Era o zi frumoas? acea zi cand Dike ?i ?ntalni pe Siari la marginea P?durii Rocu. La fel era soare pe cer ?i era senin. Doar c?, dintr-o dat?, se adunar? nori negri la orizont, iar cerul ?ncepu s? scapere ?i s? tune atat de furios ?ncat pan? ?i vie?uitoarele p?durii ie?ir? de prin ale lor ascunzi?uri ?i privir? la cer. ?i erau toate speriate ?i mirate ?n acela?i timp, c?ci chiar nu puteau ?n?elege ce se ?ntamplase cu natura ?n acea zi de-?i ie?ise complet din min?i.

  La fel gandeau ?i Siarele, cele l?sate ?n tab?r? s? aib? grij? de copii. ?n acela?i timp ele se ocupaser? de sp?lat ?i g?tit cat ceilal?i se duser? la marginea p?durii s-o apere. Ce-i manase ?ntr-acolo? Un vis. Avut de mul?i dintre ei de altfel. ?i ?n acel vis ei v?zur? to?i acela?i lucru: P?durea Rocu mistuit? de fl?c?ri. Acele fl?c?ri ?ns? nu erau ale Hestiei, ci ale du?manilor, care d?duser? foc p?durii doar ca s?-i nimiceasc? pe ei. De aceea ?i se duser? Siarii ?ntr-acolo: s? ?ncerce m?car s? ?mpiedice acel r?u s? le atace tab?ra ?i casa.

  Doar c?, faptul c? ei nu se mai ?ntorceau, o f?cu pe Karina, una dintre fecioare, s?-?i ating? pieptul. Era ?ngrijorat?. Mai ales cu acel cer negru ca c?trana pe care ?l vedea cu ai ei ochi verzi ca iarba pe care c?lca a ei talp? goal?. ?i avea de altfel de ce s? fie ?ngrijorat?, c?ci norii p?reau s? se ?nghesuie unii ?ntr-al?ii de parc? ar fi fost boi ?ntr-o ciread? ?ncercand s? se adape la rau. Din aceast? cauz? ?i se ?ntreb? tan?ra ?ntr-un final, ?Oh, cerule, ce se ?ntampl? totu?i cu tine azi?”

  Nu primi ?ns? niciun r?spuns. De aceea ?i privi ?n jur ?i v?zu c? ?i celelalte fecioare priveau cerul la fel de ?ngrijorate. Apoi, sim?ind greutate ?n maini, Karina se aplec? ?i l?s? co?ul cu rufe ude pe care le sp?lase la rau ?i se ?ntoarse ?n tab?r? ca s? le ?ntind? s? se usuce. Numai c? nebunia cerului o ajunse din urm?. ?i, cople?ind-o, o f?cuse s? uite de-ale ei ?ndatoriri.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand ea se aplec? s? ia o ruf? ud? ?i s-o pun? la uscat, tres?ri auzind glasul unei femei, care ?i spuse, ?Ciudate vremuri tr?im.” De aceea ?i privi ?n dreapta ei ?i v?zu o b?tran?, stand pe locul pe care st?tuse ea mai ?nainte, cu ochii a?inti?i la cer a?a cum f?ceau ?nc? celelalte fecioare ?i copiii. Dar, de?i n-o cuno?tea pe b?tran?, Karina nu se alert?, c?ci era obi?nuit? cu Gaea, care adesea ap?rea astfel prin lume. De altfel o ?ntalniser? ?i Siarii ?i nu odat?. De aceea ?i nu se temu ea. Doar o privi cu aten?ie, c?ci de data aceea era ceva diferit: toiagul ?n care b?trana se sprijinea, c?ci de?i o v?zur? pe Gaea avand diferite chipuri, purta ea acela?i toiag. Dar, de?i i se p?ru Karinei ciudat acest lucru, ??i spuse c? poate e o ciud??enie a Gaeiei. De aceea doar o ?ntreb?:

  ?De ce crede?i asta, Mam? P?mant?”

  Cuvintele Karinei o mirar? pe b?tran? extrem de mult. De aceea se ?ntoarse ea spre tan?r? ?i-o privi atent. ?n sinea ei ?ns? se ?ntreba, ?Ce ?iretlic s? fie asta? M? pune cumva feti?cana asta la ?ncercare?” Dar, ?n?elegand pan? la urm? c? fata habar n-avea cu cine avea de-a face, b?trana zambi viclean ?i-i spuse, ?Din cauza cerului. E atat de furios. De altfel e atat de ?nver?unat cu voi, cu Siarii, care de mai bine de un secol sunte?i for?a?i s? tr?i?i ?n pribegie. Acum ?ns?, s?rmanii de voi, mai sunte?i for?a?i s? ?nfrunta?i ?i ura cerurilor.”

  Pe Karina cele spuse de b?tran? o alertar? ni?el, c?ci nu aceea?i manier? de-a vorbi avea Gaea. Dar totu?i ??i spuse c? poate ea se ?ngrijoreaz? pentru nimicuri. De aceea l?s? rufele pe mai tarziu ?i f?cu ca?iva pa?i spre b?tran?. ?i cat merse spre ea o ?ntreb?, ?Ur?? Dar de ce ne-ar uri cerurile? Nu ?n?eleg?”

  ?Pentru c?… ah, Karina, ce ?ntreb?ri pui ?i tu?!” Spuse b?trana cu oarecare dojan? ?n glas. ?Cum de ce? Din cauza blestemului lui Curse f?r? doar ?i poate. Acela?i blestem care va pustiit sufletele. Dar… sunte?i voi oare vinova?i de asta? Chiar sunt sigur? c? nu, c?ci… de ce s? pl?teasc? al?ii pentru al ei moment de pl?cere petrecut ?n bra?ele Dumnezeu ?tie cui?”

  ?Dar, noi nu…,” se balbai Karina. ?Noi nu pl?tim pentru al ei p?cat. Noi pl?tim pentru faptul c-am alungat-o din palat cu un nou n?scut ?n bra?e ?i c? pe urm? a fost ucis? de Ahilar.”

  ?Pe meritate de altfel,” ?uier? b?trana cu ur? printre din?i, ceva ce-o alert? ?n cele din urm? pe tan?r?. V?zand asta ?ns?, b?trana surase, ?Doar… un gand. De altfel era dreptul vostru s-o alunga?i. De ce? Pentru c? Siarii sunt oameni drep?i la ale lor ?i pedepsesc p?catul cuiva dup? merit. Indiferent de rangul social al p?c?tosului. De aceea ?i consider asta corect, c-a?i alungat-o, c?ci… hai s? ne gandim bine la asta: dac? una din voi ar fi dat na?tere unui copil f?r? tat?, ar fi fost ucis? f?r? doar ?i poate. Mai ?ntai ?ns? ar fi fost biciuit? ?i gonit? ?n afara Ora?ului aruncandu-se cu pietre ?n urma ei. Eu ?ns? sunt sigur? c? niciuna din voi nu ?i-ar fi blestemat neamul pentru asta. Sau m? ?n?el?”

  Cuvintele dulci ale b?tranei reu?ir? ?ntr-un final s? alunge ?ndoiala din sufletul Karinei. Apoi o f?cu s? se ?ncrunte, c?ci chiar i se p?reau ei adev?rate cele spuse de b?tran?. Plus la asta, era trist? v?zandu-?i poporul prigonit pentru un p?cat pe care nu-l s?var?iser?. ?i, fiind astfel cople?it? de ganduri ?i ?ndoieli, b?tranei ?irete ?i fu atat de u?or s? le vr?jeasc?, c?ci magia ei ac?iona ca un balsam pe sufletul tinerelor. De altfel nici nu puteau ac?iona altfel Moirae, c?ci luaser? iar??i un singur chip, de data asta al b?tranei, ca s? ?n?ele. La fel cum f?cur? ?n cazul lui Baradar.

