?naintand ?ncet printre florile de mac ce-i ajungeau pan? la genunchi, Gaea p?rea ganditoare, de parc? un gand profund sau poate o amintire pusese st?panire pe ea ?i nu-i d?dea pace s?-?i vin? ?n fire.

  ?Se ?ntampl? ceva?” o ?ntreb? Island, apropiindu-se de ea din stanga ?i, cu mainile la spate ?i p??ind ?ncet al?turi de ea, decise s? ?in? ritmul cu dansa.

  Gaea ?ns? nu spuse nimic, preferand s? mearg? o vreme ?n t?cere, ?n timp ce ochii ei, a?inti?i ?n fa??, vedeau doar imensitatea capetelor ro?ii ale macilor u?or b?tute de vant pe fundalul unui cer negru ca c?trana ce f?cea ca amurgul s? fie atat de sumbru ?i atat de plumburiu.

  ?Se pare totu?i c? se apropie noaptea,” spuse ea ?ntr-un final, abia auzit fiind al ei glas. Dup? care ea se opri locului ?i apuc? atat de gentil, cu ambele palme, c?p?orul dr?g?la? al unei flori de mac, al c?rei petale erau gata-gata s? cad?. Atinse ?ns? de mainile Gaeiei ?i sub privirea ei sfant?, floarea re?nvie, iar m?rgelele negre ale filamentului staminal p?rur? deodat? atat de vii, atat de asem?n?toare aceluia?i cer negru ce se ?ntindea deasupra lor.

  ?A?a e. Noaptea ne ?nghite deja de pretutindeni,” murmur? ?i Island, privind ?n stanga sa, mult ?n dep?rtare, spre orizont, acolo unde nourii negri p?reau s? se ?mbulzeasc? de parc? ar fi fost dansatori dornici nevoie mare s? p?trund? pe un imens ring de dans. ?Dar totu?i, noaptea asta n-o s? ne aduc? lini?te ?n suflete ?i nici perne moi pe care s? ne a?ez?m capetele ?i s? ne cufund?m ?n dulcele somn al refacerii.”

  Gaea zambi ?i rupse ?n cele din urm? aceea?i floare de mac pe care o re?nviase cu cateva clipe ?n urm?. Dup? care, ?n timp ce floarea z?cea pe palma ei deschis?, Gaea o transform? ?n praf negru care fu suflat peste camp de o nea?teptat? boare de vant.

  ?Credeam c? tot ce te ?nconjoar? ?i-i drag ?i sfant. V?d ?ns? c? mainile tale pot aduce ?i moarte, nu doar da via??,” spuse Island ?i, de?i ale sale cuvinte puteau p?rea de repro?, el spusese asta ca s? nu tac? doar.

  ??tii de ce o mam? spune deseori copiilor ei: dac? tot te-am f?cut, mai bine s? mori de mana mea, Island?”

  ?Din cauza sup?r?rii?”

  ?Ba nu. Din cauza c?-i iube?te enorm, c?ci atunci cand o mam? ia via?a copilului ei ?ncearc? s? fac? astfel ?ncat acela s? nu simt? nicio durere ?i s? plece ?mp?cat de pe acest p?mant.”

  ?Iar asta nu-i tot cruzime, Mam? P?mant?”

  Gaea-l privi ?n sfar?it pe Island: ?pentru unii e cruzime, pentru al?ii e un act de iubire. Depinde doar din ce unghi prive?ti,” ?i-i ar?t? cu capul spre Dike care se oprise deodat? chiar ?n mijlocul lanului ?i privi ?n spate, de?i nu era nimeni acolo ?i se vedea ?i-n urma lor acela?i lan de maci, c?ci Boor ?i restul deciser? s? ocoleasc? acea p?dure ce se vedea ?n fa?a lor, din cauza spiritelor rele ce tr?iau acolo ?i care-ar fi putut decima a lor mic? oaste.

  Cu toate acestea ?ns? Dike, Gaea, Lodur ?i Island deciser? s?-?i ?ncerce norocul ?i s? treac? anume prin acea p?dure pentru a vedea ca?i dintre cei ce tr?iau ?n umbr? trecuser? deja de partea r?ului ?i ca?i mai puteau fi ?nc? atra?i ?n lupt? de partea binelui.

  ?Ce-i cu el?” o ?ntreb? Island pe Gaea, dup? ce observ? preocuparea din ochii titanului Dike.

