De?i ziua se ar?tase una cu mult soare ?i destul de cald?, totul se schimb? ?n cateva clipe. Soarele disp?ru de pe cer, iar ?n locul lui ap?rur? norii negri. Iar apele raurilor Tenebre ?i Maranam, care fuseser? atat de calme de cum ap?ruse soarele, ?ncepur? a se zbuciuma n?prasnic, sc?ldand malurile cu pic?turi m??cate.

  Toate aceste schimb?ri ?ns? nu se datorau doar capriciului naturii. P?rea a fi mai mult o chemare la lupt?, la a c?uta dreptate pentru Siari, c?ci vremea grea ?i pribegia ?i ?inuse uni?i pan? ?n acele clipe. Dar, acel Mare R?zboi care se apropia, ?i dezbin? ?n cele din urm?, for?andu-i s? ia c?i diferite.

  Era ?ns? necesar? aceast? schimbare pentru a oferi mai mult? siguran?? celor slabi: femeilor, copiilor ?i b?tranilor, c?ci dac? era adev?rat ce credeau mai to?i luptele decisive ar fi trebuit s? se duc? anume ?n P?durea Rophion. Prin urmare, dac? ei to?i s-ar fi ?ndreptat ?ntr-acolo, cei capabili s? lupte ?i s? apere p?mantul ar fi trebuit s? le atrag? lor mai mult? aten?ie ?i nu ?nvingerii du?manului. Dar, ?tiindu-i ?n siguran??, ?n Regatul Ghe?ii, puteau sta lini?ti?i ?i se concentra pe ca?tigarea luptelor.

  Schimbarea vremii ?ns? fu sim?it? nu doar de natur?. La fel de bine o sim?ir? ?i Siarii, mai ales cand vantul ?ncepu s? le dea tarcoale. Un vant rece, ce te t?ia pan? la oase. De aceea ?i murmur? b?tranul Solan ?n cele din urm?, ??i totu?i se simte rece.” Se afla ?n acele clipe la doar doi pa?i ?n spatele lui Island, care conducea grupul ?i care se uita cu mare aten?ie ?n zare, de-i sigur? pentru ei.

  Dar, ?n timp ce Island era atent la drum, b?tranul Solan privea cerul. ?l v?zu astfel tuciuriu, acoperit de nori negri, ce se alergau unii pe al?ii ?n goan? nebun?. ?i anume acea nebunie a norilor ?l f?cu pe b?tran s?-i compare, ?n capul lui, c-o herghelie de cai de ras? pur?, negri ca pana corbului, mana?i din urm? de biciul st?panului.

  A norilor nebuneal? ?ns? se sim?ea atat de bine ?n jur. De aceea ?i ??i stranse b?tranul Solan mai bine zdren?ele pe lang? corp, ale hainelor lui s?race, ca s? nu-i permit? vantului s?-l ?nghe?e de tot. Dar vantul cela, c?ruia se pare c?-i pl?cuse s? biciuie zarea, reu?i pan? la urm? s?-l ?nfioare, de pan? ?i p?rul m?runt de pe ceafa b?tranului se ridic? ni?el, c?utand b?taie.

  B?tranul ?ns? nu era gata de lupt?. De fapt nici nu ?i-o dorea, c?ci mereu fusese un ?mp?ciuitor ?n via??. La fel avea de gand s? fie pan? la sfar?itul zilelor. De aceea probabil ?i spuse ?ntr-un final, cu glas blajin, ?Sava??ā, ?i totu?i e?ti aici.” Vantul ?ns? p?rea s? nu-l asculte. Acel Sava??ā p?rea s? vrea cu tot dinadinsul s?-i ia pe Siari pe sus ?i s?-i duc? ?n dep?rtare. De aceea era greu drumul de parcurs ?i aerul se sim?ea t?ios.

  Anume a vantului nebunie ?l f?cu pe Island s? se opreasc? ?n cele din urm?. Apoi, privind cu mare aten?ie ?n jur, Titanul privi la Solan ?i la Siarii care se opriser? ?n spatele lui, doar cu coada ochiului. ?i, de?i nu ?n?elegea nici el prea bine ce se ?ntampla pe acele meleaguri, ?l ?ntreb? totu?i pe b?tran, ?Ai spus Sava??ā, b?trane Solan?”

  Auzind ?ntrebarea, Solan zambi. Apoi, cu glas t?r?g?nat, spuse, ?Ai dreptate, fiule, e anume acest vant n?stru?nic. ?l simt deja de mult? vreme c?lcandu-mi pe urme. Ca un adev?rat h?ita?. ?i de altfel nu-i doar ?n ultima vreme, ci de multe ori ?n lunga mea via?? l-am sim?it, c?ci la fel de multe ori Moartea ne-a pandit pe la col?uri. Se pare ?ns? c? m-a ocolit ea pe mine, c?ci de?i a venit de mult timpul s? trec Podul Yeomna ?i s? v?d ce se afl? pe p?manturile Aeonului, eu sunt ?nc? aici.”

  Cuvintele b?tranului ?l f?cur? pe Island s?-?i ia ochii de la zare ?i s?-l priveasc?. ?l v?zu surazand ?i la fel surase ?i el. Apoi, cu glas blajin, ?i spuse b?tranului, ?Poate vremea o fi venit, dar n-a b?tut ?nc? ceasul.” Apoi, sco?andu-?i sabia din teac?, se preg?ti de atac. Dar f?cu el asta din cauza vantului, care se ?nte?ise, formand cercuri de aer ?n jurul lor de parc? o mare tornad? ar fi fost pe cale s? se formeze.

  Aceast? ?iretenie ?ns? ?i era cunoscut? Titanului. La fel ?n?elese el c? acel curent rebel de aer n-avea nimic de-a face cu capriciul naturii. Era mai degrab? din cauza cuiva furios, a cuiva care pusese gand r?u Siarilor ?i de aceea se apropia de ei. Island ?ns? n-avea de gand s?-i permit? acelui cineva s?-l ia prin surprindere ?i de aceea decise s? fie preg?tit.

  Ba chiar Titanul Ghe?ii le strig? Siarilor la un moment dat, ?Ne strangem roat?!” Iar Siarii ?l ascultar? cat de curand ?i se apropiar? mai mult de el. Chiar ?i a?a st?teau ?i ei cu ochii pe ?mprejurimi s? vad? primii ce se apropia de ei. Zarea era ?ns? tulbure ?i ?n?el?toare. De aceea nu v?zur? nimic straniu. Doar suflarea vantului se ?nte?ea din ce ?n ce mai tare, zgribulindu-i.

  Dintr-o dat? ?ns? se zgribulir? cu to?ii cand se auzi o chemare la lupt? de nic?ieri. De asta ?i privir? Siarii speria?i ?n jur. Ba chiar femeile strigar? speriate, c?ci acel sunet era ceva ce ele nu mai auziser? pan? atunci. Iar copiii, speria?i ?i ei, se stranser? mai aproape de ale lor mame, strangand cu putere poalele fustelor lor. Dar, ?n timp ce Siarii se uitau ?n jur, Island privea atent p?mantul, c?ci doar el ?n?elese de unde se auzise de fapt acel sunet ciudat.

  Apoi, cand acel sunet se auzi tot mai aproape ?i mai aproape, Siarii tres?rir? iar ?i iar. De fiecare dat? cand ?l auzeau din nou de altfel. Nu to?i ?ns?, c?ci Solan ?i Island st?teau drep?i ?i priveau ?int? anume p?mantul. ?i ei nu se speriaser? pentru c? Titanul ?tia prea bine ce se apropia de ei ?n timp ce b?tranul Solan… ei bine, el nu se mai temea de nimic tocmai pentru c? nu-i mai era fric? de moarte.

  Dar, de?i nu-i era team? de ce se apropia, Island tot strig? ?nfuriat la un moment dat, ?Samargo!” ?i asta din cauza c? v?zu ?n sfar?it cum vantul rece, ce le tot d?dea tarcoale, se transform? dintr-o dat? ?n cea??. Cea?a ceea ?ns? nu-i ?nconjur? de pretutindeni ca ?i vantul. Ea fu v?zut? doar din fa??, de acolo de unde p?mantul ?ncepuse s? vibreze puternic de parc? ar fi fost panza unei imense tobe b?tute cu m?ciuca s-o scuture de praf.

