Stand fa?? ?n fa?? ?n apa lacului, care le ajungea pan? la brau, Samaya se uit? adanc ?n ochii Bestlei ?i-o ?ntreb? aproape ?n ?oapt?, ?E?ti sigur? de asta?”

  ?Nu, dar…” Apoi Bestla t?cu ?i privi la acel cub de ghea??, format de Island ?i care ?nghi?ise sfera lui Boor. ?i, ?n timp ce-l strangea ?n man?, se sim?ea nu-?i de ce asemeni unui copil obijduit. Nici m?car ea nu era sigur? de ce se sim?ea astfel. Dar, de fiecare dat? cand ??i amintea c? ?n acel cub erau ?nchise amintirile lui Coallar, se sim?ea trist?. La fel ?i era team?, c?ci se temea nespus de ura str?bunicului ei. De asemenea nu putea ?n?elege pentru ce el le urase la fel ?i le vanase pretutindeni, ravnind la a lor putere.

  ?n cele din urm?, cand ?n sfar?it se putu lua ?n maini, inspir? adanc. Apoi apuc? mana Samayei, c?ci tan?ra lupoaic?, v?zand c? Bestla se hot?rase, ?i ?ntinse mana. Dup? care ?i zambi cand Bestla ??i ridic? privirea ?i se uit? ?n ochii ei.

  Astfel, dup? cateva clipe de privit una ?n ochii celeilalte, Bestla ?i spuse, ??tii, Samaya, mereu m-am temut de Coallar.”

  ?De ce? Din cauza c?-i r?u ?i c? mereu v-a vanat, vrand s? v? ia puterea?”

  ?Ba nu. E din cauza c? nicicand nu l-am ?n?eles. La fel n-am putut nicicand anticipa ce are de gand. De aceea am ?i fost noi nevoite mai mereu s? ne ap?r?m ?n loc s? atac?m.”

  ??i… de ai fi putut s?-l ataci, crezi c? ?i-ar fi reu?it? S? te sim?i mai bine m? refer.”

  ?Poate c? nu. Dar… poate c? m?car astfel i-a? fi ar?tat c? nu m? tem de el.”

  ?Eu cred c? ?tie,” spuse Samaya zambind.

  ?De ce e?ti atat de sigur?? Din cauza a ceea ce s-a ?ntamplat cand am vrut s? intr?m ?n grot??”

  ?Nu doar. ?i, dac? sincer, nu-s sigur?. Doar cred c? dac? el mereu a fost dup? puterea voastr? ?i va atacat prin Ahi ?n mare parte e din cauza c? se teme de voi. ?n caz contrar v-ar fi ?nfruntat pe toate.”

  ??n ziua aceea, cand am dat nas ?n nas cu animalul s?u de companie, ?i-a ar?tat mutra. Asta ?nseamn? c? nu se teme.”

  ?Nea. Era din cauza c? s-a sim?it lezat. De asta s-a ar?tat. ?n caz contrar ar fi stat ascuns ca un ?oarece ce e ?i nicicand nu ar fi ap?rut la suprafa??. Ori poate era curios!”

  ??n leg?tur? cu ce?”

  ?Cat de frumoas? e?ti?!” Ranji Samaya. V?zand ?ns? c? Bestla o privea oarecum pe sub sprancene, ?i spuse, ?Nu, s?-l l?s?m pe Coallar ?n plata Domnului ?i s?-i cercet?m mai bine amintirile. Cine ?tie?! F?cand asta putem descoperi o comoar? ascuns?.”

  ?Sau da nas ?n nas cu diavolul?!” Murmur? Bestla oarecum ar??goas?, c?ci cu adev?rat Coallar ?i st?tea ca un os ?n gat. ?Dar totu?i, chiar ?i de nu-mi face asta prea mult? pl?cere, consider c?-i o idee bun? s?-l ?nfrunt. ?i nu pentru c? a? fi tare curioas? dac? sincer. Doar c? e necesar. S? ap?r?m p?mantul ?sta m?car, dac? nu pe noi.”

  Auzind cele spuse de Bestla, Samaya surase. ?Atunci… s? ?ncepem!” Spuse ea cand sim?i c? pulsul Bestlei revenise la normal. Asta ?nsemna c? indiferent de ce n-ar fi v?zut ele ?n amintiri s-ar fi putut controla f?r? probleme.

  De aceea, ?ntinzand ?i palma stang? ?n fa??, c?ci cu cea dreapt? strangea mana prietenei, Samaya o ridic? pan? ambele maini fur? paralele. Apoi a?tept? pan? Bestla ??i ?ntinse mana dreapt? ?n fa??, lang? a ei, de parc? ale lor bra?e s-ar fi uitat ?n oglind?. F?cand asta ?ns?, Bestla l?s? cubul lui Island s? pluteasc? ?n ?capcana” format? de ale lor bra?e. ?i, ca prin minune, cubul pe care Samaya ?l purta la cing?toare ?ntr-un fel de s?cule? brodat, ie?i singur din a lui ?ascunz?toare” ?i ?ncepu s? pluteasc? ?n stanga celui de ghea??, privit fiind de Samaya. Doar c? acesta nu se rotea pe diferite fe?e a?a cum f?cea cubul de ghea??, ci st?tea cu fa?a pe care era gravat ochiul lui Haos ?ndreptat spre cel?lalt cub.

  ?i, cat de curand, ochiul lui Haos ?ncepu s? trimit? o und? de raze albastre spre cubul de ghea??, f?candu-l s? par? cu adev?rat transparent. Doar c?, ?n locul amintirilor lui Coallar, Samaya le v?zu pe ale ei…

  ***

  CU 18 ANI ?N URM?

  Exact dup? ce Samaya ?ncepuse s? vorbeasc? telepatic, cand ??i rec?p?tase forma uman?, iar Lodur ?i Gaea ?l ?nchiser? pe Mannar ?n a sa cu?c?, Titanul ?i ceru fratelui s?u s? se vad? cu Samaya, doar ei doi, ?n Valea T?cerii. De ce anume voia s-o vad? singur?? Pentru c?, a?a cum ?i spuse ?i lui Dike, era necesar s? vad? cat de puternic? era totu?i fata, c?ci ceva ?i spunea lui c? nu degeaba Mannar acela era dup? familia lui Dike.

  Pentru a verifica puterea fetei ?ns? alese drept moment al zilei apusul. Astfel, cand cerul era ro?ietic de parc? soarele ar fi sangerat printre norii albi, l?sand o dar? lat?, Lodur ap?ru ?n Valea T?cerii, lang? acea roc? alb? lang? care se vedea adesea cu Dike cand aveau nevoie s? vorbeasc? unul cu altul, ?i a?tept?.

  Mult ?ns? nu-i fu dat s? a?tepte, c?ci, la cam 10 minute dup? ce el ap?ru ?n acea vale, o v?zu pe Samaya la marginea p?durii. Nu era singur?, ci cu Yamu, unul din ajutorii lui Dike. Dar asta nu-l deranj? pe Lodur, ?tiind prea bine c? era necesar asta, pentru c? dup? ce Inmar ?ncercase odat? s? intre pe furi? ?n tab?r?, Dike decise ca ai s?i copii s? nu mai umble nicicand singuri prin p?dure. De aceea ?i-o trimise pe Samaya acolo cu cineva de n?dejde.

  Doar c?, v?zandu-l pe Yamu urmand-o pe Samaya, cand ?i trimise telepatic s? se apropie, Lodur ?i spuse b?rbatului, ?Nu-i niciun pericol! Poate fi ?ns? unul dac? te apropii de ea ?n timpul antrenamentului. De aceea te-a? ruga s? r?mai pe loc.”

