??i iat?-ne ajun?i la cap?tul vie?ii, m?i, Solane,” murmur? ?ncet b?tranul. St?tea ?n acele clipe ?n fa?a Podului Yeomna, care se cutremura puternic ?n valtoarea apelor neogoite ale Styxului. ?i, vorbind cu sine ?nsu?i, Solan se sim?i parc? un pic mai bine.

  Dintr-o dat? ?ns?, amintindu-?i c? nu era singur acolo, privi spre stanga ?i-l v?zu pe Gosmel. Acela tot st?tea t?cut, privind ab?tut la podul pe care ?l v?zuse de atatea ori ?n milenii de existen??, dar pe care nu pusese piciorul nicicand. ?i nu pentru c? nu ar fi putut, ci pentru c? dac? ar fi f?cut asta ar fi fost pierdut odat? ?i pentru totdeauna, aruncat ?n ape. De ce? Pentru c? cei ce n-aveau scris ?n al lor destin s? moar? la fel nu aveau dreptul s? calce pe acel pod. De f?ceau asta se considera o mare tr?dare ?i un mare p?cat.

  Tres?ri ?ns? Gosmel cand Solan ?l ?ntreb?, ?Ce se afl? totu?i dincolo de acest pod?” Dar, ?ntreband asta, Solan privea la pod ?i nu la al s?u ghid.

  La fel, f?r? s?-l priveasc?, Gosmel ?i r?spunse sec, ?O s? afli de-l treci.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele b?tranului cu gand s? plece. De altfel nici nu mai avea ce face acolo, c?ci misiunea unui Samargo era doar s? aduc? un suflet la Podul Yeomna. ?n rest, de trecea sau nu peste Styx acel suflet, nu era treaba lor. De altfel nu r?maneau nicicand s? verifice asta. De ce? Pentru c? ei considerau c? era doar decizia oamenilor, c?ci de treceau podul aveau o ?ans? s? renasc?. De r?maneau de partea cealalt? ?ns? deveneau mai ?ntai fantome. Apoi, hoin?rind neogoite prin lume timp de trei ani, se transformau ?n duhuri rele. Din cele pe care le vanau dup? asta Duhuri Speciale numite Kurōkkar, c?ci nu puteau fi l?sate aceste duhuri rele s?-?i fac? de cap prin lume a?a cum ??i f?cuser? Bocetele de cap. B?tranele neogoite de pe urma c?rora p?timir? multe popoare de altfel.

  Mai era ?ns? ?nc? un secret pe care Samargo nu-l spuser? nicicand nici unui suflet: s? nu priveasc? ?n urm? cat treceau Podul Yeomna ?i nici s? nu stea locului mai mult de 13 secunde. De f?ceau asta, atunci acele suflete erau aruncate ?n apele ?nvolburate ale Styxului. ?i, din acele ape, sufletele nu se ?ntorceau nicicand.

  De data aceea ?ns? Gosmel ?nc?lc? acele reguli. De fapt cele pe care singur le stabilise: s? nu r?man? lang? sufletele menite s? treac? Podul. ?n acele clipe ?ns?, dup? ce f?cu ca?iva pa?i de lang? Solan, se opri. Apoi, privind ?n stanga, la b?tranul care st?tea cu spatele la el ?n acele clipe, ?l ?ntreb?, ?De ce totu?i te-ai jertfit pentru un altul, b?trane? Nu era randul t?u s? ajungi aici. La fel acel suflet pe care l-ai salvat nu avea sangele t?u ?n ale sale vene.”

  Solan surase ?ns? auzindu-l pe Gosmel vorbindu-i astfel. Apoi, privindu-l, ?i spuse, surazand, ?S? fii om nu ?nseamn? s?-i salvezi doar pe cei c?rora al t?u sange le curge prin vene. De altfel anume asta m-au ?nv??at ai mei p?rin?i. ?i pe ei ai lor p?rin?i ?i tot a?a. Dac? sincer, la fel au fost ?nv??a?i to?i Siarii: s? aib? grij? de cei din neamul lor. De aceea nu puteam r?mane indiferent fa?? de acel pu?ti pe care ?l cunosc de cand era abia ?n pantecele mamei lui, pe care l-am v?zut crescand pan? a ajuns b?ietanul pe care l-ai v?zut ?i tu. Cel care va fi un om mare ?n viitor. De aceea ?i m-am jertfit pentru el.”

  ?N-ai de unde ?ti dac? va fi un om mare,” insist? Gosmel.

  ??tiu eu ?i mi-e de ajuns. ?i… ca s?-?i r?spund la ?ntrebarea pe care o v?d ?n a ta privire, de unde ?tiu asta: am citit-o ?n ochii lui. De mult? vreme de altfel. Doar c? n-am ?tiut c? Soarta a decis astfel, c?ci sunt sigur c? anume Soarta a hot?rat ca cineva s? moar? doar ca s? v? trimit? pe voi acolo.”

  ?Ba te ?n?eli acum, b?trane,” spuse Gosmel sigur pe sine. ?Acelui b?ietan ?i era scris s? moar? azi. L-ai salvat tu ?ns?.”

  ?Atunci ?nseamn? c? am f?cut un lucru bun pentru lume. ?i sunt absolut sigur de asta, c?ci acel frumos b?ietan va tr?i multe zile ?i asta din cauza c? i-am cedat darul vie?ii.” Spuse b?tranul cu voce sigur?.

  ?Poate ?i ai dreptate, b?trane Solan. Totu?i d?-mi voie s?-?i spun c? e?ti ciudat. Al?ii ?n locul t?u ?i-ar fi salvat mai ?ntai pielea. Pe urm? i-ar fi salvat ?i pe al?ii.”