  V?zand asta, Solan, care era ?n dreapta Titanului, se ?ndrept? de spate. Apoi privi ?n fa?? cu ai s?i ochi aproape orbi. ?i, de parc? ar fi fost norocul dinaintea unui mare necaz, putu el distinge cum, dinspre acea cea?? alb? ?i deas?, ce-o puteai t?ia cu cu?itul, se conturau siluete. Apoi se auzi iar acel sunet asurzitor. Asta ?l f?cu pe b?tran s? strambe din nas, c?ci ?n?elese ?i el c? nu era ceva auzit din gatlejul vreunei fiare mitice. Nu, se auzea din adancuri. Era de fapt geam?tul p?mantului, care-?i plangea probabil de mil?, c?ci, cat de curand, cr?p? a lui suprafa??. ?i cr?p? cu atata repeziciune c? ?i f?cu pe Siari s? se dea speria?i ?n spate, v?zand c? sp?rtura de pe suprafa?a p?mantului se ?ndrepta direct spre ei.

  Se oprir? ?ns? cu to?ii cand b?tranul Solan le strig?, ?S? nu mi?te nimeni! Nici m?car un milimetru!” Un strig?t care ?l uimi enorm pan? ?i pe Island. De aceea ?i-l privi el pe b?tran crucit.

  Pe Solan ?ns? privirea Titanului nu-l deranj?. El doar zambi calm. Apoi ??i duse o man? la piept ?i spuse, ?S? zicem doar c? e ceva ce simt cu inima ?i nu ceva spus de minte. ?i, chiar dac? e?ti mai ?n varst? decat mine, Titane Island, totu?i n-ai aceea?i experien?? cu moartea.”

  ?Experien?? cu moartea? La ce anume te referi b?trane?”

  ?La sensul direct al cuvantului. Adic? la a da nas ?n nas cu ea. De altfel nu odat? am jonglat eu cu acea b?tran? afurisit? ce a ?ncercat s? m? ia pe aripile ei. ?i, ca s? r?man ?n via??, tot nu odat? am dus-o de nas.” V?zandu-l ?ns? pe Island ?i mai crucit decat ?nainte, b?tranul surase, ?Doar un mod de-a spune al oamenilor ce-au tr?it via?? lung?. Chipurile dac? treci de 80 ai fost destul de hatru ?n via?? s? ?n?eli moartea. Iaca am ajuns ?i eu ?n pragul celor 84 de toamne. De asta ?i ?tiu eu atat de bine parfumul mor?ii.”

  ?Parfumul mor?ii?” ?ntreb? mirat Island. ??i cum se simte el dac? nu-i secret?”

  ?Ca ?i Samargo! ?i, chiar dac? nu m? crezi, ace?ti demoni au un miros specific. Ceva care te p?trunde adanc ?n oase chiar dac? nu-i sesizabil el de chiar to?i. De aceea ?i-s sigur c?-s anume ei, c?ci ace?ti demoni mereu sunt dup? suflete vii. Exact ca acum. Altfel n-ai fi strans acea sabie atat de strans ?n man?. Cu ambele de fapt.”

  Abia atunci observ? ?i Island c? ?ntr-adev?r strangea manerul sabiei cu ambele maini. O f?cea ?ns? ?n ne?tire, c?ci nu realizase c? ?i el se temea. Da, se temea enorm, c?ci de?i ?tia c? Samargo n-au putere asupra lui o aveau asupra oamenilor. Acelor pe care el jurase s?-i apere ?i s?-i duc? ?n siguran?? pe T?ramurile Ghe?ii. Dar… se pare c? e?uase, c?ci Samargo aflaser? de al lui plan ?i le c?lcaser? pe urme pan? acolo.

  L?s? ?ns? gandurile pentru mai tarziu cand v?zu c? cr?p?tura de pe suprafa?a pamantului, care se oprise la cam o sut? de metri de ei, ?ncepu s? se l?rgeasc?. Tot mai tare ?i mai tare de altfel, de parc? f?cea loc cuiva s? ias? din adancuri. Doar c? minutele treceau, cr?p?tura se l?rgise atat de mult de avea probabil vreun kilometru l??ime, dar nimeni nu ie?i la suprafa??. Doar se auzea zgomot fioros de copite. De pretutindeni de altfel. Tot mai aproape ?i mai aproape. ?i, cu fiecare secund? trecut?, cea?a din fa?a lor se ?ngro?a tot mai mult ?i mai mult de deveni complet neagr?. De parc? ar fi ars ?ntregul p?mant ?i fumul se stranse doar ?n acel loc.

  Apoi, atat de brusc, c? Siarii scoaser? un ?ip?t cu to?ii, cr?p?tura ceea ?ncepu s? se extind? spre ei. ?i, ?n nici secunde, ?i ?nconjur? de pretutindeni pe Siari, iar locul pe care st?teau ei ?n acele clipe p?ru cat de curand o insul?.

  ?O capcan? perfect?,” marai Island furios. ?Ceva care m? face s? cred c? ??tia nu se joac?.” Dup? care el arunc? sabia ?n sus. Cand o prinse din nou ?n man? ?ns? era deja o suli??, lung? de vreun metru ?i jum?tate ?i destul de ascu?it? la varf. Apoi, luand o pozi?ie de atac, Island marai, ?Haide?i, Samargo, nu fi?i timizi! Ar?ta?i-v? odat? mutrele hidoase!” Dar f?cu el asta ca s?-i z?d?re cumva pe acei oaspe?i nepofti?i care ?ntarziau s? apar?.

  Cobise ?ns? Titanul, c?ci, la nici o minut? distan??, 13 carete ap?rur? prin acea cr?p?tur? din p?mant. Erau largi acele carete, cat s? ?ncap? 10 oameni ?n ele. ?i, la fiecare caret?, se aflau doi Cerberi fioro?i, care cl?n??neau ?ntruna din din?i, speriindu-i pe s?rmanii Siari mai tare decat erau deja. Dar, de?i acele carete erau destul de largi, ?n ele se vedea doar un Samargo.

  La ?nceput ?ns? siluetele lor se v?zur? slab conturate. Era din cauza ce?ei celeia negre care ?i ?nv?luia de pretutindeni. ?i, din cauza c? nu erau bine v?zu?i, Samargo p?reau cu adev?rat de temut. Mai ales din cauza toiegelor magice pe care le ?ineau strans ?n mana stang? ?i care sc?p?rau cu foc, cr?pand parc? panza neagr? a ce?ii.

  Acele toiege ?ns? nu erau deloc obi?nuite. Aveau cam 1.5 metri lungime ?i 10 centimetri l??ime, zgrun?uroase la atingere ?i ridate de parc? ar fi fost acoperite de scoar?a unui copac secular. Asta ?ns? nu era tot diferit la ele, c?ci chiar erau neobi?nuite. Aveau baza de jos ?n form? de varf de s?geat?, dar mai groas?, conform l??imii toiagului. Baza de sus ?ns? nu era ascu?it?, ci avea gravat? un cap de Cerber pe ea. Unul cu gura larg deschis? prin care ie?eau fl?c?ri de Samargo ??i doreau asta. La fel era umplut? cu foc sau mai bine zis cu lav? fierbinte din adancuri ?i sfera cat o minge de golf ce era v?zut? deasupra capului cela de Cerber din lemn.

  Anume acea sfer?, cunoscut? ca ?i Ku??ar sau H?ita?, era cea care ?i ajuta pe Samargo s? g?seasc? sufletele fugare, cele care ?ncercau din r?sputeri s? mai r?man? pe p?mant de?i le venise vremea s? plece. Astfel, ?mpreun? cu puterea toiegelor ālōcakar sau cum mai erau ele cunoscute ?i ca Sf?tuitor sau C?l?uz?, aceast? sfer? era de fapt centrul puterii Samargilor. ?i, de ar fi pierdut ei vreodat? unul dintre toiege, Samargo ar fi putut fi ?ngenunchea?i de oricine. De aceea ?i nu l?sau ei nicicand acele toiege din man?. De altfel nici n-aveau necesitatea s? le lase, c?ci ei f?ceau parte din randul Titanilor care nu dormeau nicicand ?i nici nu sim?eau sete sau foame. ?i, din cauza c? erau nemuritori ?i doar parte masculin?, Samargo nu se c?s?torir? cu nimeni ?i nici nu aveau urma?i. Dac? sincer… nici nu-?i doreau asta, c?ci ar fi ?nsemnat c? trebuiau mai apoi s? ?mpart? puterea cu urma?ii, iar asta ?nsemna s? fie ei mai slabi.

