?Am fost aici la ?nceputul lumii, cand nu era nimic nici ?n cer ?i nici pe p?mant; am v?zut multe bucurii ?i triste?i oglindite ?n ochii oamenilor, ?n roua cristalin? a ierbii verzi de pe campii, dar ?i ?n lacrima curs? din cer pentru a ogoi p?mantul; i-am fost mam? ?i fiic? acestui p?mant; le-am fost sor? ?i consoart? acestor ?ntinsuri, chiar dac? n-au ?tiut nici cand al meu nume. Dar chiar ?i a?a sunt ?mplinit? s?-i ?tiu ?nc? bine, ?n ciuda vremurilor tulburi care se apropie,” murmur? abia auzit vocea Vie?ii care se rostogoli asemeni unui bulg?re de energie de-a lungul Campiei Moirae care se ?ntindea de la ie?irea din Grota Arkadia pan? h?t dincolo de hotarele de la poalele Muntelui Fricii, cat ?i sus pe munte.

  ?i cerul sc?p?r? deodat? ?njunghiat de cu?itul nemilos din sufletul lui Maranam, care galopa ?ntinsurile lumii ?n c?utarea Vie?ii pentru a termina cu a ei existen?? ?i a-?i instaura suprema?ia - un cu?it din foc ro?u, ?ncins mult? vreme ?n cuptoarele subp?mante?ti ale vie?ii de dincolo, acolo unde to?i cred c? se afl? sfar?itul, dar de unde nimeni nu s-a ?ntors nicicand.

  Iar dup? acea spintecare a cerului colindat de nori r?zle?i de furtun?, de nori negri ca c?trana ?i de furia naturii, se v?zu plutind u?or la orizont o boare de energie roz, asemeni unei figuri ciudate, format? din puncte asemeni stelelor, cu multe linii ?ntrerupte ?i care-?i schimba ?n permanen?? forma, iar din aceast? cauz? era atat de greu v?zului s? ?n?eleag? ce e.

  ?Nu-s nici fiin?? ?i nici corp uman sau p?mantesc, nu-s fir de iarb? ?i nici boare de vant, ?i de-?i-s considerat? a fi energie d?t?toare de continuitate, sunt totu?i doar un suflu de la care a pornit totul ?i de la care totul se na?te,” m-ai spuse Via?a, de data asta cu voce mai sigur?, de parc? frumuse?ea ?i sfin?enia b?tranului munte ?i al ?ntinsului p?mant i-ar fi dat curaj s?-?i ridice ochii spre cer ?i s? rosteasc? lumii ale sale ganduri.

  ??i totu?i ui?i de Soart?,” vocea Parc?i se auzi ie?ind din str?funduri ?i, de parc? ar fi fost luat? prin surprindere sau descoperit? ?ntr-un joc de-a va-?i ascunselea, acea linie ?ntrerupt? de puncte str?lucitoare numit? Via??, deodat? s?lt? ?n aer, ridicandu-se un pic mai sus, iar lumina ei roz? deveni dintr-o dat? surs? hr?nitoare de via??, asemeni Aurorei Boreale, luminand totul ?n jur ?n culoarea iubirii.

  ?Cine e?ti tu?” ?opti Via?a speriat?, c?ci de?i se ?ncumetase s? vin? pe P?mant, p?r?sind pentru scurt timp protectorul ei Cosmos, ea totu?i n-avea idee despre ce poate g?si aici, cu toate c? din ea prinsese totul via??, dar pe care niciodat? nu-l v?zuse de aproape. ?Arat?-te! Arat?-te tu, fiin?? a p?mantului, ?i vorbe?te-mi ?n fa??!” m-ai ad?ug? Via?a luand o pozi?ie vertical? ?n locul celei orizontale sub care plutise pan? atunci.

  ?i, de parc? ar fi sim?it c? al ei interlocutor va veni din adancuri, ??i pozi?ion? ?nchipuita fa?? spre intrarea ?n grot?, a?teptand ?n t?cere, ?n timp ce a ei energie roz? deveni deodat? multicolor?. Doar atunci cand forma ciudat? a Vie?ii ?fur?” de la natur? ale ei culori sau mai bine zis ?le ?mprumut?” pentru scurt timp, din adancurile Grotei Arkadia se v?zu ie?ind copila Parca, cea care deseori ??i vizita surorile ?n aceast? form? de inocen??, sperand s?-?i ascund? astfel semin?ele r?ului ce ?ncol?eau rapid ?n ea ?i, totodat?, s? g?seasc? o cale spre lumin?, mult ?n adancurile lumii.

  ??i vorbise o form? de energie alteia, ne?tiind ce altceva i-ar putea spune, ?n timp ce inima-i zvacne?te de team? crezand c? va da astfel nas ?n nas cu ?ns??i Maranam,” m-ai spuse Parca, iar cand mana ei dreapt? ??i scoase gluga de pe cap, fecioara Parca fu revelat? ?n toat? splendoarea ei ?n fa?a Vie?ii.

