Muzic? de nai se aude pretutindeni pe intensa campie de lang? P?durea Kiago, acolo unde deseori Zeal ?i Island obi?nuiau s?-?i petreac? timpul ori de cate ori ea venea s?-i viziteze la palat.

  Acum ?ns? nu erau singuri: pretutindeni, ?ncol?cite pe jum?tate ?i cu capetele ridicate ?n sus ?i u?or leg?nate de vraja melodiei auzite, puteau fi v?zute cobrele. ?n mijlocul lor, de parc? ar fi ales anume acel loc pentru a fi la ad?post, ?edea a?ezat? turce?te Zeal, care canta din toat? inima la un nai real, fiind cu ochii ?nchi?i ?i dedicandu-se ?n ?ntregime cantecului pe care-l interpreta.

  Deasupra ei: un imens cer albastru, senin ?i curat de parc? ar fi ?ntruchipat puritatea inimii p?mantului, lumina z?rile ?i ?mbog??ea orizonturile cu un pic de culoare. Apoi, undeva ?n zare, se v?zu un mic punct, alb, ca o mic? s?geat?, apropiindu-se de locul ?n care se aflau Zeal ?i cobrele.

  La ?nceput nu se putu ?n?elege ce anume se apropia. Curand ?ns? se contur? figura dragonului de ghea?? care survola campia, c?ci Island obi?nuia deseori s? se transforme astfel ?i s? se lase prad? mangaierii vantului, s?rutului soarelui pe a sa frunte, dar ?i m?re?iei vr?jii aerului care-l purta leg?nat pe ale sale aripi ?i-i d?dea senza?ia c? se afl? cu adev?rat ?ntr-o lume de poveste.

  Apoi, Island se roti o vreme pe deasupra lui Zeal ?i a cobrelor, de parc? ar fi vrut s? se asigur? c? ele erau ?n siguran??, ca pe urm? s? zvacneasc? brusc spre soare, cu aripile stranse pe lang? corp, iar cand era aproape-aproape s? ating? cerul, se ?ntoarse brusc cu capul spre p?mant ?i se l?s? s? cad? asemeni unei suli?e aruncate din neanturi.

  La ca?iva zeci de metri de p?mant ?ns?, ?ntinse iar??i aripile ?n lateral, se undui pe deasupra, plutind lin, ca mai apoi, s? se a?eze pe p?mant ?i, strangand iar??i aripile pe lang? corp s? p??easc? ?ncet spre tan?ra care continua s? cante a ei dulce melodie, complet absorbit? de-al ei farmec ?i nesim?ind nimic din ceea ce se ?ntampla ?n jur.

  De fapt asta era doar o aparen??, c?ci Zeal era protejat? de-o magm? de energie s?lbatic?, nev?zut? de nimeni altcineva ?n afar? de ea ?i de cobre. Era asem?n?toare acea magm? unui camp electric care, p?truns de-un anumit corp, ?ncepea u?or s? vibreze, s? formeze cercuri-cercuri de energie, iar acele unde se transmiteau prin aer pan? la fat?, anun?and-o c? nu era singur? ?n acele locuri ?n care se afla.

  ?n dependen?? de intensitatea mi?c?rilor, Zeal putea ?n?elege cine se apropia: dac? erau abia sim?ite, ca un fel de mici furnic?turi pe piele, ?nsemna c? se apropie un animal sau un copil mic. Dac? ?ns? senza?ia cre?tea ?n intensitate, Zeal ?tia c? cineva puternic se apropie ?i devenea alert?. Se punea ?ns? cu adev?rat violent? dac? cercurile din jurul ei ?ncepeau s? zang?ne asurzitor, de parc? ar fi fost f?cute din lan?uri, iar asta ?nsemna pericol pentru ea ?i pentru cobrele care ?n marea majoritate a timpului erau pe lang? ea.