  Astfel, cum aveau putere deplin?, Samargo puteau ap?rea oriunde ?i cere orice. Chiar ?i suflete de le trecea prin cap. ?i, ca s? se asigure c? nu vor pleca nicicand cu mana goal?, ei mereu foloseau puterea sferei Ku??ar ca s?-i ?nsp?imante pe oameni, c?ci aruncand cu fl?c?ri de jur ?mprejur sau cu lumin? ro?ie ?i ciudat?, oamenii ??i imaginau pentru secunde doar c-au ajuns ?n iad ?i de aceea cedau tot ce puteau doar ca s? fie l?sa?i s? tr?iasc?.

  F?cur? la fel ?i ?n acele clipe cand ap?rur? ?n fa?a lui Island ?i a Siarilor. Astfel, de cum caretele lor se oprir? din mi?care, Samargo apucar? strans ale lor toiege ?i lovir? de ?ase ori ?n podeaua de lemn masiv a caretei ?n care st?teau. ?i anume aceast? a ?asea lovitur? activ? sfera, care trimise o raz? de lumin? ro?ie spre celelalte toiege care f?cur? la fel. Astfel, cand razele se intersectar?, acea cea?? neagr? din jurul Samargilor se rarific?, r?manand dens? doar dup? marginile acelei cr?p?turi ?n p?mant.

  Dar, ?n clipa ?n care cea?a din jurul lor se dispers?, adev?ra?ii Samargo fur? v?zu?i de Siari, care ?ncepur? iar s? tremure. Aveau ?i de ce s? se team? s?rmanii oameni, c?ci cei treispreze Samargo chiar erau hido?i. Erau ?nal?i de statur?, putand fi considera?i f?r? gre?eal? uria?i, cu picioare butuc?noase ?i t?lpi late ca s? le men?in? echilibrul. ?i, la fiecare picior, se vedeau cate ?ase degete, destul de groase ?i ele de altfel. Bra?ele, ca la orice uria?, erau de asemenea groase, terminand ?n palme late ce ar fi putut pune cu u?urin?? la p?mant un om zdrav?n de vreunui Samargo i-ar fi trecut asta prin cap.

  Vorbind de cap ?ns? era tot mare, pu?in alungit la cre?tet ?i ple?uv. Ceva ce sem?na mult cu oul de stru?. ?i le-ar fi confundat unul cu un ou de n-ar fi fost acele urechi largi, cu margini zim?ate, ce le f?cea s? par? urechi de liliac. Ochii ?ns? le erau m??ca?i ?i rotunzi, doar pu?in alungi?i ?n partea exterioar?, umbri?i de gene lungi ?i stufoase. Nu erau negre ?ns? genele, ci ro?ii, la fel ca ?i retina de parc? ar fi preluat culoarea sferelor Ku??ar, c?ci p?reau c? ard ?i ei ?ntruna. Apoi, exact sub acei ochi mari ?i ro?ii se vedea un nas la fel de mare, bocarnat la varf, cu n?ri largi s? adulmece bine zarea. Ce era ?ns? ciudat la acel nas era forma lui bocarnat?, de parc? nasul cela era f?cut din plastilin? pe care unul ?l turtise ?n glum? lovindu-l cu pumnul.

  Apoi, sub nasul cela, se conturau dou? buze groase, dar… invizibile. Cel pu?in asta p?rea la prima vedere, c?ci aveau ele o culoare pu?in transparent? ce d?dea impresia c? Samargo n-au gur?. Se vedeau ?ns? bine din?ii m?run?i, galben ?i ur??i ascun?i dup? acele buze.

  Dup? asta, coborand un pic mai jos privirea, se vedea b?rbia. Ascu?it? la varf ?i total nepropor?ional? cu restul corpului butuc?nos. ?n special ie?ea ?n eviden?? datorit? gatului gros ?i scurt, ie?it parc? din trunchi. ?i, de ar fi purtat Samargo haine cu guler, ai fi putut crede f?r? s? gre?e?ti c? ei ?n genere n-au gat. Sau ar fi putut fi confunda?i cu o caricatur? desenat? de copii sau c-o glum? proast? a destinului.

  Dar ce ?tiau doar pu?ini era faptul c? nu a?a ar?taser? Samargo odat?. Fuseser? chiar frumo?i la ?nceputuri. Ca mai to?i Titanii ?i asta din cauza c? atunci cand ?i crease Haos fusese ?n che?i buni. ?i tot din cauza c? era ?n toane bune ?n acea zi Haos le spuse celor 13 Samargo s?-?i aleag? singuri teritoriul de pe P?mant pe care s?-l st?paneasc?. Samargo ?ns?, nefiind experimenta?i, cerur? doar un teritoriu vast ?i cald.

  A lor cerin?? ?ns? fu ca o arm? cu dou? t?i?uri, c?ci ?i permise lui Uranus s? recurg? la ?iretlic. Astfel, v?zand c? Samargo erau destul de naivi ?ncat puteau fi considera?i pro?ti, le spuse s? aleag? anume T?ramul Lumii de Dincolo, c?ci anume acolo era destul de vast, nu trebuiau s?-l ?mpart? cu nimeni, ?i… era destul de cald. Desigur c? era, c?ci doar acele t?ramuri erau ve?nic ?nc?lzite de focul iadului. Ceea ce a dus ?ntr-un final ?i la ura?irea chipurilor celor 13 Samargo, f?candu-i s? arate ca adev?rate hido?enii.

  Cu toate acestea ?ns? nimeni nu ?tia de ce capurile lor devenir? ovale. Tot ce ?tiau Titanii era c? Samargo avuser? la ?nceput capete rotunde, perfect propor?ionale cu restul corpului lor masiv. ?n timp ?ns? ele devenir? ovale ?i ciudate, ceva nemaiv?zut de p?manteni sau de Titanii Cosmosului. ?i, cum Samargo nu se prea ar?tau la suprafa??, iar ceilal?i Titani evitau Lumea de Dincolo de parc? s-ar fi temut de drac, iaca ?i nu aflase nimeni a lor poveste ciudat?.

  Dintr-o dat? ?ns? Island scutur? din cap ca s? alunge acele ganduri despre istoria celor treisprezece Samargo cand ?l auzi pe Gosmel, conduc?torul Samargilor, ?uierandu-i printre din?i, ?V?d c? ?nc? te ?ii de ?otii, Titane Island.” Apoi ranji, extrem de nepl?cut de altfel. Ranjetul lui Gosmel ?ns? ?l f?cu pe Island s? se ?ncrunte, c?ci chiar nu ?n?elese la ce ?otii se referise acela. Ba chiar stranse ?i suli?a mai cu putere ?n man?, dandu-i de ?n?eles lui Gosmel c?-i preg?tit s? lupte pan? la ultima suflare.

  Apoi, v?zand c? conduc?torul Samargilor ranjea ?nc?, Titanul marai printre din?i, ??i tu la fel de nes?buit, Gosmel. Cum ai fost mereu de altfel, c?ci chiar nu ?n?eleg cum ai ?ndr?znit s? calci pe teritoriu str?in.” Spunand astfel de cuvinte, Island chiar era furios. Ba chiar p?rea c? ochii s?i ardeau din cauza furiei. Asta ?ns? ?l f?cu pe Gosmel s? rad? cu poft?, exact ca ?i pe restul Samargilor. Iar rasul lor, puternic ?i asurzitor, cutremur? ni?el zarea.

  ?T?ram str?in zici?!” Spuse Gosmel dup? ce se calm?. ?Mi se pare mie c? e?ti gre?it, Titane. De ce? Pentru c? noi ?nc? suntem pe teritoriul nostru dac? e s? fii mai atent.” Dup? care, pocnind din degete, vidul de sub caretele lor deveni transparent de parc? ar fi stat pe ghea??. Astfel Island ?i ceilal?i putur? vedea ce se ascundea de fapt ?n subteran: un imens ora? din piatr? neagr?. Iar acel ora? era acoperit de o cea?? alb-cenu?ie ce plutea deasupra acoperi?urilor. De aceea erau ele mereu cenu?ii ?i umede.

  La fel v?zur? ei c? ?i oranduirea caselor era ciudat?. Acestea erau construite nu de-a lungul ?i cu str?du?e ?ntre ele sau formand targuri ca in cazul oamenilor, ci ?n jurul unui imens castel din piatr? neagr?. Un castel construit de altfel pe 666 de nivele, ce se ridicau mult deasupra celorlalte case ?i la fel cobora mult ?i ?n adancul p?mantului. Pe pere?ii acelui castel ?ns? nu se vedeau u?i sau ferestre. Doar ni?te g?uri cioplite ?n zid, ce p?reau a fi ochi orbi. Apoi, de-a lungul acelui castel, chiar pe pere?ii exteriori, se vedeau sc?ri. Multe sc?ri de altfel, cioplite ?n piatr? ?i care urcau ?n zigzag de la primul etaj pan? la ultimul. La fel coborau ?i ?n subteran acele sc?ri, avand acela?i num?r: 666.