  O scurt? t?cere se l?s? ?n jur, timp ?n care natura-?i lu? un r?gaz de respiro, admirand astfel dou? forme de energie: una d?t?toare de via?? ?i alta controland-o, ?n timp ce ?n interiorul ei se echilibrau ?ntr-o form? ciudat? dou? puteri: Lumina ?i ?ntunericul, f?cand-o s? str?luceasc? ?ntr-un mod unic ?i totodat? sfant, c?ci ?to?i se tem de soart?, chiar de n-a v?zut-o nimeni ?i de-a ?ncercat cineva s-o ?ngenuncheze a fost cel ?ngenuncheat ?ntr-un final,” murmur? Parca, ca mai apoi s? zambeasc? cu bun?tate.

  Ochii Vie?ii ?clipir?” de uimire, c?ci privind acea m?re?ie, acea splendoare n?scut? din ea, era ceva ce nu crezuse nicicand c? e posibil, chiar ?i dac? ?n Cosmos existau multe ale minuni ale Lumii, tot n?scute din ea, dar pe care de la atata admirat le f?cu ?n timp s?-?i piard? valoarea ?n ochii ei. ?Frumoas?!” murmur? Via?a ?i un chicotit ?treng?resc, de copil, se auzi plutind ?n jur, fapt ce-o f?cu pe Parca s? fie atent?, c?ci de?i auzise c? ea luase parte din form? ?i putere de la Via??, nu-i fusese nicicand dat s? cunoasc? cum arat? acea energie numit? Via?? ?i nici nu auzise vreodat? a ei voce, nici m?car ?n vis.

  Acum ?ns?, de?i sim?ea c? Via?a e undeva aproape, nu putea vedea decat o boare ciudat? de lumin? plutind ?n jur, pe fundalul unui cer mult prea negru, controlat de puterea demonic? a lui Maranam.

  ?Mi-ai cerut s? m? ar?t, dar singur? te ascunzi,” spuse Parca cu repro? ?n glas, dup? multe minute ?n ?ir de privit ?n jur, dar nev?zand nimic altceva decat acea energie multicolor? care i se p?ruse c?-i vorbise nu demult, dar ?i care o f?cea s? se simt? straniu, de parc? s-ar fi ?mp?r?it ?n dou? ?n acela?i timp, ca o balan?? ce are puse pe ambele talgere dou? greut??i de form? ?i statut diferit. ?i a?a ?i era, c?ci ?n timp ce acea boare de energie multicolor? o ?nconjura de pretutindeni, sc?ldand-o ?ntr-o lumin? de blagoslovire, c?ci a?a era Via?a - mereu bun? ?i mereu protectoare, totu?i nu f?cu decat s? scoat? masca de pe fa?a Parc?i, reveland a ei adev?rat? natur?.

  Partea cea stang? a Parc?i era complet neagr?: p?rul, ochiul, hainele ?i pan? ?i unghiile care pan? atunci avuser? o form? normal? ?i vopsite ?ntr-o nuan?? de roz natural, erau acum mult prea lungi, ascu?ite ?i negre: arme perfecte pentru a face r?u. ?n acela?i timp partea ei dreapt? era complet alb?: p?rul ?i hainele, c?ci ochiul drept ?l avea albastru - culoarea infinitului inocent ?i al viitorului luminos, c?ci pentru asta luptase Via?a ?ntotdeauna, dar mereu e?uase. Apoi era mana ei dreapt?, complet alb? ?i cu unghii de un piersic viu, amintind de gr?dinile ?n floare ?i de ?ns??i bucuria na?terii tuturor fiin?elor de pe p?mant.

  ?Acum ar??i ciudat,” ?i spuse Via?a ?i ?n sfar?it Parca ?n?elese c? doar poate auzi acea voce, dar nu poate vedea al ei trup, de?i nu m-ai era atat de sigur? c? Via?a ar fi avut unul. Apoi Parc?i i se p?ru ciudat orizontul, c?ci undeva mult prea ?n dep?rtare se v?zu o mic? pat? rotund?, de culoare aurie, str?b?tand acel cer negru ca smoala. ??i totu?i, probabil te ?ntrebi de ce sunt aici,” ?i spuse Via?a vesel? Parc?i.

  ?A?a e, c?ci din cate mi-a fost dat s? aflu ?n scurta mea via?? tu nicicand n-ai p?r?sit cerul, dar?-mi-te s? te ar??i pe p?mant. De ce acum?”

  ?Pentru a-mi umple sufletul cu vibra?ii vii, cu vibra?ii de splendoare, ?nainte ca totul s? piar?, pentru a nu pierde astfel a lor frumuse?e ?i a le putea readuce din nou la via??, mult mai frumoase decat au fost ?nainte, dup? ce r?ul va fi din nou ?ntemni?at.”