  Yamu ?n?elese din prima de ce ?i cerea Lodur asta. A?a c? doar se ?nchin? u?or, dup? care se ?ntoarse lang? primul rand de copaci. ?i, a?ezandu-se lang? trunchiul unui copac gros, ?nchise ochii ?i-?i permise s? se relaxeze pu?in pan? Lodur ?i Samaya vor practica a lor magie. Altceva de moment oricum n-avea ce face.

  Samaya ?n schimb merse f?r? team? pan? se apropie de unchiul ei. Apoi, oprindu-se chiar ?n fa?a lui, ?i zambi ?i-i spuse, ?Sunt aici, unchiule! Dar nu ?n?eleg pentru ce.”

  ?O s? vezi cat de curand,” ?i r?spunse Lodur, zambind ?mechere?te. ?Doar stai acolo unde e?ti! Cel pu?in pan? ??i spun eu.” Dup? care se d?du ?n spate pan? ?ntre ei era o distan?? de cam 12 metri. ?i, atat de brusc c? fata clipi de uimire, se f?cu c?-l arunc? pe Alabar ?nspre ea. De aceea ?i se ap?r? Samaya cu bra?ele.

  V?zand ?ns? c? nu se ?ntampla nimic, Samaya deschise ochii. Apoi, v?zand c? Lodur zambea, ?i spuse ?afnoas?, ?Unchiule, nu-i cinstit!”

  ?Ba e! Mai ales cand vrei s? verifici reflexele cuiva. Trebuie s?-l iei prin surprindere.”

  ?Da dac? nu-l iei prin surprindere, ce se ?ntampl? atunci?” ?ntreb? Samaya cu inocen??.

  ??tiu ?i eu,” r?spunse Lodur oarecum t?r?g?nat. ?Poate s? nu fie atat de efectiv pe cat unul a?teapt?. Oricum, putem s? ?ncerc?m ?i astfel. A?a c?, folose?te-?i ?ntreaga putere de care dispui la moment ?i trimite-o ?nspre Alabar.”

  ?Te poate r?ni s? ?tii!”

  ?Da nu mai spune?!” ?i Lodur ranji. ?N-o s? ai tu atata noroc. Nu din prima. Dar mai ?tii…” Apoi lu? o pozi?ie comic? de atac. Dar f?cu asta doar ca s-o motiveze cumva pe Samaya, c?ci ?tia c? fata era impulsiv? ?i nu-i pl?cea deloc s? fie tachinat?. Astfel, neputandu-se controla pe deplin, putea s?-?i descopere puteri ascunse, ceva la care spera ?i Lodur.

  Samaya ?ns?, cel pu?in la acea vreme, nu ?tia prea multe despre puteri magice sau cum s? le controleze. Cel pu?in nu ?n forma sa uman?, c?ci cat fusese o mic? lupoaic? ?i reu?ise. ?n special ?n seara aceea cand r?ul ?ncercase s?-i atace ?n Poiana lui Mannar. De aceea ea doar ?ntinse mainile ?n fa?? cum v?zu ea c? practicau magia b?ie?ii mai mari din tab?r?. Ba chiar deschise ?i palmele de?i nu era sigur? de ce f?cuse asta. ?i… ?nchise ochii, c?ci crezuse c? Lodur o s-o atace pe nea?teptate, c?ci nu prea avea ea ?ncredere ?n unchiul ei nu-?i de ce. Mai ales ?n ultima vreme.

  Doar c?, spre marea ei surprindere, nimic nu se ?ntampl?. Chiar ?i a?a, de?i nu sim?ise pe nimeni atacand-o sau atingand-o, st?tu secunde bune cu ochii ?nchi?i. Apoi, sfioas?, ?i deschise ?i privi cu mare aten?ie ?n fa??. V?zu astfel c? Alabar plutea ?n aer, rupt ?n dou? de un curent de aer albastru ce-i ie?ea din palme.

  Dar, de?i avea o mul?ime de ?ntreb?ri legate de cum fusese posibil s?-i reu?easc? o astfel de minune, feti?a t?cu. ?i t?cu ea pentru c? Lodur ??i duse degetul ar?tor la gur?, f?candu-i semn s? nu spun? nimic. Nici chiar telepatic nu putea ?ntreba nimic, v?zand c? Lodur f?cuse la fel. Dar… ??i permise s? simt? din plin magia din jurul lor. Cu to?ii porii de altfel. Astfel ?i fu dat s? simt? de parc? a ei putere s-ar fi conectat cu ?ntreaga putere a lui Alabar. Apoi, dintr-o dat?, f?cu ochi mari de uimire privind ?n urma lui Lodur. Ba chiar deschise larg ?i gura.

  Din aceast? cauz? ?i se ?ntoarse Lodur ?i privi ?n urm?, c?ci uimirea de pe chipul fetei era ceva la care nu se a?teptase. Dar f?cu el asta ?i pentru c? sim?i ceva ciudat ?n spate. ?i, privind ?ntr-acolo, lui Lodur ?i fu dat s? vad? imaginea Cosmosului reflectat? ?n acea vale.

  ?Asta e ceva imposibil!” Murmur? Lodur dintr-o dat?. Mai ales ?l mira s? vad? cum un cub se rupse din partea mai lung? a lui Alabar ?i pluti pe lang? el spre o stea luminoas? ce se vedea chiar ?n centrul acelui Cosmos reflectat pe P?mant. ?i, de imediat ce cubul ajunse ?n dreptul stelei, de-o parte ?i de alta a ei, ap?rur? Aeonul ?i Mā?s?ar Kēlaksi. Apoi, acea stea str?lucitoare, lu? cat de curand forma lui Jar. ?Chiar c? e imposibil!” ??i spuse Lodur scuturand din cap, ?Jar, tu aici?”

  Jar surase, jucandu-se cu acel cub de lemn. Apoi privi la Lodur. Titanul ?ns? privi ?n spate s? vad? cum era Samaya, c?ci era mic? ?i s-ar fi putut speria de toate cele v?zute. Doar c? c?sc? ?i el ochii mari de uimire cand v?zu c? ?n acele clipe Samaya plutea la cam 2 metri deasupra P?mantului, de parc? ar fi dormit, ?n timp ce, ?i ?n acel loc unde st?tuse ea mai ?nainte, se vedea reflec?ia Cosmosului. Ca de jur ?mprejur de altfel. Apoi, dintr-o dat?, Jar ap?ru chiar lang? fat? ?i iar zambi cu bun?tate.

  ?A?a e,” spuse el dintr-o dat?, rupand t?cerea. ?Sunt eu, Titane.” ?i, aruncand acel cub de lemn ?n aer, form? dou? la fel ?n mana sa. Apoi, l?s? unul din cuburi s? pluteasc? spre Samaya, ?n timp ce el ?l ?inu pe unul din ele pe care ?l strangea de altfel cu putere ?n man?. Doar c? era ceva ciudat la acele cuburi, c?ci cand cel pe care Jar ?l trimise c?tre Samaya atinse a ei man? stang? deveni auriu, iar steaua Aeon ?ncepu s? str?luceasc? mai tare. Ba chiar diverse stele ce luminau orbitor ?n jur ap?rur? pe acea panz? a Cosmosului din Valea T?cerii. Mai ciudat decat atat ?ns? fu pentru Lodur s? vad? c? cubul din mana lui Jar devenise negru, de parc? uns cu smoal?, dar care tot lumina, ?n timp ce ?ns??i Jar era deja diferit: avea p?r negru ?i lung, hainele ?i erau ?i ele cernite ?i ochii ?i erau de culoarea abisului. Dar, de?i ar?ta astfel, nu se sim?ea pic de r?u ?n a lui voce cand ?i spuse Titanului:

  ?V?d c? ?nc? te minuneaz? necunoscutul Cosmosului, Titane al Echilibrului ?i Judec??ii Drepte. ?i ai atata dreptate, c?ci exist? o mul?ime de taine pe care ?ns??i Via?a le ascunde de noi.”