  Anume aceast? aranjare a sc?rilor simboliza imperfec?iunea vie?ii pe p?mant. Sau urcu?urile ?i cobora?urile pe care un suflet le are pe parcursul vie?ii. Totodat? puteau fi considerate ca fiind simbolul Sor?ii schimb?toare ?i a faptului c? viitorul, atat al oamenilor cat ?i al ?ntregii lumi, e unul neclar ?i imprevizibil.

  Apoi, coborand acele sc?ri, ajungeai la acel mare rug care se vedea chiar ?n centrul castelului. Avea baza lat? mult ?n interiorul p?mantului, iar fl?c?rile urcau mult deasupra primului nivel exterior. Chiar ?i a?a se vedea destul de clar, c?ci avuser? Samargo grij? de asta: ca Siarii ?i Island s? vad? cat de nemilos putea fi focul etern. ?i, mai pocnind odat? din degete, Gosmel schimb? consisten?a peretelui acelui castel, care deveni dintr-o dat? transparent.

  Astfel se v?zu c? ?n interiorul castelului se aflau nenum?rate alte sc?ri care tot urcau ?i coborau ca ?i cele din afar?. ?i, pe acele sc?ri, se v?zur? sufletele celor trecu?i ?n nefiin?? urcand la cer sau coborand spre acel foc v?zut mai ?nainte.

  ?Poarta Iadului sau Narakatti? Vācal!” Explic? dintr-o dat? Gosmel, f?candu-l ?i pe Island s? se cutremure. ?Locul de unde sufletele sunt trimise peste podul Yeomna sau aruncate direct ?n focul Iadului, Narakam!”

  ?Locul unde sufletele p?c?to?ilor sunt judecate dup? p?catele avute ?i apoi trimise la locul ve?nic de odihn?!” Murmur? Island f?r? s? vrea.”

  ?A?a e, Titane. Anume de aici sunt trimise sufletele spre Purgatoriu ca s?-?i spele p?catele, spre Narakam - ca s? se c?iasc? ve?nic pentru cele s?var?ite, sau direct ?n Aeon de acel suflet e complet neprih?nit. ?i dac? e s? privi?i cu aten?ie la acoperi?ul castelului Pi?aku o s? vede?i un nor imens ?i alb, cel numit Kēriyar sau C?r?u?ul, c?ci anume pe spatele lui sufletele nevinovate sunt duse ?n Aeon.”

  Ascultand cu aten?ie cele spuse de Gosmel, Siarii ?i chiar Island ??i ridicar? privirea pe acel zid de parc? ar fi urcat pe acele sc?ri. Astfel d?dur? ?i ei cu ochii de Kēriyar, norul cel alb. Acela st?tea chiar ?n fa?a unui copil ?mbr?cat ?n alb ?n acele clipe, spunandu-i ceva cu ale lui buze albe ?i groase.

  ?Dar… ce-i spune?” ?ntreb? unul dintre Siari, v?zand c? Kēriyar vorbea, dar nu se auzea ce.

  ?O vraj?,” r?spunse oarecum ?iret Gosmel. ?S? uite cele tr?ite pe p?mant ca s? aib? ?ansa s? renasc?.” Dup? care privi ?i Gosmel ?nspre Kēriyar, care prinse acel copil de cing?toare cu ale sale maini albe ?i moi. Apoi, atat de brusc c? Siarii tres?rir?, acel copil c?zu ?n gol. Dar nu mult, c?ci Kēriyar se transform? cat de curand ?ntr-o imens? pas?re alb?, pe spatele c?reia copilul c?zu ?ntr-un final. Dup? care, stand a?ezat pe spatele acelei p?s?ri albe, copilul, ale c?rui plete devenir? blonde ?i care avea o coroni?? de ?nger pe cap, urc? tot mai mult ?i mai mult spre cer ca s? mearg? mai apoi ?n Aeon.

  Numai c?, plecarea lui Kēriyar de deasupra castelului, le permise Siarilor s? vad? ce se afla dincolo de Narakatti? Vācal. V?zur? astfel c? ?n jurul acelui mare castel din mijloc se aflau alte 7. ?Cele ?apte continente,” le explic? Gosmel. Apoi, ?n spatele celor ?apte castele, construite cumva ?n semicerc, se vedeau multe altele mai mici. ?Iar acele mici castele apar?in de fapt fiec?rei ??ri ?n parte, c?ci lumea asta e mult mai mare decat crede?i voi. De aceea ?i se face trierea ini?ial? anume de acolo. Apoi, dup? ce se cant?resc p?catele lor, ?n acele mici castele numite Varicai, fiecare suflet prime?te un num?r. Dup? care sunt puse ?n rand ?i sunt ?ndreptate spre Narakatti? Vācal.”

  ?Splendoarea ?i m?re?ia regatului Samargo!” Spuse Island oarecum ironic.

  This narrative has been purloined without the author's approval. Report any appearances on Amazon.

  Pe Gosmel nu-l z?d?r? remarca Titanului ?ns?. Din contr?: el se sim?i mandru de locul pe care ?l st?panea. Apoi, ?nc? surazand, ?i spuse lui Island, ?Chiar ?i de-o spui cu ironie, Titane, s? ?tii c? acel loc chiar e o adev?rat? splendoare. Locul de unde Samargo conduc peste P?mant ?i peste Lumea de Dincolo. Dar, de?i pare c? slujim la dou? lumi ?n acela?i timp, noi ne ?nchin?m doar lui Haos. Deci nu suntem de capul nostru dup? cum cred unii. ?i asta a fost oranduirea Cosmosului, ca s? fim destul de puternici ?ncat s?-i pedepsim pe cei r?i, dar s? nu fim nici noi sc?pa?i de sub control.”

  ?Doar c? mi se pare c? Cosmosul a e?uat ni?el ?n a v? ?ine ?n frau,” ?uier? Island printre din?i. ??n caz contrar n-a?i fi fost aici, Gosmel, ?n locul unde n-a murit ?nc? nimeni, dar unde voi a?i venit s? v? cere?i partea.”

  Remarca lui Island ?l f?cu pe Gosmel s? tresar?. Totu?i nu se d?du de gol ?n fa?a Titanului, c?ruia ?i spuse cu glas ?iret, ?Chiar a?a s? fie, Titane? Chiar s? fi venit noi azi aici f?r? treab?? Eu cred c? te ?n?eli, c?ci noi am fost trimi?i aici s? lu?m un suflet. Cel al Poporului Siar. Al c?rui ceas a b?tut gongul final de altfel. De aceea ?i suntem noi aici.”

  R?spunsul lui Gosmel ?i f?cu pe copii s? plang?. Femeile ?ncepur? s? tremure, acoperindu-?i gura cu palmele doar ca s?-?i ?n?bu?e plansul. Iar b?tranii, cei trecu?i prin via??, oftar?, c?ci nu se a?teptar? nicicand ca s? sfar?easc? astfel: to?i odat?.

  Pe Island ?ns? cuvintele lui Gosmel ?l ?nfuriar? la culme. De aceea ?i r?cni el ?i stranse mai tare suli?a ī??ika? ?n man?. Ba chiar scra?ni ?i din din?i. Dar, de?i p?rea c? nu se mai putea controla defel, Island continua s?-l priveasc? pe Gosmel cu mare aten?ie.

  Acela, v?zand c? Island era pe cale s? ?nghe?e p?mantul cu ura lui, cobor? din a sa caret?. Apoi porni ?ncet spre Titan, c?lcand pe acel gol de parc? ar fi fost p?mant tare. ?i, cu glas blajin, spuse, ?Nu te ?nfuria prea tare, Titane Island. Pan? la urm? nu-i vina ta c? a?a a decis Soarta. La fel nu-i vina noastr?. Noi doar ne facem treaba. Ca mesageri ai Lumii de Dincolo. ?i, dup? cum am fost trimi?i aici cu un scop, chiar ?i dac? tu te ?nfurii, noi n-o s? plec?m azi de aici cu mana goal?.”