  De altfel nu doar c? erau mieroase cuvintele lui Moirae, dar ?i mincionase. De ce? Pentru c? Siarii nicicand nu uciser? femeile ce d?dur? na?tere pruncilor f?r? tat?. Din contr?: ei mereu o ajutar? pe mam? s?-?i creasc? copilul ?i ?ntregul sat ?i era p?rinte acelei fiin?e. Tinerele ?ns? n-aveau de unde ?ti asta, c?ci nimeni nu se sinchisise s? le povesteasc? despre tradi?ii ?i obiceiuri trecute. De altfel Siarii nu puteau fi ?nvinov??i?i de aceasta pentru c? erau mult prea ocupa?i s? se ascund? ?i s? supravie?uiasc? ca s? vorbeasc? de adev?ruri. Asta ?ns? a devenit ?n timp c?lcaiul lui Ahile pentru ei.

  Iar Moirae, care aflaser? cumva despre asta, ??i ziser? s? profite de pe urma acestui fapt. De aceea, ?n timp ce continua s?-i ?ndulceasc? urechile tinerei, se plimba ?n jurul ei, ca magia s? ac?ioneze mai bine asupra ra?iunii tinerei. De aceea ?i ?i spuse b?trana ?ntr-un final, ?S? ?tii, Karina, c? Salvarea voastr? nu-i departe. E mult mai aproape decat crezi. ?i se nume?te ea R?zbunare.” Aceste ultime cuvinte Moirae le ?uierar? printre din?i iar cu ur?. Asta le f?cu pe tinere s? se cutremure. ?i, ?ncet-?ncet, ?n sufletul lor se strecur? ura, frica, dorin?a de r?zbunare, cruzime ?i de r?u.

  Permi?and ?ns? r?ului s? le controleze sufletele nevinovate, le d?dur? ?ansa celor trei Moirae s? triumfe. De aceea ?i zambir? ele satisf?cute ?ntr-un final. Ba chiar se ?ntoarser? ele cu spatele la tinere la un moment dat ?i ??i frecar? palmele, murmurand fericite, ?Al nostru plan a func?ionat! Perfect de altfel!” ?i chiar erau fericite, c?ci reu?ind ?n asta aveau de la Tenebre promisiunea s? fie salvate din a lor captivitate, c?ci faptul c? erau ele ?n P?durea Rocu era doar ceva de moment. Un ?iretlic al Parc?i ?i a lui Tenebre, care ??i uniser? for?ele ?i le ajutar? pe ele s? scape din Grota Arkadia, pentru scurt? vreme. Exact cum se ?ntamplase atunci cand Ora?ul Alb c?zuse.

  Dintr-o dat? ?ns? b?trana Moirae tres?ri cand Karina ?uier? printre din?i, ?R?zbunare?” Asta o f?cu pe b?tran? extrem de atent?. Apoi se ?ntoarse u?or spre tan?r? ?i ascult? ce avea aceea de spus mai departe. Karina ?ns? o privi ?int? ?n ochi, atat de lucid? de altfel, c? Moirae se cutremur?, crezand c? e?uase, ??i… la ce ne va servi nou? aceast? r?zbunare?”

  ?Doar am zis,” murmur? b?trana cu viclenie. ?E a voastr? salvare.”

  ?Nu v?d ?ns? cum ne va ajuta. Sau mai bine zis cum s? ne asigur?m acea salvare.”

  Moirae se ?ncrunt?. De data asta chiar nu putea ?n?elege ce-i ?n mintea Karinei sau dac? era ea ?ntr-adev?r lucid? ori era doar un efect advers al magiei ei. De aceea ??i spuse s? vad? dac? erau adev?rate ale ei ganduri. Din aceast? cauz? se apropie ea de Karina. ?i, oprindu-se chiar ?n fa?a ei, ?i zambi ?iret ?n timp ce-i puse ambele maini pe umeri. Apoi, cu glas mieros, ?i spuse, ?Cum s? v? asigura?i salvarea? Simplu: fura?i sufletele celor ce s-or r?scula ?mpotriva voastr?.”

  ?S? fur?m sufletele? Cum? Noi n-avem o astfel de putere.”

  Moirae ranjir? dintr-o dat?: nu le pl?cuse faptul c? tan?ra punea astfel de ?ntreb?ri. Mai ales c? le ?n?elese trucul. Chiar ?i a?a ?i spuser?, ?Nu e nevoie s? folose?ti magia ca s? ob?ii asta. E necesar doar s? fi?i proprii st?pani. S? v? conduce?i singure, c?ci… sunte?i atat de puternice, atat de frumoase ?i inteligente. De aceea nu v?d rostul s? permite?i altora s? v? conduc?. Mai ales b?rba?ilor. Astfel, dac? tot ave?i totul de partea voastr?, pentru ce s? v? ?nchina?i ?n fa?a celor care v? for?eaz? s? face?i munc? de sclave? Nu po?i nega c? am dreptate, c?ci ?n timp ce ei se distreaz? la marginea p?durii, voi sunte?i roabe aici: sp?la?i, g?ti?i, ave?i grij? de copiii altora ?i nu de ai vo?tri. De ce dar? face?i asta cand ave?i acelea?i drepturi ca ?i ei?”

  ?Pentru c?-i a noastr? ?ndatorire,” se ?nc?p??an? Karina.

  ??ndatorire?” Spuse b?trana ?n batjocur?. ?Fa?? de cine? La sigur nu fa?? de voi, c?ci sunt sigur? c? v-ar pl?cea s? canta?i ?i s? fi?i fericite nu s? fugi?i de urgie din cauza p?catelor alteia.”

  ?Ea are dreptate. Da, are dreptate,” murmurar? celelalte tinere ca fermecate. Asta o f?cu pe Moirae s? surad? viclean.

  Dintr-o dat? ?ns? b?trana deveni extrem de atent?. V?zuse ochii Karinei a?inti?i undeva la braul ei. De aceea ?i privi ?i ea ?ntr-acolo ?i v?zu acea mic? sticlu?? din care b?use ?i Baradar ?i care str?lucea ciudat ?n acele clipe. Atat de ademenitor de altfel. De aceea ?i-?i spuse b?trana, ??n sfar?it. Magia a ac?ionat asupra lor ?i po?iunea e gata.” Dup? aceea lu? sticlu?a ?n man? ?i i-o ?ntinse Karinei, spunandu-i cu glas mieros, ?Acesta e elixirul vie?ii. Ca s? bei din el nu trebuie s? jertfe?ti nimic. Doar s? crezi. ?i de crezi cu adev?rat, atunci pui cap?t pribegiei. ?i nu doar asta o s? ave?i, ci ?i nemurirea ?i puterea suprem? de partea voastr?.”

  Cat spuse aceste cuvinte, Moirae privi la celelalte tinere. Astfel, folosindu-?i puterea, f?cu s? apar? sticlu?e similare ?n mainile fecioarelor. ?i, cat ele priveau ca fermecate la lumina ce se vedea din interiorul sticlu?ei, Moirae pocni din degete, iar de jur ?mprejurul lor ap?rur? Yātrīkarele. Niciuna dintre fete nu le v?zur? ?ns?, c?ci erau deja complet supuse vr?jii lui Moirae.

  Doar Karina p?rea mai lucid? decat celelalte. La fel doar ea auzi strig?te din dep?rtare. Li se striga numele de altfel. La fel sim?i ?ngrijorarea ?n glasul lor. Dar, cand s? priveasc? ?ntr-acolo, Moirae deschise sticlu?a pe care o ?inea ?n man?, iar mirozna acelui lichid din interior o supuse complet. ?i, ?ntr-un moment al nebuniei, Karina lu? sticlu?a ?n man? ?i b?u. La fel f?cur? ?i celelalte Siare.

