?Pe-un picior de plai… pe-o gur? de rai…

  Se z?resc ?n cale, lacrimi ?i ogoare,

  Ce mi-au fost dragi, ?i p?duri de fagi,

  Unde-am petrecut, timpul mult iubit,

  Timpul de poveste, care nu m-ai este…

  ?i de-o fi s? zbor, ?n lume de dor…

  I-au cu mine-un gand, simplu pe p?mant…

  S? v?d pace-n jur…zambet ?i mult spor,

  S? v?d oameni dragi, iubitori ?i calzi,

  Care ocrotesc, tot ce ?ntalnesc,

  C?ci de dragul lor, sunt gata s? mor,

  C?ci de dragul lor, lumea e izvor,

  Izvor de poveste ?i de mult? veste…”

  ?Apa raului ce curge cand lin, cand repede la vale, r?core?te nu doar pietrele pe deasupra c?rora ??i mi?c? ?erpuit trupul, ci spune ?i povestea timpului, p?strat? ?n ?oapta vantului, p?strat? ?n haina nop?ii peste care curge atat de sfant lumina stelelor r?s?ritului ?i apusului de-o potriv?,” murmur? Samaya, privind ?int? la apele raului ce curgeau ?opotind la vale.

  ?n dreapta ei se afla Nathaniel, care ca ?i ea era complet cufundat ?n ganduri, c?ci acea priveli?te de poveste v?zut? ?n fa?a lui nu doar c?-l f?cea s? fie melancolic, dar ?i trezea ?n sufletul lui amintiri pe care p?ruse c? le uitase, dar care acum ?i le aducea aminte atat de viu.

  ?n special ?i veneau ?n minte fragmente dintr-un moment ?n care, copil fiind, merse cu tat?l s?u la rau s? prinde pe?te. Era o zi frumoas? ?i ?nsorit?, cu mult farmec plutind ?n jur, cand cei doi ajunser? pe mal, iar tat?l s?u l?s? tolba pe p?mant ?i se a?ez? al?turi, ?ndemnandu-l ?i pe el s? stea.

  ?Dar, tat?…,” insist? copilul, dornic s? ?nceap? lucrul cat mai rapid, c?ci nu degeaba f?cur? drum lung pan? acolo ?i m-ai aveau drum lung de mers ?napoi spre tab?r?. ?Nu avem timp de pierdut. Soarele e deja pe cer. Trebuie s? prindem cat mai mult pe?te ?i s? ne ?ntoarcem. Mama ?i Yellen ne a?teapt?.”

  ?Prea te gr?be?ti, fiule,” ?i spuse b?rbatul calm ?i zambitor. ??n via?? a?teptarea ??i poate aduce mai multe foloase decat graba. De aceea e bine s? ai de prieten natura, s? ?tii ai asculta ?oapta ?i de a-i citi pe buze adev?rul.”

  B?iatul se ?ncrunt?, c?ci nu prea ?n?elegea despre ce vorbe?te al lui tat?. B?rbatul ?ns? rase cand z?ri acea dulce ?ncurcare pe fa?a fiului. ?Adev?rul despre care vorbesc se afl? ?n a ta inim?, Nathaniel ?i se nume?te iubire de aproape. De aceea, chiar ?i dac? ni-i dat s? van?m ca s? tr?im, s? ucidem pe al?ii ca s? tr?im, s? lupt?m cu ?nver?unare ca s? tr?im, totu?i nu trebuie s? uit?m s?-l iubim pe cel ce ne este aproape.”

  ?Chiar de ne este du?man?”

  ?Chiar de ne este du?man, c?ci ?i al nostru du?man are pe undeva o mam?, are pe undeva o sor? care-l plange, o iubit? care va suspina dup? el ?i la fel are ?i un tat? al c?rui inim? v-a plange ?nsangerat? ?n lipsa feciorului.”

  Abia atunci Nathaniel se a?ez? lang? tat?l s?u ?i privi ?i el la apa raului care sclipea atat de frumos ?n soarele r?s?ritului. ?Dar, tat?… de ce totu?i ar trebui s? ne gandim la al?ii, cand al?ii nu se gandesc la noi? Ei doar nu s-au gandit la a noastr? mam?, la a noastr? sor? sau … la restul, atunci cand ne-au atacat ?i au ?ncercat s? ne ia ce-i al nostru.”