  Acum ?ns? Zeal sim?i acele unduiri pe piele atat de pl?cute ?i atat de line, c?ci Island ?tia de puterea fetei ?i ??i folosi a sa magie interioar? pentru a calma mi?c?rile ?i astfel s? n-o r?neasc?, c?ci puterea ghe?ii din interiorul lui, dac? nu era controlat?, intrand ?n contact cu cea a lui Zeal, care se asem?na mult cu energia unei lave vulcanice, putea s-o r?neasc? foarte mult, sec?tuind-o de puteri ?i astfel nepermi?andu-i s? se apere, iar ceea ce nu-?i dorea Island era s?-i fac? r?u iubitei sale nepoate.

  ?n timp ce el se apropia de Zeal, cobrele ?ncepur? s? se mi?te la o parte din calea lui, de parc? ar fi primit o comand? sigur? prin mi?carea lent? a vibra?iilor aerului. Apoi, Island se a?ez? lang? Zeal, ??i duse genunchii la gur? de parc? ar fi fost un copil mic ?i, zambind, se l?s? prad? vis?rii.

  Adora pur ?i simplu aceste momente: s? fie ?n compania lui Zeal ?i s-o asculte cantand, aducandu-i astfel aminte de frumoasele momente din a lui copil?rie ?i tinere?e ?i probabil din aceast? cauz? Zeal devenise ?i favorita lui.

  Le iubea mult ?i pe Bestla ?i Sephir ?i ar fi fost gata s? moar? pentru ele dac? le-ar fi pandit vreun r?u, dar pentru Zeal inima cu adev?rat ?i zvacnea ?n piept ori de cate ori o avea prin preajm?, c?ci ?n ciuda aparen?ei ei dure ?i a capacit??ii imense de-a lupta cu r?ul, Island ?tia prea bine c? este cea mai sensibil? ?i ranibil? dintre cele trei surori. De aceea ?i prefera s?-i arate c-o iube?te, c? poate conta pe el ?i c? poate avea ?ncredere ?n el ori de cate ori avea ocazia.

  ?i Zeal ?tia asta, c? era favorita bunicului ei ?i deseori profita de pe urma lui, dar nu pentru a primi lucruri materiale, c?ci cu adev?rat nu era interesat? nici de rochii, nici de bijuterii ?i nici de alte avuturi, ci cer?ea de la el puterea dragostei ce se ascundea adanc ?n a lui inim?.

  Deodat? Zeal ??i ?ntrerupse cantecul ?i, continuand cu ochii ?nchi?i, trase adanc aer ?n piept. Dup? care, expirand acel aer, ?ncerc? s? formeze ?n fa?a ei ?ur?uri de ghea?? a?a cum Island obi?nuia s? fac?. ?ns? ceva merse prost ?i ea ?ncepu s? tu?easc? puternic, de parc? ar fi inspirat fum de ?igar? ?i nu aer curat, ?n timp ce din acel aer formase ?n fa?a ei doar un fel de cercuri albe, abia colorate.

  Island surase: ??i-am spus s? nu te gr?be?ti cand te joci cu magia, dar niciodat? nu ascul?i.”

  ?De fapt mi-ai spus s? nu m? joc cu magia, nu s? nu m? gr?besc,” spuse Zeal, cu ochii ?n lacrimi de la atata tu?it.

  ?A?a s? fie?!” spuse Island, ridicand u?or o sprancean? ?n sus. ?Poate ?i am spus. Nu mai ?in minte.”

  Zeal zambi ?i ea, cand ?n sfar?it se lini?tise. Privi apoi ?n fa?? ?i v?zu doar campia goal? ?i nicio cobr? pe al?turi de ei la fel nu se vedea, a?a c? fata se minun?: ?unde s-au dus?” se ?ntreb? ea.

  F?r? s? priveasc? ?n jur a?a cum f?cea a sa nepoat?, Island murmur?: ?le-am ordonat s? se ascund?, c?ci avem oaspe?i,” m-ai spuse el ?i-i f?cu semn cu capul s? priveasc? ?n dreapta lui.