  ?Grija unui p?rinte pentru al s?u copil ?i teama de-a nu-i vedea vreodat? moartea cu proprii ochi.”

  ?Moartea? Vrei s? spui c? Samaya e ?n pericol?”

  ?Nu numai Samaya. Acum ?i Fenrir e ?n pericol, c?ci cei doi au r?nit-o pe copila lui Ahi, ?nfuriind-o la culme ?i atr?gand toat? ura ei asupra lor: mai ales acum cand ea a trecut ?n lupt? de partea lui Maranam. Ca ?i Parca de altfel,” ?i Gaea trecu pe al?turi, continuandu-?i drumul, ?n timp ce macii ba ?nfloreau, ba deveneau cenu?? arzand? cand ea trecea pe lang? ei, reveland cu precizie sentimentele n?scute ?n sufletul Mamei Natur?: de ur? ?i team? pentru ce se va alege de to?i copiii ei.

  Island privi mirat ?n urma ei, dar nu m-ai spuse nimic, de?i tare era curios s? afle ce avuse ea ?n vedere cu ?c? ?i Parca trecuse de partea r?ului" - din cate ?tia el ?i ?tiau ?i al?ii, titanida sor?ii era creat? din bine ?i r?u deopotriv? ?i nu putea lupta ?n acel r?zboi ce se apropia cu repeziciune de ei de partea nim?nui.

  Ceea ce-l uimi ?ns? cel mai mult pe Island fu s? vad? cum Dike privi mai ?ntai ?int? ?n spatele lui, dar cand privi ?i el ?ntr-acolo, titanul ghe?ii nu v?zu nimic altceva decat vastul camp ?i ro?iile flori de mac ?nc? vii, c?ci nu degeaba Gaea era numit? Mam? P?mant: n-o l?sase inima s?-?i distrug? crea?ia cu propriile maini, de?i credea c? ?i distrugerea poate fi tot un fel de crea?ie. Pentru ea ?ns? a ucide un copil, mai ales cel n?scut din propriul trup, era o crim? de neiertat ?i, de?i florile muriser? ?i ?nviaser? ?n ritmul dansului inimii ei, Gaea le p?str? totu?i vie culoarea sufletului lor.

  ?Dike?” ?ntreb? Lodur aproape ?n ?oapt?, fiind oprit la doar un pas ?n spatele fratelui ?i analizandu-i cu aten?ie mi?carea capului de la dreapta spre stanga, ?ncet, de parc? ar fi urm?rit cu privirea mi?carea a ceva.

  ?O s?geat? a mor?ii!” murmur? Dike, c?ci la ceea ce privea el cu atata aten?ie era o s?geat?: aceea?i s?geat? tras? de Mayar prima dat? ?i pe care Samaya n-o observ? unde disp?ruse, c?ci avuse Gaea grij? ca obiectul destinat s? aduc? moartea lupoaicei s? ajung? pan? la urm? ?n partea ceea de p?mant ?i s?-l avertizeze astfel ?i pe Dike de pericol.

  Titanul ?ntinse brusc mana ?n fa??, f?cand s?geata s? ??nghe?e” ?n v?zduh. Apoi, o privi cu aten?ie, dar nu g?si nimic neobi?nuit la ea. Doar, cand o privi mai cu aten?ie, v?zu reflectat pe micul varf ascu?it capul Panterei Ko?umai ?n timp ce ea p??ea agale prin acela?i lan de cicoare deasupra c?ruia zburase mai ?ntai s?geata.

  ?Maranam! De ce nu m? mir? c?-i ?i el implicat ?n asta?!” ?uier? Dike printre din?i ?i f?cu s?geata s? se risipeasc? asupra unui castel din nisip uscat b?tut de vant.

  ?Am ?n?eles acum,” spuse Lodur lini?tit, ?ai aflat despre atacul asupra Samayei ?i c? copila lui Ahi a schimbat taberele de partea lui Maranam.” Dup? care Lodur trecu de lang? Dike, pornind agale, iar ?n fa?a lui se form? un drum de ?ar? nu prea larg, dar nu pr?fuit, ci b?t?torit, ?n timp ce era atat de frumos str?juit de micii ?i frumo?ii gardieni ro?ii.

  ??tiai?” ?l ?ntreb? nervos Dike, urmandu-l.

  ??tiam,” ?i r?spunse extrem de calm Lodur.