  ?Crezi? Adic? ?nc? speri c? Binele va triumfa candva asupra R?ului ?i c? ?n sfar?it va exista doar Paradis pretutindeni?” ?ntreb? Parca, ?ncruntandu-se.

  ?N-am crezut ?i nici n-am s? cred nicicand asta, c?ci ?tiu prea bine c?-i un imposibil. S? nu uit?m totu?i c? tot ce ne ?nconjoar? e un ciclul perfect ?i unde a fost candva lumin? va veni ulterior ?ntunericul, ca mai apoi s? fie iar??i sc?ldat ?n raze de lumin?.”

  ?Pace dup? r?zboi ?i iar??i r?zboi dup? pace,” murmur? Parca ?ncurcat?, de?i adanc ?n sinea ei ?tia acele lucruri.

  ?A?a e: Roata Vie?ii sau a Destinului. Nume?te-o cum vrei.”

  ?Eu i-a? spuse Controlul Sor?ii,” ?i ochii Parc?i devenir? deodat? sclipitori, fiecare din ei avand propria nuan??, c?ci ?n acel moment Titanida Sor?ii era o sabie cu dou? t?i?uri asupra lamei c?reia se reflectau dou? esen?e supranaturale - Maranam ?n stanga, sc?ldand-o ?n lumina umbrelor, ?i Via?a ?n dreapta - sc?ldand-o ?ntr-o lumin? Dumnezeiasc?.”

  ??i totu?i, Parca, ui?i un singur lucru,” iar vocea Vie?ii deveni deodat? grav?, de parc? ar fi fost un p?rinte mustrandu-?i copilul neascult?tor. ?C? oricat nu te-ai ?mpotrivi ?ie ?ns??i o s? fii pan? la urm? ?nvins? tot de tine.”

  Parca surase: ?pentru toate exist? o solu?ie ?n lumea asta.”

  ?Nu ?i pentru putere!”

  ?De ce anume nu pentru putere dac? exist? pentru toate celelalte?”

  ?C?ci o putere mereu o schimb? pe alta ?i nici nu exist? nicicand putere suprem? care s? domine ve?nic. La fel ca ?i tine ?n?untrul c?reia se afl? atat Lumina, cat ?i ?ntunericul. Prin urmare, indiferent de cine va ca?tiga acest r?zboi, tu Parca ?l vei pierde, c?ci tu e?ti Controlul Sor?ii ?i prin urmare ?i cea care pierde mereu.”

  Parca oft? deodat? cand cerul deveni complet negru, c?ci acea dar? rotund? prin care lumina dumnezeiasc? se scurgea pe p?mant, binecuvantandu-l, se ?nchise deodat? de parc? cineva ar fi acoperit-o cu un capac ?i acea lumin? roz?, care devenise apoi multicolor?, fu atras? ?n interiorul acelui mic cerc de aur de parc? ar fi fost absorbit? de un imens aspirator ?i se ?ntoarse din nou ?n cosmos. ?Cea care va pierde mereu e Soarta,” murmur? Parca cu ?nfrigurare, ?n timp ce ?n fa?a ochilor ?i ap?ru o statuie de piatr? pe care cineva o sf?rm? ?n mii de buc??i cu un imens baros, iar asta o f?cu pe titanida Sor?ii s? se cutremure din cap pan? ?n picioare, aducandu-?i aminte de toate relele pe care le f?cuse la randul ei altora…

  ***

  ?Wow, cat e de bine ?n lini?te ?i singur?tate,” murmur? Nathaniel, copilul de 9 ani care, s?tul de plansetele continue ale micu?ei Yellen, dar ?i profitand de faptul c? cei mari ?l ?sc?paser?” m?car pentru cateva clipe din ochi, se furi?ase ?n afara taberei ?i se afundase tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure spre o poian? pe care o ?tia el ?mpanzit? de flori parfumate ?i pe unde adesea se ab?teau cerbii ?i c?prioarele ?n drumul lor spre ad?pat.

  ?ntins pe a?ternutul moale de ierburi ?i flori, dar ?i mangaiat de atingerea catifelat? a ierbii ce-i ajungea pan? la brau, b?iatul se ?ntinse pe spate, cu mainile sub cap ?i, privind cerul senin al unei frumoase zile ?nsorite ce se z?rea atat de frumos conturat de varfurile copacilor, el ?nchise ochii ?i se l?sase prad? vis?rii.

  Astfel, sub dulcea mangaiere al unui vant ce abia adia, Nathaniel curand adormi, s?rutat dulce de razele de soare ce luminau puternic, ?nc?lzind p?mantul, dar totu?i erau suportabile pentru un copil ?ntins ?n mreaja ierbii ?i adormit ?n leag?n de izvor, c?ci nu departe de poian?, la doar ca?iva kilometri spre Nord, se auzea curgand un paraia? ce servea drept surs? de ap? pentru mai toate vie?uitoarele p?durii Tenebre.