  ?Taine? Ce fel de tine?”

  ?Despre puterile lumii ?i existen?a uman?. ?i… s?-?i spun ?nc? un secret pe care se pare c? tot nu-l ?tiai, Titane: eu am azi o form? uman?, de?i ?s doar ?nchis ?n trupul firav al copilei lui Dike.”

  ?Din aceast? cauz? Samaya nu poate vorbi,” murmur? Lodur cu ?nfrigurare.

  ??i iar??i ai dreptate, c?ci s-a decis astfel pentru ca Gardianul Aeonului s? fie ?n siguran??.”

  ?Dar… cine a decis asta? Via?a ?i Yggdrasil?”

  ?A?a e. Ei au fost cei care mi-au ales acest destin. Doar c?, avand puteri la fel de mari, eu ?i aceast? copil?, nu ne puteam combina. De aceea s-a decis, cu permisiunea Haosului, s? lu?m ceva de la ea, pentru scurt? vreme, ca eu s? fiu ascuns de for?ele r?ului. Astfel ea a ajuns s? nu poat? vorbi ?i auzi. Un dar care ?i va fi ?ntors cat de curand, cand Balan?a Puterii va fi reunit?.”

  ?Balan?a Puterii? Dar, despre ce vorbe?ti, Jar? Din cate ?tim Samaya e doar mesagerul lui Haos pe P?mant.”

  ?Acum ?ns? te ?n?eli, Titane Lodur, c?ci Samaya e de fapt Clepsidra Vremii - cea care poart? ?n sine puterea Aeonului ?i a lui Mā?s?ar Kēlaksi deopotriv?. Doar c?, atunci cand Mannar a r?pus-o pe Samandra la rau ?i a creat dubla Samayei, puterea din interiorul copilei s-a desprins. Astfel, Samaya a p?strat puterea Aeonului, iar cealalt? copil? a luat-o pe cea a lui Mā?s?ar Kēlaksi. Dar… fiindc? aceast? ?mp?r?eal? a puterilor a fost nedreapt?, ?i m? refer aici c? nu ele au ales ce putere s? de?in?, va veni vremea cand ele se vor ?ntalni. ?i, de cele dou?, prin decizie proprie, accept? s?-?i uneasc? puterile, atunci Samaya ??i va rec?p?ta graiul ?i auzul. Numai c?, f?cand asta, va fi mereu supus? influen?ei celeilalte, la fel cum cel?lalt copil va fi legat de Samaya, pe vecie.”

  ?Umbra ?i Lumina! R?ul ?i Bun?tatea! Via?a ?i Moartea!” Murmur? ?nfrigurat Lodur.

  ?A?a e, c?ci cele dou? vor fi mereu legate. Dar, oricat de ciudat n-ar p?rea asta, e mai bine a?a, c?ci ?n acest mod se vor controla una pe cealalt?, iar Balan?a Puterii nu va fi dat? nicicand peste cap.”

  ?Atunci, trebuie s?-i anun??m pe to?i ?i…”

  ?Ba nu, Titane. Acesta trebuie s? r?man? un secret ?ntre noi doi, c?ci din p?cate nu putem influen?a Soarta. La fel n-o putem controla. Ea ?ns? poate s? ne controleze pe noi ?i la fel o controleaz? pe Samaya. De aceea ?i a fost se pare decis ca una dintre cele dou? copil? s?-i deschid? por?ile lui Maranam, ca acesta s? poat? veni pe P?mant.”

  Exact dup? ce Jar spuse aceste cuvinte, cerul bubui n?prasnic. Apoi se acoperi de nori negri ?n secunde doar. Acesta ?ns? nu fu singurul miracol, c?ci dup? ce cerul cr?p? de cateva ori, iar la orizont se v?zur? 3 fulgere groase spintecand norii, imaginea Cosmosului disp?ru, la fel ?i Samaya, iar Alabar c?zu la p?mant. Era ?nc? frant. Numai c? c?zur? cele dou? p?r?i ale lui Alabar nu dup? cum se nimeri, ci paralel. Astfel formar? un fel de drum. Unul nesemnificativ la ?nceput. Cat de curand ?ns?, dinspre acel drum spre Jar, se v?zu o proiec?ie de lumin? neagr?, care termina ?n raze aurii cand ajungea aproape de Jar. Asta ?l transform? cat de curand ?ntr-un Spirit crancen, care-i strig? lui Lodur, ?nfuriat:

  ?S? nu ?ncerci nicicand s? ?n?elegi lumea, Titane! La fel nu c?uta s? te pui ?mpotriva Sor?ii sau ?i ea se va pune ?mpotriva ta. Doar accept? ce s-a decis ?i, de ?i se cere, lupt? pentru ca acel scop s? fie atins ?ntr-un final. Asta e singurul lucru care se cere de la tine, c?ci pentru a sta al?turi de alte puteri, mult mai mari decat ale tale, au fost de fapt Titanii adu?i pe p?mant. La fel cum aceste dou? copile au ap?rut pe lume cu un scop ?i tot ele trebuie s?-?i duc? singure crucea care le-a fost pus? pe umeri cand au pornit ?ncoace din Aeon.”

  Terminand de vorbit, Jar disp?ru. ?n locul lui ?ns? continua s? pluteasc? acel cub negru, ce p?rea s?-l fi ?nghi?it pe Spirit ?n interiorul lui. Apoi, cand cerul cr?p? iar de nou? ori, spintecat de fulgere de foc, se f?cu lumin? de jur ?mprejur, iar Samaya st?tea iar ?n aceea?i pozi?ie, jucandu-se cu Alabar, pe care ?l controla cu a ei putere albastr?.

  Ce-l mir? ?ns? enorm pe Lodur fu s? vad? c? avea ambele cuburi ?n man?. Asta chiar i se p?ru ciudat, c?ci ?l sim?ea oarecum fierbinte pe cel negru ?n timp ce cel cu ochiul lui Haos gravat ?n partea de sus ?i care lumina albastru ?n acele clipe, se sim?ea rece. ?i, de?i nu-?i putea explica pe deplin acest fenomen, ?n?elese un lucru: din acea zi, puterea lui ?i a Samayei fuseser? cumva legate de Destin, c?ci nu degeaba Jar formase acele dou? cuburi ce aveau nu doar culori diferite, ci ?i puteri.

  Tres?ri ?ns? cand auzi vocea telepatic? a Samayei ?n capul lui, ?Ce-i aia, unchiule Lodur?”

  ?Cubul reflec?iilor,” spuse Lodur, surazand.

  ?Cubul reflec?iilor? Dar… ce-i asta?”

  ?S?-i spunem doar o surs? de putere care te va ajuta pe tine s?-?i ?nt?re?ti puterile de azi ?nainte.”

  ?Dar… sunt dou?!” ?i r?spunse copila, oarecum confuz?.

  ?Da, sunt dou?. Dar nu amandou? ??i apar?in.”

  ?Atunci? Care-i al meu?”

  ?Dar tu cum crezi?”

  ?Presupun c? cel albastru, c?ci are aceea?i culoare cu energia pe care o controlez acum. Doar c?… nu-s de tot sigur?,” spuse ea oarecum trist?.

  ?De ce nu ?ncerci atunci s? vezi de-i ?ntr-adev?r a?a?”

  ?Nu… s-ar putea. Numai c? nu prea-mi dau seama cum s? fac asta.”