  B?rbatul iar zambi, de data asta ?ns? al s?u zambet era atat de trist, c?ci pe de-o parte ?i pl?cea s?-?i ?tie fiul ?n?elept, dar pe de alta ?i era atat de trist pe suflet c? un copil de 9 ani ??i punea astfel de ?ntreb?ri despre via??. ?Tat??” ?l strig? Nathaniel ?i b?rbatul tres?ri, trezindu-se din visare.

  ?De ce?! … Ei bine, poate c? pentru… poate c? pentru c? nu au avut pe cineva care s?-i ?nve?e astfel de cuvinte. Dar totu?i, Nathaniel, s? nu te la?i niciodat? influen?at de faptul c? al?ii nu au suflet ?i c? nu se gandesc la al?ii. S? ai tu suflet e important ?i s? te gande?ti tu la al?ii m?car, ?i… ?ine minte, fiule ale mele cuvinte: nicicand nu trece nep?s?tor pe lang? un cer?etor - de ai fie ?i doar un codru de paine ?n traist?, d?-i ?i lui jumate, de vei vedea un copil zgribulit sau plangand, pune-i a ta hain? pe umeri ?i alin?-i durerea, iar de vei fi vreodat? obligat s? iei via?a cuiva s? nu ui?i niciodat? s?-i ?nchizi ochii, c?ci nu-i p?cat mai mare pe lume decat acela cand ai uitat de omenie.”

  ??i totu?i, de ce e atat de importat s? ?nchidem ochii celor care nu m-ai sunt printre noi?” ?ntreb? copilul curios.

  ?Pentru c? a?a le d?m ?ansa s?-?i uite durerea ?i s? ?nceap? un nou drum. S? se odihneasc?, Nathaniel, c?ci atunci cand sufletul ??i e odihnit ?i calm nu dore?te distrugere, iar de spiritele ce ne p?r?sesc sunt ?i ele lini?tite, atunci nu-?i vor dori nicicand s? fac? altora r?u.”

  Al?turi unul de cel?lalt, tat?l ?i fiul privesc ?n dep?rtare la primele raze de soare care ?nc?lzesc atat de frumos natura din jur, dand lumii o nou? ?ans? ?i fericirii o nou? oportunitate la via??.

  Nathaniel ?ns? tres?ri, cu acea imagine sfant? p?strat? ?n inim?, z?rind privirea Samayei a?intit? asupra apei, de parc? ar fi urm?rit ceva. A?a c? privi ?i el ?n aceea?i direc?ie ?i v?zu un pe?te-sabie, plutind lin ?n deriv?. Asta o f?cu pe Samaya s? ranjeasc? pl?cut ?i se transform? brusc ?n lupoaic?, p??ind ?ncet spre ap?, c?ci chiar de se temea de obicei de ape, totu?i gandul la a savura un pe?te proasp?t g?tit nu era o idee chiar proast?. Totu?i se opri cand Nathaniel ?i p??i ?n fa??.

  ?Ce?” ?ntreb? ea, v?zandu-l ?ncruci?andu-?i bra?ele pe piept ?i privind ?int? la ea.

  ?Ai de gand astfel s? intri ?n ap??”

  ?Da. S? spunem c?-s van?tor mai bun ?n pielea lupului, decat fiind eu ?nsumi. A?a c?…”

  ?Ie?i!” ?i comand? b?rbatul.

  ?Unde?”

  ?Din pielea lupului ?i o s? vezi ce-nseamn? cu adev?rat pl?cerea van?torii,” m-ai spuse Nathaniel ?i, zambind, ?i ?ntoarse spatele ?i porni spre p?durea care se afla la doar ca?iva pa?i de mal.

  Samaya ??i relu? forma uman? ?i privi ?ncurcat? ?n urma lui, ?ntrebandu-se ce pune el la cale. Mult nu-i fu dat s? a?tepte ?ns? ?i-l v?zu pe Nathaniel ie?ind din p?dure ?i aducand cu el dou? crengi drepte, groase cam de vreo 8 centimetri ?n diametru ?i lungi cam de 1.5 metri.

  Apoi, b?rbatul se a?ez? direct pe mal, scoase un mic cu?ita? de la brau ?i ?ncepu s? cure?e lemnul, f?candu-l lin la atingere, ca mai apoi s?-l ascut? bine la unul dintre varfuri. Acest fapt o mir? mult pe Samaya ?i se apropie de el, curioas? s? vad? ce urma.