  Curand ?ns? Nathaniel sim?i o u?oar? gadilitur? pe varful nasului, dar nu deschise ochii, ci se mul?umise doar s? mi?te pu?in nasul cu gand c? varful ierbii ?ndr?zne?e ce ?ncercase s?-i strice somnul va fi ??nl?turat” ?i astfel el ??i va continua nestingherit somnul. Dar… ?i-ai g?sit cu cine?! Oricat nu ?i-ar fi mi?cat nasul ?ncolo ?i-ncoace, de sus ?n jos ?i-n mici cercuri, b?iatul nu putu alunga de lang? el ?musafirul nepoftit.” A?a c?, pu?in deranjat de acea ?obr?zniceal?” deschise brusc ochii ?i, ?ncruntandu-se, privi piezi? la mica furnic? ce i se urcase pe nas crezand c?-i vreun fel de specie rar? de delu?or pe care va g?si comoara mult c?utat?. Dar… vai, ajuns? ?n varf, nu d?du decat de un mic nas bocarnat ?i u?or pistruiat prin p?r?i, dar nici urm? de ceva bun de pus ?n spate ?i c?rat ?n furnicar pentru a avea ce manca la iarn?. A?a c?, sup?rat? ?i ea de ?nereu?it?,” dar mai ?i prinzand cei doi ochi negri de ?oarece ?ndr?zne? a?inti?i asupra ei, furnica se ?nfurie dea binelea ?i lovi cu picioru?ul drept din spate ?n ?p?mant.” Astfel reu?i s?-l pi?te bine pe b?iat, care s?ri ca ars pe ?ezute, atingandu-?i varful nasului cu ambele maini, dar cand deschise palmele ?i privi la ele v?zu c? sunt goale ?i c? ?ncercarea de-a o prinde pe ?vr?jma?a furnic?” se ?ncununase de un v?dit e?ec.

  ?Las c? pun eu mana pe tine,” murmur? Nathaniel ?nfuriat, frecandu-?i u?or varful nasului cu palma dreapt?, ?n timp ce palma stang? o freca de pantaloni, c?ci auzise el o vorb? c? de faci astfel nici de te pi?c? ditamai ?an?arul-?an?arilor nu se umfl? pi?c?tura.

  Apoi, cand nasul fu complet ro?u de la atata frecat, ca ?i palmele de altfel, b?iatul str?nut? brusc, sim?ind un parfum puternic intrandu-i ?n n?ri. Mai str?nut? odat? ?i ?nc? odat?, c?ci de?i era pl?cut parfumul cela, totu?i ?l gadila nu ?ag?, iar asta ?ncepu s? devin? nepl?cut. Brusc prinse doar cu varful urechii un u?or chicotit ?i, privind ?n jur, z?ri o mic? floare violet?, cu mijloc g?lbui, cu petale mici ?i rotunde la cap?t, ce st?tea ?an?o?? pe a ei tulpin? la doar ca?iva pa?i de el.

  This narrative has been purloined without the author's approval. Report any appearances on Amazon.

  Surprinzand ?n sfar?it privirea b?iatului a?intit? asupra ei, privire care era ceva asem?n?tor ?ntre sup?rare ?i mirare s? aud? o floare chicotind, Violeta, c?ci a?a era numele florii, ?ntai deschise ochii larg, ?i ea surprins? c? al ei u?or raset fusese auzit, apoi b?tu rapid din gene, f?cand-o pe cocheta, ?n timp ce murmur? pe ?optite: ?vai, e?ti atat de nostim! ?n special nasul, care arat? ca o floare de mac ?n plin mai! Numai bun? de a?ezat albinele pe ea!” ?i iar??i m-ai chicoti mica violet? de vreo cateva ori.

  Sup?rat deja dea binelea, c?ci floarea ?ntr-adev?r i se p?rea enervant? c? f?cea haz de necaz pe seama lui, b?iatul ??i ?ncruci?? mainile pe piept ?i ?uier? printre din?i: ??i… de unde ?tii asta? Ai v?zut multe flori de mac la via?a ta? Din cate ?tiu prin zon? nu cresc multe ?i la cate v?d cu micul t?u creier pu?in probabil s? fi tr?it mai mult de-o via?? de floare.”

  ?Asta ar fi trebuit s? m? ofenseze cumva?” ?ntreb? Violeta cu voce inocent?, deloc sup?rat? sau deranjat? de comentariul b?iatului, clipind des din gene.

