zu c? era ?mbr?cat ?n haine cernite din cap pan?-n picioare. Avea p?rul ?i ochii de aceea?i culoare, ?n timp ce pielea ?i era alb-g?lbuie. Mainile ?i erau lungi ?i ?n special degetele ce se terminau ?n unghii lungi, negre ?i ascu?ite asem?n?toare fiarelor. Asta ?i d?du Morenei de ?n?eles c? str?inul din fa?a ei nu era un b?rbat oarecare. ?Un duh,” ??i zise ea ?i decise s? fie prudent?.

  ?i avu dreptate, c?ci, cat de curand, v?zu ?n mana lui dreapt? o sfer?. Era mic?, cat mingea de ping-pong la ?nceput, neagr? ?i cu nuan?e ro?ietice ?n interior. ?i, ?n timp ce acea mic? minge i se rotea u?or deasupra degetelor mainii drepte, strans? c?u?, ochii str?inului c?p?tar? o nuan?? de negru ?nchis. Dar, chiar ?n centrul acelor ochi negri, ?n locul irisului, erau ro?ii ca focul. Anume aceast? culoare de ro?u p?rea s? pulseze asemeni celei din interiorul sferei de parc? ar fi fost o inim? ce bate. ?i, dup? fiecare b?taie, sfera devenea din ce ?n ce mai mare.

  Morenei ?ns? acea senza?ie din piept, anxietatea, ce devenea din ce ?n ce mai sufocant? privind acea sfer? ciudat?, nu-i pl?cuse. Chiar ?i a?a nu spuse nimic. La fel t?cu ?i str?inul. Dar, ?n timp ce t?ceau, priveau cu mare aten?ie la cel?lalt, pandindu-i fiecare mi?care. Ba chiar p?rea c?-?i ascultau respira?ia ?i cat de des le b?tea inima.

  Era ?ns? totul doar o iluzie, c?ci de?i priveau atent la cel?lalt nu auzeau ale lor b?t?i de inim?. De le-ar fi auzit ar fi avut f?r? doar ?i poate un avantaj. ?n special Morena, c?ci ar fi ?tiut de-i calm duhul sau ceva ciudat ?i curge prin vene. ?i avea motive femeia s? gandeasc? astfel, c?ci ea era sigur? c? el are un avantaj din cauza ei: se tr?dase pe sine c?-i uman? din cap pan?-n picioare datorit? portului. De asemenea, ai ei ochi, ce reflectau bun?tate, tr?dau faptul c? n-are pic de puteri magice curgandu-i prin vene.

  Nu acela?i lucru se ?ntampla cu duhul. De ce? Pentru c? de?i vedea c?-i tot negru ?i c? are ?i unghii ascu?ite, nu era ea sigur? c?-i el de partea Magiei Negre. La fel nu era sigur? c? se ocupa cu Magia Alb?. Dar, cum alt tip de magie nu ?tia, se ?ncrunt?. ??i totu?i mi se pare c?-l ?tiu de undeva,” ??i spuse ea ?ntr-un final stramband din nas. ?Dar… de unde?” ?i, ca s? ?n?eleag? totu?i ce-i cu dr?covenia ceea de Spirit din fa?a ei, ?ncepu a derula ganduri ?n cap cu viteza luminii. ?n special ?ncerca s?-?i aminteasc? legendele oamenilor. Cele despre puteri magice, duhuri ?i alte chestii ciudate. ?i… nu ?tia pu?ine dac? sincer, c?ci de cand ?ncepuse s? caute vulpile lui Inmar, ca s? dea de copila ei, tr?ise ?n multe locuri. La fel auzise destule pove?ti. ?n special de la necunoscu?ii care obi?nuiau s? colinde lumea ?n lung ?i-n lat ?n c?utare de aventuri.

  Astfel ??i aduse aminte o fraz? auzit? demult, din gura unui b?tran negustor, cand acesta se oprise ?n hanul din or??elul ?n care tr?ia ea la acea vreme. Se ?ntamplase asta ?n urm? cu vreo 5 ani cand se angajase ?n hanul cela ca s? aib? unde tr?i ?i ce manca. ?i, ?n timp ce-i servea negustorului cate ceva de-ale gurii ?i b?utur?, el o apuc? de man? ?i, privind-o ?n ochi, ?i spuse, ?S? ?tii c-o s? ai mult de furc? de azi ?ncolo. ?n special cu un duh care o s? ?ncerce s? te farmece. ?i, de-o ?ncerca el s? te fac? s?-i cazi ?n plas?, s?-?i aduci aminte ale mele cuvinte, ?Ahilarul n-a murit atunci cand blestemul lui Curse i-a ars copacul din r?d?cini. Din contr?, a?a cum i-a spus Ahi fratelui s?u Island, din sufletul ?nghi?it de acel copac s-a n?scut un Spirit cu ochi de demon ?i cu sufletului Iadului. ?i acest duh r?u are acela?i nume cu cel pe care-l purtase copacul cat a existat ?n acea poian?…”

  ?Ahilarul…,” murmur? Morena. ?i tres?ri, c?ci, atunci, cand b?tranul negustor ?i spusese acele cuvinte, ea nu le crezuse. ?n aceste momente ?ns?, v?zand duhul, ??i aduse aminte de el ?i de a lui pova?? ?i ?n?elese c? acela avea darul profe?iei. Astfel, ?n?elegand c? putea fi sc?pat? datorit? acelor cuvinte, privi drept ?n ochii duhului ?i-i spuse cu jum?tate de glas, ??i eu care crezusem c? nu e?ti decat o legend?. Spus? de oameni altora ca s?-i bage ?n sperie?i ?i s?-i ?in? departe de aceste locuri. Se pare totu?i c? m-am ?n?elat. E?ti real tu. ?i la fel s-au ?n?elat oamenii de-a lungul anilor stand departe de aceste ?ntinsuri.”

  Cuvintele ei ?ns? ?l f?cur? pe Ahilar s? rad? zgomotos. Ba chiar, de r?ul rasului lui, se cutremurar? z?rile. Apoi, brusc, strangand cu putere a sa sfer? magic?, f?cu aerul din fa?a Morenei s? explodeze, iar femeia fu aruncat? cat colo. Avu ?ns? noroc Morena c? se lovi ?n cele din urm? de p?mant tare ?i nu de vreun trunchi ceva. ?n caz contrar ?i-ar fi rupt f?r? doar ?i poate vreun oscior.