  ?Dar nu mi-ai spus. De ce?”

  Lodur se opri brusc, for?andu-l ?i pe Dike s? se opreasc?, dar ?n timp ce ochii lui Dike sc?p?rau de furie ?i team?, cei ai lui Lodur, de un albastru senin ?n acel moment, erau atat de calmi, atat de sinceri, de-?i puteai oglindi pan? ?i inocen?a ?n ei.

  ?Pentru c? nu-mi st? ?n putere s? revelez ?i altora soarta cuiva, Dike, iar tu ?tii prea bine asta.

  ?E vorba ?ns? de fiica mea. De Samaya, care de altfel e ?i a ta nepoat?. Cum po?i s? treci sub t?cere astfel de lucruri? Lucruri de care de altfel depinde siguran?a ei, via?a Samayei.”

  ?Am ?ncredere ?n ea, Dike. Am ?ncrede c? se va descurca cu toate. De aceea prefer s? a?tept ca ea singur? s?-?i descopere propria soart? ?i s-o reveleze ?i altora: nu de alta, dar intervenind ?n soarta cuiva uneori putem facem mai mult r?u, decat bine. Gande?te-te la asta! Sunt sigur c?-mi vei da dreptate,” ?i Lodur ??i continu? drumul mai departe, ?n timp ce pe buze-i ap?ru o melodie ce i se tot ?nvartea ?n cap ?i pe care ulterior o ?ncepu a fluiera.

  Dike r?mase ?ns? locului minute ?n ?ir dup? aceasta, privind ?int? dup? al s?u frate care se ?ndep?rta ?i se ?ndep?rta ?i-i p?rea lui c? Lodur se ?ndep?rteaz? de el nu doar fizic, ci ?i spiritual de ajunse s? nu-i spun? nimic despre pericolele care-o pandeau pe Samaya.

  A?a-l g?sir? Island ?i Gaea cand trecur? pe lang? el: ganditor ?i privind la micul punct din dep?rtare ?n care se transforma Lodur, c?ci ajunse mult ?naintea lor, fiind ?i primul care se apropia de marginea p?durii.

  ?S? mergem!” ?i spuse Island, trecand pe al?turi de Dike, dar nici titanul nu r?spunse ?i nici Gaea nu-i spuse nimic. Ea doar ?l atinse pe Island de bra?, dandu-i de ?n?eles s?-l lase singur pe Dike, c?ci era sigur? c? de ceea ce are el nevoie ?n acele momente era s? se gandeasc? ?n lini?te la urm?torul pas ?i nicidecum de alinare.

  ***

  ?S? fim totu?i cu b?gare de seam?,” le spuse Boor osta?ilor cand ajunser? ?i ei ?n dreptul P?durii Succubi, c?ci de?i se aflau cam la un kilometru dep?rtare de marginea p?durii, ?n camp deschis, ?i chiar dac? cineva ar fi decis s?-i atace ei ar fi v?zut totul clar ?i s-ar fi putut ap?ra, Zeul se temea totu?i c? un atac surpriz? i-ar fi putut demoraliza pe osta?i, iar asta era un lucru al naibii de nedorit ?naintea marelui r?zboi spre care se ?ndreptau.

  Privind ?ns? ?n dreapta sa unde mergea de obicei Sephir, Boor se nelini?ti nev?zand-o ?i-o c?ut? ?nfrigurat cu privirea, dar… de parc? ceva i-ar fi ?nce?o?at privirea, nu v?zu decat fe?ele osta?ilor ce p?reau ?mpietrite, f?r? emo?ii, ca ni?te fantome, iar asta-l f?cu s? respire accelerat ?i un fel de oftat ie?i din pieptul lui.

  ?Tat??” auzi ?n sfar?it el glasul Sephirei ?i se uit? speriat ?n stanga ?i-o v?zu la cateva sute de pa?i de el, cu fa?a spre p?dure ?i cu gluga pe cap, p?rand cu adev?rat o fecioar? ap?rut? din pove?ti.

  Boor trase mai ?ntai adanc aer ?n piept, ?n?elegand c? se speriase degeaba. Apoi se decise ?n sfar?it ?i se apropie de fiica sa, cand sim?i c? se calmase deja.

  ?Te nelini?te?te ceva, tat??” ?l ?ntreb? Sephir f?r? s?-l priveasc?.