  Solan surase iar, ??i? M-a? fi sim?it mai apoi mai bine ?tiind c? a murit un pu?ti de 10 ca s? tr?iasc? un mo? de 84?”

  ?Poate c? nu. Dar totu?i, ce dac? acel b?ietan ar fi pierit cat era?i voi ?nc? ?n tab?r??”

  ?L-a? fi plans atunci. Ca to?i Siarii de altfel, c?ci n-a? fi avut ce face. Cu moartea nu te pui.”

  ?Totu?i azi ai decis astfel. De ce?”

  Solan inspir? adanc. Apoi se uit? la apele Styxului care se lini?tir? dintr-o dat?. ?Pentru c? am v?zut c? Soarta mi-a dat aceast? ?ans?.”

  Cuvintele b?tranului ?l uimir? pe Samargo. ??ans?? Ce ?ans??”

  ?S? schimb o via?? pe alta ?i s? fac o fapt? bun?. M?car astfel simt c? n-am tr?it degeaba 84 de prim?veri, 84 de ierni albe ?i tot atatea toamne. Am un regret ?ns?.”

  ?Care anume?”

  ?C? n-am tr?it acela?i num?r de veri. S? ajung astfel la cifr? rotund? atunci cand se coc cire?ele. Dar, cum ?mi dau seama c? regretele nu duc la nimic, le las ?i pe ele ?n urm?. De altfel: n-o s?-mi serveasc? ele la nimic acolo. ?n lumea ?n care plec acum. Cred eu.”

  ??i totu?i simt c? iei speran?a cu tine.”

  ?A?a ?i e. Acea speran?? de-a mai rena?te odat? ?i de-a vedea dalbul pomilor ?n floare, coloratele petale ale florilor pe timpul verii, al ierbii verde ?i crud parfum. ?i, atunci cand d? gerul, s? strang mai aproape de trup al puf?icii zdren?e ?i s? m? bucur din plin de-al gerului mirozn?.”

  Gosmel surase. ??tii, auzindu-te vorbind astfel, ?mi dau seama cat de simpli sunt oamenii. La fel sunt ?i complica?i ?n acela?i timp.”

  B?tranul ?l privi ?ncurcat. ?Complica?i? De ce?”

  ?Pentru c?… dac? sincer nu e?ti primul suflet pe care-l aduc la acest pod. Dar e?ti primul care nu-mi ofer? bani ?n schimbul nemuririi.”

  Solan rase. ?Dac? ?i-a? fi oferit, bani m? refer, ar fi ajutat la ceva?”

  ?Nu, desigur. De altfel cu bani via?? nu cumperi. Poate doar s?n?tate. Dar… te cost? atat de mult. S? tr?ie?ti m? refer, pe cand ?n fa?a mor?ii suntem to?i egali.”

  ?Atunci? La ce-ar fi servit banii dac? nu pot cump?ra cu ei via??? La nimic, a?a e? ?i, dac? sincer, nici nu-i am eu.” ?i b?tranul se puse nostalgic. ?S? ?tii, Gosmel, c? bani n-am avut nicicand. Mereu am fost s?rac. Mai s?rac chiar ?i decat s?r?cia. ?i, de ne-am fi ?ntalnit noi vreodat?, eu ?i s?r?cia, atunci mi-ar fi plans s?rmana de mil? v?zandu-m?. Chiar ?i a?a nu-mi pare r?u c? nu i-am avut. Banii ceia. De ce? Pentru c? eu sunt bogat. Putred de bogat de altfel. ?n amintiri frumoase despre al meu popor, cu pieptul plin de sentimente frumoase, din cele pe care le iau cu mine, c?ci iaca Soarta ?i Maranam nu-s chiar atat de puternici de n-au inventat ?nc? cum s?-i ia omului aceast? bog??ie.”

  ?Nici n-au s? inventeze de altfel, c?ci nici ei nu ?tiu cum s? se izb?veasc? de sentimente.”

  ?P?i vezi?! Iaca de asta ?i numesc eu sentimentele ?i amintirile bog??ie adev?rat?. Asta nu ?i-o ia nimeni. Averea ?n schimb o po?i pierde ?n secunde. De parc? ar bate vantul ?i-ar m?tura ograda de frunze uscate. ?i, mai am eu o bog??ie s? ?tii. Din cele pe care nu mi le ia nimeni.”

  Gosmel surase iar, ?Faptul c? r?mai ?n amintirile altora?”

  ?A?a e. Iaca asta cred eu c? se nume?te nemurire deja.”

  ?Dar e pentru scurt? vreme. Cat vor tr?i cei ce te cunosc. Dar ?i din aceia o s? te uite mul?i pan? la urm?.”

  ?Mul?i, dar nu to?i. M?car unul tot o s? m? ?in? minte. Sau, cine ?tie, de-s norocos pot ajunge legend?. A?a cum a ajuns a noastr? prin?es? Curse. Astfel voi fi ?inut minte cat Siarii vor exista pe lume.”

  ?Ce dac? legendele vor fi inutile pan? la urm?? ?tii tu, doar pove?ti.”

  ?Dar totu?i vor exista. Deci, ?i eu. Chiar dac? al?ii m? vor crede doar personaj de legend?. ?i… poate c? astfel Soarta se va ?ndura de mine ?i-mi va da ?ansa s? mai tr?iesc o via?? ?i s? aud ?i eu acele legende spuse despre mine.”

