P??ind descul??, prin iarba verde ?i moale ce se g?sea doar ?n Valea T?cerii, Samandra sim?i din plin a ei pl?cut? atingere. Ba chiar, ca s? se bucure de acea splendoare, se opri locului, ?nchise ochii, ?ntinse mainile ?n l?turi ?i privi cerul, a c?rui lumin? nocturn? o ?nc?lzea pl?cut, c?ci doar ?n acea vale Samandra putea sim?i din plin binecuvantarea p?mantului.

  Tres?ri ?ns? cand auzi ?n spatele ei, ?Mē?ai, crezi c? aceast? vale ne simte? M? refer pe noi, stelele. La fel, o fi sim?ind ?i acest loc povara bun?t??ii p?mantului?”

  A stelei ce-o ?nso?ea ?ntrebare ?ns? o f?cu pe Samandra s? zambeasc?. Apoi, deschizand ochii, privi ?n spate, spre Steaua care o ?nso?ea mereu cand cobora din careta Ursei Minoris ?i venea pe p?mant. Dar, v?zand o copil?reasc? ?ncurcare ?n ochii ?nso?itoarei ei, Samandra surase ?i spuse, ?Desigur. Altfel acest loc n-ar fi magic.” Dup? care permise vantului s?-i s?rute dulce pielea ?i s? se joace cu al ei p?r m?t?sos, ce avea ?n acele clipe o aurie culoare. ?De altfel nu cred c? bun?tatea p?mantului poate fi o povar?. E mai degrab? binecuvantare. Dar nu neg totu?i faptul c? uneori poate fi ?i povar? de vrem noi s? fie astfel. ?i… lec?ii de via?? totodat?.”

  ?Lec?ii de via???” ?ntreb? extrem de mirat? ?nso?itoarea Samandrei. ?i, dup? ce disp?ru pentru secunde doar din locul ?n care st?tuse, ap?ru brusc ?n dreapta Samandrei. Doar c? ale ei picioare descul?e n-atingeau iarba a?a cum se ?ntampla cu Samandra. Acea stea doar plutea pe deasupra ierbii f?r? s?-i simt? nici parfumul ?i nici pl?cuta atingere. Doar p?rul ei galben era u?or mi?cat de vant, ?n timp ce ai ei ochi negri, ?n care sclipeau vidul ?i eternitatea, c?p?tau o nuan?? mult mai ?nchis? datorit? umbrei nop?ii. La fel a ei tunic? lung?, aurie, prins? la mijloc c-o cing?toare din mici luceferi, str?lucea ciudat, oarecum ?ntunecat, ceea ce-o f?cea s? par? atat de mic? ?i de ne?nsemnat?. Dar stelei p?rea s? nu-i pese de asta. Ea doar ?ntreb?, ?Dar ce sunt totu?i lec?iile, Mē?ai?”

  Samandra ?ns? nu-i r?spunse dintr-o dat?. Ea doar se ?ncrunt? u?or. Apoi, ascultand ?n t?cere ?oapta nop?ii ce se ascundea ?n acele clipe ?n Valea T?cerii, privi ?n zare, murmurand trist?, ?Mē?ai!” ?i chiar sim?ea ceva ciudat ?n piept, ori de cate ori auzea c-o strigau astfel celelalte stele, c?ci de?i conducea deja de aproape dou? decenii careta Ursei Minoris, nu se obi?nuise cu acest nume. La fel nu se obi?nuise ?i cu al doilea nume al ei - UmI, nume care ?nsemna ?diferit,” ?i asta din cauza c? ea ar?ta totu?i diferit de celelalte stele care ar?tau toate la fel, exact ca acea stea care era ?n acele clipe lang? ea, punandu-i ?ntreb?ri ciudate despre via??. De altfel Samandra se diferen?ia de ele ?i prin asta - c? ea ?tia ce-i via?a ?i c-o sim?ise ?n al ei piept b?tand sub form? de inim?. La fel ?tia ce ?nseamn? s? iube?ti ?i s? fii iubit? ?i cum se simte c?ldura sufleteasc? a celorlal?i. Celelalte stele ?ns? habar n-aveau de a?a ceva, c?ci ele se n?scuser? precum suflete moarte ?i la fel de rece le era ?i lumina. ?i, atunci cand era timpul, ele disp?reau, iar ?n locul lor ap?reau stele asemeni lor ?i asta din cauza c? Cosmosul iubea s? p?streze balan?a.