  ?Ar trebui, n-ar trebui, las deja asta ?n seama ta, c?ci cred c? ?i singur? te-oi descurca s?-?i dai seama de s? te superi sau nu,” spuse b?iatul moroc?nos, ?ntorcandu-i brusc spatele florii.

  ??i? Se poate de ?tiut de ce totu?i te-ai sup?rat?” auzi el de data asta glasul Violetei, vorbindu-i cu duio?ie, iar asta deja-i ?mblanzi inima b?iatului care decise s? m-ai scad? nivelul sup?r?rii din a lui inim? ?i, dup? ce scoase mainile din subsuori, se roti pu?in spre floare, privind-o doar cu coada ochiului, ?n timp ce morm?i sub nas un: ?da ce, n-am voie?!”

  ?Ba ai, dar unui tan?r atat de cuminte ?i dulce precum e?ti nu-i st? bine cu sup?r?rile. Ba mai mult, cred c? ?mprietenindu-te cu florile sau cu p?s?rile sau cu micile insecte ale p?durii vei fi mult mai fericit ?i totodat? mai echilibrat, iar asta-?i va da ?n?elepciunea de care ai nevoie sau de care vei avea nevoie ?n viitor, c?ci niciodat? nu ?tii cand po?i avea nevoie de un prieten necuvant?tor pentru a te sc?pa de rele,” ?i spuse floarea cu voio?ie.

  Asta ?ns?-i atrase aten?ia lui Nathaniel, care g?si straniu ca o floare s? vorbeasc? astfel, fie ea ?i fermecat?. A?a c? ciuli mai bine urechile ?i decise s? fie ?i mai cu b?gare de seam?, c?ci nu degeaba Poporul Siar-ului trecuse prin multe la vremea lui - ??i ?nv??ase bine urma?ii s? disting? ?ntre inocen?? ?i viclenie ?i ?ntre apropierea cuiva cu gand r?u sau ca s?-?i devin? prieten. ?i… de?i Violeta p?rea s?-i fi vorbit f?r? rele inten?ii, b?iatul g?si totu?i ciudat? a ei ?filozofie” demn? de un M?re? Mago, trecut prin multe la via?a lui ?i care ?i cunoa?te multe totodat?.

  A?a c? b?iatul decise s-o pun? la ?ncercare. De aceea se scul? mai ?ntai ?n picioare, ?ntinse mainile ?n sus, prinzandu-le ?n c?u? pentru a se dezmor?i, dup? care f?cu ca?iva pa?i spre floare ?i se a?ez? ?n pirostrii la doar doi pa?i de ea, privind-o curios. ??i… de unde ziceai c? ai aflat despre toate acestea?”

  ?Despre ce anume?” ?ntreb? Violeta cu inocen?? ?n glas, de parc? habar n-avea despre ce-o putuse ?ntreba b?iatul.

  ?Despre prietenii necuvant?tori… ?i despre viitor ?i despre ce m-ai era acolo?! Aaa… despre echilibru.”

  ?Aaa, despre asta ?ntrebai. Pur ?i simplu… ganduri,” spuse pe t?r?g?nate floarea, timp ?n care-?i roti u?or al ei trup pe tulpin?, fapt observat totu?i de b?iat, de?i floarea dorise s? fie ?absolut neobservat?.” A?a c? Nathaniel se trase un pas mai ?n spate, c?utand dup? ceva s? se apere ?n timp ce bajbaia printre flori ?i ierburi, dar acolo nu era nici urm? de b?? sau piatr? ce i-ar fi putut servi drept arm?. ?n cele din urm?, neg?sind nimic, se l?s? p?guba?, lini?tindu-se pe sine c? poate totu?i i se p?ruse ?i floarea ceea nu era deloc stranie, da numai a?a i se p?ruse lui. A?a c? se a?ez? pe burt? pe iarb?, sprijinindu-?i capul pe maini ?i privi ?int? la floarea violet? care se leg?na u?or ?n b?taia u?oar? a vantului, fredonand o melodie.

  Curand melodia ?i intr? b?iatului adanc ?n oase ?i-l mole?i, de?i se trezise nu demult. Dar se trezi curand dup? ce capul ?i alunecase de pe palm? ?i se duse brusc ?n fa??, de se lovi u?or cu fruntea de pumnul strans f?r? s? vrea ?n somn, iar ?n urma loviturii b?iatul murmur? un abia auzit ?aaa, doare,” dar curand fredonatul florii ?l adormi iar??i ?i el se l?s? total cuprins de vraja ei.

  Natura ?ns? nu doarme, atunci cand Magia R?ului se aciuiaz? ?n sanul raiului. A?a i se ?ntampl? ?i lui Nathaniel care la scurt timp dup? ce adormi v?zu ?n vis un mare ceasornic, cu fundal negru, cu ace aurite cu varf negru ?i ascu?it ?i ale c?rui cifre de culoare aurie ca ?i acele, ?i se p?reau tot mai fermec?toare ?i mai fermec?toare c? b?iatul ?ntinse brusc mana spre el, ?ncercand s? prind? acea cifr? de ?ase de cap, dar… prinse ?n cele din urm? un mic iepure alb de codi?a pufoas? - un iepure ce ar?ta exact ca Ratatosk, cel pe care Fenrir ?l ?ntalnise copil fiind cand ei plecar? ?n c?utarea Samayei.