  Spunand aceste cuvinte b?tranul avea inim? u?oar?. De altfel nici nu regreta deloc a sa decizie de a se jertfi pentru cineva. La fel nu era prost ?i nici naiv s? cread? astfel de cuvinte. Acele pe care singur le spunea. Dar astfel ar?ta mor?ii c? nu regreta a sa via?? ?i nici ale sale decizii luate cat tr?ise. ?i, plecand din aceast? lume cu sufletul ?mp?cat, b?tranul d?dea ?i altora poate ?ansa de a tr?i la fel ca el: cu inim? curat?.

  ?n?elegand asta, Gosmel ?l invidie pe b?tran. Pentru scurt? vreme doar, c?ci el nicicand nu putuse sim?i astfel de sentimente. De altfel chiar ?i de le sim?ise el nu le putuse identifica, c?ci fiind un Titan, unul care tr?ia ve?nic, adesea l?sa s? treac? via?a pe lang? el f?r? s?-i atrag? prea mult? aten?ie. Lang? acel b?tran ?ns? ajunse s? se gandeasc? la asta: ce-i via?a ?i de ce ?in atat de mult oamenii la ea? Neg?sind ?ns? un r?spuns, ?i ?ntoarse spatele b?tranului, c?ruia ?i spuse, ?Ai grij? de tine, b?trane. ?n special acolo, pe pod. Mergi drept ?nainte ?i nicicand nu te uita ?n urm?, c?ci de vei face-o vei plange lacrimi amare o eternitate. La fel nu vei avea nicicand ?ansa s? rena?ti, c?ci mai rele ?i mai ucig?toare decat amintirile nu-i nimic pe p?mant. ?i… de vei obosi ?i vei sim?i nevoia s? faci popas, s? nu stai mai mult de 13 secunde. De vei sta vei fi aruncat de Yeomna direct ?n acele ape negre, ?n acele ape tulburi, devoratoare de suflete.”

  Auzind acel sfat b?tranul se ?nchin? u?or ?n urma lui Gosmel. ?i, cu glas blajin, ?i spuse, ?A?a voi face. ?i, dac? sincer, sper s? te mai v?d odat? la marginea acestui pod, m?rite Gosmel.” Anume aceste cuvinte ?l f?cur? pe Gosmel s? se ?ntoarc? iar spre b?tran ?i s?-l priveasc? uimit. B?tranul ?ns? ?i ?ntorsese deja spatele. Dar nu plec? din acel loc, ci ?i spuse, ?S? ?tii c? m-am gandit adesea la asta. De-i adev?rat c? via?a asta are ?apte cicluri. De-i a?a, atunci sper c? asta nu-i a ?aptea mea via?? ?i c? voi rena?te candva. Astfel voi mai sim?i m?car odat? al vie?ii dulce gust.”

  Spunand aceste cuvinte, b?tranul f?cu primul pas pe pod. ?i, de parc? ar fi avut via??, Podul Yeomna ?ncepu s? tremure puternic de parc? un crunt vr?jma? ?i s?rise ?n spate. Din aceast? cauz? b?tranul p?rea pe cale s? fie aruncat ?n apele ?nvolburate ale Styxului. Era ?ns? doar o iluzie, c?ci b?tranul era tare de fire. La fel nu-l speriau deloc ale podului capricii. El doar se apuc? cu ambele maini de franghia din dreapta. Apoi, la pas lent, c?lcand cu grij?, se ?ndrept? spre acea poart? ?ntunecat? ce separa lumea viilor de cea a mor?ilor, cea numit? Ellai (hotar). ?i b?tranul merse spre a cea poart? f?r? ezitare. F?r? m?car s? priveasc? ?n urm? fie ?i pentru o clip? m?car. Aceast? ?ndarjire a lui se datora ?ns? acelei speran?e despre care ?i vorbise el lui Gosmel: s? renasc? candva ?i s? mai simt? m?car odat? dulcele gust al vie?ii.

  Dar, de?i b?tranul nu privi ?n urm? nici m?car pentru o clip?, Gosmel privi ?n urma b?tranului pentru mult? vreme. Pan? cand Por?ile Masive Ellai se ?nchiser? ?n urma lui Solan. ?i f?cu el asta tot pentru prima oar? ?i asta din cauza c? sim?ise c? trebuia s? fac? asta. ?Pentru un mare om,” cum ?l numise el pe Solan ?n capul lui. Apoi, cand por?ile Ellai se ?nchiser? ?n urma b?tranului, Gosmel ?ntoarse spatele podului care se lini?tise atat de brusc ?i, surazand, murmur?, ??i totu?i ai fost un fericit ?n ast? lume, b?trane Solan, c?ci doar sufletele alese ajung la acest pod f?r? a trece prin castelul Pi?aku.”

  ?i avea dreptate Gosmel rostind aceste cuvinte: Solan ?ntr-adev?r fusese un om mare ?n via??. Un s?ritor la nevoie care de multe ori se jerfise pe sine pentru fericirea altora. ?i, chiar dac? l?sase ?n urma sa un fecior ?i un nepot, care era mare deja ?i care mersese cu tat?l lui ?n P?durea Rophion, pe campul de lupt? cum s-ar spune, el nu fu ?ngrijorat pentru ei, c?ci el avea ?ncredere ?n al s?u sange ?i c? se vor re?ntalni candva.

  Probabil din aceast? cauz? ?i se v?zur? mai apoi pe pod flori albe de iasomie ?i albastre de iris. La fel se auzi cantec de ?nger de jur ?mprejur, cantat de glasuri inocente de copii, cele care spuneau versuri precum:

  ?O via?? f?r? grij? tr?it? ?n ast? lume,

  Aduce dup? sine inocen?a ?n priviri…”

  ***

  Cand Island ?i restul ajunser? ?n sfar?it la Palatul de Ghea?? era deja spre amurg. Iar cerul, care pan? nu demult fusese negru de furie, devenise dintr-o dat? senin. Astfel se v?zu atat de clar soarele pe el, gr?bindu-se la culcare ?i l?sand o dar? ro?ie, de parc? ar fi fost manjit cu sange, pe acea bolt? senin? ?i albastr?, pe bolta inocen?ei.