  F?cand asta ?ns? ??i blestemar? sufletele. Totodat? le permiser? Yātrīkarelor s? le posede, c?ci, dup? ce Siarele b?ur? po?iunea lui Ian Gyar, fur? atacate de Yātrīkare, care le alungar? sufletele din trupuri, transformandu-le ?n fantome, ?n timp ce sufletele Yātrīkarelor controlar? ale tinerelor trupuri. Dar, f?cand asta, Yātrīkarele schimbar? complet a tinerelor ?nf??i?are, c?ci ochii li se acoperir? de pieli?a alb? dup? ce devenir? mai ?ntai ro?ii. La fel p?rul negru le crescu mult la fel ca ghearele ce aminteau mult de fiare. ?i, cu ur?, privir? apoi spre Dike ?i ceilal?i, care ajunser? ?n sfar?it ?n tab?r?.

  V?zand-o pe b?tran?, Dike strig? ?nfuriat, ?Moirae, iar te ?ii de rele!” ?i, folosindu-?i magia, trimise un val de aer albastru cu ajutorul lui Ionas, cand lovi aerul. Asta le for?? pe cele trei Moirae s? apar? cu adev?ratul lor chip ?n fa?a Titanului. Zambeau ?ns? fericite, c?ci triumfaser?: chiar ?n spatele lor st?teau Yātrīkarele, Fecioarele des?var?ite, care nu se mai temeau de soare sau de Titani.

  Din aceast? cauz? ?i le strig? Moirae Yātrīkarelor dintr-o dat?, ?Ataca?ii!” Iar Fecioarele Demonice se repezir? spre Dike ?i ceilal?i. Doar c? se lovir? de peretele bulei transparente. Asta le f?cu s? urle ca apucatele ?i s? zgarie peretele bulei cu unghiile lor ascu?ite.

  Din cauza larmei ?ns?, copiii din afara bulei ?ncepur? s? plang? speria?i. De asta ?i strig? Geran, ?Proteja?i copiii!” ?i vru s? ias? din bul?.

  Dike ?ns? ?l apuc? de bra? ?i-l for?? s? stea locului. Apoi ?i spuse, privind ?int? la Moirae, ?N-au s? ating? copii, c?ci Moirae n-au putere asupra lor din cauza Gaeiei. Dar… tinerele Siare sunt pierdute. Pentru totdeauna de altfel.”

  Cuvintele Titanului ?l f?cur? pe Geran s? se cutremure. ?Pierdute? De ce?” ?i-l privi ?ngrozit.

  ?Pentru c? ceea ce voi vede?i sunt doar ale lor trupuri, controlate de Yātrīkare. Pe cand ale lor suflete se ?ndreapt? deja spre Purgatoriu. ?i, pentru c? s-au l?sat ?n?elate de Moirae, vor lua locul Yātrīkarelor lang? acea Poart?. Astfel… vor a?tepta o eternitate s? fie l?sate s? intre ?n Purgatoriu ?i s?-?i spele p?catele. Numai c? asta e posibil s? nu se ?ntample nicicand.”

  Din cauza cuvintelor lui o femeie din spatele lui Dike ?ip? ?nnebunit?. Apoi, c?zu la p?mant ?i ?ncepu s? plang? ca o nebun?, ?n timp ce-?i ?inea ochii a?inti?i asupra uneia dintre noile Yātrīkare - a ei sor? de fapt.

  Geran f?cea la fel ?n acele clipe: privea la Karina, care st?tea chiar ?n fa?a lui ?i-l privea cu ur?. Ai ei ochi ?ns?, ce-l privir? cu dragoste pan? nu demult, aruncau s?ge?i ?nveninate ?nspre el ?n acele clipe. De asta ?i se cutremur? s?rmanul Geran, c?ci ?n?elese c? femeia pe care o iubea, c?reia ?i d?ruise inima ?i jurase s-o ia de nevast? era pierdut? pe veci, a?a cum spuse Titanul. ?i, ?n?elegand asta, Geran ?ncepu s? se blesteme pe sine, c?ci anume el insistase ca fecioarele s? r?man? ?n tab?r?, crezand c? vor fi mai protejate astfel. Se ?n?elase ?ns?. Atat de mult de altfel…

  Chiar ?i a?a trebuia s? se ia ?n maini ?i s? mearg? mai departe, c?ci de luciditatea ?i puterea lui depindea soarta celorlal?i. De aceea ?i strig? ?ntr-un final copiilor r?ma?i ?n afara bulei s? vin? la el. Apoi, privind la ceilal?i din bul?, care plangeau ?nnebuni?i, c?ci multe dintre acele fecioare pierdute le fuseser? fiice, surori ?i iubite, tan?rul le spuse scra?nind printre din?i, ?Mergem spre Nord!”

  ?Spre Nord?” ?ntreb? unul dintre tineri. ?Dar acolo e…”

  ?Da. Acolo e P?durea Tenebre. Dar anume acolo ?i ne vom ascunde, c?ci cum ea a ?ndr?znit s? ne atace azi o vom ataca ?i noi mereu. De aceea e decis: mergem spre Nord azi. ?i de azi o vom ataca pe Tenebre oriunde n-om vedea-o. O vom sec?tui de puteri de trebuie, c?ci de ucis n-avem noi putere. Dar chiar ?i a?a de azi n–o s? aib? lini?te, la fel cum ne-a furat ?i ea nou? azi lini?tea.”

  Apoi, cu lacrimi ?n ochi, stranse ?n bra?e unul dintre copii, care plangea neconsolat, c?ci a lui sor? ?i singura care ?i r?mase pe lume se transformase ?n acea zi ?n Yātrīkar. De aceea ?i-l lu? Geran pe b?iatul de 6 ani sub aripa lui: pentru c? r?mase ca ?i el singur pe lume. Apoi, ?ntorcand spatele acelui loc ?i Karinei, pe care o iubise atat de mult, porni primul spre Nord.

  Siarii, unul cate unul, de?i m?cina?i de durere, ?l urmar?. ?i-l urmar? ei pe Geran tocmai pentru c? ?n?eleser? c? nu puteau face nimic s?-?i salveze fiicele, surorile ?i iubitele. Puteau doar supravie?ui. Astfel le f?ceau ?n ciud? du?manilor lor, care p?reau s? le vrea pieirea cu orice chip.

  ***

  Cu ochii ?n lacrimi, Spiritul Karinei privea ?n urma lui Geran ?i a celorlal?i care se ?ndep?rtau de acel loc cu inima frant?. ?i se blestem? pe sine pentru c? se l?sase ?n?elat?, c?ci dac? ea ar fi rezistat vr?jii, Siarii n-ar fi fost ?ngenunchea?i iar ?n acea zi. R?ul era ?ns? f?cut ?i nu putea ?nvinov??i pe nimeni pan? la urm?. Doar pe sine.

  Apoi, auzindu-le pe celelalte fecioare plangand ?ngrozite, Karina se ?ntoarse ?i d?du cu ochii de Maranam, Spiritul Mor?ii, care se apropia deja de ele. Nu venise el ?ns? pe jos, ci pe spatele calului s?u Vakkurti (f?g?duin??). Dar, de?i venise dup? ele, Karina v?zu ?n ochii acelui Spirit al Mor?ii durere.

  De aceea ?i-i vorbi Spiritului ?n gandul ei, c?ci ea era sigur? c-o aude, ?E timpul?” ?i se ?nchin? u?or ?n fa?a lui.