  ?Atunci nu-mi dai de ales,” marai Island. ?Ca s? nu pleci de aici cu mana goal? va trebui s? lup?i pentru ce vrei s? iei.” Dup? care, atat de brusc, arunc? suli?a spre Gosmel.

  Faptul c? Island ?l atac? ?l ?nfurie la culme pe Gosmel. De asta ?i lovi el brusc cu al s?u toiag ālōcakar. Dar s?geata lui Island nu se lovi de toiag, ci de o alt? s?geat? de foc, pe care ?nsu?i ālōcakar-ul o trimise spre Titan. ?i, cand cele dou? s?ge?i se lovir? una de alta, varf ?n varf de altfel, se spintecar? ?n dou?, ca s? cad? mai apoi prin golul de sub picioarele lui Gosmel.

  Lupta ?ns? nu se termin? acolo, c?ci imediat ce v?zur? c? ale lor s?ge?i c?zur? ?n gol, Island form? o sabie de ghea?? ?n man?, iar Gosmel ??i transform? toiagul ?ntr-o sabie de foc. Doar c? lumina sabiei sale, reflectat? pe cea de ghea??, ?l f?cu pe Samargo s? ?nchid? pentru cateva clipe ochii. Ba chiar ?i-i acoperi ?i cu bra?ul ca s? nu orbeasc?. ?i, cat ??i acoperise ochii cu bra?ul marai printre din?i, ?Ais E??a!” (Flac?ra Ghe?ii)

  ?Ce? Nu mai e?ti atat de curajos cand trebuie s? te ?nfrun?i cu o sabie magic?, nu-i a?a?” ?i spuse Island, ranjind.

  Scuturand din cap, Gosmel ?l privi iar ?n ochi. Apoi, surazand, ??i privi sabia. ?La fel cum tu ?tii prea bine ce se va ?ntampla dac? eu voi folosi ?ntreaga putere a acestei s?bii. Cea cunoscut? de to?i drept Eriya??al.”

  ?Mmm. Sunt la curent,” spuse Island cu ironie. ?Nimic important. Doar… vei da foc ?ntregului p?mant.”

  Gosmel ?l privi pe sub sprancene. ??i… nu te temi? C? va arde totul ?n jurul t?u doar pentru c? ai fost ?nc?p??anat ?i n-ai vrut s?-mi dai ce eram ?n drept s? iau?”

  ?Nu,” r?spunse Island scurt, privind lama sabiei sale care str?lucea atat de frumos sub reflec?ia s?biei Eriya??al.

  ?De ce?”

  ?Pentru c? singur ai spus-o, Gosmel, Samargo ?s lega?i de maini ?i de picioare de ?ns??i Soarta. ?i asta doar ca s? nu-?i fac? de cap. De aceea, de tu vei folosi puterea sabiei Eriya??al, ca s? arzi p?mantul, vei ucide suflete care trebuiau s? tr?iasc?. Atunci ?tii bine ce se va ?ntampla, nu?”

  ?Desigur. Samargo vor vedea cum se simt pe pielea lor fl?c?rile Narakam-ului.”

  ?Chiar ?i a?a vrei s? ri?ti?”

  ?De ce ?i nu? Pan? la urm? acele fl?c?ri n-o s? ne disturg?. Doar… o s? ne ?tirbeasc? un pic din frumuse?e. Nimic nou,” spuse Gosmel ironic, mangaindu-?i chelia. ?Poate astfel vom fi cu adev?rat de temut. Chiar ?i de ?curajo?ii” de teapa ta.”

  Dar, de?i Gosmel p?rea atat de calm, Island nu se l?s? ?n?elat. Ceva ?l intriga ?n comportamentul lui Samargo, c?ci acela reac?iona atat de calm vorbind despre a lor ura?enie. Ceva ce nicicand nu se mai ?ntamplase mai ?nainte. ?i nu se ?n?ela de fapt gandind astfel Titanul, c?ci, cat de curand, Gosmel arunc? sabia de foc ?nspre el.

  Sabia ?ns? se opri la jum?tatea distan?ei dintre el ?i Titan. Apoi, plutind ?n aer, ?ncepu s? ard? valvataie, de?i mai ?nainte se vedeau doar fl?c?ri mici pe lama ei. Asta ?ns? ?l f?cu pe Island s? surad?, privind la dansul fl?c?rilor de pe lama sabiei Eriya??al. De apropiat ?ns? nu se apropie de ea. La fel nu d?du drumul sabiei sale, de?i ar fi fost mai mult decat capabil s-o controleze de la distan??.

  Gosmel ?ns? consider? decizia lui o la?itate. Ba chiar ?i spuse cu oarecare batjocur? ?n glas. ??i totu?i te temi.”

  ?Sunt mai degrab? tentat s? cred c? cel ce se teme e?ti, Gosmel,” ?i spuse Island surazand viclean. ?Altfel nu te-ai fi ascuns ?n spatele abisului.”

  ?Unul pe care de altfel po?i c?lca f?r? team?,” murmur? Gosmel. Apoi lovi cu piciorul ?n p?mantul cela transparent, vrand s?-i arate lui Island c? nu min?ea. V?zand ?ns? c? Island nu-l crezuse, chem? sabia ?napoi la el. Apoi oft?, ?Nu, fie pe a ta!” ?i, ?nfigand dintr-o dat? sabia chiar lang? piciorul s?u drept, Gosmel form? o limb? de p?mant tare ?ntre el ?i Titan. Dar acea limb? nu era mai lat? de 2-3 metri. ?i, ca s?-i dea de ?n?eles lui Island c? de data aceea chiar juca cinstit, ?ncepu s? sar? ?n loc, de se cutremura p?mantul. Limba aceea ?ngust? de p?mant nu cr?p? ?ns?.

  Island ?ns? surase, ?Chiar ?i de ur??ti locurile stramte tot ai format unul.”

  Gosmel rase. ?Pentru tine fac orice. Doar ??i place s? fii mereu la… stramtoare.” Dup? care Gosmel f?cu semn spre locul ?n care st?teau ?nghesui?i Island ?i Siarii. ??i, chiar dac? nu-i tare lat locul ?sta, tot po?i r?sufla mai liber. A?a c?… mai cu curaj, frate,” ?l provoc? Samargo.

  ?n?elegand c? n-are ?ncotro, Island oft?. Apoi, cand stranse manerul sabiei sale, ?n jurul lui ap?rur? suli?i, pumnale ?i s?bii de ghea??. ?i, privind la b?tranul Solan doar cu coada ochiului, ?i spuse, ?Ascult?, b?trane, singur ?stuia nu-i fac fa??. A?a c? o s? am nevoie de tot ajutorul posibil. Deci, fiecare din voi s? apuce m?car o arm?. ?i de vreunul din cei doispreze s-o crede mai de?tept ?i s-o apropia de voi cat eu lupt cu Gosmel, f?r? lupt? nu ceda?i. Iar de vre?i s? sc?pa?i cu zile, lovi?ii ?n ochi, c?ci orbi nu pot face nimic. Doar… de-or bajbai prin ?ntuneric dup? ale voastre suflete.” Dar, cat spuse el asta b?tranului, pe ?optite doar, nu-l sc?pa nici pe Gosmel din ochi, ?tiind prea bine ce-i putea ?i aceluia pielea.

  Gosmel ?ns? st?tu calm. Ba chiar c?sc?, semn c? se plictisea. Dar, de?i p?ru c? se uit? ?n p?mant, la fl?c?rile care dansau ?n jurul piciorului lui f?r? a-l r?ni, tot v?zu c? Solan d?du u?or din cap. La fel v?zu c? b?tranul privi spre Siari, iar aceia se ?narmar? cat de curand. Doar b?tranul r?mase f?r? arm?.

  De asta ?i ?l ?ntreb? Island mirat, ?N-apuci ?i tu ceva?”

  ?Pentru ce?!” R?spunse Solan senin. ?S? lup?i cu moartea cand vine dup? tine consider eu prostie. Ba chiar e inutil cred eu. Ce cred eu e c? e bine s-o prive?ti ?int? ?n ochi ?i s?-i dai de ?tire c? nu te temi de ea. De aceea ?i-o s? merg eu cu capul sus pe Podul Yeomna de-o fi s? mor azi.”

  ?Ce consider eu prostie e s? mori f?r? s? lup?i,” ?i spuse Island cu glas sever. ?Dar… fie pe a ta! Tu f? cum ?tii ?i la fel o s? fac eu. De ce? Pentru c? sunt sigur c? ??tia nu-s aici pentru c? i-a sunat ceasul Poporului vostru, ci pentru c? i-a trimis cineva dup? voi to?i.” Apoi ?i strig? lui Gosmel, ?A?a e, Samargo? Sunte?i aici din ordinul cuiva. Al cui de data asta? Parca? Tenebre? Coallar? Hai, fii cinstit: cine din ei te-a trimis aici? Ori… nu-mi zi, Eris cumva?”