  Acela?i albastru, doar c? vine?iu, se vedea ?i pe umerii Siarilor, care purtau ?n spate o Pelerin? Veppam, a?a cum obi?nuiau s? poarte ?i locuitorii Pa?i Makka?-ului ca s? se apere de frig ?i ploi reci. De altfel Veppam, ?n limba antic? a Poporului Ghe?ii, ?nsemna c?ldur?. ?i, de?i era extrem de sub?ire ?i p?rea u?or de rupt de un vant n?prasnic, era totu?i doar o iluzie. Asta din cauza magiei, c?ci materialul Veppam era unul magic, unul care ocrotea de vanturi reci ?i temperaturi sc?zute, dar ?i de ar?i?a dogoritoare a soarelui pe timpul verii, c?ci putea absorbi c?ldura solar? ca mai apoi s-o elimine cand temperaturile sc?deau destul de mult din cauza vremii capricioase.

  O asemenea pelerin? se vedea ?i pe umerii lui Island, care cobor? primul de pe cal cand to?i se oprir? ?n fa?a palatului. Apoi, dandu-i calul unui slujitor ca s?-l duc? la grajd, el se apropie de Inlan Diar s-o ajute ?i pe ea s? coboare. Nu f?cu el asta ?ns? crezand c? a sa mam? era b?tran? ?i c? avea nevoie de ajutor, ci din cauza c? astfel sim?ea c?-i poate ar?ta mamei sale a sa dragoste imens? pentru ea.

  Iar regina, care ?n ciuda anilor mul?i tr?i?i, era sprinten? ?i zvelt?, odat? ce atinse p?mantul cu t?lpile, privi ?n jur ?i ?ntreb?, ?Au ajuns to?i cu bine?”

  ?Da, regina mea!” ?i r?spunse E?ōl, care coborase ?i el odat? cu Island. ?De altfel am dat deja ordin s?-i ajute ai no?tri pe Siari s? se instaleze ?n partea estic? a Ora?ului. Acolo e mai ferit de friguri sau de un eventual atac.”

  ??i bine ai f?cut, E?ōl. A?a vom fi ?i noi mai lini?ti?i ?n caz de ceva se ?ntampl?,” ?i spuse Island. Apoi, v?zand c? ca?iva slujitori se apropiau de ei aducand paine ?i sare ?i cupe de vin fiert ca s?-i ?ntampine pe oaspe?i dup? cum era tradi?ia, le r?spunse la salut c-o ?nchin?ciune. Dup? care, oferindu-i bra?ul reginei, se ?ndreptar? spre intrarea ?n palat.

  The narrative has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  ?n urma lor solda?ii reginei ?i al?i slujitori, dup? ce ?i servir? pe Siari cu pu?inele bun?t??uri aduse de ei, ?i ?ndemnar? s? se ?ndrepte spre Est, acolo unde le preg?tiser? deja loc de trai. Dar nu-i l?sar? singuri, ci-i urmar?, c?ci locuitorii Pa?i Makka?-ului erau la fel oameni simpli, s?ritori la nevoie ?i la fel ?n?elegeau cat le era de greu Siarilor s? se str?mute iar dup? ani de pribegie.

  Abia cand v?zur? c? ?i ultimul pribeag porni spre est, intrar? Island ?i regina ?n palat. ?i, chiar de la intrare, dou? servitoare le luar? pelerinele de pe umeri ?i s?biile de la cing?toare. Dar, spre deosebire de Island care r?mase ne?narmat, Inlan Diar p?str? un mic pumnal, c?ruia ea ?i spunea I?aiya (mezinul), chiar dac? nici ea nu-?i mai aducea aminte de ce. ?i-l p?str? ea tocmai pentru c? se sim?ea mai ?n siguran?? avandu-l al?turi. De aceea acel pumnal era mereu v?zut la cing?toarea reginei. ?l scotea doar cand mergea la culcare. Dar ?i atunci ?l ascundea sub pern? ca s?-l aib? mereu la ?ndeman?, c?ci era mai mereu ?nconjurat? de du?mani ?i se temea s? r?man? ne?narmat?.

  ?n cele din urm? se ?ndrept? spre tron cu gand s? se a?eze pe el ?i s? se odihneasc?. Dar, v?zandu-?i feciorul stand ?n fa?a acelui mic izvor din sala tronului, cel care curgea din ciocul a dou? lebede cioplite ?n ghea??, care st?teau de altfel fa?? ?n fa?? ?i atingandu-?i capetele, regina se apropie de el. Nu spuse ?ns? nimic. Doar privi la acele galbene flori de lotus ?i la florile albe de iasomie ce se vedeau pe suprafa?a apei dintr-un mic havuz ?n form? de stea.

  Acele flori ?ns? nu ap?rur? acolo din ?ntamplare. Ele pluteau de altfel mereu pe suprafa?a acelei ape, care era parte a izvorului sfant Caktiyi? ātāram. Dar, cum sau cand acel izvor ?ncepu s? curg? ?n sala tronului, nimeni nu ?tia. ?n afar? de Inlan Diar, c?ci anume puterea ei formase lebedele ?i acel mic havuz ?n form? de stea. La fel ea d?du denumiri interesante, atat apei cat ?i florilor ?i lebedelor. Astfel ajunser? ?i ai ei supu?i s? le numeasc? tot a?a cum ea le numise: micul izvor era Pārvai (viziune), c?ci ?n el ea ?i Island vedeau adesea imagini din viitor; ātma Tō?arka? sau Suflete Pereche - cele dou? lebede din ghea??; Tūymai (puritate) - florile de iasomie; ā?mīkam (spiritualitate) - florile galbene de lotus; ?i Cērkkai sau havuzul ?n form? de stea, ce simboliza de fapt uniunea for?elor cere?ti ?i p?mantene.