  ?E timpul!” ?i r?spunse acel Maranam. ?A?a c? lua?i-v? r?mas bun de la acest loc care va fost cas? ?i s? mergem.”

  Ale lui cuvinte le f?cur? pe celelalte tinere s? plang? ?i mai tare. Karina ?ns? ??i ?terse lacrimile. Apoi, ridicandu-?i capul cat mai sus, le spuse mandr?, ?S? mergem, surori! E timpul!”

  ?Dar de ce?” ?ntreb? una dintre fecioare. ?Noi nu suntem vinovate de nimic. De ce s? plec?m astfel din aceast? lume?”

  ?Simplu,” ?i r?spunse Karina cu voce sever?. ?Pentru a noastr? prostie de-a ne dori salvarea cu orice pre?. De aceea ?i ne-am blestemat noi sufletele. Astfel, cum suntem singurele vinovate c? am devenit fantome ?n ast? lume, trebuie s? ne accept?m ?i pedeapsa.”

  ?E crunt? ?ns?. Mult prea nemiloas?,” spuse o alt? tan?r?.

  Privind-o, Karina spuse, ??i crezi c? eu nu ?tiu asta? La fel cum ?tie fiecare din voi. Dar e ceva ?mpotriva c?ruia nu putem sta. Cel pu?in nu acum. De aceea consider necesar s? ne supunem ?i s? mergem cu capul sus spre locul care ne-a fost h?r?zit drept loc de Pedeaps?: Poarta Purgatoriului.”

  ?Noi ?ns? nu vom trece nicicand pragul acelei por?i,” spuse o a treia tan?r?.”

  ?Speran?a c? asta va fi posibil ?ntr-o zi nu ne-o ia nimeni,” ?i r?spunse Karina. ?De aceea ?i vom a?tepta. Cat trebuie de altfel, c?ci eu sunt sigur? c? lumea ?i chiar Soarta ?ns??i ne va r?zbuna ?ntr-un final. Sau poate aceea?i Soart?, care ne-a condamnat azi la pieire, o s? ne dea ?ansa s? ne facem dreptate cu propriile maini. A?a c? eu spun azi adio lumii, cu speran?a c? maine o voi vedea iar??i, avand trup de femeie.”

  Dup? aceasta Karina le ?ntoarse spatele. ?nainte s? porneasc? la drum ?ns?, privi la Maranam ?i el ?i ar?t? s? mearg? drept ?n fa??. Ea ?ns? porni doar dup? ce v?zu c? el ?inea ?n man? un b?? similar lui Alabar. De aceea zambi ?i-?i spuse, ??i totu?i mai este speran??!” Dup? aceea se urni din loc.

  ?n urma ei tinerele o urmar? ?i ele. Una cate una. Dar, f?r? s? fie con?tiente de asta, c?ci erau controlate de Maranam, se aliniar? ?n grupuri de cate nou? mai ?ntai ?i apoi o urmar? pe Karina.

  Dup? ca?iva metri de mers prin p?dure ?ns?, trecur? printr-un fel de poart? format? din fum. Astfel ajunser? pe un drum ciudat: cu pomi ?n floare pe partea dreapt? ?n timp ce partea stang? era str?juit? de copaci usca?i. La fel, ?n timp ce ?naintau tinerele pe acel drum, v?zur? c? copacii ?n floare erau puternic lumina?i de lumina solar? ?n timp ce copacii usca?i se cufundau tot mai mult ?i mai mult ?n ?ntuneric.

  ?Ce drum e ?sta?” ?l ?ntreb? ?ntr-un final Karina pe Maranam, care venea ?n urma lor pe al s?u cal negru ca smoala.

  Iar el ?i r?spunse telepatic a?a cum pusese ?i ea ?ntrebarea, Mara?atti? Pātai (Drumul Mor?ii.)

  ?Cel ce duce spre Podul Yeomna?”

  ?A?a e.” Apoi Maranam surase. ?V?d c? muritorii cunosc cate ceva despre Lumea de Dincolo.”

  ?Doar din auzite,” ?i r?spunse Karina surazand. ?Acum ?ns? mi-a fost dat ?i s? v?d acest loc. Chiar dac? nu ?n?eleg de ce.”

  ?Pentru c? era necesar,” r?spunse Maranam. Apoi, lovind cu al s?u b?? de lemn ?n p?mant, f?candu-l s? se lungeasc? cat s? ajung? la sol, acel Spirit al Mor?ii transform? drumul pe care c?lcau picioarele ?n Podul Yeomna. El ?ns? r?mase pe acel drum cu pomi ?n floare ?n partea dreapt? ?i usca?i ?n cea stang?.

  Unauthorized usage: this tale is on Amazon without the author's consent. Report any sightings.

  V?zand c? locul unde se aflau se schimbase, Karina vru s? se ?ntoarc?. St?tu ?ns? locului cand auzi vocea Spiritului ?n cap, ?Nu te ?ntoarce nicicand ?i nici nu privi ?n urm?, Fecioar? cu ochi verzi, ori vei ?ntoarce lumea ?mpotriva ta.”

  ?Atunci? Ce trebuie de f?cut?” ?ntreb? Karina calm?.

  ?Doar merge?i ?n fa??. Mai mult ?i mai mult. Ajunge?i la acea masiv? poart? de lemn ?i cioc?ni?i de nou? ori. Apoi a?teapt? ?i ?i va deschide, c?ci sunte?i deja a?teptate ?n acel loc.”

  ??n acel loc? La Poarta Purgatoriului te referi?”

  Spiritul ?ns? t?cu. Mult? vreme de altfel. Abia dup? ce v?zu c? Podul Yeomna ?ncepu s? tremure sub picioarele Fecioarelor, mai spuse doar atat, ?E tot ce-am putut s? v? spun, Fecioare. Restul depinde de voi.” Apoi, ?ntorcand calul, plec? ?n galop de acolo, c?ci el ??i terminase misiunea: le aduse pe fecioare la Pod. Restul ?ntr-adev?r depindea de ele.

  Auzind copitele calului ?ndep?rtandu-se ?i mai ales sim?ind podul mi?candu-se amenin??tor sub ele de le f?cea pe s?rmanele fecioare s? se ?in? de ale lui margini sau una de alta ca s? nu cad?, una din tinere o ?ntreb? pe Karina, ?Ce-i de f?cut acum?”

  Karina ?ns?, care st?tea pe acel pod ce se cl?tina de parc? ar fi stat pe drum drept, ?i r?spunse calm?, ?Doar l-a?i auzit pe Maranam. Trebuie s? mergem ?nainte. A?a ?i vom face.”

  ?Dar podul ?sta se clatin?!” Murmur? o alt? tan?r? ?ngrozit?.

  ?E doar din cauza fricilor noastre. De aceea, merge?i cu capul sus ?i nicicand nu privi?i ?n urm?. Doar astfel vom reu?i.” Apoi, surazand, Karina merse tot ?nainte ?i ?nainte pe acel pod.

  Fecioarele f?cur? la fel. Chiar dac? cu team?: ??i ?ndreptar? mai ?ntai spatele, ridicar? umerii l?sa?i, suraser? ?i merser? tot ?nainte. ?i, chiar dac? acel pod se cl?tina amenin??tor, vrand s? le arunce de pe el, niciuna din ele nu c?zu ?ntr-un final ?n apele Styxului.