  Nu departe de ei, ascun?i dup? o roc?, Zeal putu observa sclipirea vie a unui ochi de copil care-i spiona. Ca mai apoi, pe lang? trupul copilului s? m-ai z?reasc? ?nc? cateva capete i?indu-se s? vad? ce se ?ntampl? ?n acea vale. ??arlatanii!” murmur? Zeal, deloc sup?rat?. ??i… de mult ?s acolo?”

  ?De cand ai venit. De fapt au venit odat? cu noi, dar din cauza cobrelor au stat ascun?i, c?ci se pare c? numai ?ie cobrele ??i sunt pe plac.”

  ?Nu ?n?eleg de ce to?i se tem de ele,” spuse Zeal ?afnoas?. ?Sunt cu adev?rat adorabile ?i de ?ncredere.”

  ?Poate ?i se par numai ?ie a?a, c?ci le po?i ?n?elege?”

  Zeal ??i privi mirat? bunicul, c?ci mintea ei cu adev?rat nu putea ?n?elege cum de oamenii fug de viet??ile p?mantului, cand de fapt s-ar fi putut ?mprieteni cu ele ?i tr?i o via?? fericit? ?mpreun?.

  Surprinzandu-i privirea ?ncurcat?, Island zambi ?i-i mangaie p?rul lung, alb ?i m?t?sos. ?M-ai ai ?nc? multe de aflat despre via??, scumpa noastr? Zeal. Aceast? lume are ?nc? multe secret ascunse ?ie ?i nou? de altfel.”

  ?Dar de ce totu?i oamenii se tem de viet??ile p?durii, bunicule? Multe dintre ele sunt absolut inofensive.”

  ?Poate ?i ai dreptate, dar totu?i… p?mantul ?sta ??i are propria istorie.”

  ?Istorie? Ce fel de istorie?” ?ntreb? curioas? Zeal ?i, sprijinindu-?i capul pe palme, privi ?int? la al ei bunic, a?teptand o grozav? poveste.

  Island ?ns? nu-?i ?ncepu povestea imediat. El a?tept? pan? cand copii, vreo 20 la num?r, se i?ir? mai ?ntai de dup? roc?, a?teptar? ceva timp lang? ea, privind curio?i ?n jur de nu se m-ai vede vreo lighioan? verde, din ceea cu coad? lung? ce obi?nuie?te s? se ?in? scai dup? Zeal ?i numai dup? ce v?zur? c? cu adev?rat nu-i nimeni se apropiar? ?ncet-?ncet de Zeal ?i de Island ?i se a?ezar? direct pe p?mant, ?n jurul lor, a?teptand ?i ei cu ner?bdare povestea.

  ?Se spune c? la ?nceputul acestei lumi, pe tot ?ntinsul planetei se aflau doar pitici. ?i erau mul?i piticii ceia ?i b?rbo?i ?i m-ai erau ei harnici ?n ciuda picioarelor scurte ?i a bur?ilor mari pe care le aveau datorit? faptului c? iubeau s? bea ?i s? m?nance mult, s? danseze ?i s? se bucure de via??. De aceea pe ?ntinsul acestui p?mant era mereu veselie, vreme bun? ?i lume harnic?. ?ns?, dup? cum se ?tie, fericirea ?i bun?tatea sunt mereu ?nconjurate de-o umbr?. A?a c?, ?n acele timpuri, piticilor le fu dat s? tr?iasc? o mare ?ncercare.

  Istoria spune c? totul a ?nceput de la un pitic pe nume Hubo care era parfumier renumit nu doar ?n ?inutul hobi?ilor, dar ?i pe ?ntreg p?mantul, c?ci a lui m?iestrie fusese spus? celorlal?i chiar ?i de vanturile c?rora le fu dat s? simt? acele arome fabricate de pitic.”

  ?Parfumier? Ce e un parfumier?” ?ntrebar? ?ntr-un glas copiii, clipind des din gene.