  Dar, de?i aceste elemente de pe lang? izvor simbolizau puritate ?i speran?? erau ele legate mai mult de Lumea de Dincolo. La fel viziunile pe care cei doi le aveau privind ?n apa izvorului erau legate de trecerea ?n nefiin?? a cuiva. Asta ?ns? era ciudat, c?ci locuitorii Pa?i Makka?-ului erau ?n mare parte nemuritori. Dar, din cauza c? ei nu obi?nuiau s?-?i p?streze sangele pur ?i de se ?ndr?gosteau de vreun muritor li se respecta decizia, mai erau ?i din ei care treceau pan? la urm? ?n nefiin??. Astfel, pentru a cinsti sufletele celor deceda?i, Poporul Ghe?ii obi?nuia s? se ?nchine adesea ?n fa?a izvorului reginei, cerand spiritelor de dincolo s?-?i g?seasc? lini?tea.

  Numai c?, ceea ce mul?i nu ?tiau, era faptul c? acea ap? prevestea nenorocirea. Cel pu?in a?a se ?ntampl? ?n cazul lui Inlan Diar. Prima dat? cand ea v?zu o astfel de imagine se ?ntampl? demult, cu cateva zile ?nainte ca Himera, mama Sephirei, s? dispar?. Apoi la fel se ?ntampl? cand Zayleea disp?ru - atunci ?ns? nu v?zu apa neagr?, ci galben?. Iar ?n cazul Eddei, chiar ?n ziua cand ea ?i Bestla fur? atacate de demonii lui Ahi, apa acelui izvor devenise ro?ie.

  Aceste ganduri sumbre ?ns? o f?ceau pe Inlan Diar adesea s? se simt? neputincioas?. De aceea ?i le alunga ea ori de cate ori sim?ea c-o cople?esc. ?i f?cu la fel ?i ?n acele clipe cand ?l v?zu pe Island atingand una dintre florile de lotus, care se roti apoi ?n cercuri mici. Apoi, dup? cateva clipe, pe suprafa?a apei ap?ru imaginea Podului Yeomna pe care se vedeau acele flori de iasomie ?i iris.

  ?Iar??i Podul Yeomna?” ?l ?ntreb? Inlan Diar, punandu-i o man? pe um?r.

  Island ?ns? nu spuse nimic. Doar ?ntoarse capul ?i zambi, privindu-?i mama. ?i, pentru a nu ?tiu cata oar?, realiza c? vedea lucruri de care nu se crezuse nicicand capabil. De altfel nici nu-?i mai amintea cand v?zuse el pentru prima dat? imaginea Podului. O vedea ?ns?, iar asta ?nsemna acela?i lucru ca de fiecare dat?: c? va pierde sau a pierdut pe cineva drag ?i c? o mic? parte a sufletului lui va trece de Poarta Ellai cu acel suflet. ?n cele din urm? ?ns?, dup? ce oft? prelung, murmur?, ?Ai dreptate, mam?! Iar Podul Yeomna! ?i se pare c? de data asta e din cauza acelui b?tran.”

  ?Nici nu m? ?ndoiesc de altfel, c?ci ?n clipa ?n care el mergea spre Gosmel ultimul cu care a vorbit cat mai era ?nc? ?n via?? a fost cu tine. De aceea ?i po?i considera c? a?i fost voi doi lega?i de Soart?. Tu nu te ?ntrista ?ns?, fiule, c?ci acel b?tran a tr?it ?ntr-adev?r o via?? frumoas?, chiar dac? ?n pribegie. ?i la fel ?i-a sfar?it el via?a - f?cand o fapt? bun? pentru neamul lui. De aceea ?i trebuie s?-i respect?m decizia ?i s?-i cinstim memoria. M?car cat mai putem face asta, c?ci nu ?tim nici noi ce ne a?teapt? ?n viitor.”

  ?Aici ??i dau dreptate, mam?. Se pare c? ne a?teapt? vremuri grele.”

  ?Ceva la care ne-am a?teptat de altfel. Dar s? l?s?m aceste ganduri pentru mai tarziu. Spune-mi, ce-ai de gand s? faci: ?l vei urma pe Boor ?n P?durea Rophion?”

  ?Da. E necesar, c?ci ne a?tept?m ca anume acolo s? se dea cele mai grele b?t?lii ale r?zboiului. ?i tot acolo vom avea nevoie de cei mai mul?i oameni. De aceea ?i i-am dat deja ordin lui ā?mai s?-?i preg?teasc? legiunea. Vom porni ?n zori. Numai c? m? preocup? gandul c? vei r?mane singur?. Mai ales acum cand ?i Siarii sunt cu tine.”

  ?N-ar trebui ?ns?, Island. S?-?i faci griji m? refer, c?ci chiar dac? legiunea lui ā?mai va merge cu tine, r?mane cea a lui E?ōl, care e totu?i mai numeroas?. Plus la asta, restul supu?ilor no?tri tot ?tiu s? lupte. De aceea ?i ne vom ap?ra de trebuie.”

  ?La fel vor face ?i Siarii, c?ci ?i ei au ?nv??at s? lupte. Doar c?… ?nc? simt nelini?te cand m? gandesc c? voi fi departe de cas?, iar tu singur? aici.”