  ?UmI?” Insist? steaua v?zand c? Samandra era cufundat? ?n ganduri.

  ?Aaa, da,” r?spunse Samandra ?ntr-o doar?. Apoi, zambind, spuse, ??tii, lec?iile sunt de fapt sentimente. Cele ce trec prin trupul oamenilor. La fel sunt ?i chinurile pe care oamenii le sufer? cat sunt ?n via??.”

  Steaua ?ns? p?ru ?i mai ?ncurcat?. De aceea, privind-o cu ochi mari pe Samandra, murmur?, ?Dar…”

  ?Ce sunt sentimentele ?i chinurile vrei s? spui?” ?ntreb? Samandra cu blande?e, iar steaua d?du din cap c? da. ?Atunci, d?-mi a ta man?!” ?i dup? ce avu mana stelei ?n a ei man? o duse la al ei piept. Astfel, atingand pieptul Samandrei, steaua tres?ri.

  ?Ceva se mi?c?! ?n?untrul t?u!” Spuse ea extrem de uimit?.

  ?Asta se nume?te via??. Sau, cum ?i mai spun oamenii, b?t?ile inimii. De altfel e ciudat. S? simt ?nc? b?t?ile inimii m? refer, c?ci au trecut ani ?i ani de cand nu mai sunt ?n via??. Chiar ?i a?a emo?iile tr?ite pe cand eram ?nc? pe p?mant sunt vii ?n interiorul meu. ?i… e chiar ciudat, asta cu sentimentele m? refer, c?ci ele chiar trec prin inim? ?i las? urme acolo. Prin urmare, dac? sentimentele sunt din cele pl?cute, inima ne bate ?ncet, ?nc?lzindu-ne pe din?untru. Dar dac? acele sentimente sunt din cele nepl?cute, ce au ?i numele de chin, atunci inima bate nebune?te ?i te sim?i ciudat. Ca atunci cand voi sunte?i speriate v?zand o comet? str?b?tand bolta Cosmosului.”

  ?Atunci… oamenilor le e probabil greu cu ele. Cu sentimentele m? refer,” spuse steaua.

  ?Poate ?i ai dreptate. Dar e… complicat, c?ci f?r? sentimente ne-ar fi mai greu pe suflet.” Dup? aceea Samandra se puse ?n pirostrii ?n fa?a unei flori de Ceric? (Krinkle Kurl), de culoare galben ro?iatic?, care cre?tea singuratic? printre ierburi. ?i, melancolic?, ?opti, ?La fel ?i ?ie se pare c? ?i-i singur aici,” i se adres? ea florii. Iar Cerica, de parc? ar fi ?n?eles a ei vorb?, ??i ridic? c?p?orul. ?i, v?zand zambetul cald al Samandrei, ??i scutur? brusc ve?mintele ?i somnul de pe pleoape, iar a ei mi?care umplu valea c-o mirozn? ?mbietoare.

  ?Atat de pl?cut,” murmur? steaua. Ceva ce-o mir? pe Samandra. De aceea ea ??i ridic? privirea ?i se uit? la stea. O v?zu ?ns? privind cerul ?nstelat ?i ?n?elese c? pan? ?i stelele se sim?eau melancolice venind ?n acel loc.