  ?Ei bine un parfumier e un fel de doctor al plantelor, care extrage din ele serul cela aromat pe care mai apoi ?l prelucreaz?, fabric? lichide aromate ?n sticlu?e colorate, din celea ?n care vou? vi-i atat de drag s? v? b?ga?i nasurile,” spuse ?n glum? Island, de?i vru s? par? cat de serios posibil, iar pe nasul lui ap?rur? brusc o pereche de ochelari f?r? lentile, care-i alunecar? u?or ?n jos pe nas, c?ci ?i alese el din gre?eal? prea mari.

  Sau poate nu fu din gre?eal?…c?ci v?zand cat de nostim ar?ta bunicul Island, copiii ?ncepur? a rade ?ntr-un glas, la fel cum f?cu ?i Zeal, de?i demult trecuse de anii copil?riei, ?ns? copilul din ea nu disp?ruse nicicand.

  Iubind s?-?i copie bunicul, Zeal pocni u?or din degete ?i pe nasul ei ap?ru o pereche asem?n?toare de ochelari, dar ceva mai mic? ?n dimensiuni.

  V?zand acea n?stru?nicie, copiii b?tur? vesel din palme, strigand: ??i nou?! Vrem ?i noi ce ave?i voi pe nas, prin?es? Zeal! Vrem ?i noi!”

  ?Ace?tia se numesc ochelari!” le explic? fata, f?cand s? apar? pe ale lor n?sucuri mici ochelari, dar de diferite forme ?i culori, f?candu-i s? par? atat de nostimi ?i veselindu-i la culme.

  Dup? ce-i l?s? minute bune s? se veseleasc? ?n voie, Island ??i duse mana la gur? ?i tu?i u?or, semn c? cerea aten?ie ?i lini?te pentru a-?i continua povestea.

  The story has been stolen; if detected on Amazon, report the violation.

  Copiii ?ns? asta ?i a?teptau, c?ci erau mari devoratori de pove?ti ?i ar fi putut sta cu zilele lang? Island, f?r? s?-?i aminteasc? de foame sau de somn, c?ci din tolba imens? de pove?ti ale lui Island p?reau c? izvor?sc basmele, creand lumi fantastice, doar pentru ei.

  ??i… dup? cum spuneam, al nostru Hubo se trezi ?ntr-o diminea?? cu noaptea ?n cap, se sp?l? mai ?ntai pe maini ?i pe fa?? pentru a alunga de pe gene ?i ultimele f?ramituri de somn… cum de altfel trebuie s? face?i ?i voi, copiii, c?ci cine nu face asta se nume?te lene?… ?i dup? aceea ??i puse ?ntr-a lui tr?istu?? un ?ip de ap?, t?ie un mic c?lcai de paine ?i porni la drum, spre marea P?dure Kiago, unde ?tia el c? se ascund florile cele frumoase ?i miresmate.

  Primul lucru pe care-l f?cu ?ns? cand ie?i din cas? fu s? priveasc? cerul s? vad? de nu v-a ploua, ?ns? pe cer nu v?zu nicio coad? de nor m?car. A?a c? se ?narm? cu r?bdare ?i porni vioi la drum, cantand al lui cantec.

  Era atat de fericit de-a lui c?l?torie, c? nu observ? c? dup? el venea o mic? umbr? a cuiva nev?zut, care c?lca fix pe ale lui urme.” ?n acel moment, Island sc?zu vocea, o ascu?i pe alocuri, privirea i se a?inti asupra fiec?rei fe?i?oar? curioas? ce-l ?intea cu privirea ?i deveni ?i el deodat? serios.

  ?Nimeni de fapt nu putea vedea acea umbr?, c?ci ea era magic?. Dar totu?i a ei magie nu era una fermecat? ?i aduc?toare de bun?tate ?n jur, ci una care pandea s? ia ceva de la Hubo. Ce ?ns??! Numai cerul ?tia.