  ?Chiar ?i a?a, Island, trebuie s? pleci. E necesar de altfel, c?ci acolo sunt trei dintre ai no?tri. Acolo, ?n prag de r?zboi. Al t?u fiu ?i dou? dintre nepoate. De aceea ?i consider c? anume acolo trebuie s? fii tu.”

  ?Poate ?i ai dreptate. Acolo ?ns? vom fi patru. Tu aici doar una, c?ci i-am zis lui Zeal s? stea departe de probleme. Plus la asta, de-i trece ?i tatei prin cap s? atace acest ?inut, atunci…”

  ?Ba n-o va face,” spuse Inlan Diar sigur? pe sine. Dup? care se ?ndrept? spre masa deja pus? de care avuser? grij? dou? slujnice. ?Pentru al t?u tat? la moment e mai important s? dea de Mannar ?i s?-i scoat? blestematul cela de diamant de pe frunte. De asta ?i sunt sigur? c? nu i-i lui de cucerit alte ?inuturi. Nu pot nega ?ns? c? Ahi ?i sora sa Inmar ?i vulpile ei s-ar putea s? ne fac? probleme. Nu m? preocup prea tare ?ns?, c? de se ?ntampl? asta avem prieteni de n?dejde ?n afar? care la sigur ne vor s?ri ?n ajutor de trimit vorb?.”

  Island o privi ?ns? mirat, ??tii… despre Inmar?”

  ?n timp ce se a?eza la mas?, Inlan Diar ??i privi fiul ?i zambi, ?Desigur c? ?tiu. De altfel mereu am ?tiut. ?nc? de cand am aflat de nebunia lui Coallar, care chema zilnic ?n al s?u barlog o copil? de 15 ani. De atunci am ?tiut cum se va termina. Dar n-am putut face nimic pan? la urm?, de?i am vrut enorm asta. Aveau ?ns? un pact semnat cu b?tranul tat? al copilei. Iar asta m-a legat de maini ?i de picioare.”

  Auzind iar despre acea istorie, Island sim?i c?-l cuprinde furia. ?i, ?n timp ce se ?ndrepta ?i el spre mas?, ?uier? printre din?i, ??i totul din cauza blestematului joc al Soartei, pus la cale de Parca.” Apoi, luand ulciorul de pe mas?, turn? pu?in vin ?n cupa mamei sale ?i apoi ?ntr-a sa.

  Dar, cand s? mearg? la locul s?u mai apoi, Inlan Diar ?l prinse de bra?. ?i, privindu-l ?int? ?n ochi, ?i spuse cu dojan?, ?Nu blestema nicicand Soarta, Island. Po?i s-o ?ntorci ?mpotriva ta ?i s? fie mult mai r?u ca pan? acum. Doar… accept? ce se ?ntampl?. Cel pu?in pe moment.”

  ?De ce? De team??” ?uier? Island furios, printre din?i.

  ?Ba nu. Din precau?ie. Pentru a supravie?ui, c?ci atata timp cat suntem ?n via?? ?i-n siguran?? avem ?nc? ?ansa de a schimba lucrurile. Mor?i ?ns?… nu servim la nimic.”

  ?Dar, mam?… ui?i cat de mul?i am pierdut din cauza ei.”

  ?La fel cum tu ui?i cat de mul?i am ca?tigat noi: Sephir, Bestla, Zeal, Boor ?i restul supu?ilor no?tri care ?nc? respir?, care ?nc? sunt ?n putere s? lupte ?i s? protejeze al nostru iubit ?inut. ?i… tu, Island. ?i tu… Sau ce, ai uitat deja c? azi ai fost la un pas s? cazi ?n acel abis? De c?deai erai pierdut pe veci, c?ci o fi Gosmel un Titan. El ?ns? e unul care nu-?i respect? promisiunile.”

  ?Azi ?ns? ?i le-a respectat.” Spuse Island a?ezandu-se la locul lui.

  ?Pentru c? n-a avut ?ncotro. Se afla pan? la urm? pe teritoriul nostru, chiar dac? a vrut s? v? fac? pe voi s? crede?i altceva. Apoi a fost ?i din cauza mea, c?ci ?nc? n-are putere s? m? ?nving?. Dar maine cine ?tie, poate s? se ?ntoarc? totu?i ?mpotriva noastr? ?i asta din cauza c? renun?and la Siari s-a pus r?u cu Parca ?i va pl?ti pentru a lui ?ndr?zneal?.”

  ?Tocmai de aceea ?i spun c? mi-i greu s? plec, mam?. Mai ales cand vremurile sunt atat de tulburi ?i…”

  ??i n-ai de ce s?-?i faci atatea griji cat Zeal ?i cobrele sunt prin preajm?,” auzir? ei glasul zglobiu al fetei. De aceea ?i-o privir? ei mira?i, c?ci nu se a?teptaser? s-o vad? acolo. Zeal ?ns?, deloc deranjat? de privirea lor, se a?ez? la mas? ?i ?ncepu s? ?nfulece. Dar, cat manca ?i-i privea pe cei doi, ??i continu? gandul, ?De altfel e destul de periculos ca cineva s? ne stea ?mpotriv?. Chiar ?i acel Gosmel, c?ci e de ajuns un singur sasait ?i o limb? bifurcat? aruncat? asupra lor ca s?-i punem pe fug?.” Apoi rase singur? de gluma pe care o f?cuse. V?zandu-i ?ns? pe cei doi bunici privind-o pe sub sprancene, Zeal ?ntreb? mirat?, ?Ce acum? Iar voi fi certat? c? m?nanc mult ?i nu m? gandesc la siluet??”