  Gosmel ?ns? ranji, ?Ah, Titane, tu mereu gande?ti ce nu trebuie. ?i, s? fiu sincer, m? ofensezi. Oare tigrul din cu?c? se ?nchin? cuiva? Nu, a?a-i? Nici m?car vantului. De ce am face-o noi?”

  ?Pentru c? v? dori?i mai mult? libertate?!” ?i tachin? Titanul. ??i nu cred c? gre?esc, c?ci ?tie toat? lumea de cate milenii v? tara?i trupurile hidoase prin tunelurile ?i labirinturile infernului. De aia ?i pofti?i ?i voi c?rni?? fraged?. M?car din cand ?n cand. Sau m? gre?esc?”

  ?Ba nu. Nu gre?e?ti. Trebuie s? recunosc asta. Dar… n-o s?-?i spun totu?i ale cui ordine le ascult?m. La fel n-o s? te las s? ?tii ce ca?tig?m f?cand asta.” Island ?ns? rase cu poft?. Ceva ce-l f?cu pe Gosmel atent. ?Nu-mi zi c? ai aflat secretul deja?” ?l tachin? Samargo.

  ?Nici n-a fost greu de altfel. Doar Parca putea s? v? pun? astfel de cuvinte pe limb?. Singuri voi, cu ale voastre c?p??ani seci, nu le putea?i gandi. La fel nu putea?i s? ave?i astfel de idei m?re?e.” ?i, atat de brusc c? Siarii se cutremurar?, sim?indu-se neproteja?i, Island se rupse din locul lui ?i fugi spre Samargo.

  La fel f?cu ?i Gosmel. ?i, cand ajunser? la doar doi pa?i unul de altul, lovir? sabie de sabie de r?sunar? z?rile, ?mpro?cand cu pic?turi de ap? ?i scantei de jur ?mprejur. Dar, de?i luptau cu ?nver?unare, avand ambii puteri similare, nu-l puteau ?ngenunchea pe cel?lalt. De aceea trecur? la ?iretlicuri cand ?n?eleser? c? pe cale cinstit? nu ca?tig? ei.

  De atlfel primul care ?ncepu s? joace murdar fu Gosmel. Acela, schel?l?ind ca un nebun, f?cu s? apar? fl?c?ri de jur ?mprejurul acelei limbi de p?mant. Fl?c?rile celea ?ns? p?reau mai mult a fi limbi de cobr?, c?ci cand se ridicar? ?n sus ?ncepu s? se aud? un straniu sasait de jur ?mprejur de parc? locul ar fi fost acoperit de ?erpi.

  Asta ?ns? ?l cam nelini?ti pe Island, c?ci ?tia c? dac? fl?c?rile erau ?n jurul lui ?l sl?beau de puteri. De aceea ?i-?i arunc? sabia ?n sus, care se transform? cat de curand ?n sfer?. Apoi, cat sfera pluti ?n aer, el ?ntinse mainile ?n l?turi ?i, cat ai clipi, se transform? ?n dragon de ghea?? ?n clipa ?n care sfera intr? ?n pieptul lui. Asta ?ns? f?cu ca fl?c?rile lui Gosmel s? fie acoperite de-o pojghi?? groas? de ghea??, reducandu-le puterea la maxim. Chiar ?i a?a, cat zbur? deasupra lor, dragonul v?zu c? se scurgeau pic?turi de ap? pe pere?ii acelei pojghi?e de ghea??, semn c? fl?c?rile o topeau pe din?untru.

  El ?ns? ??i zise s? termine acea lupt? pan? ce fl?c?rile vor topi complet ghea?a. De aceea ?i se avant? cat de curand asupra lui Gosmel cu gand s?-l apuce ?n gheare ?i apoi s?-l arunce ?n abisul propriului regat. Doar c?, cand era cat pe ce s? pun? gheara pe el, Gosmel se arunc? la p?mant ?i ?ncepu s? se rostogoleasc? atat de repede ?ncat nu-i reu?i lui Island. De aceea ?i r?cni dragonul, ?nfuriat, b?tand vertiginos din aripi. Iar acea b?taie de aripi arunc? a?chii t?ioase, din ghea?? groas? asupra lui Gosmel. Se ?nfipser? ?ns? pe lang? el, f?r? s?-l r?neasc? totu?i din cauza iste?imei lui Gosmel.

  V?zandu-?i conduc?torul la ananghie, ceilal?i 12 Samargo vrur? s?-i sar? ?n ajutor. Gosmel le strig? ?nfuriat ?ns?, ?S? nu mi?te nimeni din locul ?la.” Iar Samargo, ascult?tori, r?maser? la locul lor. Ba chiar p?reau ?ncremeni?i. Dar faptul c? ?nc? strangeau al lor toiege, pe care le transformaser? deja ?n s?bii similare celei v?zute la Gosmel, ?i tr?da c? erau ?nc? vii.

  ?ntre timp ?ns? Gosmel ??i a?inti privirea asupra zborului lin al dragonului. Dar era doar o ?mecherie, c?ci el a?tepta ca acesta s? se avante iar asupra lui. ?i, cand Island, care nu ?n?elese totu?i ce a?tepta acela, se arunc? iar asupra lui, Gosmel se prinse de unul dintre picioare. Apoi, ?n ciuda faptului c? dragonul ?ncepu s? bat? puternic din aripi ca s?-l arunce de pe el, Gosmel reu?i s? urce pe spatele lui Island.

  Fiind deja sus ?ns? ??i chem? sabia de foc la el. Apoi o ridic? mult deasupra capului inten?ionand s?-l loveasc? pe dragon ?n ceaf? ?i s?-l for?eze s? renun?e la lupt?. Dar, v?zand c? c?ldura sabiei sale nu tope?te solzii de ghea?? ai dragonului ?i mai ales v?zandu-?i mutra hidoas? oglindit? pe acei solzi, se cruci. Mai ales cand v?zu ?i chipul lui Island reflectat pe acei solzi.

  Asta ?ns? ?i d?du ?ansa lui Island s? profite. ?i, cand Gosmel se a?tepta mai pu?in, se v?zu ?mbr??i?at de Titan, iar r?ceala corpului lui ?l for?? pe Samargo s? dea drumul sabiei sale, care se ?nfipse ?ntr-un final ?n p?mant. ?i, nu departe de acea sabie, c?zur? cei doi Titani. Dar, din cauza impactului puternic cu solul dur, cei doi se v?zur? nevoi?i s?-i dea drumul celuilalt, dup? care se rostogolir? ?n direc?ii opuse.

  Numai c?, spre deosebire de Gosmel, care se opri la timp, Island n-avu acela?i noroc ?i fu aruncat ?ntr-un final de pe acea potec?. Reu?i ?ns? s? se apuce de acea margine zgrum?uroas? ?n ultimul moment. Dar, atat de curand, marginea ceea de p?mant ?ncepu s? se sfarme. Ceva straniu ?n opinia Titanului, c?ci mai ?nainte nu se sf?rmase nici chiar sub greutatea lor. De aceea privi ?n sus ?i-l v?zu pe Gosmel stand atat de aproape de acel loc ?n care st?tea el spanzurat. Dar ce-i atrase aten?ia fur? acele cuvinte pe care Gosmel le bolmojea sub nas. ?i, de?i nu ?n?elegea ce spunea Samargo, ?n?elese Island totu?i c? era o vraj? ca s? transforme acel mal de p?mant tare ?ntr-unul unul sf?ramicios.

  De aceea ?i ?ncepu Island s? se gandeasc? repede la o solu?ie, c?ci malul cela ?ncepu s? se sfarme cu atata repeziciune de se ?nfiora. Ba chiar fu nevoit s? dea drumul mainii drepte cand o bucat? mare de p?mant, de care el se ?inea cu acea man?, se rupse ?i c?zu apoi ?n gol. De asta ??i zise Titanul s? g?seasc? alternative. ?i primul lucru care ?i veni ?n minte fu s? ?nfig? un pumnal ?n acel mal de p?mant. Magia lui nu func?ion? ?ns?. De aceea ??i zise s? se transforme iar ?n dragon. Dar, de?i ?nchise ochii ?i se gandi la asta, a?a cum f?cea de fiecare dat? cand voia s? se transforme, nu-i reu?i ?i pace. De aceea ?i se cutremur?, c?ci ?n?elese c? dac? nu se va ?ntampla cat de curand o minune o s? cad? ?i el ?n gol ?n cele din urm?.