  ?Fugi! Scap?-te!” strig? deodat? iepurele din vis la Nathaniel, ?ntorcand brusc capul spre el ?i privindu-l cu ochi speria?i ?i rug?tori, fapt ce-l alert? ?i pe b?iat care deschise curand ochii ?i v?zu cu uimire cum floarea cre?te ?i cre?te ?n sus, devenind deodat? ?nfrico??toare.

  Nathaniel se trase pe branci ?n spate, c?utand ad?post ?n spatele ierbii, dar prea era iarba ceea m?t?soas? ?i fraged? pentru a face fa?? pericolului sau al proteja pe b?iat care se opinti ?n cele din urm? ?ntr-un ?omoiog de iarb? nalt? ?i c?zu pe toate cele patru labe. Apoi, cand ridic? ?nfrico?at privirea, Nathaniel v?zu cu stupoare cum Violeta disp?ru brusc ?n fa?a ochilor lui, iar locul ei fu luat de Parca, partea cea ?ntunecat? a titanidei Sor?ii, cu p?r negru ?i ochi de t?ciune aprin?i, cu unghii lungi, negre ?i ascu?ite ?i cu un ranjet demonic pe fa??.

  ?Au vrut al?ii s? ascund? soarta de mine,” strig? deodat? Parca de tun? totul ?n jur ?i de-l b?g? pe b?iat ?n sperie?i, ?dar nu po?i ascunde Soarta de al ei st?pan, c?ci cel care controleaz? al Omenirii Destin sunt eu ?i nici o Balan??, niciun Ceas al Vremii ?i niciun element al Drept??ii nu m? poate face s? m? ?nchin ?n fa?a lui sau s? renun? la al meu plan. A?a c?, copile, s?-?i spun c?-mi pare r?u c? mi-ai nimerit ?n mreje, a? min?i, c?ci doar punand mana pe tine pot face totul ?n jur s? mi se ?nchine. De aceea cu tine a ?nceput a mea van?toare ?i cu tine se va ?ncheia, c?ci nu voi l?sa nicicand necontrolat niciun element ce poate influen?a soarta, iar tu e?ti cu siguran?? unul din ele.”

  ?n momentul ?n care Parca se arunc? asupra lui Nathaniel, b?iatul ?nchise brusc ochii ?i-?i acoperi fa?a cu palmele, dar curand se mir? c? nu sim?ise maini prinzandu-l de bra?e. A?a c?, crezand c? fusese doar un vis urat, copilul deschise ochii ?i privi ?n sus, dar totul fusese mult prea real: pur ?i simplu avusese noroc, c?ci prins? cu toat? for?a de fa?a Parc?i, Ratatosk-veveri?a cea ro?cat?, se lupta cu titanida sor?ii, nepermi?andu-i astfel s? vad? nimic ?n jur.

  ?Fugi!” auzi Nathaniel acela?i chi?c?it pe care-l auzise ?n vis, dar nu m-ai st?tu locului s? ?n?eleag? a cui fusese. S?ri brusc ?n sus ?i-o lu? la goan? dea lungul acelei poiene, dar nu ?nspre sud unde se afla tab?ra Siar-ului, ci ?nspre Vest, unde la ca?iva kilometri de p?dure se afla un mare rau cu ape tulburi, cunoscut ?i ca Raul Uit?rii sau Raul Puterii. De ce-l numir? astfel oamenii nimeni nu ?tia sau ??i aducea aminte. Cert e c? numele raului descria ?n totalitate puterea apelor vertiginoase care curgeau cu vitez? la vale, de?i campia pe care o traversau era complet plan?.

  Tot drumul din poian? ?i pan? la rau, Nathaniel o ?inu tot ?ntr-o goan?, f?r? a privi m?car ?n urm?. Dar totu?i, chiar ?i a?a, auzi glasul tun?tor al Parc?i, certandu-l pe Ratatosk: ?veveri?? proast?! Mereu mi te bagi printre picioare, ?ndeplinind ordinele senilului cela de Yggdrasil. Dac? tot e?ti atat de fidel lui, atunci du-te la el,” ?i, apucandu-l strans de blan?, Parca pocni din degete formand un mic portal ?n fa?a ei, prin care-l arunc? pe Ratatosk ?napoi ?n De?ertul Uit?rii.