  Chiar ?i a?a impactul o f?cu s? se simt? ame?it?. ?i mult? vreme sim?i c? i se ?nvartea capul. Dar, cand se sim?i ?n sfar?it ?n stare s? fac? asta, se ridic? pe ?ezute ?i privi spre dreapta, spre Ahilar. ?l v?zu stand ?n acela?i loc ?i deloc deranjat de ce f?cuse. Asta o f?cu pe Morena s? scra?neasc? din din?i, c?ci nu putea ea ?n?elege defel calmitatea Ahilarului. Mai ales cum se putea el juca cu acea sfer?, jongland cu ea, f?r? s?-i tremure m?car mana.

  Ce nu ?tia Morena ?ns? era c? de fiecare dat? cand Ahilarul arunca sfera ceea ?n sus, pe suprafa?a ei se vedea reflectat chipul Morenei. Astfel putea el vedea fiecare mi?care a ei ?i ?n special grimasele f?cute de femeie. Totu?i nu v?zu ceea ce i-ar fi pl?cut s? vad? la ea: fric?. ?i nu v?zu el team? nici sclipind ?n ochii ei ?i nici ?n ale ei mi?c?ri. Din contr?: Morena se ridic? ?n cele din urm? de jos. ?i, strangand cu putere pumnii, furioas? c? fusese lovit? f?r? s? fi meritat, ?l privi ?int?, vrand s?-i arate ?n mod special c? nu se temea de el. Nici m?car un pic.

  ?ndr?zneala ei ?ns? ?l f?cu pe Ahilar s? ranjeasc?. Era nemul?umit, ?V?d c? nu te temi de mine, fiin?? uman?. Nici s? mori se pare. Dar… poate c? a?a e mai bine. ?i, cine ?tie, poate ?i sfar?e?ti la fel ca ceilal?i. Cei care au ?ndr?znit candva s? treac? pe aici ?i s? m? ?nfrunte ?n loc s? mi se supun?.”

  Cuvintele Ahilarului o f?cur? pe Morena extrem de atent?. Din aceast? cauz? ?i-l privi ea ?int?. Apoi, c-o oarecare viclenie feminin?, ?ntreb?, ?Care ceilal?i?”

  Auzind-o punand acea ?ntrebare Ahilarul ??i opri jocul cu sfera. Apoi ?nchise ochii. Doar pentru cateva clipe. Dup? care se uit? din nou la femeie. De data aceea ?ns? ochii ?i erau complet ro?ii. ?i se roteau ?i ?n cercuri mici, de parc? ar fi fi fost ochi de cobr? ce ?ncerca s? vr?jeasc? o broscu?? ?i s-o atrag? ?n gura ei larg deschis?. Ahilarul ?ns?, mult mai ?iret decat o cobr?, ranji fermec?tor privind ?int? ?n ochii Morenei, dup? care ?i spuse sasaind printre din?i, ?Oamenii.”

  Complet fermecat? de vraja ochilor lui, Morena ?ncepu s? mearg? direct spre el. ?i mergea drept, f?r? s? se abat? nici m?car un milimetru din drumul ei. Ca orice prad? c?zut? ?n capcana r?pitorului. Numai c?, ups, cand mai erau doar nou? metri ?ntre ea ?i Ahilar, Morena se lovi cu nasul de-un perete transparent. ?i, sim?ind durere, ??i reveni din amor?eal?.

  V?zand asta, Ahilarul r?cni din to?i bojocii, ?Ah, ce ur?sc eu oamenii ?i trucurile lor. Mai ales a lor aur? magic?. ?i, la fel, Gaea, unde e?ti? ?nceteaz? s? te mai ascunzi ?i arat?-te! ?tiu c? e?ti prin preajm? ?i c? ?ncerci s? pui mana pe cei al meu!” Dar, privind ?n jur, nu v?zu pe nimeni altcineva ?n afar? de Morena, care st?tea ?n locul ?n care se oprise ?i zambea cu gura pan? la urechi.

  Apoi, ca s? ?ntoarc? cu?itul ?n rana Ahilarului, Morena spuse cu ?iretenie, ?Vas?zic? asta ?i-i c?lcaiul lui Ahile. ?i eu care credeam c? ?i asta tot un mit e. Dar, nu m-am ?n?elat m?car ?ntr-un lucru: c? nu po?i face niciun pas din locul ?n care stai acum. Nu, pentru binele nostru ?i mul?umit? prin?esei Curse, desigur, care te-a blestemat s? fii victima propriei capcane. Astfel, fiindc? a rostit ea acel blestem ?nainte s? piar? de mana ta, blestemul ei a devenit mai puternic decat te-ai a?teptat. De aceea ?i stai locului de secole, s?rm?nelule.” Iar ultima parte a frazei Morena o rosti c-o batjocur? vizibil? ?n glas, s?-i fac? ?n ciud? Ahilarului ?i s? nu-i mai treac? aceluia prin minte s-o atace mai apoi.

  Ahilarul ?ns?, c?tr?nit, ?i ?uier? printre din?i, ?Ia mai taci!” ?i era cu adev?rat furios, c?ci nicio alt? fiin?? uman? pan? atunci nu mai ?ndr?znise s?-l provoace astfel. Pe el, cel cu puteri magice curgandu-i prin vene. Dar, tot el, era for?at s? stea locului din cauza unui lucru atat de ne?nsemnat ?n opinia lui - blestemul.

  Ceea ce nu ?tia ?ns? Morena ?i probabil nu ?tia nicio fiin?? p?mantean? era c? Ahilarul putea fi salvat. Din a lui capcan? desigur. ?i s-ar fi eliberat el de-un suflet viu ar fi acceptat de bun? voie s?-i ia locul. Doar c?… care-i prostul s? se jertfeasc? pentru un demon?! Nici m?car un suflet r?u nu fusese ?n stare de-un a?a sacrificiu. De aceea ?i st?tea Ahilarul ?nc? ?n acela?i loc ?i f?r? speran?a c? poate o s? scape vreodat?.