  ?Simplu: f? tot acela?i lucru pe care l-ai f?cut cu Alabar. Doar c?, dac? ?n cazul lui ai ac?ionat spontan, f?r? s?-l prive?ti, eu zic c? de data asta s?-?i folose?ti puterea privind ?int? la aceste cuburi. Nu, ce zici?”

  ?Nu… mi se pare logic,” r?spunse copila telepatic. Doar c? fu voioas? de data asta, ceva ce-l bucur? enorm pe Lodur. Dar deveni el cat de curand serios, v?zand c? Samaya ?ncerca s? transmit? a ei energie albastr? spre cuburi. Numai c?, v?zand c? nu i se prime?te, se ?ncrunt?. ?E inutil. N-am eu puterea asta.”

  ?E pentru c? te ?nc?p??anezi,” ?i spuse Lodur. ?Pentru c? puterea se controleaz? cu inima ?i nu cu mintea.”

  ?Cu inima? Dar… cum se face asta?”

  ?Doar… simte!” ?i spuse Lodur cu glas blajin. Apoi ?i zambi iar.

  Feti?a ?ns? nu prea ?n?elese mare lucru despre ce putea ea sim?i cand controla puterea. A?a c? ridic? la ?nceput nep?s?toare din umeri. Apoi stramb? comic din nas ?i surase. Numai c?, ?nc?p??anat? din fire cum era, nu se d?du b?tut?. ?i, ?nchizand ochii de data asta, ?ncerc? s? se calmeze a?a cum o ?nv??ase Dike s? fac? dup? ce cei doi ?ncepur? s? comunice ?n limba Samayei.

  ?i, ca de fiecare dat? cand ?i reu?ea acest lucru, Samaya se imagin? pe sine stand culcat?, sub forma ei de mic? lupoaic?, ?n mijlocul unei poiene ?mpanzite de flori. Apoi, ciulindu-?i urechea, auzi murmurul izvora?ului din dep?rtare. Pe urm? se auzi ciripit de p?s?ri din ?nalturi ?i din crang. ?i, cat de curand dup? asta, v?zu un iepura? alb ?i pufos ?op?ind printre acele flori.

  Era atat de pozna? iepura?ul cela c? Samaya chicoti. Apoi, mica lupoaic? ??i puse botul pe labe ?i sim?i o c?ldur? pl?cut? ?n dreptul inimii. Numai c? acea c?ldur? ?ncepu s? curg? rapid prin ale ei vene, ?nc?lzindu-i tot corpul. ?n special mainile.

  Din aceast? cauz? ?i deschise copila ochii ?i v?zu c? trimitea iar acea energie albastr? spre Lodur. Doar c?, spre marea ei uimire, energia ei alese singur? cubul albastru, care deja plutea pe acea und?, pe care ea o trimisese spre Lodur, ?ndreptandu-se deja spre ea.

  This tale has been unlawfully lifted from Royal Road. If you spot it on Amazon, please report it.

  ?Ciudat!” Spuse ea dintr-o dat?, clipind des din gene.

  ?A?a cred ?i eu,” auzi cat de curand vocea lui Lodur ?n capul ei. ?Dar… adev?rat. ?i, dup? cum se pare c? puterea ta e strans legat? de ra?iune, a ales ea ?n locul t?u. Sau mai bine zis ?n acela?i timp cu tine. Iaca ?i ai un cub de reflec?ii doar al t?u.”

  ?Nīlam!” Auzi Lodur ?n urechea stang?.

  ?Ce-i asta?” O ?ntreb? el pe Samaya, care ?i trimise acel gand.

  ?Numele pe care i l-am dat acestui cub. Nīlam - albastru. Exact ca a sa culoare care ?nseamn? puritate. ?i, cum nimeni pe lumea asta nu trebuie s? r?man? f?r? un nume, am considerat necesar ca ?i el s? aib? unul.”

  Lodur rase din toat? inima. ?Atunci? Cum ar trebui s?-l numesc eu pe al meu? Karuppu? Ca pe m?ritul lup din P?durea Kristallar?”

  ?Hm, de ce s?-i dai deja un nume care apar?ine altuia? Mai bine spune-i Ni?aittē?.”

  ?Cugetare? Dar de ce, dac? e negru?”

  ?Pentru c? tu mereu cugetezi. De altfel a?a te-am v?zut mereu, ori de cate ori am venit cu tata ?n aceast? Vale. ?i, cum ai spus c? acest cub are ceva al nostru, de ce s? nu aib? aceast? latur? a ta?”

  ?Sun? logic.”

  ?Desigur c? sun?, pentru c? n-aveam cum s? gre?esc alegandu-i acest nume. ?i… ?tii ?i tu prea bine c? la a da nume altora eu sunt expert?.”

  ?i era Samaya atat de mandr? spunand aceste cuvinte. De altfel nici n-avea de ce s? nu fie, c?ci nu exagera deloc. Din contr?: de cand putea fi auzit? de Fenrir ?i Dike le spuse despre tot ce ea v?zuse pan? atunci ?n p?dure. La fel le spuse despre numele pe care ea le d?duse copacilor, florilor, ierbii ?i chiar ?i viet??ilor. Dar, cand o ?ntrebar? cine ?i este cel mai drag pe lume, spuse scurt, ?Tantiramā?a!” ceea ce ?n limba antic? a Rophionilor ?nsemna Pozna?ul, iar ?sta nu era nimeni altul decat acel iepura? alb la care se gandise ea mai ?nainte.

  Doar c?, auzind-o pe Samaya vorbind acea limb?, Dike se cruci, c?ci el nu-i ?nv??ase ?nc? pe gemeni acea limb?. Dar, cum nu g?si nicidecum o explica?ie pentru asta, ??i spuse c?-i probabil din cauza puterii ei ascunse. ?i nu gre?ea, c?ci anume datorit? lui Jar, care tr?ia ?n interiorul ei, Samaya ajunse s? de?in? multe dintre abilit??ile lui.

  ?Nu, fie pe a ta,” ?i spuse Lodur dintr-o dat?, dup? ce ?n?elese c? a se gandi la alte lucruri n-ajut? la nimic. ?Ai ca?tigat ?i ast?zi se pare.” Apoi, apropiindu-se de fat?, ?i puse o man? pe umeri ?i pornir? ?mpreun? spre p?dure, cu gand s? se ?ntoarc? apoi ?n tab?r? ?mpreun? cu Yamu, care ?i a?tepta deja lang? acel copac lang? care st?tuse mai ?nainte cu ochii ?nchi?i.

  Samaya ?ns?, de parc? i-ar fi fost team? s? nu piard? acel cub, ?l ascunse cat de curand ?n san. ?i, cand Lodur o ?ntreb? de ce-l ascunse, ea ?i r?spunse scurt, ?O s? fie mai ?n siguran?? acolo.” ?i avea dreptate. Dar, sim?ind c? r?spunsul ei nu era complet, mai spuse, ?Plus la asta: de ce s?-i irosim puterea pe lucruri inutile? Mai bine s-o p?str?m pentru mai tarziu. Sunt sigur? c-o s? ne fie el de mare folos dup? asta.”

  ?i avea dreptate, c?ci anume cu ajutorul lui ?i a cubului de ghea?? a lui Island, putur? ea ?i Bestla citi gandurile lui Coallar. Apoi, dup? ce v?zur? parte din cele tr?ite de Coallar, reflectate pe ap?, Samaya ?i Bestla v?zur? o mare roat? de lemn ap?rand ?n dreapta lor, tot reflectat? pe ap?, dup? ce ?lectura amintirilor” lui Coallar lu? sfar?it. ?i anume imaginea acestei Ro?i le f?cu pe cele dou? s? ?n?face cuburile cu mana ?i fugir? cat putur? de repede spre tab?r? s? le spun? ?i celorlal?i ce au aflat la lac.