  Cand m-ai avea doar vreo doi pa?i de el, Samaya prinse din zbor unul dintre be?ele preg?tite de Nathaniel care, z?rind-o venind, ?l arunc? spre ea, vrand astfel s? ?i testeze reflexul fetei. Apoi ??i continu? lucrul la cel de-al doilea b??, c?ruia trebuia doar s?-i ascut? varful.

  ?Ce-i asta?” ?ntreb? mirat? Samaya, privind curioas? b??ul din mana ei.

  ?Harpon. Unul primitiv, dar ?nc? al naibii de folositor,” spuse el zambind ?i, dup? ce termin? s?-?i ascult? a sa unealt?, se ridic? ?n picioare, ??i suflec? pantalonii pan? mai sus de genunchi, dup? ce mai ?ntai r?mase cu t?lpile goale ?i porni spre rau.

  Samaya-i urm? exemplul, ?ns? doar la a-?i scoate ?nc?l??rile ?i la a-l urma spre rau, c?ci purtand o rochie lung? pan? la jum?tatea pulpelor, ?i d?dea libertatea de mi?care ?i astfel putea intra f?r? team? ?n ap?.

  Raul ?n acel loc nu era adanc, ajungand doar un pic mai sus de genunchi, iar a sa ap? cristalin? permitea s? fie v?zut fundul albiei sale ?i tot ceea ce se afla sub ape. ?ns? nu se z?rea niciun pe?te prin preajm?.

  ?Cred c?…” spuse Samaya, dar t?cu brusc, v?zandu-l pe Nathaniel ducandu-?i un deget la gur? ?i dandu-i de ?n?eles s? p?streze t?cerea. Curand, cand ?n jur nu se m-ai auzea decat ?opotul apei, Samaya v?zu mul?i pe?ti-sabie ?notand ?n deriv? ?i apropiindu-se de ei. A?a c? zambi, ridic? o man? ?n sus, apucand bine harponul ?i preg?tindu-se astfel de atac a?a cum ?l v?zu ea pe Nathaniel c? f?cea. ?i a?teptar?. Era un fel de lupt? contra-cronometru cu propria r?bdare, c?ci de?i ambii vedeau cat de repede ?noat? pe?tii, totu?i trebuiau s? a?tepte ca ace?tia s? ajung? foarte aproape de ei ?i astfel s? fie siguri c? nu dau gre?.

  Primul care atac? fu Nathaniel, ?ns? al s?u harpon nimeri pe al?turi, iar pe?tele ?i ar?t? ?n cele din urm? coada, f?candu-l s? strambe din nas, iar asta o f?cu pe Samaya s? rad? u?or. T?cu ?ns?, v?zandu-l pe Nathaniel privind bosumflat spre ea, semn c?-i lezase orgoliul. Samaya ?ns? era o fire lupt?toare ?i rareori se l?sa mai prejos decat cineva. De aceea, nici de data asta nu ac?ion? altfel, c?ci al ei instinct de van?tor, chiar dac? nu ucise niciodat?, se trezise totu?i ?n adancul ei, iar cand Samaya arunc? harponul reu?i s?-l ?nfig? ?ntr-un pe?te destul de m?ri?or pe care-l ?i scoase imediat la suprafa?a apei.

  ?Norocul ?ncep?torului,” murmur? ?mbufnat Nathaniel ?i scoase al s?u harpon din ape. Dar nici a doua ?i nici a treia ?ncercare nu se ?ncunun? cu succes, pe cand ei ?i reu?ea prea bine aceast? nou? ?ndeletnicire.

  De fapt, Nathaniel era un bun van?tor ?i nu doar o dat? prinse pe?te ?n acest mod. ?n acea zi ?ns? se sim?ea stangaci, se sim?ea novice lang? ea ?i nu ?n?elegea de ce, c?ci ar fi vrut s?-i arate c? merit? s? se bazeze pe el, c?-i capabil s? hr?neasc? o familie, s? sus?in? o cas?. Acum ?ns? z?d?rnicise totul din proprie prostie ?i iar?-?i stramb? din nas.

  O u?oar? b?taie pe um?r ?l f?cu s? tresar? ?i, privind ?n spate, o v?zu pe Samaya privindu-l cu ochi radian?i ?i zambind, ar?tandu-i ce-i zece pe?ti ?nfip?i ?n al ei harpon. ?Haide, nu te m-ai preface c? nu ?tii ce faci,” ?i spuse fata pe un ton juc?u?. ?Dac? ai decis s?-mi dai ?ansa s? ca?tig doar pentru c?-s fat?, atunci te ?n?eli amarnic, c?ci ador s? ca?tig prin lupt? cinstit?.”