  Chiar ?i a?a Ahilarul nu era dispus s? cedeze. ?i, ?n timp, ?ncepuse s? recurg? la vicle?uguri. De ce? Ca s?-i fie mai u?or s?-i cad? cineva ?n plas? ?i s? scape. Pentru asta ?ns? trebui s? ?nve?e dansul cobrelor. Apoi ?nv??? vraja ochilor lor. ?i, ?n cele din urm?, ?nv??? a vorbi mieros, ca s? ?ndulceasc? urechile oamenilor ?i s?-i fac? s? vin? singuri la el. ?i, desigur, s? renun?e la al lor suflet. Doar c?, de veacuri deja, nu se g?sise niciun prost s? fac? asta. Dar, dup? cum Ahilarul nu era din cei care las? pe cineva nepedepsit pentru a lui neascultare, cei care ?ndr?zniser? s?-i stea ?mpotriv? pierir? de mana lui, c?ci vraja lui reu?ea s?-i aduc? pan? la picioarele lui ?i astfel c?deau prad? nebuniei Ahilarului, care, c?tr?nit c? iar nu-i reu?ise s? scape, nu l?sa nici praful din trupul acelui ?tic?los.”

  Din aceast? cauz? ?i nu ?tiuse nimeni nicicand de ce-i el ?n stare. Dar, cum oamenii disp?reau prin preajma acelor locuri ?i f?r? urm? de altfel, se inventar? legende de groaz? despre Poiana Ahilarului ?i sufletele vii ?ncepur? a ocoli acele locuri ?i pe de departe. Chiar ?i a?a se mai g?sea cate un curajos care nu credea ?n legende. Doar c?… nu ajungea s? mai spun? ?i altora c? nu f?cuse el bine s? nu cread? ?n ele.

  Totu?i, f?cand asta, nepermi?and oamenilor s? treac? pe acolo, pierduse ?ansa ca vreunul, mai slab de ?nger, s? se avante prin acele locuri. De s-ar fi avantat vreunul dintre ace?tia prin Poiana Ahilarului, duhul s-ar fi salvat f?r? doar ?i poate, c?ci avea el darul convingerii cand voia el. ?i vraja acelor ochi ce se ?nvarteau ?n cercuri ar fi func?ionat cu cei mai ?p?c?to?i din fire.”

  Morena ?ns?, ?n?elegand toate acestea, c?ci era o femeie inteligent?, ?i spuse surazand, ?N-ai decat s? ?ncerci s? ascunzi de vrei. Oricum ?tiu eu c? nu-i a?a.”

  ?Da nu mai spune,” i-o ?ntoarse duhul t?ios. ?De unde m? rog ?tii tu asta?”

  ?Citesc ?n ochii t?i?!” ?ntreb? femeia cu viclenie. ??i ?mi spun ei adev?rul, c?ci chiar dac? n-am eu puteri magice tot simt eu cand e ceva ?n neregul? cu cineva. Iar tu… ei bine, tu e?ti exemplul perfect al nereu?itei. Iar acum c?, din prostie, ai activat sfera mea de protec?ie sau aura cum ai numit-o, ?n veci nu mai pui laba pe mine. Deci… nici nu scapi tu de acolo.”

  Deveni ?ns? atent? v?zand c? ochii Ahilarului devenir? dintr-o dat? maro ?nchis ?i sclipir? ciudat. Mai ales o intrig? mi?c?rile ?ncete, abia observate ale ochilor, care se uitar? mai ?ntai ?n jur de parc? ar fi vrut s? se asigure c? nimeni n-o s?-i strice planurile, dup? care se uit? spre ea. Nu spuse ?ns? nimic duhul. Cel pu?in la ?nceput. Doar o privea ?i se juca cu mica lui sfer?, care devenise complet neagr?, dar totu?i str?lucea straniu, aruncand-o ?n sus ?i prinzand-o cu aceea?i man?.

  Trucul lui ?ns? o f?cu pe Morena s? se ?ntrebe, ?Ce pune ?sta la cale?” Dar, ne?tiind cum ar trebui s? ac?ioneze dup? aceasta, decise totu?i s? nu priveasc? la dr?covenia ceea de sfer? ca s? nu-i cad? Ahilarului ?n plas?. Privi ?ns? atent ai lui ochi care erau ?nc? a?inti?i asupra lui. ?i, la un moment dat, z?ri ?i-un zambet ?n col?ul buzelor. La fel surase ?i ea, c?ci realiz? c? acela se hot?rase ?i-o s?-i spun? ceva interesant.

  ?i a?a a ?i fost, c?ci, la doar dou? secunde dup? aceasta, Ahilarul ?ntreb?, ?Ce dac? te conving la un schimb?”

  ?Schimb? Ce fel de schimb?” ?ntreb? Morena. ?i ?ntreb? ea asta nu c? ar fi fost extrem de curioas? s? afle ce avantaje ?i putea aduce acel schimb, ci din cauza c? voia s? afle ce-i putea mintea Ahilarului.

  Duhul ?ns?, crezand c?-i captase aten?ia, ??i zise c?-i o idee bun? s? nu piard? acea ocazie. De aceea ?i folosi ?nc? un vicle?ug pe care-l ?nv??ase ?n timp: ??i cobor? pe cat putu vocea, ca s? fie pl?cut? auzului, ba chiar se sim?ea ea mieroas?, la fel ??i ?mbun? ?i privirea, iar zambetul viclean de pe fa?? ?i deveni dintr–o dat? inocent. ?i, ?n timp ce se oprise ?n dreptul Morenei ?i-o privea ?int?, ?i spuse, ?Unul extrem de benefic pentru ambii. ?i, dac? accep?i, te asigur c? ob?ii ce-?i dore?ti tu cel mai mult ?n via??.”

  Morena tres?ri auzindu-l vorbind astfel. ?Ce-mi doresc eu cel mai mult?” Se ?ntreb?. ?E s?-mi g?sesc feti?a. Dar… cum ?tie ?sta de ale mele dorin?e? ?i-a b?gat cumva nasul ?n amintirile mele?” ?i, cum nu-i pl?ceau deloc indiscre?ii, ??i ?ncre?i fruntea. Chiar ?i a?a ??i zise s? nu renun?e ?i-i spuse oarecum t?ios Ahilarului, ?Hai, uime?te-m?! Ce-mi po?i tu propune atat de valoros ?ncat s? fiu eu capabil? s? accept acest pact.”