  Dup? cum fu aruncat, Ratatosk se d?du dea dura de vreo cateva ori pe iarb?, pan? ajunse lang? trunchiul lui Yggdrasil, pe care-l lovi, dar f?r? a se r?ni. Totu?i, Copacul Sfant consider? asta o neobr?zare din partea titanidei Sor?ii ?i, drept r?spuns pentru ce-i f?cu lui Ratatosk, Parca auzi glasul lui Yggdrasil mustrand-o: ?ai ?ntrecut orice limite, Parca. De Ratatosk nu s-a atins nici ?ns??i Maranam ?n lupta lui cu Via?a. Tu ?ns? ai f?cut asta ?i vei pl?ti, c?ci…”

  ?Da, da, dac? zici…,” spuse Parca ?n batjocor?, pu?in ?obosit?” s? tot aud? repro?urile ?Mo?neagului” cum obi?nuia partea ei ?ntunecat? s?-l numeasc? pe Yggdrasil, dup? care pocni iar din degete, ?nchizand portalul. Dar… cand privi ?n jur, nu v?zu nici urm? de b?iat, iar asta o ?nfurie la culme. ?Pun eu mana pe tine!” strig? ea, iar strig?tul ei r?sun? puternic ?n urechea lui Nathaniel, care ajunse deja pe malul raului ?i se oprise brusc, v?zandu-l atat de lini?tit.

  ?Oho, asta da ciud??enie!” murmur? mirat Nathaniel. ?Credeam c? Raul Puterii nu st? locului niciodat?. Acum ?ns? ale sale ape sunt complet limpezi ?i lini?tite. De ce oare?!” ?ns?, copil fiind, aten?ia ?i fu atras? de o piatr? de form? ciudat? aflat? pe mal, de care se apropie imediat cercetandu-i forma.

  Curand ?ns?, o sclipire puternic? de la jum?tatea raului ?i atrase b?iatului aten?ia ?i el ??i ?ndrept? privirea ?ntr-acolo. Apoi, punandu-?i mana c?u? la ochi pentru a vedea mai bine, buzele lui Nathaniel murmurar? f?r? s? vrea ?ce frumuse?e!” iar picioarele lui se ?ndreptar? singure spre acel loc, neoprindu-se nici m?car cand apa-i ajunse la brau. Curand ?ns?, cand apa-i ajunse subsuori, Nathaniel fu brusc ?nghi?it de ape ?i v?zu apoi tot ceea ce Samaya-i ar?tase lui Nathaniel-b?rbatul, cand ?ns??i Jar ?i vorbise tan?rului sub ape.

  Dar… m-ai era totu?i ceva ciudat acolo, ceva de care Nathaniel nu-?i amintea sau poate c? uitase inten?ionat - cine-l scosese atunci din ape, c?ci ??i aducea aminte doar ceea ce-i spuseser? p?rin?ii: c?-l g?sir? deja scos din ape, pe mal, incon?tient, dar totu?i respirand ?i c? ale sale canale respiratorii erau lipsite de ape, de parc? cineva l-ar fi salvat din adancuri, ca mai apoi s?-i fac? respira?ie artificial? ?i s?-l readuc? pe drumul vie?ii.

  ***

  ?Dike!” strig? Nathaniel pe ?nfundate, trezindu-se brusc din somn. Privi speriat ?n jur, ne?n?elegand unde se afl?. Curand ?ns? ?n?elese c? fusese totul doar un vis ?i c? ?n acel vis ??i amintise tot ceea ce i se ?ntamplase ?nainte s? cad? ?n ape ?i s? vad? clepsidra.

  Mago ?i Fenrir erau de straj? ?n acea sear? ?i-i v?zu stand la pand? lang? un mare trunchi de copac c?zut la p?mant ?i ce era a?ezat perpendicular cu drumul, barand astfel calea curio?ilor ?i, ?n caz de nevoie, cei ce p?zeau drumul s-ar fi putut ascunde ?n spatele lui pentru a nu fi observa?i.

  Ceilal?i ?n schimb dormeau. La fel ?i Bestla, Samaya ?i Yellen care st?teau culcate la p?mant, pe ale lor pelerine, nu departe de el. ?n jurul lor, care adormit pe ?ezute, care tot culcat la p?mant dormeau ceilal?i care-i ?nso?eau.

  ?M?car bine c? a fost un vis,” murmur? Nathaniel, oftand t?r?g?nat, de parc? s-ar fi temut s? expire tot aerul pe care-l avea ?n piept, ?n timp ce-?i acoperise fa?a cu palmele.

  ?Un vis r?u?” auzi el glasul lui Fenrir din stanga ?i Nathaniel tres?ri brusc, c?ci nu-l sim?ise pe tan?rul lup apropiindu-se, dar?mi-te s?-l simt? a?ezandu-se lang? el. Totu?i lu? ?ipul cu ap? din mana lui Fenrir, din care b?u cu sete. ??i totu?i nu mi-ai r?spuns la ?ntrebare,” ?i spuse iar pe ?optite Fenrir, c?ci el era cu adev?rat ?nc?p??anat ?i de-?i punea ?n minte s? afle ceva nu se d?dea b?tut cu una cu alta.