  A?a c? umbra se tot furi?? ?n urma piticului pan? cand acesta ajunse la marginea p?durii. Aici Hubo al nostru se opri cateva clipe, se ?nchin? ?n fa?a p?durii, murmurand ?bine te-am g?sit s?n?toas?, p?dure,” dup? care se afund? ?n desi?urile ei, tot cu umbra dup? el.”

  Zeal zambi, c?ci de?i povestea lui Island era una interesant?, pe ea deja n-o m-ai am?geau cuvintele, mai ales cele ?n care piticii salutau p?durea ?i se ?nchinau ?n fa?a ei. Dar totu?i, cine ?tie?! Poate era adev?rat ce spunea al ei bunic ?i ea nu ?tia ?nc? multe despre aceast? frumoas? lume.

  ?Cand ajunse ?n sfar?it la marea poian? ?nc?rcat? de flori frumoase ?i parfumate, care se afla chiar ?n sanul naturii, Hubo se apropie mai ?ntai de-o frumoas? floare albastr? de Myosotis, se a?ez? lang? a ei sub?ire tulpin?, ??i puse traista ?n a lui poal?, ?i dezleg? baierele ?i scoase din ea ale lui s?race merinde.

  ?nainte de-a lua prima ?mbuc?tur? ?ns?, piticul duse mai ?ntai la gur? hrinca de paine, o s?rut? prelung, apoi o duse la frunte ?i mul?umi cerului pentru o nou? zi frumoas? ?i cald? ?i pentru c? avea ce ?mbuca chiar ?i fiind pribeag ?n lumea mare. Apoi desf?cu a lui ?ip ?i turn? un pic de ap? la r?d?cina florii lang? care st?tea, c?ci lui i se p?ru ciudat ca el s? ?mbuce singur ?i s? nu ?mpart? cu al?ii. Paine ?ns? s?-i dea… nu ?tia dac? e corect ?i nici nu ?tia el dac? ?i florie m?nanc? paine. A?a c? prefer? s?-i dea numai ap?.

  V?zand c? piticul ud? floarea lang? care st?tea, celelalte flori multicolore de Myosotis ??i ?ntinser? c?p?oarele spre el, cer?ind ?i ele din acea bun?tate din ?ipul lui.

  La ?nceput ?ns?, Hubo nu observ? acea mirare de pe ale lor petale ?i-?i continu? s?racul dejun ?n t?cere. Dup? care-?i ud? buzele cu pu?in? ap? ?i, cand s? pun? ?n desag? ?ipul cu ap?, observ? ?n sfar?it cum toate florile din jur ??i aveau c?p?oarele ?ntinse spre el, iar asta ?l mir? nespus ?i el clipi des din gene.

  ?Ce se ?ntampl??” se ?ntreb? Hubo ?n sinea lui, tot privind ?n jur. Abia atunci observ? o u?oar? umbr? reflectat? aevia pe petalele florilor ?i ?n?elese c? nu era singur ?n acea poian?.

  Se ridic? brusc ?n picioare ?i-?i duse mana la cing?toare, c?utand al lui pumnal pe care-l folosea deseori pentru a reteza cozile florilor pe care hot?ra s? le ia cu el ?i s? le cerceteze. ?ns?… surpriz?…”

  ?…?l uitase acas?…” spuser? Zeal ?i copiii ?ntr-un glas.

  Island ridic? u?or o sprincean?, privind curios la ale lor fe?i?oare. ?Am m-ai spus povestea asta, nu-i a?a?” se interes? el cu glas curios.

  ?Ba nu. Ba nu!” r?spunser? copiii ?ntr-un glas, dar Island ?n?elese imediat c? nu spuneau ei chiar tot adev?rul. Dar totu?i… curiozitatea din a lor privire ?l f?cu s?-?i continue povestea.

  ?Ei bine, fie pe-a voastr?… ?i… unde r?m?sesem?! Aaa, nu g?si Hubo al nostru pumnalul ?i cam ?l lu? frica din spate. De aceea se trase ?n spate, ?ncercand s? g?seasc? o cale s? fug? ?i era cat pe ce s? calce pe o floare mic? de Myosotis.