  ?Da, ?ns? nu-mi pot da seama ?nc? ce poate fi ceea ce simt. O fi probabil din cauza p?durii, c?ci…”

  ?A?a e. E din cauza p?durii ?i a Ghoul-ilor care ne privesc. Sunt chiar acolo!” spuse ea, ar?tandu-i s? priveasc? ?n fa?? printr-o u?oar? mi?care a capului.

  De?i nu se temea de Spirite Rele, c?ci avusese de-a face ?i cu altele mult mai ?nfior?toare decat ghoulii, Boor ?nghi?i totu?i ?n sec ?i, f?r? s? vrea, apuc? strans manerul sabiei. Dar… oricat de mult nu s-ar fi for?at s? vad? ceea ce vedea ?i Sephir nu putu ?i pace.

  ?Nu-i vezi, a?a e?” ?ntreb? Sephir dup? ce v?zu nedumerirea de pe fa?a p?rintelui.

  ?A?a e. Nu v?d pe nimeni ?i nu ?n?eleg de ce.”

  ?Pentru c? cei pe care eu ?i v?d sunt doar ghouli de nivel mic ?i mediu. Cei cu adev?rat puternici s-au mutat deja spre adancurile p?durii. Cu excep?ia unui singur spirit de rang ?nalt, Tomai, care se afl? chiar ?n centrul lor.”

  ??i acel Tomai e aici pentru a ne ?mpiedica s?-i ajut?m pe cei patru titani ?n caz de ceva!” murmur? Boor ?nfrigurat.

  ?A?a e, tat?. Ghoulii au sim?it deja prezen?a bunicului ?i a celorlal?i trei titani. Se pare c?-i vor ?ntampina pe musafiri cu tot festinul,” spuse Sephir, zambind ironic, c?ci tare-ar m-ai fi vrut s? suceasc? un cap de ghoul dup? ce odat? fusese r?nit? de ei. Dar… ?tia c? acum nu-i momentul ?i se l?s? ?n sfar?it p?guba??. Apoi, se ?ntoarse spre stanga ?i porni ?n dep?rtare.

  If you come across this story on Amazon, it's taken without permission from the author. Report it.

  La semnalul lui Boor ?ns?, osta?ii o urmar? pe Sephir. Zeul ?ns? m-ai r?mase o vreme locului, privind ?int? spre locul din p?dure unde Sephir sus?inea c?-i v?zuse pe ghouli, dar nici atunci nu-i v?zu, a?a c? se decise s? recurg? la unul din vicle?ugurile pe care le folosea ori de cate ori avea de-a face cu-n du?man nev?zut.

  F?cu mai ?ntai trei pa?i ?n spate, tot cu mana pe manerul sabiei, iar cand se opri o scoase lent din teac? ?i-o pozi?ion? vertical chiar ?n fa?a ochilor, la aproape jumate de metru de fa??, dup? care ?nchise ochii, a?tept? ?n t?cere timp de cateva clipe, ca atunci cand ?i deschise din nou cerul s? crape sub puterea unui imens fulger a c?rui lumin? trecu brusc prin sabie ?i se proiect? asupra p?durii, sc?ldand-o ?ntr-o puternic? nuan?? de ro?u-c?r?miziu.

  Sunetul puternic al fulgerului ce cr?pase cerul o f?cu pe Sephir s? se opreasc? ?i la fel se oprir? ?i osta?ii, dar numai ea se ?ntoarse ?i privi ?n urm?, v?zand ceea ce f?cea Boor. Apoi privi spre p?dure ?i v?zu trecand printre copaci, pe deasupra lor, printre crengi ?i frunze unde ro?ii de parc? ar fi fost unde de laser, iar nuan?a luminii reflectate de acele raze f?cur? nu doar copacii s? par? colora?i ?n sange, ci ?i pe nesuferi?ii locuitori ai acelei p?duri: erau probabil zeci, alinia?i perfect printre copaci, de parc? s-ar fi preg?tit de-o lupt?, ?n timp ce priveau ?int? anume la Boor ?i nu la Sephir sau la ceilal?i osta?i.

  Boor ?ns? zambi cand ?n sfar?it ?i putu vedea, c?ci a lor culoare sur-?ntunecat, ce b?tea uneori spre negru, ?i f?cu s? par? asemeni adev?ratelor creaturi ale iadului ?n lumina fl?c?rilor eterne.