  ?Se poate spune ?i a?a,” murmur? Nathaniel ?n cele din urm?, dup? ce-?i veni pu?in ?n sim?iri.

  ?Se poate ?ti ce ai visat?! Zic eu, de nu e?ti secretos din fire,” iar remarca lupului schi?? un zambet pe fa?a lui Nathaniel, c?ci ?i amintea astfel de a sa copil?rie, cand fusese ?i el un copil ?nc?p??anat ?i curios, ce se b?ga ?i ?n gaur? de ?arpe pentru a descoperi lumea, dar care dup? ?ntamplarea de la rau se schimbase complet, devenind mult mai calculat ?i mai ?n?elept, de parc? se maturizase peste noapte.

  ?L-am visat pe Maestrul Dike!”

  ?Pe tata? Cu ce ocazie?” ?ntreb? ?i mai mirat Fenrir.

  ??i-i minte cand Samaya mi-a ar?tat trecutul la rau?”

  ?Aga, atunci cand Jar ?i-a vorbit din Clepsidr? folosind trupul Samayei.”

  ?A?a e. Ei bine, se pare c? nu doar mi-a spus de ce eu am ?n sange elemente ale Ceasornicului Vremii, dar mi-a readus ?n minte ?i amintiri pe care le crezusem uitate.”

  ?Cum ar fi?”

  ?Cine mi-a fost salvator atunci. Cand Samaya m-a scos din ap? ?n seara aceea dup? discu?ia cu Jar, am sim?it o man? apucandu-m? de gulerul hainei ?i sco?andu-m? din ape. La ?nceput mi s-a p?rut c? era mana unei copile, apoi c? era mana Samayei, azi ?ns? mi-am amintit c? de fapt un b?rbat m-a scos atunci din ap?. Mai bine zis, titanul Dike a fost cel care m-a salvat.”

  ?Tata? De fapt, de ce m? mir??! El mereu bomb?nia ceva c? a salvat sufletul pereche al Samayei. Cum tu te-ai dovedit a fi cel de care inima surorii mele a ales s? se apropie, tata f?r? doar ?i poate pe tine te-a salvat.”

  ??tiai?” ?ntreb? mirat Nathaniel.

  ?Despre tine ?i Samaya?”

  ?Aga!”

  ?Ui?i c? suntem gemeni, Nathaniel. Chiar dac? nu ?tiu tot ce se ?ntampl? ?n sufletul Samayei, totu?i simt cand ceva e ?n neregul? cu ea, iar de al ei suflet cant? de bucurie, a mea inim? danseaz?. De aceea, dup? ce tu ?i Samaya v-a?i ?ntors ?n tab?r? ?n acea sear? mi-am dat seama c? e ceva schimbat la ea. Apoi am privit ?n ochii t?i ?i am ?n?eles totul, c?ci voi doi cu adev?rat v? completa?i.”

  ?Se pare c? ?i-i dor de Sephir,” glumi Mago, apropiindu-se de ei ?i a?ezandu-se ?n dreapta lui Nathaniel.

  ?B?g?ciosule!” marai lupul, dezvelindu-?i pu?in col?ii, de?i era ?nc? ?n forma sa uman?. ?Decat ai asculta secretele altora, mai bine ai fi p?zit drumul. Ce dac? dau al?ii n?val? peste noi ?i ne iau pe nepus? mas??!” spuse Fenrir ar??gos.

  ?Eh, lupule, oi fi tu puternic ?i nu-? ce, da ui?i c? mintea uman? poate fi a naibii de ?ireat? de e vorba ca cineva s?-?i apere pielea, iar a mea e cu adev?rat inteligent?, c?ci n-am de gand s? doar iar??i ochii cu soarta sau cu Maranam acela care tot ne calc? pe urme.”

  Cuvintele lui Mago ?i uimir? pe cei doi b?rba?i care-l privir? cruci?i. Mago ?ns? doar zambi ?iret, aducandu-?i aminte c? dup? ce-l v?zuse pe Fenrir apropiindu-se tiptil de Nathaniel ?n?elese c? urmeaz? o poveste a naibii de interesant? pe care n-avea de gand s-o piard? nici ?n ruptul capului, a?a c? ?ntinse o ?capcan?” de vreascuri ?n jurul acelui copac-p?zitor lang? care el ?i lupul st?tur? mai ?nainte, fiind 100% convins c? de va dori cineva s? se apropie pe nev?zute de ei, va fi dat de gol de vreascurile ce vor tr?sni puternic sub ale vr?jma?ului picioare, iar astfel cel surprins va fi atacatorul.