  ?E asta o provocare?” ?ntreb? Nathaniel, ?nveselindu-se, c?ci ?i el, ca ?i Samaya, adora provoc?rile.

  ?De ce ?i nu?! Mi-ar pl?cea s? te bat cu propriile arme,” spuse fata vesel? ?i porni spre mal, s? scoat? pe?tii din harpon ?i s?-l preg?teasc? pentru micul turnir cu Nathaniel.

  Mare-i fu mirarea fetei ?ns?, z?rindu-i pe mal pe Arion, Fenrir, Bestla ?i Sephir care-i privir? se pare ?n tot acest timp, ?ntrebandu-se ce au de gand. Prins? cu ma?a-n sac, Samaya clipi des din gene ?i vru s? treac? pe al?turi. Fenrir ?ns? f?cu un pas ?nl?turi ?i-i t?ie calea, ranjindu-i fericit. ?Provocare, zici, huh? Interesant cum se termin? provocarea asta,” ?i ochii lui sclipir? oarecum s?lbatic, c?ci de?i-?i iubea sora la nebunie ?i-i dorea doar fericirea, ?n inima sa totu?i m-ai exista gelozia… cea de frate, care era gata s? rup? pe oricine ?n buc??i doar pentru a-?i proteja sora, v?zand ?n orice b?rbat care se apropia de ea un rival.

  ?Las? prostiile,” ?i spuse Samaya, marait ?i trecu ?n cele din urm? pe lang? el, punand pe?tele ?n sacul adus de Arion, c?ci ei veniser? pentru asta: s? prind? pe?te pe care s?-l preg?teasc? pentru drum, c?ci Oamenii Siarul-ui ?i cei ai lui Dike, deciser? s? fac? popas peste noapte ?n acea parte a p?durii, pe lang? care curgea ?i raul.

  Support creative writers by reading their stories on Royal Road, not stolen versions.

  Cei patru veniser? ?ns? cu mainile goale. De aceea ?iretlicul lui Nathaniel li se p?ru o idee a naibii bun?. Deciser? ?ns? s? a?tepte pu?in, c?ci acel joc nevinovat pe care Nathaniel ?i Samaya-l jucau ?n ap? era a naibii de curios ?i trebuiau neap?rat s? vad? cu ce se termin?.

  ?S? mergem dup? lemne,” ?i spuse Arion lui Fenrir, b?tandu-l u?or pe um?r ?i trezindu-l din a sa dulce gelozie, c?ci tot privea ?int? cand spre Samaya, cand spre Nathaniel care continua ?n ap?, c?ci ?tia el prea bine c? acei doi puneau ceva la cale.

  De?i nu prea-i ardea inima s?-l urmeze pe Arion ?i s? piard? detalii din ceea ce v-a urma, Fenrir se v?zu nevoit s? fac? asta, mai ales dup? ce o mic? piatr? alb?-l lovi ?n um?r, iar cand se ?ntoarse ?i privi sup?rat spre cel care aruncase ??i v?zu so?ia str?fulgerandu-l cu privirea, c?ci de ea nu-?i putea el ascunde gelozia, a?a c? decise s-o ia din loc, pan? Sephir nu se ?nfurie dea binelea.

  Abia dup? ce Arion ?i Fenrir intrar? ?n p?dure ?i nu le m-ai puteau auzi ?oaptele, Sephir se apropie de Bestla ?i Samaya ?i ?ntreb?: ?ce se ?ntampl? ?ntre tine ?i Nathaniel, Samaya?”

  Fata ??i privi curioas? cumnata. ??n leg?tur? cu ce?”

  ?Cu voi doi. S? nu crezi c? nu ne-am dat seama c? ceva se ?ntampl? ?ntre voi doi. Ceva legat de a voastr? inim?, Samaya, ori crezi c? degeaba e Fenrir gelos?”

  ?Gelos? Pe propria sor??” ?ntreb? mirat? Bestla, holbandu-se la Sephir de m-ai nu-i ie?ir? ochii din cap.

  ?Aha. Noi n-avem frate ?i nu ?tim ce-nseamn? asta. Dar se pare c? lui Fenrir idea de a-?i da sora dup? Nathaniel nu-i prea-i place,” murmur? Sephir pe un ton juc?u?, f?cand-o pe Samaya s? strambe din nas.