  Dar ??i zise c?-i mai bine s? nu-i ?ntrerup? visarea stelei ?i se uit? iar la floarea de Ceric?. ?i, pe ale ei petale, v?zu reflectat? acea stea pe care Sephir o scosese din pieptul lui Fenrir. Asta o f?cu pe Samandra s? se ?ncrunte. Nu de sup?rare, ci de ?ngrijorare ?ns?. Dup? aceea murmur?, ?Irakkam!” cand v?zu c? cele dou? stele se unir? ?ntr-una. ?Se pare totu?i c? se ?ncepe,” mai spuse ea cutremurandu-se. ??i, de?i am ?tiut c? aceast? zi va veni, n-am crezut nicicand c? va fi atat de curand. Dar… dac? tot a venit aceast? zi s-o ?nfrunt?m f?r? ?ntarziere.” ?i, sculandu-se ?n picioare, privi la stea ?i-i spuse, ?S? mergem, Mē?ai Ci?upā?mai (Stea Mic?). Avem lucruri urgente de f?cut.”

  Steaua ?ns? o privi ?ncurcat?. Mai ales c? v?zu c? Samandra ??i ridic? mana dreapt? ?n sus ?i ?ncepu s? se ridice la cer. De aceea f?cu acela?i lucru, iar dup? ce urcar? ?n Carul Ursei Minoris se ?ndreptar? ?n mare grab? spre vest, spre drumul pe care Fenrir ?i restul se ?ntorceau ?n P?durea Tenebre.

  ***

  ?E ciudat? aceast? stea,” spuse Fenrir, privind ?int? la steaua metalic? din a sa man?. St?tea ?n acele momente a?ezat lang? trunchiul unui copac. Sephir ?ns? era adormit? cu capul pe al lui um?r, c?ci de cand ?i devenise so?ie avea parte de un somn lini?tit al?turi de el.

  De altfel nu doar ea se sim?ea astfel, ci ?i Fenrir, c?ci el adesea avuse somnul agitat cand nu fusese lang? ea, temandu-se c? n-o s?-l vad? nicicand. Dar, devenindu-i so? ?i avand-o mai mereu aproape, ?n?elese cat de norocos era. De aceea, privind la chipul adormit al so?iei zambi ?i murmur?, ??i totu?i sunt fericit c? e?ti tu aici.”

  ?n momentul ?n care capul Sephirei ?i alunec? de pe um?r, el l?s? steaua s?-i cad? pe piept, c?ci nu-?i scosese medalionul de la gat, ?i ?ntinse mana stang? ?n fa??, iar obrazul so?iei ?i atinse cat de curand palma. ?i, sim?ind c?ldura so?ului al?turi, Sephir se mi?c? ?n somn, murmurand ceva ne?n?eles, dar atat de copil?re?te, c?-l f?cu pe Fenrir s? zambeasc? iar. Apoi, culcandu-i capul ?napoi pe um?r, Fenrir privi ?n jur.

  O v?zu astfel pe Bestla dormind pe tunica lui Arion, lang? copacul din fa?a lui. Ea ?ns? avea somnul zbuciumat ?i se zvarcolea mereu. Dar nu asta-l nelini?ti pe tan?rul lup, ci s? nu-l vad? pe Arion. Se lini?ti ?ns? curand v?zandu-l nu departe de ei, ?n picioare, cu bra?ele cruci? pe piept ?i privind zarea. P?rea chiar ?ngrijorat.

  De aceea ?i-l ?ntreb? telepatic, ?Se ?ntampl? ceva, Arion? Avem cumva urm?ritori?”

  ?Nu. Doar ganduri,” ?i r?spunse Arion, f?r? s? se ?ntoarc? ?i s?-l priveasc?.

  Asta-l nelini?ti ?i mai mult pe Fenrir. Mai ales tensiunea sim?it? ?n vocea lui Arion. De aceea o culc? pe Sephir pe a sa tunic? ?i se apropie ?n cele din urm? de Arion. Dar, cand ajunse lang? el, acela nici m?car nu-l privi. Nu era ?ns? din cauza c-ar fi fost sup?rat, ci din cauza c? se sim?ea agitat. Ba chiar spuse la un moment dat, abia auzit, ?Mara?am nam'maic cu??i ma?aintiruppatai u?arki?ē?” (Simt cum moartea ne pande?te).

  ?Moartea? De ce spui asta?” ?ntreb? Fenrir extrem de ?ncurcat.

  Arion ?ns? ridic? din umeri. ?N-a? putea s? explic.”