  Fu randul Ahilarului s? tresar?. ??tie,” ??i spuse el. ?C?-i doar un truc. Ah, a naibii femeie. Cum a aflat ea asta? Dar, nu, nu asta e important, ci de ce vrea s? afle al meu plan de?i ?tie c?-i capcan?.” ?n voce ?ns? spuse, ?S? schimbi o via?? pe alta ?i-un p?cat pe-o bucurie.”

  ?A?a, ?i?”

  Duhul stramb? din nas. Nu-i pl?cuse indiferen?a sim?it? ?n vocea Morenei. ?i, cum nu se putea controla cand era iritat, ochii i se colorar? iar ?n ro?u. Apoi, atat de brusc c? Morena tres?ri ?i se trase doi pa?i ?n spate, arunc? fl?c?ri ?nspre locul unde ?edea Morena. Cel ce p?timi ?ns? din cauza acelor fl?c?ri fu el ?ns?, c?ci, imediat ce aruncase fl?c?rile celea, ele se ?ntoarser? spre el, ca prin magie.

  Asta ?l f?cu pe Ahilar s? r?cneasc? ca apucatul ?n timp ce ardea valv?taie. Numai c?, cat de curand dup? ce el b?tu din palme, focul de pe el se stinse, iar Morena v?zu c? nu era deloc r?nit. De aceasta ?i murmur? ea cu oarecare ironie ?n glas, ?Nu, da, era de a?teptat. Un r?u altuia nu-i scoate ochii.” T?cu ?ns? cand ?l v?zu pe Spirit privind-o cu ochi r?i.

  ?V?d c? ?ncerci s? m? ba?i cu propriile arme, muritoare ne?nfricat?,” ?i spuse el c?tr?nit ?n timp ce-?i scutura cenu?a din plete ?i de pe haine. ?Numai c? eu sunt mult mai puternic decat crede al t?u creier mic. Eu… eu sunt al naibii de puternic. ?i, dac? ?mi propun…”

  ?Atunci f? ?i nu te l?uda atata,” auzi Ahilarul glasul lui Mayar undeva ?n stanga Morenei. De aceea ?i privi ?nfuriat ?ntr-acolo, c?ci ura intru?ii. Numai c?, ?nainte s? dea cu ochii de tan?r?, icni cand un pumnal i se ?nfipse ?n inim?.

  The author's tale has been misappropriated; report any instances of this story on Amazon.

  ?Tu,” marai Duhul abia auzit. ?Iar tu ??i bagi nasul ?n treburile mele. De ce?”

  ?Pentru c? de nu ?ntreaga lume va arde de r?ul t?u. E ceva ce ur?sc de altfel,” ?i spuse Anaya sigur? pe sine. De auzit o auzi ?ns? doar Ahilarul ?i Mayar, c?ci Morena n-avea puterea s-o vad? pe b?tran?.

  Femeia ?ns? se mir? s?-l aud? pe Ahilar ?uierand printre din?i, ?Iar eu ce ur?sc e mirosul puturos de vulpi. Mai ales din cele ce-?i bag? nasul unde nu le fierbe oala a?a cum face?i voi dou?. Mereu ap?re?i cand nimeni nu v? cheam?.” Apoi, atat de brusc c? pan? ?i Mayar tres?ri, la fel cum f?cuse Morena, Ahilarul ??i scoase pumnalul din piept ?i-l arunc? spre tan?r?.

  ?inta ?ns? nu ?i-o atinse duhul, de?i Mayar nu se mi?case niciun milimetru din locul ei ?i asta din cauza c? Anaya, care ap?ru brusc ?n fa?a fetei, prinse pumnalul din zbor. Apoi, ?nfuriat?, privi spre Ahilar ?i-i spuse, ??i v?d c? ?nc? n-ai ?nv??at lec?ia, diavole cu trup de lemn. ?nc? ?ncerci s? te pui r?u cu cei pe care nu-i po?i ?nvinge.”

  ?Da, da, dac? zici,” marai Ahilarul ?n batjocur?. Apoi, aruncand sfera ceea, cu care se jucase, ?n dreapta sa, f?cu s? apar? un tron de lemn, ars pe alocuri ?i mancat de carii prin altele. Dup? care merse ?i se a?ez? pe el, c?scand dulce. ?Nu, cu ce ocazie pe aici de data asta?” ?ntreb? el ?n cele din urm?, plictisit ?i privind oarecum chiora? la ele trei femei.

  ?La sigur nu s?-?i facem ?ie o vizit?,” ?i spuse Mayar t?ios. ?Dar… dac? ?i-?i scarm?n un pic pielea nu cred c-o s? fac cuiva un r?u. Doar bine. ?ntregii lumi de altfel. A?a c?, de nu vrei s? vezi ce-mi poate ?ntr-adev?r pielea, ??i sugerez s? stai cuminte pe d?r?p?n?tura ceea de lemn ?i s? nu-?i bagi nasul ?n treburile mele.”

  ??i scutur? ?ns? brusc capul cand Ahilarul url? la ea, ?Nu-i d?r?p?n?tur?, da tron.” Ceva care-o f?cu pe Mayar s?-?i loveasc? apoi urechile cu palmele ca s?-?i alunge ?iuiala.

  Apoi, deloc deranjat? de furia duhul, ?l privi chiora? ?i-i spuse, ?Doar asta am zis ?i eu, nu?”

  ?Ah tu…” ??i ?inu ?ns? limba dup? din?i Ahilarul cand v?zu o sfer? de foc ?n mana Anayei. Semn r?u pentru el, c?ci de arunca b?trana vulpe sfera ceea asupra lui, la sigur l-ar fi parp?lit ca pe-un pui pe frigare, c?ci anume acea b?tran? vulpe avea o putere extraordinar? asupra lui. Ceva ce el nu putea ?n?elege defel de ce. Dar, cum s? fie precaut era o idee bun?, se a?ez? comod pe tronul s?u. Ac?iona ?ns? ca un copil bosumflat. Ba chiar ?i murmur? la un moment dat, ?Sunte?i atat de nesuferite. Ambele de altfel.”

  ?De parc? ai fi tu mai breaz.” ?i spuse Anaya cu voce calm?. Apoi ea s? uit? la Mayar, doar cu coada ochiului, ?i-i spuse, ?F? ce ai de f?cut, da repede. Trebuie s? ne gr?bim s-o ?tergem de aici. Nu ?tim ce-i poate trece ?stuia prin cap.”