  ?Nu m-ai ?ndruga?i ?i voi aiurea, c? nu se ?ntampl? nimic. Eu ?i Nathaniel… suntem doar prieteni. Companioni ?n lupt?.”

  ?Aga, care de altfel se mai ?i s?rut? pe la apus de soare,” murmur? cu hatrenie Bestla ?i ranji, cand Sephir o lovi cu cotul.

  ?Asta de unde o m-ai ?tii?” ?ntreb? mirat? Samaya. ?Nu-mi spune c? iar ?i-ai folosit ?iretlicul cu cititul gandurilor mele, Bestla?” ?i de data asta Samaya p?ru cu adev?rat sup?rat?.

  ?Nu pe ale tale… oricum,” spuse Bestla, ranjind, ?i ar?t? cu capul spre Nathaniel care porni p??ind prin ap? spre ele, aducand cu el al?i ca?iva pe?ti prin?i ?n harpon.

  ??ine-?i limba dup? din?i, Bestla,” ?i ?uier? Samaya poruncitor printre din?i, ?sau s-ar putea s?-mi scape ?i mie ni?te ganduri r?zle?e pe care Arion s? mi le citeasc? din pur? ??ntamplare.”

  ?N-ai ?ndr?zni.”

  ?Pune-m? la ?ncercare,” spuse Samaya pe un ton sigur ?i intr? iar??i ?n ap?, trecand pe lang? Nathaniel f?r? m?car s?-l priveasc?, c?ci se sim?ea cu adev?rat ru?inat?, c? a ei mic? tain? fusese descoperit? ?i de al?ii.

  Nathaniel privi confuz dup? Samaya mai ?ntai, apoi spre Bestla ?i Sephir care, v?zand a lui privire ?ntreb?toare, ridicar? doar din umeri, ?i o f?cur? pe proastele, c?ci ?tiau prea bine c? Samaya nu amenin?? niciodat? ?n van, iar de a ?i recurs la asta era pentru c? al ei secret trebuia cu adev?rat s? r?man? un secret.

  ?Mult ai s? stai pe loc f?r? s? faci nimic?” ?i strig? Fenrir lui Nathaniel care privea ?int? spre locul ?n care Samaya c?uta pe?te. ?Nu fi lene? ?i ajut?-ne,” m-ai spuse Fenrir, f?candu-l ?n cele din urm? pe Nathaniel s? reac?ioneze ?i s? se apropie de ei.

  Un timp ce-i trei lucrar? ?n t?cere, dar fiecare dintre ei spiona spre cele trei femei care se aflau ?mpreun? ?n ap? ?i ?u?oteau ceva. ?Ce pun ele la cale de data asta?” ?ntreb? curios Fenrir, c?ci dintr-un motiv anume nu-?i putea ciuli urechile s? le asculte ?oaptele ?i nici folosi teleportarea pentru a trage cu urechea. ?Prea e suspicios. Nici m?car magia nu mi-o pot folosi,” mai ?opti Fenrir.

  ?Asta-i mana Bestlei,” spuse Arion zambind. ?Te sf?tui nici s? nu ?ncerci s? treci de zidul cela de sticl?, c?ci de te ?prinde” spionand, atunci o s? fie vai ?i amar de spinarea ta,” ?i Arion rase din toat? inima.

  Fenrir doar stramb? din nas, c?ci pentru el curiozitatea era mai important? decat propria piele ?i, de Bestla nu i-ar fi fost lui team?, da iaca de Sephir… ?tia el prea bine c? so?iei sale nu-i plac ?iretlicurile, de aceea decise s? se lase p?guba? ?i s?-?i caute de ale sale.

  ***

  ?Ador astfel de momente cu multe stele sclipind atat de viu pe cer,” murmur? Sephir, care st?tea ?ntins?, cu capul pe pieptul lui Fenrir, ?i privind cerul.

  ??i mie,” spuse b?rbatul ?n ?oapt? ?i, punandu-?i mainile sub cap, l?s? candelele cerului s? se oglindeasc? ?n a sa privire ?n timp ce pieptul s?u se ridica ?i se cobora ritmic ?ntr-o dulce suflate, avand al?turi de el a sa jum?tate, femeia pe care o iubea din toat? inima ?i pentru care ar fi dat orice s-o vad? fericit?.