  To?i chei pan? la unul, de parc? ar fi avut craniul acoperit de-o pojghi?? de piele zbarcit? din cauza c? fusese expus? ?ndelung la foc ?i m?surand cam to?i ?n jur de 1,85m ?n?l?ime, ghoulii aveau privirea aspr?, r?ut?cioas?, mereu ?n c?utare s? distrug?, iar asta-i f?cea s? par? cu adev?rat ?nver?una?i ?i de temut, mai ales datorit? limbii lor ro?ii care se putea lungi mult ?n fa?? ?n cazul ?n care voiau s? prind? prada aflat? la o distan?? bunicic? de ei, dar pe care n-ar fi vrut s-o sperie apropiindu-se ?i Sephir v?zu ?i ea, ca ?i Boor, acele limbi, cand ghoulii le aruncar? brusc ?n fa??, vrand s?-i sperie pe intru?i ca s? nu p?trund? pe al lor teritoriu.

  Cu toate acestea ?ns?, limbile lor n-ajunser? nici la zeu ?i nici la Sephir ?i restul, ?i nu c? n-ar fi putut ajunge ghoulii la ei din cauza distan?ei, ci pentru c? de moment nu erau considera?i ca fiind prad? bun? de atacat. Totu?i mi?carea limbilor lor o f?cu curioas? pe Sephir care-?i ?ngust? ochii ca s? vad? mai bine ?i observ? c? varful limbii lor nu mai era bifurcat ca cel al cobrelor, a?a cum le aveau cand o atacaser? pe ea, cu cateva zeci de ani ?n urm?, ci erau acum l??ite de parc? cineva le-ar fi b?tut ?ndelung cu barosul pentru a ob?ine anume acea form?.

  ?Lop?tarii,” murmur? nemul?umit? Sephir, ?n?elegand c? de fapt ?n aceast? p?dure se mutar? cu traiul alt neam de ghouli ?i nu cei cu care luptase ea ?i care aveau ?i limba bifurcat?, fiind cunoscu?i ?i ca ghoulii-furc?. ???tia distrug totul ?n cale de-?i pun ?n minte, iar de vreun nefericit e considerat de ei ca fiind nedemn de a le servi drept cin?, atunci ?l vor face una cu p?mantul lovindu-l continuu cu lopata limbii lor, dup? ce-l vor fi sfartecat mai ?ntai cu ale lor lungi gheare.”

  ?Crede?i c? ar trebui s? intervenim, prin?es??” i se adres? ā?mai apropiindu-se de ea, dup? ce observ? c? Sephir privise ?ndelung la o p?dure care lor li se p?rea goal?.

  ?Nu, ā?mai. Chiar ?i de intervenim n-o s? avem ?anse de izband?: mai ales c? voi nu vede?i niciunul din ei ?i nu pentru c? n-a?i vrea s?-i vede?i, ci pentru c? nu vor ei s? fie v?zu?i de al?ii ?i astfel s? atace mai u?or prada.”

  ?Dar totu?i… cred c? ar fi o idee bun? s?-i putem identifica ?n caz c? se arat?. A?a c? prin?es?, te rug?m s? ni-i descrii ?i de ?ndat? ce se vor ar?ta ?n fa?a noastr? o s? cad? prad? t?i?ului sabiei noastre, ?nainte ca limba lor, despre care a?i spus c? e lat? ca o lopat?, s? ne ating?.”

  ?Crede-m?, ā?mai, e mai bine ca niciunul din voi s? nu-i vad? vreodat?, c?ci oricat de bun lupt?tor n-ar fi unul, nicio simpl? sabie ?i nici chiar un iscusit lupt?tor n-o s?-i poat? ?nvinge. Dar… norocul unuia-i chior uneori ?i nici nu ?tii cand ??i poate bate la urm? ca s?-?i surad?. A?a c?: feri?i-v? de tot ce-i chel, cu limb? lung? ?i lat? la varf, cu gheare lungi ?i negre ?n loc de normale ?i… cel mai important - feri?i-v? s?-i privi?i ?n ochi, c?ci anume privirea lor ce ?nnebune?te ?ngenuncheaz? de fapt victimele ?i nu a lor putere de lupt?.”