  Astfel ajunser? la acea Poart? de Lemn despre care ?i vorbise Spiritul. Ajuns? acolo ?nchise ochii ?i, ca prin minune, toate fecioarele ajunser? s? poarte pe umeri pelerine negre. La fel aveau glugile pe cap, iar ochii lor devenir? negri ca smoala. ?i ochii Karinei la fel aveau o alt? culoare, c?ci trecuser? deja de grani?a dintre lumea real? ?i cea de Dincolo. De aceea ?i aveau un alt rol. ?i, ?tiind asta ?i avand inim? u?oar?, Karina surase. Apoi ridic? mana, b?tu de nou? ori ?i… a?tept?…

  ***

  V?zandu-le pe Siare manate din urm? de Maranam, Tenebre surase. Avea ?i de ce, c?ci ea v?zu diferit modul ?n care Siarele p?r?sir? lumea: ea le v?zu ?n Palantir fugind ca bezmeticele prin P?durea Rocu, ?ncercand s? se salveze. Dar acel Spirit al Mor?ii le ajunse pe toate din urm? ?i le biciu n?prasnic pentru a lor neascultare.

  Numai c?, dintr-o dat?, zambetul de satisfac?ie de pe buzele Titanidei disp?ru. Asta se ?ntampl? ?n clipa ?n care v?zu o mare tarantul? neagr? intrand ?n a ei ascunz?toare. Doar c? Tarantula nu intr? pe u?a din fa??, ci pe una secret?, ce se deschise ?n trunchiul copacului secular ?n care Tenebre ??i avea ascunz?toarea.

  ?i, ?n urma acelui animal, intr? ?i Gaea. Dar, de?i nu se temuse nicicand de Mama P?mant mai ?nainte, Tenebre ?ncepu s? se team? ?n acele clipe. De ce? Pentru c? v?zu furia sc?p?rand ?n ochii ei. La fel ?n?elese de ce era Gaea acolo: s-o fac? s? pl?teasc? pentru moartea Siarelor. Asta o cam f?cu pe Tenebre s? tremure. Dar, cand sim?i mirosul urat al Tarantulei, Tenebre str?nut? brusc.

  ?S?-?i fie de… r?u!” ?i spuse Gaea ?n batjocur?. Asta deja fu ceva nu pe placul Titanidei, c?ci ea o ?tia pe Gaea ca fiind bun? ?i m?rinimoas?, c? mereu s?rea ?n ajutorul celor oropsi?i. Dar, de se comporta ea astfel, r?ut?cios, ?nsemna un lucru: c? fusese c?lcat? pe coad?, r?u de altfel, ?i voia r?zbunare.

  De asta ?i ranji Tenebre. ?Ceva ce nu-?i st? ?n fire, surioar?,” o tachin? ea pe Gaea. ?M? refer la a vedea focul urii sc?p?rand ?n ochii t?i. La fel s? spui cuvinte de r?u altora.” Dar, ?n timp ce ?inea un ochi asupra Gaeiei, ?l ?inea pe cel?lalt asupra tarantulei Visam, care se oprise ?n spatele Gaeiei ?i-?i mi?ca rapid picioru?ele din fa??. Asta era ceva cunoscut deja de Tenebre: de Visam f?cea asta ?nsemna c? va gusta ?n acea zi din trupul cuiva. Al ei f?r? doar ?i poate.

  Din aceast? cauz? ?i se trase Tenebre ?n spate, cu gand s? se ascund? dup? tron. Dar nu t?cu, ci-i ?uier? Gaeiei printre din?i, cand z?ri o m?rgic? de venin pe din?ii lui Visam, ?N-ai ?ndr?zni, surioar?! De altfel n-ai niciun drept s? m? ataci iar.”

  ?Crezi?” Spuse Gaea cu ironie. ?Mie ?ns? mi se pare c? te ?n?eli. La fel ca data trecut? cand nu m-ai crezut ?n stare s? te pedepsesc pentru a ta participare la c?derea Ora?ului Alb. Atunci ?i-am ar?tat c? nu doar c? ?ndr?znesc, dar ?i pot. De aceea ai petrecut un ?ntreg secol prins? ?n plasa lui Visam. N-a fost suficient ?ns? s? ?nve?i lec?ia v?d, c?ci iar te-ai apucat de r?ut??i al?turi de Ian Gyar ?i Moirae. De aceea ?i mi-am zis azi: ah, copiii n?zbatio?i trebuie pedepsi?i, Gaea. ?n caz contrar se transform? ?n demoni. De aia ?i sunt aici: s? te fac s? pl?te?ti pentru ale tale fapte.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Tenebre s? strambe din nas, c?ci ??i aduse aminte de chinul prin care trecuse prins? ?n plasa aceea. De altfel r?mase prins? ?n plas? imediat dup? ce p?r?si regatul lui Ian Gyar, c?ci, cand se teleport?, nu se mai putu controla ?i nimeri drept ?n centrul imensei plase a lui Visam, care-?i construise c?su?a cat era de mare v?g?una lui Tenebre. De aceea ?i nu putu ea s? vad? de ?i reu?ise lui Ian Gyar s? fac? po?iunea. Doar dup? ce sc?p?, ?n urm? cu vreo zece ani, reu?i s?-l viziteze iar. Astfel afl? de la el c? ?i el p??ise acela?i lucru ca ?i ea ?i la fel se ?ntamplase ?i cu Moirae: Visam, la ordinul Gaeiei, ?i prinse pe to?i ?n plas?.

  Chiar ?i a?a, ?n zece ani reu?ir? ceea ce nu putur? face ?ntr-o sut?: crear? po?iunea Umbrelor ?i apoi puser? la cale cum s? ?n?ele fecioarele Siarilor. ?n acele clipe ?ns?, dand ochii cu Visam ?i amintindu-?i de secolul de chinuri din plasa ei, c?ci din cauza c? se tot foia ?ncercand s? scape, se atingea de plas? ?i asta ardea ca naiba. De parc? ar fi dormit pe urzici sau c?rbuni ?ncin?i. Dar, chiar dac? ?n?elegea prea bine prin ce-i va fi dat iar s? treac?, Tenebre nu-?i ?inu gura ?nchis? ?i-i ?uier? Gaeiei printre din?i, ?Acum cred c? gre?e?ti, surioar?, c?ci eu n-am f?cut nimic r?u ca s? pl?tesc pentru asta.”

  ?Min?i ?i nici m?car nu ro?e?ti,” ?i strig? Gaea.

  ?Am pielea tuciurie. De aia ?i nu se vede cand ro?esc,” spuse Tenebre ?n batjocur?. Doar c? sim?i dintr-o dat? o lovitur? puternic? ?n stomac, cand Gaea arunc? spre ea Palantirul pe care-l ?n?f?c? de la locul ei.

  ?i cand Palantirul o lovi pe Tenebre, zburar? ?n doi destui metri pan? se lovir? dureros de trunchi. Dup? care, mai lovind ?i podeaua cand c?zur? cu zgomot, icni s?rmana Tenebre de parc? ar fi fost lovit? cu barosul ?n cap. Asta ?ns? n-o calm? deloc pe Gaea. La fel nu se sim?i r?zbunat?. De aceea ?i continu? s? strige la Tenebre, ??tiu eu prea bine ce-?i poate mintea. ?i la fel ?tiu de ce faci toate astea: ?ncerci s-o scapi pe Eris. Doar c?… va trebui s? treac? mult? ap? pe Styx ca s? ai tu succes, surioar?.”

  Tenebre ranji, ?Pe Styx? ?tii prea bine c? apele Styxului nu curg, Gaea. Ele doar fierb, iar cine cade ?n ele e sortit chinului ve?nic. A?a c?…”

  Gaea ?ns? rase. Din toat? inima de altfel. Apoi rosti cu viclenie, ?Din aceast? cauz? am spus ce-am spus. ?i… poate c? vei reu?i totu?i s-o salvezi pe Eris cand Styxul va ?ncepe s? curg?. Pan? atunci ?ns?, Visam, scumpo, ?nva?-o pe a mea surioar? cum s? se comporte. A? ?nv??a-o eu, dar… am treburi mai importante pe moment. Ca de exemplu: s?-mi plang durerea.” Dup? aceea, scra?nind din din?i, Gaea disp?ru.