  Mayar, care privea ?n acele clipe ?int? la Morena, care de altfel f?cea la fel, doar d?du u?or din cap, semn c? ?n?elese. Apoi, sim?ind ceva ciudat ?n piept, mai f?cu un pas spre locul ?n care st?tea femeia. La fel f?cu ?i Morena de parc? Mayar era reflec?ia ei ?n oglind?. ?i, dintr-o dat?, cele dou? ??i ?ntinser? mainile drepte ?n fa??. Dar, ?n timp ce mana Morenei nu trecu de acel perete transparent al aurei, cea a lui Mayar trecu prin ea. Asta o mir? extrem de mult, c?ci din cate ?tia ea nimeni nu fusese nicicand capabil s? ?nving? aura cuiva. Nici cel mai puternic mag. Ei ?ns? ?i reu?ise. ?i atat de u?or de altfel. De ce?

  R?spuns ?ns? nu primi. Doar tres?ri cand Morena ?i atinse palma ?n cele din urm?. ?i, ?n acel moment, ceva magic se ?ntampl?: lumea din jurul lor ??nghe??,” de parc? acel moment trebuia s? fie ceva unic. Doar al lor. Nev?zut nicicand de al?ii. De aceea ?i ?ntreb? Mayar, ?Cine e?ti tu?”

  Morena ?ns? nu-i r?spunse. P?rea s? n-o fi auzit. Asta i se p?ru chiar ciudat tinerei, c?ci nu putea ?n?elege deloc ce se ?ntampla ?n acele clipe ?n jurul ei. De aceea decise s? cear? ajutor ?i ?nchise ochii.

  P?trunse astfel ?n acea lume crepuscular? a ochiului ei interior. Dar, spre deosebire de data trecut? cand el doar se deschise ?i-o ajutase cu a lui putere, de data aceea ?i spuse, ?M-ai chemat, st?pan??”

  Mayar, deloc uimit? s?-l aud? vorbindu-i, c?ci nu era de fapt prima dat? cand ea vorbea cu ochiul ei interior, ?i spuse cu voce tremurand?, ?Da. Am nevoie s? m? aju?i s? citesc trecutul cuiva. Al acestei femei, c?ci simt ceva ciudat la ea. La fel simt ?i c? are ceva al meu. Dar nu pot ?n?elege ce.”

  Se ?ncrunt? ?ns? ni?el cand ochiul o ?ntreb?, ?Sunte?i totu?i sigur?? C? vre?i s? afla?i? M? refer la trecut, c?ci de el a-?i fugit mereu. Acum ?ns? v?d c? vre?i s?-l ?nfrunta?i. De ce?”

  Tan?ra ?ns? scra?ni din din?i, ?Ai ?tiut, nu-i a?a? Cum arat? al meu trecut.”

  Ochiul t?cu ?ns?. Doar clipea deseori acoperindu-?i ovalul galben din mijloc cu membrana verde. ?i, de fiecare dat? cand ovalul galben ap?rea iar ?n fa?a ochilor lui Mayar, devenea mai luminos. Dar, cand tan?ra ?ncepu s? se ?nfurie pe acea t?cere ?i stranse pumnii, iar scra?netul din?ilor ei se auzi atat de puternic ?n jur, ochiul ?n?elese c? era timpul ?i spuse, ?Da. Am ?tiut. La fel ca ?i tine de altfel, st?pan?. Doar c?, spre deosebire de tine, n-am ignorat acel trecut. Tu ?ns?, de team?, l-ai ascuns ?n inim?. Am ?tiut ?ns? c? odat? ?i odat? o s? vrei s?-l cuno?ti ?i de aceea nu l-am ?ters complet din a ta fiin??.”

  ?De ce? Vrei s? spui c? exist? un secret ascuns legat de al meu trecut?”

  ?Nu-i doar trecutul t?u, st?pan?. E al multora deopotriv?. ?i al acelei femei tot.”

  ?Atunci? Cum pot s? aflu cum arat? acel trecut?”

  ?Doar… privind ?n interiorul t?u. Astfel vei afla adev?rul, cel ce ochii t?i nu l-au v?zut, dar pe care l-a ?tiut inima ta. Prin urmare, de-o s? p?trunzi cumva ?n interiorul acelei fiin?e, pe care o ai ?n fa?a ta ?n lumea real? ?i apoi o s? mergi f?r? team? pe c?r?rile ascunse ale inimii ei, vei fi capabil? s? afli ce p?cate ascunde a ei inim?. La fel o s? afli ?i adev?rul.”

  Dup? asta ochiul t?cu. Doar lumina galben? a retinei lui o sc?lda pe Morena ?ntr-o lumin? cald?, aurie. ?i, chiar dac? acea lumin? p?rea ne?nsemnat?, Mayar ?n?elese c? era semnalul pentru ea s? ac?ioneze. De aceea ?i-?i ?nchise ochii. ?i, ?ntinzand mana dreapt? ?n fa??, ?n acela lume crepuscular?, reu?i s? p?trund? ?ntr-o alt? lume, total necunoscut? ei. ?n acea lume ?ns? sim?ea atat de clar b?t?ile inimii Morenei, ceva ce-o uimi.

  Chiar ?i a?a ea nu-?i retrase mana. Doar a?tept?. ?i, curand, sim?i c? t?lpile ei goale atinser? ceva rece. La ?nceput nu ?n?elese ce era. Dar, curand, ?n?elese c? era iarb? moale sau mu?chi. La fel sim?ea ?i respira?ia p?durii din jur, cufundat? ?n ?ntuneric. Numai c?, de?i nu v?zu nimic atunci cand deschise ochii datorit? ?ntunericului care ?nv?luise p?durea, Mayar ?tia c? se afla ?ntr-un loc sigur. La fel nu sim?ea nici urm? de r?u ?n jurul ei. Sim?ea ?ns? atat de clar ?i atat de pl?cut pe piele pulsa?iile dragostei de mam?.

  ?Ce-i asta?” Se ?ntreb? ea confuz?, atingandu-?i bra?ele ?n locul ?n care sim?ea acele pulsa?ii. ?Atat de pl?cut. ?i atat de cald. Ceva ce n-am mai sim?it pan? acum.”