  ***

  ?Coallar ?i Tenebre pl?nuiesc s-o foloseasc? pe Mayar pentru a-l scoate pe Mannar din a sa celul?,” le spuse Samaya celorlal?i cand ea ?i Bestla se ?ntoarser? de la lac.

  ?S?-l elibereze pe Mannar? Dar cum anume?” ?ntreb? Fenrir.

  ?Asta deja n-am putut vedea. Am v?zut ?ns? c? anume Tenebre a fost ?n P?durea Rophion. Nu cu mult timp ?n urm? ?i c? acolo a g?sit ascunz?toarea lui Mannar. Ba chiar a ?ncercat s? deschid? a lui celul?, doar v? f?r? rezultat. De aceea se pare c? ea ?i Coallar vor s? o foloseasc? pe Mayar.” Spuse Bestla dintr-o r?suflare.

  ?Doar c?, Bestla, cred c? exagerezi un pic,” interveni Boor. ?Hai c? ?n?eleg c? v?zand amintirile str?bunicului t?u po?i face deduc?ii, dar cum ai reu?it s? vezi despre Tenebre ?i ce-a f?cut ?n P?durea Rophion?”

  ?E pentru c? ea ?i Coallar ?s uni?i prin Palantir,” ?l l?muri Island ?n locul nepoatei sale. ?De altfel cei doi ?s uni?i de mult. Doar c? nu cred c? vreunul din ei e con?tient de asta.”

  ?Atunci e cat se poate de grav,” murmur? Sephir.

  ?De ce crezi asta?”

  ?Pentru c?, Fenrir, dac? cei doi pot cumva s? vad? ce-a f?cut cel?lalt ?n absen?a lor, asta ?nseamn? c? pot comunica de la distan?e mari. ?i, ?n caz de ceva, pot pl?nui cum s? ne distrug? pe noi.”

  ?Titanul Island spunea ?ns? c? ei par s? nu fie con?tien?i de asta.”

  ??i aici ai dreptate, fiule,” murmur? Dike. ?Doar pare c? nu sunt con?tien?i. Nu putem fi ?ns? siguri de asta. De aceea zic s? fim cu mare b?gare de seam?. ?i, de-i posibil s? nu ap?rem ?n fa?a niciunuia din ei, cu atat mai bine. Ce crezi tu, Nathaniel?”

  ?Mi se pare o idee bun?, Maestre. Pan? la urm? nu facem niciun r?u nim?nui de nu d?m ochii cu cele dou? vipere. Din contr?: o s? dormim mai bine nop?ile.”

  ??i nici nu ?tii cat? dreptate ai,” ?uier? Boor printre din?i, aducandu-?i aminte c? nu fusese capabil s?-i suceasc? gatul lui Coallar ?i s?-l pedepseasc? pentru toate cele f?cute fiicelor sale. Dar, v?zand privirea plin? de repro? a tat?lui, Boor ?ncepu a fluiera a pagub? ?i se duse spre cai s? verifice dac? au destul fan proasp?t.

  Island ?ns?, privind pentru scurt? vreme ?n urma feciorului, scutur? din cap cu repro?, ??i eu care credeam c? odat? cu anii ?i vine mintea la cap unuia.”

  Dike ?l tachin? ?ns?, ?Vorbe?ti cumva din proprie experien???”

  ?Absolut,” nu se pierdu Titanul cu firea. ?Mai ales avandu-te pe tine de exemplu.” Apoi, dup? ce raser? cu to?ii cateva clipe, ?nveselindu-se ni?el, Island le spuse celorlal?i, ?S? mergem mai bine la culcare! Maine ne vom gandi la restul.”

  ?Cum r?mane cu ce-am v?zut ?n amintirile lui Coallar?” Insist? Samaya.

  ?Doar ?i-a spus c-o s? ne gandim maine la asta,” vru s-o fac? Fenrir pe de?teptul. Doar c? t?cu malc, v?zand privirea piezi?? a surorii. ?Da, da, tac eu.” ?i se trase cumva dup? Sephir, ?ntr-un mod copil?resc de a se proteja.

  Sephir ?ns?, care era deja obi?nuit? cu copil?riile so?ului, nu-i atrase prea mult? aten?ie. Doar privi la Island ?i-i spuse sigur? pe sine, ?Ce-ar fi s? mergem cu to?ii ?n P?durea Rophion? Astfel putem verifica ce se ?ntampl? totu?i acolo.”

  Tres?ri ?ns? cand Fenrir ?i sasai la ureche, ?S? mergem? S? verific?m?”

  ?Exact. Sau ce: ai crezut c? scapi a?a u?or de mine?” Glumi Sephir. Privirea ei plin? de dragoste o tr?d? ?ns?. De aceea ?i ranji Fenrir fericit, spre amuzamentul celorlal?i.

  De fapt Sephir se gandise deja c? odat? ?i odat? va trebui s?-?i urmeze so?ul, c?ci era sigur? c? el n-o s? stea ve?nic departe de P?durea Rophion. ?i, de?i era un Spirit Liber, ?tia la fel de bine c? nu poate tr?i f?r? el. De aceea trebuia s? aleag?: s? se despart? ?i s? fie iar singur?, la cheremul celor de teapa lui Ian Gyar, sau s?-?i asculte inima ?i s? fie mereu al?turi de omul iubit. Iar la acest gand nu ezit?: alese cu inima.

  ?De data asta cred c? Sephir are dreptate,” spuse Island. ?Pan? la urm? nici P?durea Kiago ?i nici cea a lui Tenebre nu mai sunt sigure pentru noi. Mai mult decat atat, fiindc? Mannar e anume ?n P?durea Rophion, Coallar ?i Tenebre ??i vor concentra for?ele ?ntr-acolo ca s?-l elibereze. ?i la fel de bine ar putea ataca tab?ra lupilor magici doar ca s? fac? r?u.”

  ?Nu ?n?eleg totu?i de unde atata ?nver?unare ?mpotriva Rophionior,” se ?ntreb? Arion cu voce tare. Reu?i ?ns? s?-i fac? aten?i ?i pe ceilal?i care-l privir? ?int?. El ?ns?, f?r? s? priveasc? la ceilal?i, spuse, ?Dar, pan? s? ne r?spundem la aceast? ?ntrebare, eu zis s? d?m de Mayar ?i s? fim cu ochii pe ea. De Coallar ?i Tenebre au nevoie de ea, atunci vom afla ?i noi destul de repede cum pl?nuiesc ei s?-l elibereze pe acel Mannar.”

  ?O idee proast? de altfel,” spuse Dike.

  ?De ce proast??” Se interes? Fenrir. ?Dac? o urm?rim pe copia Samayei, putem s? le st?m ?i celor doi ca un ghimpe ?n coaste. Plus la asta, logica lui Arion e genial?, c?ci…”

  Taic?-su ?l mustr? mai ?ntai din priviri. Nu reu?i ?ns? s?-i spun? nimic fiului, c?ci auzi cat de curand vocea lui Nathaniel, care st?tea cumva ?n spatele Samayei, ??i totu?i n-a putut nimeni ?mpiedica pan? la urm? Soarta s? aib? loc.”

  ?B?iatul are dreptate,” ad?ug? Island. ?Pan? la urm? for?ele R?ului vor ?ncerca s? atace lumea anume din P?durea Rophion. De ce? Pentru c?, din cate am auzit, anume acolo se afl? Poarta spre Aeon. ?i, dac? le reu?e?te s-o deschid?, atunci cu greu le vom face fa??.”