  Tres?ri ?ns? cat de curand cand v?zu, cu ochiul min?ii doar, cum fl?c?rile lui Gosmel se ridicar? pan? la el ?i-l ?ncercuir?. Nu-l sl?beau ?ns? de puteri a?a cum ar fi trebuit, ci p?rea c?-i d?deau puteri. Un fenomen pe care nu ?i-l putea explica. Dar ?n?elese totu?i cine-l ajuta cand auzi vocea Hestiei, ??n spa?iul dintre dou? lumi magia ta e inutil?, Titane. De aceea folose?te?i creierul dac? vrei ca tu ?i Siarii s? supravie?ui?i. De aceea propune un pact.”

  ?Un pact? Ce fel de pact?” Murmur? ?nfrigurat Island. Nu primi ?ns? niciun r?spuns. La fel disp?rur? ?i fl?c?rile Hestiei. ?i, sim?ind c? muchia de care se ?inea cu mana stang? ?ncepu s? crape, Island s?lt? un pic ?n sus ?i se prinse de alta. Ne?tiind ?ns? pentru cat timp va dura aceasta, ?ncepu s? se gandeasc? rapid la o solu?ie. De aceea ??i punea ?ntreb?ri precum, ?Ce pact a? putea eu s?-i propun demonului ?stuia ca s? ne salvez pe to?i?”

  ??i t?cu ?ns? vocea min?ii cand auzi vocea lui Solan adresandu-i-se lui Gosmel, ?Ce num?r de suflete a ordonat Titanida Sor?ii s? lua?i cu voi?” ?ntrebare care-l for?? pe Gosmel s? ?nceteze a bolmoji ?i p?mantul a se sf?rma.

  Apoi, rotindu-se pe c?lcaie, Gosmel privi cat de curand la acel muritor care avuse curajul s?-i vorbeasc? unui ?nger al Mor?ii. Mai ales care ?ndr?znise s?-i propun? un pact dup? cum p?rea s? aib? inten?ia. De aceea ?i se ?ncrunt?. Mai ales ?n?elegand c? trebuia s?-i dea b?tranului un r?spuns exact, pentru c? Samargo nu puteau min?i. De aceea ?i ?i spuse ?uierand printre din?i, furios c? fusese ?nvins ?ntr-un fel ciudat de-un muritor ?N-a spus! Doar… Poporul Siar.”

  ?Atunci asta e numai 1 suflet,” murmur? cu hatrenie Solan, cuvinte care-l f?cur? pe Gosmel s? maraie nesatisf?cut:

  ?N-a? fi atat de sigur!”

  ?Ba eu cred c? da,” r?spunse Solan sigur pe sine. ?Dac? Titanida Sor?ii a spus Sufletul Siarilor, atunci e doar unul. ?i, cum eu sunt cel mai b?tran de aici, consider c? sufletul Siarilor sunt anume eu, c?ci cu b?tranii a ?nceput al nostru popor ?i cu el trebuie ?i s? termine.”

  Gosmel ranji de data asta, ??mechere cuvinte spui, b?trane, dar nes?buite. Mai ales… de cand sufletul unui b?tran ramolit ca tine poate fi sufletul unui ?ntreg popor?” Ultima parte Gosmel o r?cni, de tun? ?i fulger? cerul. Apoi p??i ?ncet spre Siari cu gand s?-l ?nve?e minte pe b?tran.

  Se opri ?ns? locului v?zand-o pe Inlan Diar apropiindu-se de acel loc ?n goana cailor de aer. ?i nu era singur?, ci c-o ?ntreag? armat? dup? ea. Iar acei solda?i, ce sem?nau extrem de mult cu Arion, avand ?i ei p?r alb, piele ca spuma laptelui ?i ochi verzi, ?ineau arcuri ?n maini cu s?ge?i preg?tite pentru tragere. Iar asta era semn r?u pentru Samargo, c?ci, de?i ei erau puternici, pe P?manturile Ghe?ii ?i mai ales ?n prezen?a lui Inlan Diar erau vulnerabili.

  Astfel, ?n?elegand c? va fi nevoit s? cedeze, Gosmel privi la Island. ?i, ranjind batjocoritor, ?i spuse, ?Iaca ??i vine mami ?n ajutor!” Cuvintele lui Samargo nu-l z?d?rar? ?ns? pe Titan. Din contr?: ?i d?du speran??, c?ci dac? regina ?i solda?ii lor erau acolo ?nsemna c? ei to?i erau ?n siguran??.

  Deveni ?ns? Island atent cand auzi strig?tul lui Inlan Diar din ?nalturi. ?i vorbea ea ?ns? cu furie lui Samargo, c?ruia ?i spuse cu asprime, ?Nu asta ne-a fost ?n?elegerea, Gosmel, ?i tu ?tii prea bine asta. La fel cum ?tii c? dac? te atingi de fiul meu sau de oricine din Siari ?mi declari r?zboi.”

  ?R?zboi? De ce? Pentru c? am venit dup? ce e al meu?” ?i strig? Gosmel.

  ?Nu. Pentru c? ai ?nc?lcat pactul nostru, cel ?n care st? scris negru pe alb c? de pe T?ramul Ghe?ii nu po?i lua niciun suflet dac? nu po?i demonstra c? ceasul lui a b?tut ora final?. A?a c? te ?ntreb doar odat?: po?i tu demonstra asta?”

  ?ntrebarea ei ?l f?cu pe Gosmel s? strambe din nas, c?ci el nu putea demonstra c? ceasul tuturor Siarilor b?tuse gongul final. Avea doar un singur suflet destinat s? moar?: un copil de zece ani, care era puternic strans de a lui mam? la piept. ?i, cand privi anume spre acel copil, un mare ceas negru cu ace aurii ap?ru ?n spatele Siarilor. ?i, pe ecranul acelui ceas, se reflect? chipul copilului, un b?ietan b?lai, cu ochii verzi ?i vii, ce nu d?dea niciun semn c? al lui ceas se oprise. Dar, privind la acel ceas, atat regina, cat ?i Island ?n?eleser? c? Gosmel nu min?ea.

  Acela?i lucru ?l ?n?elese ?i mama copilului, privind ?ns? la fa?a reginei, c?ci ea nu putea vedea ceasul. De aceea ?i ?ncepu s? plang? ?nnebunit?, strangandu-?i copilul la piept. B?iatul ?ns?, ne?n?elegand nimic din ce se ?ntampla, doar privi ?ngrozit la fa?a lui Gosmel, care-l privea totu?i cu bun?tate.

  Chipul copilului fu ascuns vederii lui Gosmel ?ns? de Solan, care p??i dintr-o dat? ?ntre ei. Ba chiar b?tranul f?cu ca?iva pa?i spre Gosmel. Se opri ?ns? cand o femeie ?l prinse de bra?, vrand s?-l opreasc?. Solan ?ns? o privi cu bun?tate. Dup? care ??i eliber? bra?ul ?i spuse cu voce tare, ?Via?? pentru via?? nu m? tem s? schimb, fiica mea. ?i nu m? tem eu tocmai pentru c? destui ani am tr?it ?i multe am v?zut ?n anii mei de pribegie. El ?ns? e tan?r. El trebuie s? tr?iasc?.”

  Cuvintele b?tranului ?l f?cur? ?ns? pe Gosmel s? urle la el, ?Ai c?piat sau ce, b?trane? Care schimb cand ceasul t?u n-a b?tut ?nc?? Sau ce, chiar nu ?ii deloc la via?a ta?”

  Solan surase ?ns?, privindu-l pe Samargo, ?Tocmai pentru c? ?in la via?? am ?i decis asta. Tocmai pentru c? sunt propriul meu st?pan pot decide cand s? pornesc totu?i spre Aeon.” Dup? care b?tranul se ?ndrept? spre Gosmel, care ?l privea uluit, c?ci chiar nu putea ?n?elege de acel b?tran era ?n toanele lui sau nu.