  ?Ai grij? pe unde calci!” ?i strig? furioas? floarea, iar cand el o privi o v?zu scuturandu-?i u?or frumosul ve?mant de parc? s-ar fi temut s? nu se fi ?ifonat.

  ?Cer scuze,” se balbai u?or piticul, ?nchinandu-se ?n fa?a florii, ?dar… e cineva aici care m? face s? m? tem. O umbr?! O v?d pretutindeni! Voi nu?” ?ntreb? speriat ?i mirat ?n acela?i timp el.

  Abia atunci floarea de Myosotis pe care mai n-o c?lcase ??i ridic? c?p?orul ?i privi ?n jur ?i v?zu ?i ea o u?oar? umbr? strecurandu-se printre ele. ?Aaa, o v?d ?i eu, dar … ea nu e str?in?,” spuse ea.

  ?Nu e str?in?? Vrei s? spui c? ai m-ai v?zut-o?”

  ?Da. Desigur. Ea deseori te ?nso?e?te cand treci pe aici s? culegi nectar din ale noastre rezerve de mirozn?. E ?ndoiala!”

  ??ndoiala?” se ?ntreb? mirat Hubo. ??i… cine e ea? N-am m-ai auzit niciodat? de ea.”

  Abia atunci Hubo auzi un u?or chicotit ?n jur ?i privi mirat ?ntr-acolo, crezand c? una din flori se amuzase pe seama mir?rii sale. ?ns? florile din jur erau la fel de mirate ca ?i el s? aud? acea chicoteal?. ??ndoial?? Tu e?ti?” ?ntreb? Hubo.

  ?Da. Eu sunt!” spuse fericit? Umbra. ??i m? mir? c? de fapt abia acum m-ai observat, de?i noi doi c?l?torim adesea pe aceste ?ntinsuri.”

  ?Dar… cum e posibil s? fii aici cu mine ?i … de ce niciodat? nu te-am m-ai v?zut pan? acum?”

  ?De ce nu m-ai v?zut pan? acum… nu ?tiu ce s? r?spund la aceast? ?ntrebare. ?ns? eu mereu apar atunci cand tu ??i pui ?n plan s? faci ceva nou.”

  ?Cand pl?nuiesc s? fac ceva nou!” ?ngan? Hubo, ?nc? ne?tiind despre ce vorbea ?ndoiala.

  ?Exact. Eu apar atunci cand tu te ?ntrebi: oare v-oi reu?i? Oare fac totul bine? Oare o s? le plac? oamenilor? Oare…”

  Abia atunci ??i aminti Hubo despre fr?mant?rile care puneau st?panire pe el ori de cate ori se hot?ra s? ?ncerce s? fac? un nou parfum. ?Oare?!” murmur? iar el ?i privi ?int? spre Umbra care ?ncepu s? prind? contur ?n fa?a lui ?i, mare-i fu mirarea, s? vad? c? ar?ta exact ca el, numai c? ?n loc de-un el, era o pitic?, cu ochi negri ?i frumo?i, clipind des din ale ei gene lungi ?i stufoase, ?n timp ce-?i mangaia barba lung? a?a cum f?cea Hubo.”

  ?Dar… nu e adev?rat,” spuse o feti?? de vreo 4 ani, sup?randu-se brusc ?i punandu-?i mainile cruci? pe piept. ?Unde s-a m-ai v?zut ca femeile s? aib? barb??” ?i spuse ea lui Island pe-un ton plin de repro?.

  Aici Island se cam ?ncurc? ?i, sc?rpinandu-se la ceaf?, privi spre Zeal, c?utand ajutor. Ea doar ridic? u?or din umeri, zambind, de parc? ar fi vrut s?-i spun?. ?A-i cam sfeclito, b?trane Island. Acuma descurc?-te de po?i.”

  Brusc Island privi ?int? ?n ochii feti?ei, c?utand s-o dezarmeze. ?Ba e posibil. ?n lumea piticilor tot e posibil.”