  ?A naibii viper?,” ?uier? Tenebre printre din?i, privind ?int? la Visam. Nu era ?ns? sigur? cui spusese acele cuvinte totu?i: Gaeiei sau tarantulei. Dar, cand v?zu picioarele negre ?i p?roase ale tarantulei mi?candu-se ?i c? se ?ndrepta de fapt spre ea, Tenebre vru s? se trag? mai ?n spate. N-avu ?ns? unde, c?ci st?tea deja lipit? de trunchi.

  Dintr-o dat? ?ns? Visam se opri locului. Apoi ?ncepu s?-?i mi?te iar picioru?ele din fa?? de parc? ar fi dus ceva la gur?. ?Asta e deja semn r?u,” bomb?ni Tenebre. ?Se preg?te?te cumva de festin? Nu, nu cred. N-ar ?ndr?zni.”

  ??i aduse aminte ?ns? c? Gaea ?i d?duse ?ansa s? se apere ?nainte de plecare. De aceea ?i se tar? cat de repede putu spre Palantirul care se rostogolise ca?iva metri de lang? ea cand c?zuser?. ?i, tarandu-se spre el, spera s?-l foloseasc? pentru a da foc locului ?i-a o for?a pe Visam s? fug?. Dar, cand tarantula ?ncepu iar s? se mi?te spre ea, Tenebre ?n?f?c? brusc Palantirul, se ridic? ?n picioare ?i fugi s? se ascund? dup? al ei tron.

  Numai c? tronul cela era ascunz?toare doar cu numele. ?i, nici una nici dou?, Visam arunc? un fir negru ?i lipicios spre el. Firul se lipi de piciorul stang din fa?? al tronului, se ?nf??ur? rapid ?n jurul lui, iar cand Visam subse firul cela ?napoi ?n gatlej arunc? tronul de perete ?i-l f?cu ??nd?ri.

  V?zandu-se expus?, Tenebre ?ncepu s? tremure ca varga. Chiar ?i a?a ?n?elese repede c? s? stea locului ?i s? a?tepte moartea nu era o idee bun?. De aceea ?i folosi puterea Palantirului ?i ?nconjur? locul cu fantome. O mul?ime de fantome de altfel, care se ?nvarteau ame?itor ?n jurul tarantulei, strigand ?i ?ncercand s-o ating? cu ale lor maini reci.

  Visam ?ns? nu era proast?. ?i, de?i era un simplu animal, avea destul? for?? ?n ea. De aceea, de imediat ce fantomele se aruncau asupra ei, arunca cu fire lipicioase ?nspre ele. ?i, de imediat ce firele se lipeau de fantome, le ?nv?luia atat de repede, transformandu-le ?n mumii. Iar Visam f?cea toate astea atat de repede ?ncat lui Tenebre i se ?nvarteau ochii ?n cap ?ncercand s? nu le scape din ochi.

  Doar c?, imediat ce v?zu c? nicio fantom? nu mai era capabil? s-o apere, Tenebre ?ncerc? focul. Astfel, cand o minge cu lav? clocotit? fu aruncat? ?nspre Visam, aceasta scuip? un ghemotoc de panz? spre ea. ?i imediat ce panza ?i mingea intrar? ?n contact, panza se ?nf??ur? cu repeziciune ?n jurul mingii, de parc? ar fi prins-o ?n capcan?. Suferi ?ns? ?i plasa, c?ci lava ce se scurse prin cr?p?turile mingii o arse pe alocuri. De sc?pat din capcana lui Visam mingea nu sc?p? pan? la urm?, c?ci panza ceea avea ?i puterea focului ?n ea ?i asta datorit? tarantulei care fusese creat? anume din fl?c?rii Lumii de Dincolo.

  Asta ?ns? o ?nfurie la culme pe Tenebre, care strig?, ?Ah, tu, jigodie! Cum ?ndr?zne?ti s?-mi stai ?mpotriv?? Mie, regina Umbrelor! Cea care…” Ale ei cuvinte ?ns? o l?sau pe Visam rece. Chiar ?i a?a n-o sc?p? pe Tenebre din ochi, c?ci o z?ri, doar cu coada ochiului, tarandu-se, cu spatele lipit de perete, spre u?? ?i vrand astfel s? scape.

  Chiar ?i a?a tarantula nu se mi?c? deloc din locul ei. Ba chiar p?rea c?-i oarb? sau doarme, c?ci avea ochii ?nchi?i ?n acele clipe. ?ansa perfect? dup? cum credea Tenebre. Doar c?… se cam ?n?ela, c?ci cand fu la doar un pas de u?? ?i ranji fericit? crezand c? sc?pase, un fir lipicios, aruncat din piciorul din spate al lui Visam, se ?nf??ur? cu repeziciune ?n jurul gleznei stangi. Apoi, dintr-o mi?care, Visam o arunc? pe Titanid? ?nspre perete. Iar cand Tenebre lovi copacul, acesta se cutremur? atat de tare c? cateva r?d?cini cr?par?. ?i, din acele cr?p?turi, ?ncepu s? se scurg? un lichid verde.

  Numai c?, cat de curand, acel lichid verde se v?zu curgand ?i pe pere?ii scorburei, semn c? copacul fusese r?u r?nit. Asta ?ns? n-o ?mpiedic? pe Visam s? arunce fir dup? fir spre Tenebre, de un verde briliant. ?i cu cat mai multe fire arunca spre Titanid?, fire care se lipeau bine de corpul ei, o f?ceau pe aceasta s? arate mai r?u decat Muma P?durii: verde ?i lipicioas?.

  Ulterior, dup? ce consider? c? aruncase destule fire spre Tenebre, care era deja trantit? la p?mant ?i imobilizat? de pretutindeni, tarantula ?ncepu s? mearg? agale spre Titanid?. Astfel, ajuns? chiar deasupra ei, ?ncepu s? desprind? firele ce nimeriser? pe trunchiul copacului ?i pe alte obiecte din scorbur? ?i s? le trag? spre ea. Dar nu le ?nghi?ea apoi, ci le lipea tot de Titanid?. Dup? care ?ncepu s? ?nghit? acele fire, care erau lungi, ridicand-o pe Tenebre tot mai sus ?i mai sus, spre ai ei col?i. Dar o f?cea cu a?a vitez? c? Tenebre, care fu ulterior ?nf??urat? ?n acele fire ca ?ntr-un giulgiu, sim?i c? ame?e?te.

  Chiar ?i a?a o cam strangea frica din spate. Mai ales cand auzi un ras ciudat. Era rasul lui Visam. ?l cuno?tea de altfel bine, c?ci ?l mai auzise odat?, demult, cand ?ncercase s? fure puterea Cerbilor ce p?zesc o intrare secret? ?n Lumea de Dincolo. Acolo, dup? ce merse destui metri prin acel tunel secret, auzise rasul ciudat al cuiva ?n spatele ei. Nu ?n?elese ea atunci dintr-o dat? a cui ras ?l auzea. Dar, privind ?n spate, v?zu ochii de foc ai tarantulei ?i din?ii ranji?i. Astfel ?n?elese ?n sfar?it ?n ghearele cui nimerise de bun? voie ?i din prostie. De aceea ?i ?ncepu a fugi de nebun? prin acel tunel, cu gand s? scape.