  Solan ?ns? f?cu o oprire ?n dreptul lui Island, care ?nc? atarna ?n aer, prins cu ambele maini de acel mal de p?mant. ?i, de?i Island ?l privea speriat, b?tranul ?l privi cu bun?tate ?i-i spuse, ?Ai grij? de al meu popor, Titane Island. Nu-i l?sa nicicand neproteja?i. Chiar de-o fi vreme rea. Chiar de-o fi furtun? sau r?zboi. ?i, de ve?i fi uni?i, s? ?ti?i c? orice chin va trece ?i orice cump?n? va fi ?nvins? mai apoi.” Dup? care porni iar spre Gosmel.

  Island nu-i spuse nimic b?tranului. Doar privi cu ochi tri?ti ?n urma lui, c?ci nu mai v?zuse pe nimeni pan? atunci s? renun?e la via?? de bun? voie doar pentru a salva un str?in. Da, la via?a lui, v?zuse mame sacrificandu-se pentru ai lor copii, a?a cum f?cuse Edda. V?zuse ta?i ap?randu-?i cu propriul trup odraslele sau frate ce se jertfise pentru frate ?i sor? pentru sor?. Str?in pentru str?in ?ns? vedea prima oar?. De aceea ?i-l aprecie el atat de mult pe acel b?tran care se pornise pe drumul mor?ii cu capul sus, a?a cum ?i ?i spuse mai ?nainte.

  Ajungand ?n dreptul lui Gosmel, Solan se ?nchin? u?or. Apoi trecu prin stanga lui ?i se ?ndrept? spre carul lui Gosmel cu zambetul pe buze ?i cu sufletul u?or. ?i, oprindu-se ?n dreptul carului, se ?ntoarse cu fa?a la Siari. Apoi, cat ?l a?tept? pe Gosmel s? vin? ?i el, se ?nchin? de trei ori ?n fa?a celor pe care ?i l?sa ?n urm?.

  Siarii f?cur? ?i el la fel. Dar t?cur?. Doar acea mam?, ce ?nc? ??i ?inea feciorul salvat la piept, murmur?, ???i mul?umesc, b?trane Solan, pentru acest dar. ?i jur c? te voi cinsti ?i-?i voi cinsti ?i memoria cate zile voi avea.” Dar, de?i ea doar murmur? acele cuvinte, b?tranul le auzi ?i zambi. Era fericit c? astfel va tr?i el ve?nic ?n inimile oamenilor, ca o adev?rat? legend?.

  Acela?i lucru ?l ?n?elegea ?i Gosmel. El ?ns? nu se gr?bi din locul lui, c?ci ?n?elegea prea bine c? plecand ??i ?nc?lca pactul cu Parca, iar pentru asta ei trebuiau s? fie pedepsi?i. Dar nici s? lupte cu Inlan Diar ?i ai ei solda?i nu putea, c?ci semnaser? candva un pact cu ea. Unul pentru via??, cand ei au primit acel t?ram care fusese candva parte al ?inuturilor ei. De aceea ?i sim?i el c? se afla cumva ?ntre ciocan ?i nicoval?, c?ci dac? ar fi atacat-o nu doar ar fi ?nc?lcat acel pact, dar ?i-ar fi atras ura celorlal?i Titani.

  O privi ?ns? pe regin? cand aceasta ?i spuse ?ntr-un final, ?E timpul, Gosmel. E timpul s? alegi! Ori pleci, ori lup?i. Dac? alegi a doua variant? ?ns? po?i pieri f?r? ca?tig. Dac? pleci ?ns?… ai ca?tigat m?car un suflet.” Ultima parte o spuse ea cu mahnire ?ns?, c?ci ar fi vrut s?-l ea ?i pe acel b?tran de acolo, dar era dincolo de puterile ei. ?i asta era din cauza c? b?tranul ??i decise singur soarta: s?-i urmeze de bun?voie pe Samargo, iar ea nu se putea ?mpotrivi. ?i mai era ea trist? ?nc? dintr-un motiv: c?ci cei ce plecau din aceast? lume urmand un ?nger al Mor?ii cat erau ?nc? ?n via?? ??i luau ?i trupul cu ei, iar asta ?nsemna c? Solan nicicand nu va rena?te.

  Oft? ea iar ?ns? v?zand c? Gosmel se plecase u?or ?n fa?a ei semn c? cedeaz?. De aceea ?i f?cu ea cu capul comandantului ei pe nume E?ōl, care d?du pinteni calului s?u ?i se apropie de locul ?n care se afla Island. Ajuns acolo ?ns? calul n-atinse p?mantul cu copitele, ci cobor? pu?in ?n acel abis creat de Samargo. Apoi E?ōl ?i ?ntinse mana lui Island ?i-l ajut? s? urce pe spatele calului s?u. Dup? care se apropiar? de ceilal?i.

  ?ntre timp Gosmel ?ntoarse spatele acelui loc ?i se apropie de a sa caret?. Acolo ?l ajut? mai ?ntai pe b?tran s? urce, dup? care urc? ?i el. Dar, ?nainte s? coboare cu to?ii ?n m?runtaiele p?mantului, ?l lovi pe b?tran ?n piept, c-o u?oar? lovitur? a mainii, iar Solan ??i pierdu cuno?tin?a. Dup? asta ?ns? o sfer? multicolor? ie?i din gura b?tranului ?i ?ncepu a pluti ?n fa?a lui Gosmel. Dar nu doar el ?i Samargo puteau vedea acea sfer?, ci ?i Inlan Diar, c?reia el ?i spuse, ?Va rena?te poate candva!” Dup? care ?ntinse palma dreapt? ?n sus, iar energia controlat? de el mi?c? sfera spre regin? ?i armata ei.

  Nimeni din solda?i sau Siari nu se mi?c? ?ns? din loc. Ei doar privir? ?int? la cum cele 13 carete ale Samargilor coborar? ?n p?mant, ca mai apoi p?mantul s? se ?nchid? ?n urma lor ?i cea?a s? dispar?. Abia atunci Inlan Diar le d?du ordin solda?ilor ?i ace?tia coborar? caiii pe p?mant, urcandu-i pe Siari ?n spatele lor. Dup? care p?r?sir? acel loc ?n t?cere, mahni?i fiind de pierderea b?tranului.

  Inlan Diar nu-i urm? ?ns?. Ea r?mase acolo pan? ce restul fur? destul de departe. Abia atunci cobor? de pe al ei cal. ?i, apropiindu-se de sfera multicolor?, v?zu sufletul lui Solan ?n interiorul ei. ?i v?zu ea c? era atat de speriat, de parc? n-ar fi ?tiut ?ncotro s-o apuce.

  V?zand sufletul b?tranului atat de speriat, regina se ?nduio??. Dup? care scoase un mic corn de la brau, mult asem?n?tor lui Imagus, ?n care sufl? cu putere. ?i privi apoi ?n dreapta, la orizontul ?nro?it, ce se vedea mult ?n dep?rtare.

  Anume dintr-acolo ?l v?zu venind pe Argol ?n cele din urm?. ?i, odat? ajuns lang? ea, Argol se a?ez? pe mana ei. Regina ?ns? nu-l privi pe el, ci acea sfer? multicolor?. Dar totu?i ?i vorbi vulturului ?n cele din urm?, ?Du acest suflet lui Bodhi, Argol, ?i las s?-l p?streze ea pan? cand vor veni timpuri mai bune ?i va putea rena?te.”

  Drept r?spuns, Argol scoase un sunet scurt. B?tu apoi u?or din aripi ?i se ridic? ?n aer. Dup? care se apropie de sfer?, care se ascunse brusc ?ntr-ale lui pene, iar cand sfera era ?n siguran?? Argol zvacni ?n aer ?i se pierdu curand la orizont.

  V?zandu-i plecand, ochii reginei se umplur? de lacrimi. Dar… era singurul lucru pe care ?l putea face pentru b?tran. De aceea, ?n?elegand c? mai mult nu putea face, urc? pe spatele calului ei alb ?i, tr?gand de h??uri, porni ?n galop ?n urma celorlal?i.

  Astfel, neprivind nici m?car pentru o clip? ?n urm?, n-o v?zu pe Parca ap?rand acolo, ?n locul ?n care st?tuse ea. Dar poate c? f?cuse bine c? nu privise ?n urm?, c?ci nu v?zuse astfel ura din privirea Titanidei Sor?ii. O ur? care avea de altfel o singur? cauz?: Siarii, chiar dac? nu ?tia nici ea de ce-i ura atat de mult. Dar, ?n?elegand pan? la urm? c? pierduse acea lupt?, Parca scra?ni din din?i. Apoi, strangand cu putere pumnii, disp?ru, l?sand doar o total? lini?te ?n locul din care un suflet viu plecase ?n acea zi spre Lumea de Apoi.