  O lumini?? ?ns?, v?zut? ?n dep?rtare, atat de brusc de altfel, o f?cu pe Mayar s?-?i acopere ochii cu bra?ul. Secunde ?ns? dup? aceea, cand fu capabil? s-o priveasc? liber, o v?zu c? pulseaz?. Sim?ea ?i c? ceva o tr?gea spre acea lumin?, de parc? o a?? ar fi fost prins? de-al ei piept, iar cel?lalt cap?t de lumini?a aurie. Ba chiar sim?i c?-i tras? ?nspre acel loc, de parc? la cel?lalt cap?t al firului invizibil s-ar fi aflat cineva. Cine anume? Nu ?tia. Avea ?ns? de gand s? afle. A?a c? nu se ?mpotrivi chem?rii, ci merse cu pa?i siguri spre ea.

  ***

  Mu?chi rece ?i moale se sim?ea sub t?lpile goale ale lui Mayar, care continua s? ?nainteze ?ncet prin acea p?dure. Nu mai c? nu mai era ?ntuneric ?n jur, ci peste tot se z?rea lumina soarelui, care sc?lda acel loc ?ntr-o lumin? cald?, aurie. R?ceala mu?chiului sim?it sub t?lpi o f?cu ?ns? pe Mayar s? se cutremure. Apoi, deschizand ochii, pe care-i ?inuse ?nchi?i pan? atunci, privi ?n jur ?i ?n?elese c?, de?i era ?nc? ?n P?durea Kiago, era atat de departe de Poiana Ahilarului, ?n locuri necunoscute ei totu?i.

  De aceea ?i se opri. ?i, rotindu-se u?or pe c?lcaie, privi cu mare aten?ie ?n jur. Dar, cum nu cuno?tea deloc locurile, se ?ntreb?, ??i totu?i unde-s? Mai ales… ce-i mirosul ?sta pe care-l simt atat de puternic? Ceva pl?cut. Ceva… fag,” aproape c? strig? tan?ra. Apoi ??i sim?i inima b?tand nebune?te ?n piept. ?Miroase ca atunci. Demult. ?n casa noastr?.” ?i, ca s? g?seasc? sursa acelui miros, tan?ra se gr?bi s? intre tot mai adanc ?i mai adanc ?n p?dure.

  ?n cele din urm? ?ns? ajunse la marginea p?durii. Ceva ciudat dup? p?rerea ei, c?ci urm?rise sursa mirosului. Mai ciudat ?ns? i se p?ru ei s? vad? sclipind ?n zare apa unui lac. ?Asta deja ce mai e?” Se ?ntreb? Mayar. ?Din cate ?tiu lacul ?sta nu exist?. Sau… nu l-am v?zut eu poate?” ?i, sim?ind c? curiozitatea pusese st?panire pe ea, tan?ra ie?i din p?dure ?i se ?ndrept? spre ap?. Dar, cu cat se apropia mai mult de lac, cu atat ?l g?sea mai ciudat. Mai ales c? nu vedea nic?ieri sursa lui de alimentare. ?L-au f?cut oamenii se pare,” ??i spuse ea, ?n?elegand ?n cele din urm? adev?rul.

  ?i, ca s? vad? cum ap?ruse acel lac acolo, Mayar ??i trecu palma prin fa?a ochilor a?a cum o ?nv??ase Anaya. Astfel ?i fu dat s? vad? cum localnicii satelor de prin prejurul P?durii Kiago munciser? luni de-a randul s? sape albia acelui lac. Apoi, cu ajutorul Gaeiei, care dezleg? sacul ploilor deasupra acelui loc, lacul fu umplut cu ap? proasp?t?, pan? la refuz.

  ?Dar chiar ?i a?a nu miroase a st?tut cum se ?ntampl? cu lacurile f?r? alimentare extern?. De ce? Magie?” Privind ?n jur ?ns? nu g?si ?ns? o surs? de putere. Cel pu?in nu una de Magie Neagr?. De aceea ?i se ?ncrunt?.

  Dar, ?n momentul ?n care z?ri o tan?r? venind ?nspre lac, din zona vestic? a p?durii, Mayar ??i zise c?-i timpul s? se ascund?. R?mase totu?i locului, de?i nu ?tia nici ea de ce. Doar privea ?int? la acea tan?r? care se apropia de ea ?i care c?ra ?n man? un co? de rufe pe care avea de gand s? le spele. Dar, de?i i se p?rea cunoscut? de undeva, Mayar nu putu ?n?elege la ?nceput cine s? fie. Doar cand acea tan?r? se l?s? ?n pirostrii lang? lac ?i se apuc? de sp?lat, Mayar sim?i miros de fag venind dinspre ea. ?i, cand ochii tinerei se umezir?, aceasta ?opti, ?Mama!”

  O uimi ?ns? enorm c? tan?ra Morena nu auzise ?oapta ei. La fel ??i aduse aminte c?, trecand pe lang? ea, Morena nici m?car n-o privi. De aceea ?i strig? Mayar ?ntr-un final, ?Mam?, tu m? vezi? Sunt aici. M? vezi?” Morena ?ns? nu r?spunse. De aceea ?i se ?ntrist? Mayar, crezand c? poate c? femeia o uitase ?i de aceea n-o putea vedea.

  Decise ?ns? s? petreac? pu?in timp al?turi de a ei mam?. De aceea se puse ?n pirostrii nu departe de locul unde sp?la Morena rufele ?i-o privi o vreme. Apoi, sim?ind nevoia s?-?i oglindeasc? chipul ?n ape, privi ?nspre lac. Se mir? ?ns? s? vad? c? ar?ta diferit: purta rochie alb?, pan? la genunchi, cu maneci scurte. Avea p?rul negru ca al Morenei ?i nu ro?cat ?i la fel chipul ei nu mai era cel al Samayei, ci un mix ?ntre cum ar?tase ea pan? atunci ?i chipul mamei.

  Dar, ?n clipa ?n care Morena ?ncepu s? cante, Mayar uit? de uimirea de a vedea c? ar?ta diferit ?i-o privi ca fermecat? pe a ei mam? care canta cu glas duios:

  ?De departe, dinspre mun?i, glasul t?u ?mi cant? ?oapte,

  Dulci pove?e de iubire, lang? foc, ?n plin? noapte.

  ?i ascult eu glasu-?i dulce, dragul meu ?i scump amor,

  C?ci de-al vocii tale cantec m? cuprinde iar un dor.