  ?De aceea ?i spun c?-i o idee proast? asta cu urm?ritul lui Mayar, c?ci putem pan? la urm? s? ni-l punem ?i pe Ahi ?i pe vulpile lui Inmar ?n cap. Dar totu?i, sunt de aceea?i p?rere cu Sephir: pentru a proteja ceva trebuie s? fii la fa?a locului. De aceea zic c?-i momentul s? ne ?ntoarcem acas? ?i eu la carma poporului meu. Prea mult timp i-am l?sat singuri ?i amenin?a?i de Soart?. De aceea, cat mai curand posibil, ne vom ?ndrepta ?ntr-acolo.”

  ?Atunci v? vor urma ?i Siarii. La fel vom lupta al?turi de voi de trebuie,” spuse Nathaniel. Asta ?i uimi pe to?i, mai pu?in pe Dike, care se ?ncrunt? ni?el ?i-i spuse:

  ?Ascult?, Nathaniel, ?tiu c? e?ti brav ?i c? po?i lupta. Numai c? ar trebui s? te gande?ti mai ?ntai la poporul t?u.”

  ?De altfel anume la ei ar trebui s? te gande?ti ?n primul rand, c?ci destui ani de pribegie au avut deja. Nu cred c?-i corect s?-i str?mu?i iar ?i mai ales s?-i faci s? lupte pentru cauze str?ine,” spuse Boor cand se ?ntoarse de la cai.

  Nathaniel ?ns? nu se l?s? convins. De aceea ?i spuse sigur pe sine, privindu-l ?n ochi, ??i ave?i dreptate, Zeu Boor. Siarii au fost mereu oropsi?i pentru faptul c? poart? Elementele Timpului ?n sange. Dar… s? ne gandim altfel acum: cine ne garanteaz? nou? c? r?manand aici vom fi bine? Nimeni, a?a e? Din contr?: r?ma?i cumva de izbeli?te ?i f?r? cineva cu puteri magice s? ne apere, suntem la cheremul multora. Cu voi ?ns? putem fi m?car proteja?i. ?i nu gandesc doar eu astfel, ci noi to?i, c?ci am discutat despre asta asear?, cand am avut consiliul Siarilor.”

  ?B?iatul are dreptate,” interveni ?i Solan. ?A?a am decis noi to?i. Unanim de altfel, c?ci nou? ni se pare o la?itate s? r?manem neproteja?i ?i astfel s? punem ?n pericol restaurarea Balan?ei Timpului doar pentru c? ne temem s? ne ?ndrept?m spre noi orizonturi. De aceea ?i consider?m c? ?mpreun? avem cu to?ii o ?ans? de supravie?uire, pe cand separa?i… doar cerul ?tie!”

  ?Sunt de acord cu ei, Dike. Siarii deja nu mai pot sta deoparte. Ca nimeni de altfel, c?ci acest r?zboi se pare c? s-a ?nceput cu Noearii ?i e posibil s? sfar?easc? cu noi. De aceea, dup? cum ?tim c? R?ului adesea ?i place s? atace mai ?ntai acolo unde consider? el un loc slab, eu zic s? nu l?s?m nimic de izbeli?te. Mai ales pe nimeni ?n urma noastr?. De aceea, de ei sunt de acord, atunci las?-i s? vin? cu noi.”

  Cuvintele lui Island ?l f?cur? pe Dike s? cad? pe ganduri. Apoi, dup? ce privi la fe?ele fiec?rui Siar ?n parte, oft? prelung, c?ci mul?i dintre ei erau b?trani ?i copii. Din cei tineri multe erau femei nevinovate pe care nu voia s? le antreneze ?n lupte grele. La fel cum nu considera corect s? implice copii ?i b?tranii.

  Dar, cand b?rba?ii Siari, vreo 150 la num?r, p??ir? ?n fa?? ?i se grupar? cumva ?n spatele lui Nathaniel, c?ruia ?i ar?tar? astfel suportul, Dike surase, c?ci ?n?elese c? pan? la urm? pribegia ?i greul ?i unise ?ntr-atat ?ncat nu puteau r?mane indiferen?i ?n fa?a greut??ilor. Dar, cand v?zu sclipind ?n ochii lor curajul, spuse, ?Atunci e decis, parte din voi o s? mearg? cu noi, cei ce pot lupta. Restul, femeile, copii ?i b?tranii vor r?mane aici, c?ci ?n caz de ceva se pot ascunde ?n grot? ?i…”

  ?Mai bine restul s? mearg? ?n Regatul Ghe?ii,” murmur? Island dintr-o dat?, devenind centrul aten?iei. ?Acolo mama ?i ceilal?i osta?i ?i vor ap?ra.”

  ?Pan? la al nostru regat, chiar dac? nu-i lung? calea, e totu?i plin? de primejdii,” spuse Boor. ??i…”

  ?…n-o s? mearg? oricum singuri, fiule. Eu merg cu ei, c?ci e necesar de luat ?i parte din osta?ii no?tri. Apoi, cat sunt cu mine, o s? fie ei ?n siguran??, c?ci poate c-oi fi eu b?tran ?i nu-?i mai cum, dar ?n pielea de dragon de ghea?? fac pr?p?d de inamicul d? tarcoale.” Dup? care ?i f?cu cu ochii unei copile de trei ani ce se i?ise dup? fusta mamei.

  Copila, v?zandu-l pe Island surazand, ?i privirile celorlal?i a?intite asupra ei, chicoti ?i se ascunse iar dup? a ei mam?. Iar inocen?a ?i sfiala ei ?i f?cu ?i pe ceilal?i s? zambeasc?, bucurandu-se din plin de acele momente, c?ci nu se ?tia cand o s? mai aib? ei timp pentru astfel de momente: cand inima le era u?oar? ?i ?n jur se sim?ea magia… a ?ntregii naturi de altfel, care nu era gata s? cedeze nici ea ?n fa?a r?ului sau s? lase pe al?ii s? sufere ?n t?cere.

  ***

  Pl?cut? muzic? de fluier se auzea pe ?ntreg Muntele Fricii. Nu era muzica vreunui cioban sau vreunui ?ndr?gostit de natur? ce decise s?-?i petreac? acea frumoas? sear? pe acel munte. Aceea era adev?rata ?i de neconfundat muzic? a nimfelor, cea care f?cea iarba s? d?n?uie frumos cu vantul ?n unduiri line pe campii ?i dealuri, apa izvorului s? ?opoteasc? ?n graba ei la vale, ?i chiar ?i norii de pe cer se opreau uneori s? asculte acea pl?cut? melodie a ?ntinsurilor.

  ?i, ?inand companie acelor nori n?stru?nici, micile vie?uitoare se i?eau din ale lor c?su?e ?i ascultau ?n t?cere ce se auzea ?n dep?rtare. Apoi, cand acea melodie le p?trundea adanc ?n inimi, se s?ltau pe picioarele din spate, ??i duceau l?bu?ele din fa?? la piept, ?nchideau ochii ?i ascultau ?n t?cere acea sfant? vraj? a Nimfelor ?optit? nu muntelui ?n acele clipe, ci ?ntregii lumi de altfel.

  Doar c?, de?i atat de frumoas?, acea muzic? era una care ?ngrijora de altfel. De ce? Pentru c? nimfele obi?nuiau s? cante acel Cantec al P?mantului doar cand sim?eau ?ngrijoarea. La fel cum o sim?ea ?i Mayar ?n acele clipe, ?n timp ce urca acea ?ngust? potec? ce ducea spre satul vulpilor. ?ngrijorarea ei avea ?ns? o alt? cauz?. Doar c? ea n-o putea rosti ?n cuvinte ?i nici ?n note muzicale, c?ci asta ar fi ?nsemnat s? se tr?deze pe sine ?n fa?a celorlal?i c? a fost mereu la?? ?i nu ?i-a ascultat inima.