  De aceea ?i se furi?au adesea din tab?r? ?i-?i petreceau noaptea ?n doi, ?n vreo poian? ferit?, tainic?, dar sigur?, c?ci el ?tia c? lui Sephir ?i place singur?tatea ?i pentru ea era gata s? ri?te, plecand din loc sigur, unde ar fi fost ?i mai proteja?i ?i ascunzandu-se ?n astfel de locuri tainice.

  Ei bine ?n leg?tur? cu acest fapt, Fenrir era cu adev?rat naiv. ?i la fel se ?ntampla ?i cu Sephir, c?ci de?i lor li se p?rea c? a lor plecare era tainic? ?i neobservat? de ceilal?i, ?tia de fapt ?ntreaga tab?r? despre asta, ?ns? t?ceau ?i doar zambeau pe sub muste?i cand ei se furi?au ?n p?dure ?i doar pe ici pe colo se auzea cate o dulce ?oapt? melancolic?: ?eh, tinere?ea!”

  ?Ascult?, Fenrir, ?ie cu adev?rat nu-?i place Nathaniel?” ?ntreb? Sephir, ridicandu-se ?i sprijinindu-?i capul cu mana, ?n timp ce-?i privea dr?g?stoas? so?ul.

  Fenrir ?ns? prefer? s? continue s? priveasc? cerul. Apoi oft? ?i murmur?: ?nu-i vorba c? nu-mi place, dar… nu ?tiu, simt o oarecare nelini?te ?n suflet.”

  ?Nelini?te? Cum ar fi?”

  ?Cum ar fi… c-o pierd. Nu ?tiu… cel pu?in asta simt, c?ci eu ?i Samaya am fost mereu ?mpreun?, la bine ?i la r?u. Acum ?ns? simt c? ne ?ndep?rt?m.”

  ??i… nu crezi c? e normal asta? Pan? la urm? a?i crescut ambii. Tu… e?ti deja c?s?torit, ?mplinit oarecum sau cel pu?in asta sper. Cred c? ?i Samaya are dreptul la asta.”

  Abia acum Fenrir o privi ?ndelung ?i oarecum confuz, dar nu pentru c? ar fi aflat o mare noutate cu privire la Samaya ?i al ei drept de a fi fericit?, ci pentru c? aflase pentru prima dat? c? Sephir nu era sigur? c? el e fericit cu ea. ?Ce?” ?ntreb? ea ?n ?oapt?, surprinzand privirea so?ului.

  ?Tu cu adev?rat crezi c? nu-s fericit cu tine?”

  ?Nu-i vorba de asta. Pur ?i simplu simt c? nu sunt de ajuns pentru tine,” spuse Sephir ?i-?i plec? u?or capul, privind trist? ?n p?mant.

  Fenrir trase adanc aer ?n piept, ?ncercand astfel s?-?i adune gandurile. Apoi se ridic? pe ?ezute, for?and-o ?i pe Sephir s? ia o pozi?ie similar?, dup? care ?i atinse b?rbia ?i-o f?cu s?-l priveasc?, oglindindu-?i adanc a sa privire ?n a ei, ?n timp ce ?n ochii celor doi sclipea dragostea. ?Fericirea poate fi de multe feluri, Sephir: una e cea c? ai m-ai v?zut odat? soarele, o alta poate fi c? auzi cu ?ncantare cantul naturii, dar cu totul alta e fericirea pe care o sim?i pentru via??.”

  Sephir ?l privi ?ncurcat?, c?ci de?i Fenrir vorbea clar, ale lui cuvinte i se p?reau spuse ?ntr-o limb? veche, stranie, necunoscut? ei, c?ci mereu sim?ise c?-i lipsise fericirea, chiar ?i dac? nu era a?a. ?Fericirea mea e?ti tu, Sephir,” ?i spuse Fenrir ?i-o s?rut? prelung pe buze. ?Fericirea mea e familia mea,” ?i iar?-?i ?i m-ai fur? un s?rut. ?Fericirea mea e format? din tot ceea ce m? ?nconjoar?, chiar dac? ?i uneori ?nseamn? s? lupt pentru ea. Dar totu?i: chiar dac? sunt ?mplinit al?turi de tine, nu ?nseamn? c? pot lupta ?mpotriva propriului eu ?i c? nu m? voi ?ngrijora nicicand pentru ceilal?i. ?n special pentru Samaya, c?ci am fost n?scu?i din acela?i pantec, am ?mp?r?it aceea?i hrinc? de paine ?i am respirat aceea?i iubire de mam?, Sephir. Consider c? e normal s? fiu gelos pe cel care-mi va fura toate acestea, c?ci atunci cand Samaya ??i va uni destinul de cel al unui alt b?rbat, eu voi pierde multe momente fericite cu ea.”