  ?i la fel eu simt cum dorul ne face el sclavii lui,

  Sclavii dragostei ?i-ai lumii, sclavii p?mantului,

  Chiar ?i-a?a m? simt ?n stare s? iubesc, s? fiu iubit,

  S? am parte de fericire tot privind spre asfin?it…”

  Ascultand ?n t?cere glasul mamei cantand duios, Mayar se sim?i fericit?. ?i, prin fa?a ochilor ei, se derular? imagini la care visase mereu: s? vad? ?n zare, venind spre ea, iubirea, avand chipul unui tan?r fecior cu ochi negri ?i must?cioar? ca pana corbului. Doar c?… ?Nu-s ale mele vise,” ??i spuse Mayar ?n cele din urme. ?Sunt visele mamei se pare,” ?i zambi. ??i arat? frumos acel tan?r la care ea viseaz?. S? fie oare tata?” Dar, inspirand dintr-o dat? adanc parfumul de fag ce se sim?ea dinspre Morena, Mayar iar zambi, ?Acum ?n?eleg de ce-mi era cunoscut acest miros. E pentru c? fagul ?nseamn? mirosul mamei.”

  ?i, uitand de tot ?i de toate, Mayar ??i spuse c?-i timpul s? tr?iasc? m?car pentru cateva clipe a?a cum voia ea ?i nu cum ?i spuneau al?ii. De aceea ?i se apropie de Morena ?i-o privi ?ndelung. V?zu astfel c? avea piele fin?, ?ntunecat? la culoare, gene lungi ?i dese, ?i la fel avea p?r lung ?i negru. P?r pe care Mayar ?l mangaie dintr-o dat?, iar asta ?i d?du ?ansa s? vad? cum se ascunse de fapt mirosul de fag ?n pletele mamei: era din cauza c? ?nainte s? vin? la lac s? spele rufe, Morena ?ncinse focul cu lemn de fag. De aceea ?i mirosea atat de sfant ?n acele clipe.

  Sim?ind ?ns? prezen?? str?in? acolo, dar totu?i cunoscut? ei, Mayar se ?ncrunt? ?i privi spre locul dinspre care venise ?i Morena. O v?zu astfel pe Inmar venind spre lac. Dar, ce-o mir? pe tan?r? fu s? ?n?eleag? c? ?i Inmar n-o vedea. ?De ce?” Se ?ntreb? ea. ??i mai ales: ce caut? ea ?n amintirile mamei?”

  T?cu ?ns? ?i le privi cu mare aten?ie pe Inmar ?i Morena, cand vulpea ?i spuse femeiei, ?Frumoase-?i sunt cuvintele cantecului, Morena. Ca ?ntotdeauna de altfel.”

  Privind ?ns? la chipul Morenei, Mayar o v?zu zambind. ?i la fel v?zu c? nu era deloc speriat?. De aceea ?i se mir? tan?ra. Mai ales s-o aud? pe Morena spunand, ?Desigur c?-mi sunt dulci cuvintele, Inmar. Pentru c? asta se ?ntampl? de obicei cu inima pur?: cant? cantece de dragoste atunci cand i-i bine, iar cand i-i greu pe suflet mai pune ?i un pic de triste?e printre ele.” Apoi, terminand de sp?lat o albitur?, o arunc? lang? celelalte deja sp?late, ca s? a?tepte cuminte randul la cl?tit, ?i lu? alta. Dup? care, continuandu-?i lucrul ?i f?r? s? priveasc? la Inmar, care se a?ezase ?n dreapta ei, ?ntreb?, ?De ce e?ti aici? Te ?tiam plecat? spre nord, cu celelalte vulpi.”

  Mayar se mir? ?i mai tare, ?Dar cum e asta posibil? De unde ?tie mama c? Inmar e o vulpe?” Privi ?ns? la Inmar cand aceea spuse:

  ?S? spunem doar c? ultima dat? cand m-ai v?zut, atunci cand am vrut s? fur un pui din curtea ta, m-ai f?cut curioas?. ?n special s? aflu ce se ascunde ?n inima oamenilor. Mai ales dup? ce m-ai primit ?i osp?tat ?n casa ta. De aceea ?i m-am ?ntors iar aici. Dar m? tot roade un gand dac? sincer: chiar nu ?i-i team? de mine? C?-?i pot face r?u? Sunt o fiar? pan? la urm?.”

  Morena ?ns? iar surase. Dar nu spuse nimic. Doar ??i aminti c? ?n urm? cu doi ani cei din satul lor se mutar? din locurile aride ?n care tr?iau ?i-?i f?cur? apoi case nu departe de acea p?dure. ?i, ca s? se stabileasc? cu traiul, avur? nevoie de doi ani de zile. Chiar ?i a?a merit? efortul, c?ci reu?ir? s? sape acel lac pentru a avea surs? de ap? ?i s? spele rufele, dar ?i aveau ?i ce vana ?n p?dure ?i cu ce se hr?ni. Plus la asta… era un loc lini?tit dup? p?rerea lor.

  Pan? ?ntr-o sear? cand Morena auzi l?trat de caini ?n sat. Ceva ce-o mir?, c?ci la acea or? tarzie din noapte pan? ?i cainii dormeau. ?n acele clipe ?ns? se d?deau de p?mant nu alta ?i ea nu putea ?n?elege de ce. De aceea ?i decise s? vad? ce se ?ntampl?, c?ci nu era deloc fricoas? din fire. ?i, dup? ce l?s? rochia pe care o cusea ?n acele clipe ?n co?ul cu lucruri, se ridic? ?n picioare ?i se apropie de mas? luand lumanarea ?n man?. Apoi se apropie de u??.

  Numai c?, cand o deschise, d?du nas ?n nas cu Inmar. Nu era ?ns? ?n forma ei uman?, ci ?n cea de vulpe Inmar ?n acele clipe. Chiar ?i a?a Morena nu se sperie. La fel nu se ?nfurie cand ??i d?duse seama c? vulpea se furi?a de altfel spre cote?. Ele doar se privir? o vreme.

  Dar, spre deosebire de Morena care-o privea cu curiozitate, Inmar era ?n ?ncurc?tur?, c?ci chiar nu ?tia ce s? fac?. ?De-o atac,” ??i zise ea, ?atunci vie din satul ?sta la sigur nu plec, c-or s? m? atace cat de curand cu furci ?i topoare. Da nici s? fur pui nu pot acum, c?ci nu mai e deloc interesant odat? ce-am fost descoperit?. Dar totu?i: de ce m? prive?te atat de insistent? ?i deloc cu team? de altfel.” De aceea ?i se ?ntoarse cu totul spre u?? ?i privi ?ndelung la acea tan?r? femeie, ce purta o rochie alb?, pan? la c?lcaie ?i avea un felinar ?n man?.