  Tres?rir? ?ns? ambii de parc? ar fi v?zut un ghoul ?n persoan? auzind vocea de tunet al lui Boor chiar ?n spatele lor: ?facem azi popasul aici! Nu-? de ce, dar nu-mi place mie noaptea care se apropie. Mai bine s? r?manem pe campul ?sta pe care l-am v?zut ca-n palm? de cu zi ?i pe care ni-l v-om putea aminti cum arat? ?n caz de necesitate chiar ?i noaptea de v-om fi ataca?i. Maine ?n zori, de-o fi lini?te, v-om merge mai departe.”

  ?Cum r?mane cu bunicul ?i ceilal?i ?ns??”

  ?Nu-?i f? griji pentru ei, Sephir. O s? aib? ei grij? s?-?i apere singuri spatele unui altuia. Mai bine te-ai ruga pentru noi ca s? trecem cu bine peste noapte ?i s? nu d?m ochii cu necuratul ?n cele din urm?.” Dup? care Boor se ?ndep?rt? de ei, strigandu-le s? pun? tab?ra acolo, pentru aceast? noapte.

  Tomai, conduc?torul ghoul-ilor care st?tuse pan? atunci ?i-i analiz? cu aten?ie atat pe Boor, cat ?i pe Sephir, se ?ntoarse cu spatele spre campia pe care solda?ii se vedeau a bune bazele taberei ?i, ?nso?it doar de ca?iva dintre ai lui, l?sandu-i pe restul s? apare grani?ele p?durii, ghoul-ul se afund? tot mai mult ?i mai mult ?n p?dure, dar a lui plecare fu observat? doar de Sephir care se apropia cu pa?i len?i de ai s?i, ?n timp ce ochii ei erau a?inti?i spre cei care plecau.

  Totu?i, Sephir se opri de-odat? ?i-?i scoase gluga de pe cap, iar a ei mi?care ?l f?cu pe Tomai s? se opreasc? ?i el ?i s?-?i ?ntoarc? capul spre ea, privind-o cu ur?, ?n timp ce prin fa?a ochilor ?i trecu o imagine cu Sephir luptand cu ghoulii ?i t?ind ?n cele din urm? capul unuia dintre ei, iar cand acel cap se opri din rostogolit ?i privi de parc? s-ar fi uitat ?n acel moment la el, Tomai v?zu c? ar?ta exact ca el.

  ?Ne v-om m-ai revedea noi pe campul de lupt?, prin?es? a vanturilor ?i atunci al cui cap va c?dea va fi al t?u cu siguran??,” gandi Tomai, ?ns? al s?u gand fu totu?i auzit ?i de Sephir care, ranjind provocator, ?i transmise r?spunsul tot telepatic.

  ?Oricand ??i pofte?te inima, Tomai, dac? a ta ultim? dorin?? e s? mori precum a murit al t?u frate: decapitat ?i cu ochii ?ngrozi?i v?zand ?n cele din urm? fa?a mor?ii.” Dup? care Sephir ??i acoperi din nou capul cu gluga ?i disp?ru brusc din fa?a ghoul-ului, de?i mai ?nainte el o putu vedea ?i cu glug?. Era ?ns? aceasta doar o iluzie creat? de Palar, care ap?ru deodat? deasupra taberei lor, protejand-o astfel pe a sa st?pan? cu mantia propriei sale puteri.

  Sephir ?ns? continu? s?-l priveasc? ?int? pe Tomai ?n timp ce se ?ndep?rta cu cei ce-l ?nso?ir? ?i st?tu ea acolo, ?n picioare, cu vantul fluturandu-i u?or poalele pelerinei, mult timp dup? aceea, ?n timp ce ?n capul ei se rotea un singur gand: un alt r?zboi cu ghoulii.

  ***

  Anaya muie o bucat? de material ?n ulciorul cu ap? rece pe care-l avea lang? ea. Apoi ?l stoarse cu putere, l?sand pic?turile reci s? cad? pic cu pic ?napoi ?n ulciorul din care fuseser? scoase, dup? care ea apropie materialul umed de fruntea lui Mayar care era acoperit? de broboane de sudoare.

  ?Oi, s?rmanul copil,” murmur? b?trana ?n timp ce ?tergea fa?a lui Mayar, care z?cea pe un p?tul din ierburi smulse chiar de Anaya ?i aduse acolo pentru a o face pe r?nit? s? zac? mai comod ?i astfel, datorit? grijii ei ?i a miresmelor b?ls?mate ?i lecuitoare a ierbilor s? o readuc? ?n sim?iri, c?ci rana de la um?r ar?ta r?u, chiar de sangerarea se oprise, ?i-i provoca tinerei febra de care b?trana vulpe ?ncerca din r?sputeri s? scape.