  ?Dar le po?i tr?i apoi al?turi de mine,” spuse Sephir, cu glas oarecum tremurat ?i Fenrir sim?i pentru prima dat? gelozie ?n glasul ei. Surase ?ns?, c?ci ?n?elese cat de stangaci ?i cat de ciuda?i erau amandoi.

  ?De asta nici nu m? ?ndoiesc, dar totu?i… spune-mi, de Bestla ?i Arion ??i vor uni destinele, nu vei sim?i oare c? pierzi parte din leg?tura ce v? unea odat? ca surori?”

  Cuvintele lui o puser? pe ganduri. ?Cum ar fi?”

  ?Zambetul… cuvintele frumoase… secretele pe care le-a?i ?mp?r?it ?nc? de mici, tr?irile n?scute din tot ceea ce a?i v?zut ?i a?i ?ntalnit ?n cale, visele despre care v-a?i vorbit una alteia. Anume asta simt c?-mi vor lipsi, c?ci Samaya, ca ?i Bestla se vor contopi cu a lor jum?tate, vor ?mp?r?i cu ei aceste secrete ?i nu cu noi.”

  Sephir surase trist: ?n?elese de fapt despre ce vorbea Fenrir, dar ea nu tr?ise niciodat? asta, c?ci de?i erau trei surori, ele niciodat? nu-?i ?mp?rt??ir? una alteia secretele, ci mai de grab? tr?ir? ?ntr-o dulce rivalitate, ?ncercand s?-?i demonstreze una alteia puterile, capacit??ile, ceea ce au ?nv??at ?i c?utand s? ob?in? aprobarea ?i recunoa?terea celeilalte, decat s? afle despre ceea ce simt sau gandesc ale lor surori.

  ?i nu era vina lor c? nu tr?iser? asta: a?a fuseser? ?nv??ate, c?ci fiind ?ntr-o permanent? amenin?are din partea lui Ahi ?i Coallar, cele trei surori fuseser? ?nv??ate s? nu aib? ?ncredere ?n nimeni altul decat ?n propria persoan?.

  Samaya ?i Fenrir ?n schimb tr?ir? o alt? poveste: ei ?nv??ar? de la al?ii s? aib? ?ncredere ?n cei apropia?i, iar faptul c? erau gemeni ?i unea cu o leg?tur? secret?, necunoscut? ?i ne?n?eleas? de al?ii, ?i anume acea leg?tur? ?i ?i f?cea s? fie atat de uni?i unul de cel?lalt.

  ?Gelozia de frate e strans legat? de a lui iubire,” murmur? Sephir ?i ?n sfar?it zambi. ?Asta a-i vrut s?-mi spui, nu-i a?a?”

  Fenrir d?du u?or din cap c? da. ?Nu m-a ?nv??at nimeni s?-mi ar?t altfel dragostea pentru Samaya ?i, cumva trebuie s?-i dau celuilalt de ?n?eles c? a mea surioar? nu-i singur? ?i c? de-o face s? plang? o s-o primeasc? de la mine.”

  Aici Sephir deveni ?ireat?. ??i… nu crezi c? ?i cel?lalt poate face acela?i lucru?”

  ?Cum ar fi?”

  ?S? se apere. Mai ales sim?indu-?i amenin?at? iubirea. Nu cred c? Nathaniel e atat de slab, ?ncat s? renun?e la Samaya doar pentru c? al ei frate e gelos pe el.”

  Fenrir stramb? din nas. ?Ur?sc s? recunosc cand ai dreptate, dar asta nu ?nseamn? c-o s? renun?.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? a?a mi-i firea,” ?i el o ?mbr??i?? brusc, strangand-o la piept ?i ?ntinzandu-se din nou pe p?mantul cald, privind la frumoasele sclipiri ale cerului care erau martorele dragostei lor.

  Sephir se lini?ti astfel ?i se culcu?i la pieptul so?ului, ?nchise ochii ?i inspir? adanc al lui parfum pl?cut, c?ci anume acel parfum era elixirul dragostei ei ?i ceea ce-i aducea fericirea.