  ?Ba nu. Vei fi certat? tocmai pentru c?-?i bagi nasul unde nu-?i fierbe oala,” ?i spuse Island t?ios, ?nc? privind-o pe sub sprancene. ?i chiar era el nemul?umit s-o vad? acolo, c?ci ?i spusese clar s? stea departe de probleme ?i de campul de lupt?. Fata ?ns? venise anume acolo, unde putea fi periculos pan? la urm? ?i nu-?i g?sise un culcu? comod, undeva pe lang? ape a?a cum ??i dorise el.

  Zeal ?ns? ridic? din umeri, ?Mare scofal?. Nimic nou, nimic neobi?nuit. Doar m? ?tii: mereu iubesc s?-mi bag nasul ?n treburile tale. Mai ales ?n ale tale, bunicule Island.” Dup? care surase larg ?i-i f?cu cu ochiul. Pentru asta ?ns? primi o u?oar? palm? peste ceaf?, ceva ce-o f?cu s? se ?ncrunte. ?Ce de data asta?”

  ?Nimic. M?nanc?!” Spuse Island, dand din cap cu repro?.

  Surprinzand ?ns? privirea mamei sale a?intit? asupra nepoatei, Island o privi mirat. Regina ?ns?, tot cu ochii pe Zeal, care ?nfuleca de parc? se b?teau turcii la gura ei, ?i trimise un gand, ?Pentru ea nu-?i face griji. E mai bine s? stau eu cu ochii pe ea. ?n caz contrar la sigur se bag? ?n probleme. Mai ales cu ?arpele Ian Gyar prin preajm?.”

  ?Nu, gandind astfel, probabil ?i ai dreptate,” ?i spuse Island tot telepatic. ?De altfel m? mir? c?-i aici ?i c? nu s-a b?gat ?nc? ?n probleme, c?ci la cum o ?tiu caut? problemele ?nainte ca ele s-o g?seasc?. ?i… mai avem unul mai nou ?n echip?: Fenrir, lupul!”

  Inlan Diar rase auzind de Fenrir, c?ci de?i nu-l v?zuse ?nc? de cand ??i unise destinul cu al Sephirei, ?tia prea bine ce-i poate ?i ?luia pielea ca ?i lui Zeal. Pan? la urm? crescuse timp de 13 ani sub ochii ei. ?i, cu dou? nebune ca Bestla ?i Zeal prin preajm?, plus Samaya care era ?i aceea bun? s? se bage ?n probleme, avuser? adesea de furc? cu ei. De aceea ?i-i spuse ea lui Island, ?De asta ?i zic eu c?-i o idee bun?…”

  ?…s? nu m? vorbi?i pe la spate cand pot auzi,” se b?g? Zeal ?n discu?ia lor telepatic?. Asta ?i f?cu pe cei doi s-o priveasc? cu ochii cat cepele, c?ci din cate ?tiau ei Zeal nu putea citi ganduri. Fata ?ns?, surazand, le spuse, ?Uimi?i c? pot asculta ce gandi?i? Ei bine, mereu am putut. Doar c? am preferat s? nu le dau ?i altora de ?tire despre asta. Pan? la urm? a fost mai vesel a?a. M?car ?tiu azi cine ?i ce gande?te cu adev?rat despre mine.” Apoi, sorbind vin din paharul lui Island, care-o privi furios, le spuse ?n glum?, ?Iar acum c? m-am s?turat eu ?i nu mai ?ncape nicio firimitur? ?n mine, merg s?-mi hr?nesc ?i cobrele. Nu de alta, dar trebuie s? le ?in ?n form? de-o veni peste noi r?zboiul. La fel s? le ar?t locurile de pe aici ca s? se familiarizeze ?i…”

  Cuvintele ei o f?cur? ?ns? pe Inlan Diar s? sar? ca ars? de pe locul ei. Apoi, fugind spre fereastr?, ?i strig? fetei, ?Nu-mi zi c? mi-ai adus taratoarele celea verzi pan? aici c?…” Oft? ?ns?, c?ci, privind prin fereastr?, v?zu o armat? de cozi verzi a?ezate ca o?tenii ?n randuri ?i leg?nandu-se de pe o parte pe alta de parc? erau spice ?n b?taia vantului, chiar ?n fa?a palatului.

  La fel ?l v?zu regina ?i pe acel o?tean ce st?tea a?ezat pe una dintre sc?ri ?i canta la muzicu??. La ordinul lui Zeal de altfel, c?ci aceea, ?nainte s? intre ?n palat, ?i spuse cu voce grav?, ?S? nu la?i nici una s?-?i scape c? de nu o cau?i singur!” Iar s?rmanul fu nevoit s? asculte. De nu ar fi umblat ca bezmeticul prin tot regatul c?utand o femel?-cobr?. O ?ndeletnicire la care nu visa deloc, mai ales ?tiind cat de bine se puteau camufla cobrele lui Zeal.

  Dar, de?i le v?zuse regina atat de calme, tot privi furioas? la Zeal ?i-i strig?, ?Ia-le din ochii mei, Zeal, pan? nu le-am f?cut statui de ghea??! Mai ales: cum ai ?ndr?znit s? le aduci aici ?tiind c? nu am ochi s? le v?d?”

  ?Tocmai de-aia,” spuse Zeal, deloc deranjat? de strig?tele bunicii. Dar, v?zand c? se ?ngro?a gluma, ?i spuse, ?Da stai tu f?r? grij? c? nu scap? ele de sub control ?i nici nu atac? copiii. Sau ce: n-ai ?ncredere ?n mine ?i ?n magia mea?”