  ?i, cu astfel de amintiri ?n minte, ?nc? auzind acel ras straniu, Tenebre ?ncepu s? se milogeasc?, ?Visam, scumpo, cred c? nu-i nevoie s? ne r?nim una pe alta. Ba mai mult cred c? am putea s? ne ?n?elegem ?ntre noi, a?a, ca dou? femele ale r?ului. Astfel, ajungand la un consens, putem s? devenim puternice. Atat de puternice ?ncat…”

  ??i ?inu ?ns? cat de curand limba dup? din?i, cand auzi cl?n??nitul col?ilor lui Visam. Semn r?u de altfel, c?ci ?l mai auzise odat?, demult, cam cu vreo 2 milenii ?n urm?, cand intrase ?n tunelul cela demonic. Atunci tot ?l auzise ?i dup? asta sim?ise mu?c?tura veninoas? a lui Visam, ceva care-o duru ca naiba. Ceva ce de altfel ??i dorea din tot sufletul s? nu mai simt? nicicand.

  Doar c?… Visam avea alte planuri. A?a c?, imediat ce arunc? o plas? neagr? peste Palantir de-l orbi, ??i ?nfipse col?ii ?n carnea amar? a Titanidei. ?i-i ?nfipse atat de adanc c? Tenebre url? ca apucata de r?sun? ?ntreaga p?dure de r?ul ei.

  ***

  CU DOU? MII DE ANI ?N URM?. TUNELURILE LUMII DE DINCOLO

  Tunelurile Lumii de Dincolo sau Coridorul lui Visam cum mai era cunoscut de Titani se aflau ?n cel mai Nordic col?i?or al Muntelui Fricii. Un loc despre care ?tiau atat de pu?ini de altfel, c?ci de acolo venea un miros greoi, de putregai, ceva care te p?trundea pan? la oase. ?i, tot de acolo, se auzea acel ras ciudat pe care ?l auzise Tenebre ?n scorbura ei.

  Dar, chiar dac? era un loc?or ocolit de to?i ?i pe dedeparte de altfel, Tenebre merse ?n ziua aceea anume acolo. De ce? Pentru c? aflase de la Eris c? anume puterea Cerberilor, ce p?zesc intrarea secret? ?n Lumea de Dincolo, ar putea-o elibera din Mā?s?ar Kēlaksi. A?a c?, f?r? s? se gandeasc? prea mult la asta, Titanida merse anume ?n acel loc.

  Astfel, ajuns? ?n fa?a intr?rii acelor Tuneluri, 6 la num?r, dar care aveau totu?i o singur? intrare, Tenebre se opri. Privi apoi ranjind la gaura ceea neagr?, c?scat? ?n peretele muntelui ?i care era ?nconjurat? de fum negru ?i-un miros puturos. ?i, frecandu-?i fericit? palmele, ??i spuse, ?Acum e acum, Tenebre.” Dup? care intr?.

  Numai c?, dup? vrep 300 de metri de ?naintat prin tunelul din mijloc, la cap?tul c?ruia se aflau Cerberii conform spuselor lui Eris, Titanida sim?i o stranie mi?care ?n spate. Asta o f?cu s? simt? furnic?turi reci pe spinare. S? se ?ntoarc? ?ns? ?i s? vad? ce-i acolo nu ?ndr?zni. Chiar dac? nu ?tia ce-o urma. Era ?ns? sigur? de un lucru: c? nu era vorba de Cerberi, c?ci aceia erau ?inu?i ?n lan?uri groase ?i nu puteau sc?pa. Ea ??i spuse doar c? poate i se n?zare de la mirosul cela insuportabil ?i continu? s? ?nainteze.

  Dar, dup? al?i ca?iva zeci de metri, auzi rasul cuiva. Ceva diavolesc. Ceva nemaiuzit de ea ?n cele dou? deceni de trai, c?ci ea merse ?n acel loc ?nainte s?-l ?ntalneasc? pe Coallar. ?i anume acel ras o f?cu ?ntr-un final s? se opreasc? ?i se uite cu team? ?n urm? s? vad? ce o urma totu?i.

  Privind ?n urm? ?ns? d?du mai ?ntai cu ochii de doi c?rbuni ?ncin?i - ochii unei fiare ?nalte de cam doi metri. ?i nu chiar ?n fa?a ochilor, ci la cam 5 metri distan?? de ea. Chiar ?i a?a vedea bine cat de feroce sc?p?rau acei ochi ?i la fel auzea destul de bine cl?n??nitul din?ilor tarantulei Visam, c?ci cu ea se ?ntalnise Tenebre ?n acel tunel. ?i, pe lang? cl?n??nit, v?zu ?i m?rgele de venin picurand din col?ii fiarei din fa?a ei.

  De aceea ?i strig? ca apucata ?i-i ?ntoarse spatele tarantulei, fugind spre adancurile muntelui, c?ci ea gandea c? atunci cand va da ochii cu Cerberii tarantula va disp?rea. Numai c?, surpriz?: tarantula avea mai mult? for?? decat ea crezuse. ?i, dup? ce-o fug?ri bine prin acele tunele, cam vreo 15 minute de altfel, o ajunse din urm?.

  S?-?i ?nfing? ?ns? col?ii ?n Titanid? nu putu direct, c?ci atunci cand se arunc? asupra ei cu gand s? mu?te, Tenebre ?mpinse Palantirul ?n fa??. Astfel col?ii lui Visam mu?car? din materialul dur al Palantirului. Ceva ce-o f?cu s? aud? r?d?cinile col?ilor paraind semn c? se rupser?. Dar, ?nainte s? r?man? f?r? acei din?i, Visam scuip? Palantirul din gur?, care se rostogoli pan? la picioarele Titanidei.

  De stins Palantirul nu se stinse. Din contr?: lava din interiorul lui ?ncepu s? clocoteasc?, iar lumina produs? de clocotul cela sc?ld? tunelurile ?ntr-o lumin? ro?ie. Asta ?i d?du ?ansa lui Tenebre s? vad? cum Visam ??i scuip? cei doi col?i venino?i, care se rupser? cand mu?case ea Palantirul: unul cate unul.

  De asta ?i ranji Tenebre, ?Acum mai mu?c? dac? po?i!” Numai c? cobi se pare, c?ci cat de curand ap?rur? al?i col?i ?n gura lui Visam, mult mai ascu?i?i decat primii. ?i, v?zand asta, Tenebre ?uier? printre din?i, ?S? fiu al naibii!” ?i chiar era, c?ci ?i ?ntoarse spatele tarantulei cat de curand ?i fugi mancand p?mantul uitand de Palantir ?i de tot.

  Visam ?ns? nu se urni din loc din prima. Mai ?ntai rase iar ca apucata. Apoi scuip? un fir veninos spre Palantir, ?l ?nf??ur? ?n jurul lui ?i apoi ?l arunc? cat colo ?nspre ie?irea din acele tunele. Iar ea, cuminte, porni ?n urma lui Tenebre, c?ci ?tia prea bine ?ncotro se ?ndreptase Tenebre cand o luase pe unul dintre tunelurile adiacente la dreapta: direct ?n capcan?.

  Mai bine zis ?n plasa ei. De aceea ?i nici nu se gr?bi ?ireata de Visam. N-avea de fapt unde, c?ci Tenebre se lipse bine ?n plasa tarantulei, care ?ngr?dea acel tunel. De aceea, imediat ce ajunse nu departe de Titanida care tremura ca varga, Visam rase iar ca o nebun?. ?i, nici una nici dou?, se repezi spre Tenebre ?i-?i ?nfipse col?ii adanc ?n carnea ei.

  Asta o f?cu pe Tenebre s? urle. Iar urletul ei se auzi peste tot ?n acele tunele. Ba chiar ?i Cerberii, care ?edeau culca?i pe burt? ?n acele clipe, se ridicar? de jos ?i privir? ?n jur, uimi?i. Nev?zand ?ns? pe nimeni, marair? n?prasnic, ?mpro?cand cu saliv? ?nveninat? de jur ?mprejur.