  ?Min?i!” spuse ar??goas? copila, deloc deranjat? de a lui privire fix?. ??i… nu-i frumos ca b?tranii s?-i mint? pe copii. Mai ales cand spun pove?ti.”

  ?De ce?” ?ntreb? Island curios.

  ?Pentru c? astfel ?i ?nva?? ?i pe copii s? spun? minciuni,” spuse feti?a sigur? pe ea. ?Scoate doar barba din poveste ?i suntem chit. Po?i continua pe urm?,” m-ai spuse ea, de-l f?cu pe Island s? se scarpine ?n cap.

  ?tia el c? nu minte ?i c? piticele obi?nuiau s? aib? barb?, dar… demonstreaz?-i dac? po?i unei ?nc?p??anate mici c? n-are dreptate. De unde trebuia el s? ia ?n acel moment o pitic? ?i s?-i arate c? are barb??! Doar nu era s? intre ?n catacombele adanci ale mun?ilor numai s? caute una ?i s-o arate copiilor?! A?a c? prefer? s? se lase p?guba?.

  ?Nu, fie pe a voastr?,” spuse ?ntr-un final Island.

  ??i povestea?” ?ntreb? de data asta copila, furioas? c? Island t?cuse.

  ?Povestea? Ei bine mare lucru nu m-ai era acolo de spus: doar c? Hubo ?i ?ndoiala se ?mprieteniser? ?n acea zi ?i de atunci colindau ?n permanen?? ?mprejurimile.”

  ?Dar… de ce anume a ap?rut ?ndoiala la Hubo?” ?ntreb? un b?ie?el ceva mai m?ricel, care p?rea ?i el extrem de curios din fire, dar ceva mai cump?tat decat copila de patru ani.

  ?Pentru c? ?ndoiala e cea care ne d? deseori puteri s? mergem mai departe,” spuse Zeal.

  ?Puteri? Adic??” ?ntreb? iar??i b?iatul.

  ?Adic?… nu-i nimic r?u ?n a-?i pune ?ntreb?ri cand nu e?ti sigur de ceva, c?ci astfel te scute?ti de multe eforturi ?n zadar ?i dureri de cap, c?ci punandu-?i ?ntreb?ri sie sau altora mai experimenta?i g?se?ti r?spunsuri, g?se?ti solu?ii ?i po?i cu adev?rat s? te aju?i pe tine ?i pe al?ii. ?ns?… nu trebuie nicicand s? l?sa?i ?ndoiala s? pun? st?panire pe voi.”

  ?De ce?” ?ntrebar? copiii ?ntr-un glas. ?Doar singur? ai spus c? punandu-ne ?ntreb?ri putem g?si r?spunsuri ?i…”

  Aici se ?ncurc? ?i Zeal, dar ?i Island nu ?tia ce-ar m-aifi putut r?spunde, c?ci nu era s? le spun? copiilor mici c? ?ndoiala duce deseori la lucruri rele, la certuri, b?t?i sau chiar r?zboaie, c?ci cei de-s siguri pe ei nu caut? adev?ruri ?n lupte ce distrug natura ?i omenirea din jur, ci ?ncearc? s? ating? culmi prin bun?tate, prin d?rnicie sau prin pricepere.

  Pentru a ie?i basma curat? din toat? treaba asta ?n care singur ??i b?gase capul, Island recurse la magie ?i multe-multe baloane colorate de s?pun ?ncepur? s? pluteasc? ?n jur, colorand ?i zarea.

  V?zandu-le, copiii uitar? complet de poveste ?i, veseli nevoie mare, ?ncepur? s? fug? ?n jur, ?ncercand s? le prind? ?n palme, iar cand bulele mici se sp?rgeau ?n ale lor palme, radeau ei ferici?i, b?tand din palme ?i bucurandu-se enorm, c?ci asta ?nseamn? de fapt copil?ria: s? fim ferici?i cu lucruri mici, chiar de suntem deja copiii adul?i.