  ?Te referi la s?rmanul cela de pe sc?ri care cant? la fluier de mai nu-?i d? duhul f?r? s? ?tie c? muzica lui nu-i de niciun ajutor?” Spuse Island surazand.

  Zeal ?ns? ridic? din umeri, ?Cum altfel s? m? distrez dar?!” Apoi, f?r? s? se sinchiseasc?, ??i continu? festinul, de?i mai ?nainte sus?inuse c? nici o f?ramitur? nu mai ?nc?pea ?n gura ei.

  ***

  Treizeci de minute mai tarziu, Zeal se ?ncumet? ?n sfar?it s? se ridice de la mas?. Dar, contrar a?tept?rilor lui Island care ?tia c? dup? mas? fata are nevoie de un somn bun, Zeal ie?i din palat. ?i, imediat ce trecu pragul, ??i duse la buze o frunz? verde de stejar din care ?ncepu s? fluiere. Iar sunetul ei pl?cut, ce amintea de codru verde ?i de dulcea?a plaiului, f?cu cobrele din fa?a palatului s? se legene mai tare pe ale lor cozi, ?nchizand pan? ?i ochii.

  Asta ?l mir? ?ns? pe o?tean, c?ci el crezuse c? anume muzica fluierului le controla pe cobre. Dar, cand ?ncet? el s? cante, nicio cobr? nu se mi?c? de la locul ei. De aceea ?i surase el ?ntr-un final ?n?elegandu-i trucul lui Zeal: ?l pusese de straj? doar pentru a face o glum?. Nu se sup?r? ?ns?, c?ci o ?tia bine pe fat?, care era mai mereu pus? pe ?otii ?i ?n c?utare de aventuri.

  Privind-o ?ns? o v?zu pe Zeal ridicand comic din umeri, chipurile ?Chiar nu ?i-ai dat ?i singur seama?” Apoi, cand ea ?i f?cu semn cu mana s? plece, surase iar, se ?nchin? u?or ?n fa?a ei ?i apoi se ?ndrept? spre copacii de cristal din Gr?dinile Palatului s? se odihneasc? ?i el ni?el.

  Zeal ?ns? nu r?mase singur? cu cobrele. Nu. De prin toate ungherele se i?eau capete de copii curio?i, care priveau ?int? la acea armat? de cozi verzi ce erau de temut pentru ei, dar care erau atat de ascult?toare prin preajma lui Zeal. Ea ?ns? nu-i v?zu. Doar le d?du comanda cobrelor s-o urmeze. Dup? care, cu tot alaiul dup? ea, se ?ndrept? spre campiile estice ale regatului, acolo unde era mult soare ?i iarb? verde. Iar cozile verzi o urmar? cumin?i, leg?nandu-se pe ale lor superbe trupuri.

  Pe Inlan Diar ?ns? ?otia fetei o f?cu s? dea din cap cu repro?. Apoi, privindu-?i fiul, care ie?i ?n urma ei, ?ntreb?, ?Fata asta chiar crede c? ?n caz de ceva ciudatele ei prietene o s? ne fie de ajutor?”

  ??n locul t?u n-a? pune asta la ?ndoial?, mam?,” ?i spuse Island, surazand. ?De altfel ciudatele ei prietene ne-au salvat pielea odat?. Cand lupii Vanamar ne-au atacat ?n P?durea Tenebre.”

  Inlan Diar se ?ncrunt? ?ns?, ??i eu de ce nu ?tiu despre asta?”

  ?Pentru c?, dup? cum a spus ?i Zeal, e o poveste cu final fericit ?i nu are rost s?-i ?ngrijor?m ?i pe al?ii. Plus la asta, e una mult prea lung?. A?a c? o s? ?i-o povestesc alt? dat?. Cand o s? avem mai mult timp.”

  ?Chiar ?i a?a ar fi trebuit s?-mi spui de trebu?oara lui Tenebre ?i a fiarelor ei. Ni?te ciudate de altfel,” ?uier? regina printre din?i.

  ?Avem ?i noi circarii no?tri dac? ceva,” glumi Island, ar?tand cu capul spre Zeal, care se afla deja departe de Palat. ?De aceea ?i n-ar trebui s? subestimezi puterea fiarelor, c?ci… pot fi de ajutor cand trebuie. Iar acum, o s? urmez acel dulce clown, c?ci cu adev?rat nu-mi place s-o ?tiu umbland singur? pe aici cand e un mare pericol prin preajm?.”

  Inlan Diar surase ?ns?. ?Dac? vorbeai de Ian Gyar ar trebui s? stai f?r? grij?, c?ci ?arpelui de ?arpe i-i fric?.” ?n sinea ei era totu?i ?ngrijorat? pentru a ei str?nepoat?. De aceea ?i era gata s?-i accepte ?i ciudatele ?i nesuferitele prietene prin preajm? doar s? fie ea ?n siguran??.

  Titanul ?ns? doar zambi auzind remarca mamei. Apoi,la pas lent, porni ?n urma nepoatei. Nu porni el ?ntr-acolo singur ?ns?, ci c-o droaie de copii g?l?gio?i pe urma lui, c?ci ori de cate ori ?l vedeau pe Island ?n che?i buni ?tiau c?-i rost de pove?ti. Mai ales cand ie?ea el cu Zeal la iarb? verde. De aceea ?i se luar? ei dup? Titan, uitand cu totul de teama lor pentru cobre. Pan? la urm? n-aveau ei de ce se teme, c?ci pe Campia Sor?ii, ?ncotro se ?ndreptau ei ?n acele clipe, era un loc sigur pentru ei, de milenii.