  ?Nicidecum nu se astamp?r? lumea asta ?i caut? relele chiar ?i acolo unde ele vin ?i singure,” m-ai bolmoji b?trana, l?sand carpa ud? al?turi de ulcior, dup? care se trase un pic spre stanga ?i ?ncepu a rupe frunze dintr-o plant? de coada ?oricelului pe care le arunc? ?ntr-un mic vas de lut c?lit ?ndelung ?n fl?c?ri, iar cand tulpina r?mase complet goal?, b?trana o rupse ?n buc??i mai mici ?i-o arunc? ?i pe ea ?n acel vas. Apoi, lu? ?n man? o piatr? zgrim?uroas? ?i ?ncepu s? piseze cu ea buc??ile de tulpin? ?i frunze, iar cand pasta verde fu gata, Anaya ??i muie degetele ?n ea, luand o cantitate destul de generoas? din con?inut, ?i unse ?ncet rana de pe um?rul lui Mayar: mai ?ntai unse ea partea din fa??, apoi o ?ntoarse pe Mayar pu?in pe partea stang? ?i puse ?i pe rana din spate parte din acea past? lecuitoare. ?ns? nu l?s? totul la aer deschis, ci acoperi atat rana de intrare, cat ?i cea de ie?ire cu frunze mari de brusture, u?or lovite cu piatra, ca ?ntr-un final s? le lege strans cu o bucat? de material rupt de la partea de jos a fustei ei.

  Sim?ind materialul strangandu-se pe ran?, Mayar gemu ?i se mi?c? ?n somn, strangand chiar ?i din din?i, iar asta o f?cu pe Anaya s? clatine ?ncet din cap, c?ci ?tia prea bine prin ce chinuri trecea copila ei ?n acele momente, c?ci nu doar odat? ?i fusese dat s?-i oblojeasc? r?nile dup? ce fusese r?nit? ?n lupt? sau ?n timpul van?torilor.

  ?Rabd? un pic, copil?, rabd? c? acu? durerea o trece ?i nici friptoarea pe ran? n-o vei m-ai sim?i. Am eu leacul potrivit pentru asta. Numai a?teapt? pu?in,” murmur? b?trana. Dup? care ea lu? un m?nunchi dintr-o alt? gr?m?joar? de plante, pe care le rupse mai ?ntai ?n dou?, ca mai apoi s? le arunce ?n acela?i vas ?n care f?cuse ?i pasta verde, da nu ?nainte de a arunca resturile din ea ?i din celelalte plante pe care le b?tu tot ?ndelung ob?inu pe lang? past? mult suc verde, pe care-l scurse apoi pe o frunz? de brusture f?cut? palnie ?i-i d?du s? bea lui Mayar acel suc. ?Nu scuipa nimic, copil?. Chiar de-i amar ?i chiar de-i groaznic la gust trebuie s? bei tot. Doar a?a o s? te pui pe picioare,” ?i tot murmura b?trana dandu-i bolnavei s? beie ?i v?zand c? aceasta se stramb? printre deliruri ?ncercand s? se ?mpotriveasc? s? ia leacul pe care Anaya-l considera folositor.

  ?n cele din urm?, dup? ce Mayar b?u tot sucul verde, b?trana o culc? ?ncet pe p?tul ?i ?ncepu a lovi u?urel cu palma peste pieptul fetei, murmurandu-i s? se calmeze ?i astfel ?i adormi Mayar, ?n dulcele murmur a celei care-o urmase mereu ?i pretutindeni de cand fusese copil?, dar care acum ?i putea fi al?turi doar cand dormea sau delira din cauza bolii sau a r?nilor, c?ci cand Maranam ?i Parca o supuser? r?ului, acela?i r?u o f?cu pe Mayar singuratic?. Dar totu?i acela?i r?u nu avea putere contra puterii Anayei cand con?tiin?a lui Mayar era adormit?.

  ?n momentul ?n care Mayar ?ncet? s? se mai vaiete ?i c?zu ?ntr-un profund somn, Anaya disp?ru de lang? ea de parc? nici n-ar fi fost acolo, iar asta ?nsemna un singur lucru: ochiul r?ului ce tr?ia acum ?n Mayar se trezea la via?? ?i astfel punea st?panire pe ea ?i pe tot ce-o ?nconjura.