  Tres?ri ?ns? cand Morena ?i spuse cu glas juc?u?, ??i… mult o s? mai stai acolo?” Inmar ?ns? nu ?n?elese la ce se referise ea. Morena ?ns? ?tia prea bine ce face. De aceea ?i ?i spuse, ?De ?i-i foame, ?nceteaz? s? te mai ascunzi ?n pielea vulpii. ?i… intr?!” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i intr? ?n cas?, f?r? s? ?nchid? u?a.

  Inmar ?ns? n-o urm? imediat. Ezita, c?ci… s? intre ca vulpe ?n casa femeii era o idee proast? - de-o vedeau s?tenii s-ar fi gandit c? vruse s-o atace ?i atunci cea atacat? avea s? fie ea. S? ia trupul tinerei Inmar tot nu se ?ncumeta, c?ci s-ar fi putut s-o sperie. ?i, ?nnebunit?, aceea s? fug? unde-or duce-o ochii. Chiar ?i a?a, sim?ind foamea rozand-o pe din?untru, lu? chipul tinerei Inmar ?i intr? ?n cas?.

  Dar, spre marea ei uimire, cand Morena d?du cu ochii de ea ?i zambi. De aceea ?i se ?ncrunt? Inmar ?i ?ntreb?, ??tiai?”

  ?Aga,” r?spunse Morena calm, l?sand un pui fiert ?i ce mai avea ea preg?tit pe mas?. ?De altfel de mic copil ?tiu c? exist? magie pe lumea asta. De v?zut ?ns? am v?zut nu demult. O vulpe la marginea p?durii cu un pui ?n gur?.”

  ?Nimic ciudat dup? p?rea mea,” murmur? Inmar ?ncurcat?.

  ?A?a ar fi fost de nu te-ai fi transformat atunci ?n ceea ce v?d acum.”

  ?Chiar ?i a?a, cum de mai recunoscut? Ca vulpe ar?t ca ori?icare alta. Ce dac? era o vulpe adev?rat? ?i nu eu?”

  ?Atunci m-a? fi ascuns. Dar n-a fost cazul pentru c? eram sigur? c? e?ti tu. De ce? Pentru c? de?i nu e?ti con?tient? de asta ar??i diferit de celelalte vulpi. Ba chiar ?i ochii t?i lic?resc diferit: deloc s?lbatic. ?i acum: m?nanc?! ?tiu c? e?ti lihnit? de foame. De aceea am ?i preg?tit azi mai mult decat de obicei, c?ci… nu ?tiu de ce, dar am sim?it c-o s? am oaspe?i. ?i-am avut dreptate de altfel.”

  Mirat? de cuvintele femeii, Inmar o privi ?n t?cere. ?i avea de ce s? fie mirat?, c?ci ea nicicand nu crezuse c? ar?ta diferit de celelalte vulpi. Cele s?lbatice ?i nu magice. Pe de alt? parte ?ns? se sinchisea s? se a?eze la masa femeii. Dar, cand v?zu c? Morena manca lini?tit ?i mai ales sim?ind c? i se lipise stomacul de spate de la atata foame, se a?ez? ?i ea ?i ?ncepu s? m?nance.

  ?n timp ce manca ?ns? privi ?n jur ?i v?zu c? acea cas? p?rea stranie. Oarecum pustiit?. De aceea ?i ?ntreb?, ?Dar ceilal?i? Unde-s?”

  ?Ceilal?i? Care ceilal?i?” ?ntreb? Morena curioas? ?i privi ?n aceea?i direc?ie ?n care privea Inmar. ?n?elegand ?n cele din urm? la ce se referise vulpea spuse, ?Aaa, te referi la ceilal?i membri ai familiei mele. Ei bine… acum sunt singur?. Am avut candva ?i tat? ?i mam?, dar nu mai sunt ?n via??, iar fra?i sau surori via?a nu mi-a dat. Acum ?s singur?. Dar… mi-e bine a?a.”

  ?De ce? Credeam c? oamenii prefer? s? tr?iasc? ?n familie.”

  Morena iar??i zambi, mirat? de inocen?a vulpii. ?Nu to?i oamenii tanjesc dup? al?ii. Sunt ?i cei care se simt bine chiar de-s singuri. Eu sunt una dintre ei.” Apoi mancar? ?n t?cere.

  Dup? acea noapte ?ns?, Inmar ?i Morena ?ncepur? a se vedea adesea la marginea p?durii. Dar, de?i tan?ra femeie vedea ?n Inmar o prieten?, nu la fel gandea vulpea, care-i st?tea al?turi doar din pur? curiozitate ?i pentru c? avea ce manca atunci cand ?i era lene s? vaneze. Acea leg?tur? ?ns? nu dur? mult. Cam vreo dou? luni. Dup? asta Inmar ?i vulpile se duser? spre Nord. Chipurile dup? hran?. Cel pu?in a?a ?i spuse Morenei, c?ci ?n realitate ea merse s?-l ajute pe Ahi s? se r?zbune pe Siari.

  ?n ziua aceea ?ns?, cand o v?zu Mayar, Inmar revenise. Ceva straniu dup? p?rerea tinerei. Nu la fel crezu ?ns? ?i Morena. Ea ?ntr-adev?r era fericit?, c?ci ?i fusese dor de a ei prieten? ?i de timpul petrecut ?mpreun?. De-ar fi ?tiut ?ns? c? Inmar avea planurile ei poate c-ar fi stat departe de ea. Dar a?a… ne?tiind c? viclenia vulpii nu dispare de-o tratezi cu blande?e, ?i d?du ?ansa s? ac?ioneze nestingherit? pe la spatele ei. ?i, cum Morena avea un val gros pus pe ochi, valul inocen?ei, nicicand nu b?nui de-a vulpii tr?dare. La fel cum nu b?nui nicicand despre planurile pe care Inmar le avea ?n leg?tur? cu ea. Planuri care de altfel aveau s?-i schimbe viitorul: odat? ?i pentru totdeauna.