  Morena ?n schimb, care o urma ?n t?cere, p?rea atat de lini?tit?. Ba chiar, la un moment dat, femeia se opri locului ?i privi acele creste montane ce se vedeau ?n jur. Dar, de?i privi ea cu mare aten?ie, nu v?zu decat mi?carea ierbii ?i a norilor pe cer. Apoi, cand se sim?i un vant rece ?n jur, se ?nfior? ni?el ?i se ?nf??ur? ?n al ei ?al gros.

  Dar, privind ?n fa??, ??i v?zu fiica stand ?i ea locului ?i privind ?int? la o creast? montan? mult mai joas? decat cea pe care se aflau ?n acele clipe. Privind ?ns? ?ntr-acolo, Morena nu v?zu nimic straniu. De aceea, privindu-?i iar??i fiica, o ?ntreb?, ?Se ?ntampl? ceva, Mayar?”

  ?Mmm, e cantecul. E ceva ce n-am crezut nicicand s? aud. Acest cantec al Oreadelor (nimfelor mun?ilor), driadelor (p?durilor), ?i al Napaelor (v?ilor),” ?opti Mayar. Apoi, chiar ?n fa?a ochilor, v?zu atat de clar dansul spectacular al nimfelor. Le v?zu s?ltand u?or peste acele creste montane, avand fluiere la buze din care cantau a lor muzic? feeric?.

  Auzind r?spunsul tinerei, Morena se sim?i ?ncurcat?. Apoi, aducandu-?i aminte de o legend? auzit? printre oameni, o privi iar pe Mayar ?i spuse, ?Cantul nimfelor? Dar asta e…”

  ?Chemarea naturii la r?zboi,” ?opti fata. ??i ai dreptate. Curand acel r?zboi de care oamenii ?i natura se tem atat de mult va ?ncepe. La fel curand totul ?n jur se va preg?ti de lupt?. ?i nimfele se pare c? au ?nceput aceste preg?tiri deja.”

  ?Nu, da, aici ai perfect? dreptate. De altfel ele mereu s-au preg?tit din timp. Dar auzisem c? ele nu se implic? nicicand ?n lupte. Acum ?ns? zici c? se preg?tesc de ele. Ciudat, c?ci simt ?n a lor muzic? durerea, pentru c? ?ntreaga natur?, cea care le e cas?, va suferi atat de mult ?n acest r?zboi. Chiar ?i a?a noi nu suntem nimeni s? st?m ?mpotriva Timpului. Putem doar ?ine pasul cu el, chiar dac? ne ?ndreapt? spre durere ?i ?ncercare.”

  ??i totu?i… mi se pare absurd s? te preg?te?ti de ceva de care n-ai habar.”

  ?De ce crezi astfel?”

  ?Doar un gand. ?i… s? mergem!” Spuse fata cu voce sever?. Apoi ?i ?ntoarse spatele mamei ?i continu? s? urce, de data asta m?rind pasul, c?ci se amurgea deja.

  Morena ?ns? mai st?tu locului cateva clipe. ?i f?cu ea asta, c?ci sim?i dintr-o dat? dorin?a s? mai asculte pu?in acel ?opot al ierbii ?i dansul vantului rece ce se sim?ea ?n jur. Dar, v?zand c? Mayar era deja departe, se ?nf??ur? mai bine ?n ?al, ?i-o urm?. ?n t?cere de data asta.

  ***

  Ajungand pe mica campie de pe munte, din fa?a grotei lui Ahi, Morena se mir? s? vad? acelea?i corturi puse pretutindeni ?n fa?a grotei, corturi ?n care s?l??luiau vulpile. Dar, la vederea lor, ??i aduse aminte de noaptea cand ?l cunoscuse pe Ahi ?i se ?ncrunt? ni?el. Mai ales din cauza rugului din centrul satului care ardea valv?taie ?n acele clipe.

  Dar, chiar dac? acele corturi ?i rugul ?i aduceau amintiri urate ?n minte ?i la fel o f?ceau s? simt? o ciudat? senza?ie ?n stomac, Morena nu spuse nimic. Doar scra?ni din din?i, c?ci nu voia s? se dea de gol sau s? lase s? se vad? cat suferise ?n tot acel timp departe de Mayar.

  Numai c?, auzind un fo?net ?n spate, privi spre grot?. Astfel d?du ochii cu Ahi, care la fel o privea ?int?. ?i, de?i se schimbaser? ambii mult ?n acei ani de cand nu se v?zur?, ambii ?l recunoscur? pe cel?lalt de imediat. Nu spuser? ?ns? nimic. Doar se privir? ?n t?cere, ?ncercand s? ?n?eleag? ce se afla de fapt ?n mintea celuilalt.

  Tres?rir? ?ns? ambii, ?ntorcandu-se din amintiri fugare ce le r?t?ceau prin minte ?n acel moment al revederii, cand Mayar ?uier? printre din?i, ?Ea va r?mane ?n tab?r?! Da sau da!” Dup? aceea Mayar intr? ?n grot?, aruncandu-i doar o privire fugar? lui Inmar, care n-o sc?pa din priviri, ?ncercand s? ?n?eleag? ce-o apucase pe fat? de aduse ?n satul lor o str?in?.

  V?zand ?ns? c? Mayar nu-i d?du nicio explica?ie ?i mai mult cand observ? hot?rarea ?n ochii ei, Inmar c?ut? ajutor de la Ahi. De aceea se porni spre el, murmurand, ?Frate, eu cred c?…” T?cu ?ns? cand Ahi o privi piezi? semn c? se b?ga ?n treburile altora. ?i, pentru o clip? doar, lui Inmar i se p?ru c? sclipise ceva straniu ?n privirea fratelui cat se uita acesta la Morena. Nu era ?ns? sigur? de era dor, dorin?? sau vin? pentru acea ?ntamplare de demult. De aceea ?i stramb? vulpea din nas ?ntr-un final.

  Dar se ?nfurie de-a binelea cand ?l auzi pe Ahi spunandu-i r?spicat, ?Ea r?mane de Mayar ??i dore?te asta!” Apoi, f?r? s? se sinchiseasc? s? mai priveasc? la vreuna din ele, intr? ?n grot?.

  A lui r?ceal? ?ns? o ?nfurie pe Inmar la culme, c?ci numai ea ?tia cat se chinuise pentru Mayar ?i al ei frate ?n to?i acei ani. De aceea ?i se considera dat? la o parte ?n acele clipe cand Morena revenise ?n via?a lor. ?i, apropiindu-se de femeie, ?i ?uier? printre din?i, ??i totu?i e?ti aici. De?i ?i-am spus acum 13 ani, destul de clar de altfel, s? ui?i de copil?. Tu ?ns? ?ii mor?i? s? m? calci pe b?t?tur?, se pare.”

  ?Ba cea care calc? pe coada altora e?ti tu, Inmar. Sau crezi c? e?ti ra?ional? spunandu-i unei mame s?-?i uite copilul? Ba bine c? nu, c?ci dac? n-ai sim?it ce-i iubirea fa?? de copilul t?u, nu po?i spune altora ce s? simt? ?i ce s? fac?,” ?i ?uier? Morena cu repro?, printre din?i.

  Vulpii ?ns? asemenea cuvinte nu-i fur? deloc pe plac. De aceea ?i-o ?n?f?c? brusc pe Morena de ambele bra?e. Apoi, strangand cu putere, o ?mpinse pe femeie spre abisul ce se c?sca nu departe de ele.