  F?cand abstrac?ie de la g?l?gia vioaie din jur, Zeal privi ?n fa?? ?i-o z?ri pe Mayar la marginea p?durii din dep?rtare, a?ezat? lang? trunchiul gros al unui mare copac, l?sandu-se ?i ea prad? vis?rii ?n timp ce ascultase povestea lui Island.

  Privind ?n acea direc?ie, Island o observ? ?i el pe Mayar. ?Un alt copil care are nevoie s? vad? lumea cu al?i ochi,” ?opti el abia auzit.

  ?Crezi c? ?n inima ei se afl? de asemenea bun?tate?” ?ntreb? Zeal ne?ncrez?toare.

  ??n inima fiec?rei fiin?e vii se afl? bun?tatea, Zeal, dar nu to?i sunt capabili s-o vad?. Pe aceast? Campie a Sor?ii ?ns? nimeni nu-?i poate ascunde adev?rata fa??, iar acel copil e ?nc? ?ncurcat ?i r?t?cit ?n propriile ganduri.”

  ?Dar, bunicule: de ce nu-?i ?nva?? to?i bunicii ?i p?rin?ii copiii ?i nepo?ii s? fie buni ?i darnici?”

  ?Pentru c? atunci s-ar pierde echilibrul, Zeal ?i ?tii mai bine decat mine c? lumea asta e un perfect echilibru. Anume el ne influen?eaz? deciziile ?i, chiar de noi credem c? ar trebui to?i s? fie buni ?i darnici, mai trebuie s? mai fie ?i buruieni d?un?toare pe al?turi.”

  ?De ce?”

  ?Pentru a nu ne pierde motiva?ia ?i dragostea pentru via??, c?ci e plictisitor s? tr?ie?ti doar cu un singur sentiment ?n inim?. Pentru asta au ?i fost ele inventate: gandurile ?i sentimentele, s? ne fac? diferi?i ?i s? vedem diferit chiar ?i acela?i peisaj.”

  Zeal zambi. ?Bun?tatea e doar pentru cei care au ochi s-o vad?,” murmur? ea.

  ?A?a e. La fel e ?i aceast? lume: fiecare o vede dup? m?rimea ?i culoarea propriului suflet. Pentru unii e imens?, bogat? ?i extrem de frumoas?, ?n timp ce pentru al?ii e colorat? ?n culori sumbre, ?n timp ce pentru al?ii e cat o mic? piatr? g?sit? la fundul raului.”

  ?Bunicule, dar… ce s-ar ?ntampla totu?i dac? echilibrul p?mantului s-ar pierde?”

  ?Atunci ar disp?rea ?i via?a ?i nici noi nu v-om m-ai fi.”

  ?Dar… de ce nu v?d asta ?i cei care ne doresc r?ul? Eris bun?oar?: ea doar ??i dore?te s? conduc? peste tot din ?ntuneric, vrand s? distrug? lumina.”

  ?Aici e deja un caz aparte, copila mea, c?ci ra?iunea le este oarb? ?i pustiu le e sufletul, controlat de dorin?a imens? de-a conduce peste tot ?i toate, de?i nu exist? nic?ieri o putere suprem?. Poate doar ?n Ceruri, la cel care ne-a creat pe noi to?i.”

  Zeal t?cu ?i-?i culc? capul pe um?rul bunicului, privind ?n dep?rtare, la zarea ce se colora ro?u ?n soarele apusului.

  Privind la acela?i soare purpuriu, Mayar trase adanc aer ?n piept ?i, sprijinindu-?i capul de trunchiul copacului, murmur?: ?oare exist? totu?i dreptate ?n lume, Anaya?”

  B?trana, care st?tea lang? ea, la fel de ganditoare ?i vis?toare ca ?i Mayar, nu spuse nimic. ?n sinea ei, acel soare ro?u v?zut pe cer era ?i al ei apus, pe care nu ?tia de ce dar ?l sim?ea din ce ?n ce mai aproape.