  Strig?tul lui Tenebre ?ns? nu ajunse doar ?n adancurile muntelui. Spre exterior tot. ?i prinse Palantirul din urm? taman cand ie?ea rostogolindu-se pe acolo pe unde intrase Titanida. Apoi, neputandu-se controla, ?ncepu s? salte pe acel p?mant denivelat ?i pietros, ?ndreptandu-se spre p?dure. Asta f?cea ca lava din interiorul Palantirului s? se agite mult de p?rea sfera ceea ciudat? pe cale s? explodeze.

  Era ?ns? doar o aparen??, c?ci imediat ce intr? ?n p?dure, unde era semi-?ntuneric, lumina ro?ietic? fu acoperit? de cenu??. ?i doar ici ?i colo se mai z?rea cate o fi?ie ro?ie, prin cr?p?turile din acel material dur ce ?orbise” peretele Palantirului pe din?untru. Astfel reu?i s? se camufleze, c?ci, ?n caz de necesitate, putea s? se prefac? o piatr? sau un fruct ceva c?zut de sus. Nu c? acolo ar fi fost fruncte, dar…

  Asta ?ns? starni curiozitatea copacilor din jur. Cum nu de altfel, c?ci tr?iau ei de secole bune deja pe p?mant ?i pan? atunci nu d?dur? ochii cu pietre cu suflet. Mai ales din cele care se mi?c? singure prin p?dure. De aceea ?i-?i pictar? acei copaci ochi, sprancene, nas ?i buze pe scoar??. ?i, cu cat se minunau mai tare, cu atat li se ?ncruntau mai mult sprancenele p?rand semne de ?ntrebare.

  Mai ales era vizibil asta la sprancenele unui copac destul de gros, liderul acelor locuri se pare. Acela, de?i b?tran, era al naibii de curios din fire. ?i, crescandu-?i maini, pe care le puse ?n ?olduri ?ntr-un final, se aplec? ni?el de spate, stramband din nas, ?n timp ce analiza cu mare aten?ie rostogolirea vioaie a acelei pietre ce trecea pe lang? copaci.

  La un moment dat chiar mormai copacul, ??i dr?covenia asta ce mai e?” Apoi, vrand s? vad? ce n?stru?nicie intrase la el ?n p?dure, ?ntinse mainile ?n fa?? cu gand s-o prind? cand o trece prin fa?a lui.

  Numai c? Palantirul cela era ?iret din fire. A?a c?, sim?ind pericolul ?i mai ales v?zand mainile celea de lemn ?n fa?a lui, s?lt? pe deasupra lor cand fur? cat pe ce s?-l prind? ?i apoi continu? s? se rostogoleasc? la vale. ?iretenia Palantirului ?ns? ?l f?cu pe copac s? scra?neasc? din din?i, ?ncruntandu-se. Apoi, privind ?n urma dr?coveniei care reu?ise s?-l ?n?ele, le strig? celorlal?i copaci, ?Pune-?i b? mana pe el! Aia nu-i piatr? obi?nuit?! E lucru diavolesc se pare.” Iar copacii, care-l ascultau ca pe un p?rinte, ??i crescur? cat de curand maini pe trunchiuri ?i ?ncercar? din r?sputeri s? prind? dr?covenia mi?c?toare.

  Palantirul ?ns? nu era prost. S? se lase prins nici atata. A?a c? pe unde era rost s?lta, pe unde se putea trecea pe dedesubt sau dac? realiza c? unul din copaci e mai prostu? de felul lui aluneca alene chiar pe lang? trunchiul lui.

  Doar c? ?iretenia lui avu o limit?. ?i… nimeri ?n capcan? intrand ?ntr-o scorbur? cand ?ncerca s? alunece pe lang?. De ie?it ?napoi ?ns? nu putu, c?ci acea scorbur? nu era una obi?nuit?. Acela era culcu?ul unui mistre? s?lbatic, unul din cei controla?i de puterea magic? a lui Coallar.

  De altfel, de cum Palantirul intr? ?n scorbur?, Coallar ?tiu c? ceva ciudat intrase ?n culcu?ul animalului s?u de companie. A?a c? ranji fericit ?i deschise ochii. Apoi s?ri de pe creanga groas? pe care se coco?ase ca s? aib? un somn lini?tit ?i-?i frec? palmele, bolmojind, ?Se pare c? mi-a nimerit ceva ?n labe. Ceva al naibii de valoros se pare.” A?a c?, ?ntr-un suflet, ajunse la scorbur? ?i scoase Palantirul afar?.

  Numai c? Palantirul vru s?-i scape din maini ?i s-o ?tearg? de acolo. Nimeri ?ns? cat de curand ?n sac, c?ci Coallar tot era un drac din fire. A?a c?, cand regele Coal stranse bine baierele sacului ?n care b?g? Palantirul cu for?a, acesta ?ncepu s? se zbat? la propriu, ?ncercand s? scape ?i s? se ?ntoarc? la Tenebre.

  De sc?pat ?ns? din sac nu putu. A?a c? se ?cumin?i” cat de curand. Ceva al naibii de curios ?n opinia lui Coallar. Chiar ?i a?a se temu s?-l scoat? din sac de team? s? nu fie un ?iretlic. El doar ?l ?n?f?c? bine subsuoar? ?i se gr?bi spre Grota lui, cu gand s? ?citeasc?” Palantirul ?i s? vad? ce dr?covenie mai era ?i aceea.

  Palantirul ?ns? era unul cu mo?. Unul care asculta doar de ordinul lui Tenebre, singura care-l putea citi, c?ci nu degeaba ?l numise ea Sfera Umbrelor. A?a c?, dup? ce se a?ez? pe al s?u tron ?i scoase Palantirul din sac, Coallar v?zu cu stupoare c? era orb. De aceea, ?nfuriat, ?l arunc? ?ntr-un col?, c?ci oricat de mult efort nu depuse nu-l putuse activa.

  Numai c?, imediat ce atinse peretele grotei, Palantirul ?i trimise o viziune lui Coallar: cea ?n care fecioarele Yātrīkar traversau P?durea Rocu ?i se ?ndreptau spre Muntele Fricii. ?i, ?tiind prea bine cine-s acele diavoli?e, Coallar ??i zise s? stea cuminte ?i ascuns o vreme, c?ci chiar nu-?i dorea s? lupte cu ele.

  La fel f?cu ?i Palantirul. ?n?elegand c? acolo era loc sigur pentru el, se ?tupil?” ?n col?ul cela, chiar p?rand o piatr? obi?nuit?. ?i a?tept?. Mult? vreme de altfel. Dar f?cu bine, c?ci imediat ce Tenebre ?i Coallar ??i unir? destinele, ea ?ncepu s? treac? prin grota ceea ?i d?du de Palantir.

  De aceea ?i-l privise ea piezi? pe Coallar vrand s? vad? dac? folosise el Palantirul. Ba chiar ?l ?ntrebase despre asta ?ntr-una din zile dup? momente de pl?cere. El ?ns? ?i r?spunse plictisit, ?Doar un ochi orb. F?r? importan??.”

  ?Atunci… pot s?-l iau eu?”

  ?Pentru ce?” ?ntreb? Coallar mirat.

  ?De decor,” fu r?spunsul ?iret al Titanidei. Iar Coallar, care chiar crezuse c? Palantirul era orb ?i inutil, i-l d?du Titanidei. Astfel, rec?p?tandu-?i lucrul de valoare, Tenebre surase. Avea ?i de ce de altfel, c?ci… Sfera Umbrelor ascundea mai multe taine decat oricine s-ar fi a?teptat vreodat?.