  Se oprir? ?ns? chiar pe acea muchie ascu?it? de p?mant. De sim?it mu?c?tura muchiei o sim?i ?ns? doar Morena, ale c?rei t?lpi c?lcau pe jum?tate ?n gol. Asta ?ns? n-o sperie defel, c?ci dragostea pentru copilul ei era mult mai mare ca teama. Inmar ?ns? p?rea s? gandeasc? diferit. ?i, ?n timp ce-o sfredelea cu privirea, ?i spuse cu ur?, ?Nici m?car nu ?tii ?n calea cui te-ai interpus, muritoare proast?! La fel nu ?tii ce-mi poate pielea, c?ci eu nu-s Ahi s? retr?iesc vechi timpuri dand ochii cu tine. Mai ales s?-?i permit s?-mi z?d?rnice?ti planurile pe care mi le-am f?cut ani de zile, c?ci Mayar demult nu mai e copilul t?u, ci al nostru. De aceea…”

  ?Asta era,” ?opti Morena, dezam?git? s? vad? ?nc? odat? cat de tr?d?toare putea fi vulpea, cea pe care o crezuse candva o bun? prieten?. ?Te temi ca Mayar s? nu afle c? ai avut de-a face cu tr?darea care a adus-o pe lume.”

  ?Team?? Nu fi…”

  ?…proast??! Nu, sunt sigur? ?i pot vedea asta ?n ochii t?i, Inmar. ?n aceea?i ochi care m-au privit cu admira?ie pref?cut? candva ?i pe care i-am considerat ochii unei bune prietene. Dac? sincer, nu ?tiu cum de ?i-a reu?it s? m? ?n?eli atunci, cand nu e?ti capabil? s? ascunzi r?ul din a ta privire. Dar ?i-a reu?it totu?i ?i te-am urmat ?n acea noapte, de?i ?ntreaga fiin?? ?mi striga s? m? ?ntorc.

  Acum ?ns? am mintea destul de clar? ?i nu m? am?gesc nici cuvintele dulci ?i nici nu m? sperie amenin??rile. De ce? Pentru c? sunt sigur? c? dac? o s? mor din cauza ta va fi datorit? soartei mele scris? ?n stele. A?a cum a fost soarta mea s? te ?ntalnesc pe tine ?i s? dau na?tere unei urma?e a vulpilor. Chiar ?i a?a sunt sigur? de un lucru: c? inima lui Mayar nu-i total ?n ghearele ?ntunericului. De aceea ?i sunt aici: pentru c? sper ca s-o pot readuce lang? mine candva ca s? tr?iasc? o via?? lini?tit?, printre oameni ?i nu printre fiare.”

  Cuvintele ei ?ns? schi?ar? un zambet ironic pe chipul lui Inmar. ?Printre oameni zici?! ?i… crezi c?-i posibil ca o vulpe s? tr?iasc? printre oameni dup? ce-a sim?it m?car odat? dulcele gust al sangelui? Dac? da, e?ti o adev?rat? vis?toare, Morena. Exact a?a cum ai fost acum 25 de ani. ?i ?tii de ce? Pentru c? natura vulpilor nu se schimb? niciodat?, chiar dac? a oamenilor da.”

  ?Cea care se ?n?eal? acum e?ti tu, Inmar. De ce? Pentru c? vulpile tot au inim?. De aceea ?i sunt sigur? c? pot s? ajung la sufletul copilei mele, ?nc?lzindu-l cu dragostea mea de mam?.”

  Inmar, care era gata-gata s-o arunce pe Morena ?n pr?pastia ceea, stranse cu ?i mai mare putere de bra?ele femeiei. Pe fa?a Morenei ?ns? nu se citi nici o grimas?: nici de durere, nici de furie sau dezam?gire. Asta era din cauza c? prea mult suferise la via?a ei ?i prea mult drum b?t?torise ?n ?ncercarea de a-?i g?si copila, ca s? se dea b?tut? ?n acele clipe. ?i, chiar ?i cu pre?ul vie?ii, era hot?rat? s? triumfe.

  A lor ?lupt?” ?ns? fu ?ntrerupt? de Ahi cand acesta ap?ru brusc lang? cele dou?. ?i, apucand-o pe Inmar de man?, stranse cu putere. Dup? care ?i ?uier? printre din?i, ??tiu c? vulpile sunt ?n?el?toare din fire, Inmar, ?i c? la fel n-au mil? de nimeni, dar la fel ?tiu c? se supun conduc?torului lor. De aceea, cum m-a?i ales al vostru conduc?tor acum 13 ani, la fel trebuie s? mi te supui ?i tu. Doar dac? ceva s-a schimbat ?ntre timp…” ?i ochii lui se a?intir? ?n cei ai surorii sale.

  Inmar ?ns?, sim?ind privirea lui de parc? ar fi p?truns-o adanc ?n suflet, ?ntr-un mod nepl?cut de altfel, privi ?n alt? parte. Cat de curand ?ns? z?ri faimoasa minge de foc ?n palma stang? a fratelui. De asta ?i-o l?s? pe Morena ?n pace ?n cele din urm?, ?n?elegand c? Ahi era de partea femeii ?i nu de partea ei. Chiar ?i a?a nu-?i ?inu limba dup? din?i ?i-i spuse, ?Se pare c? retr?ie?ti trecutul, frate. Sau doar… amintirile frumoase?” Dar spuse aceste cuvinte doar telepatic, nevrand s? fie auzi?i de celelalte vulpi sau de Morena.

  Ahi ?ns? zambi r?ut?cios ?i-i r?spunse ?n glas, ?Chiar ?i dac? e a?a: nu-i treaba ta. A?a c? n-ai ce te atinge de ce-i al meu.” Dup? care o ?mpinse cu putere de lang? el. Iar Inmar, care fu neatent? ?n acele clipe, ajunse de atinse p?mantul cu palmele. Din aceast? cauz? ?i privi furioas? ?n urma Morenei ?i a lui Ahi, care se ?ndreptau deja spre grot? dup? ce el ?i poruncise femeii s?-l urmeze.

  Al lui comportament ?ns? o r?nea mult pe Inmar. De aceea ?i privi ea cu ur? ?n urma celor doi. Apoi, cand era sigur? c? Ahi n-o mai putea auzi, ?uier? printre din?i un abia auzit, ?Tr?d?tori!” ?i chiar se sim?ea tr?dat?. Atat de Ahi cat ?i de Mayar, pe care o crescuse ca pe o fiic? ?i pe care o ajutase necondi?ionat ?n to?i acei ani, dar care tot ?i ?ntoarse spatele de ?ndat? ce Morena reap?ru ?n via?a ei.

  ?n cele din urm?, ajutat? de Anaya, Inmar se ridic? de jos. Era ?ns? extrem de furioas?. Se calm? ?ns? cand Anaya ?i spuse cu glas blajin, ??i totu?i, Inmar, gre?e?ti cand ?ncerci s? lup?i cu dragostea de mam?. ?i gre?e?ti tocmai pentru c? e ceva ce n-o s? po?i ?nvinge nicicand.”

  Oglindindu-?i privirea ?n cea a b?tranei vulpi, Inmar se ?ncrunt? ni?el. Dar, de?i spera s? vad? ?i altceva decat bun?tate ?n ei, nu v?zu nimic. Din aceast? cauz? ?i se sim?i ciudat al?turi de Anaya, c?ci de cate ori aceasta ?i vorbea de dragostea de mam?, sim?ea o stranie senza?ie ?n stomac. ?i, tot ?n acele clipe, cand vorbeau de dragostea matern?, Inmar se cutremura, c?ci ??i d?dea seama ?nc? odat? c? de?i nu-?i cunoscuse nicicand mama ??i dorise asta enorm. La fel ??i dorise ca anume a ei mam? bun? s-o strige pe nume, s?-i mangaie p?rul ?i s?-i ?opteasc? c-o iube?te. Dar… era doar ceva la care putea visa, dar de care nu avuse ?i nici n-avea s? aib? parte vreodat?.