  ?De ce?” Insist? Fenrir s? aud? un r?spuns.

  ?Pentru c? e doar un sentiment. ?i… prive?te!” ?ntinzandu-?i mana stang? ?n fa?? ?i permise lui Fenrir s? vad? acea linie ro?ie, transversal? de pe palm?. ?Are ?i Bestla una,” spuse Arion ?i mai ?ngrijorat. ?A ei e albastr? ?ns?. Ba chiar neagr? uneori.”

  Fenrir ?ns? se ?ncrunt?. ??i de ce n-a?i spus nimic de?i a?i v?zut asta?”

  ?Pentru c? am crezut c? e ceva pasager. Legat de moartea regelui Goyan. Dar se pare c? ne-am ?n?elat. ?i… mai e ?i pumnalul. Plute?te mereu undeva ?n neant. ?i, oricat n-am ?ncercat ?i eu ?i Bestla s? punem mana pe el, ne-a fost imposibil.”

  Asta chiar c? era ciudat. De aceea ?i privi ?i Fenrir ?n jur. ?i fu astfel dat s? vad? pumnalul plutind nu departe de ei. Avea ?ns? varful ?ndreptat tot spre el, nu spre Bestla sau Arion. De aceea se ?ncrunt? Fenrir iar, ?ntrebandu-se, ?Ce totu?i s? ?nsemne asta? Am v?zut, ?n acea viziune, c? acest pumnal trebuie s?-mi apar?in?. Dar nici eu ?i nici ei nu-l pot atinge. De ce?”

  Dintr-o dat? ?ns?, sim?ind c?ldur? pe piept, ?i-l atinse cu palma. Se mir? ?ns? enorm s? vad? c? raze de lumin? se strecurau de sub a lui palm? luminand ?n jur. Astfel, luandu-?i palma de pe stea, ?i permise s? lumineze puternic ?n fa??. Dar nu doar steaua lumina auriu, ci ?i pumnalul. Ceva straniu dup? p?rerea lui. Mai ales c?, curand dup? asta, o lumin? alb? se v?zu venind de sus, de parc? acolo s-ar fi aflat un mare proiector ?ndreptat asupra lor.

  Astfel, privind ?n sus, Fenrir observ? c? careta Ursei Minoris era oprit? deasupra p?durii. De aceea ?i-l b?tu pe Arion pe um?r ?i-i ar?t s? priveasc? cerul. ?E calea luminii, nu-i a?a?”

  ?A?a e,” murmur? Arion, ?ncurcat. ?Dar… cum e posibil ca ?i tu s-o po?i vedea, Fenrir? Aceast? cale poate fi v?zut? doar de sufletele moarte sau de cei care au puterea de-a goni norii furio?i de pe cer. ?i, din cate ?tiu, doar eu, zeu Boor ?i Sephir avem aceast? putere.” Se mir? ?ns? v?zandu-l pe Fenrir scuturand din cap. ?Dar totu?i, ce crezi tu?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu,” r?spunse tan?rul, confuz. ?Pare s? aib? ?ns? leg?tur? cu steaua ?i pumnalul. Lumineaz? la fel ca ?i careta Ursa Minoris.”

  ?Nu, da, se pare c? ai dreptate. Dar totu?i nu ?n?eleg de ce.”

  ?Pentru c? acea stea, de la gatul lui Fenrir, cu numele de Irakkam, a fost candva la carma Ursei Majoris,” le spuse Samandra.

  ?Mam??” Fenrir ?opti. Dar, privind ?n sus, n-o v?zu ?i din aceast? cauz? se ?ntrist?.

  Samandra ?ns? ?i r?spunse cu bun?tate ?n glas, ?Ai dreptate, Fenrir. Sunt eu. Dar, atata timp cat tu e?ti pe p?mant ?i eu ?n cer, nu ne putem vedea.”

  ?Dar de ce? Samaya mi-a povestit c? te-a v?zut ?n casa noastr?, cand eram ?nc? mici. De ce nu te pot vedea ?i eu?”

  ?Pentru c? ea de?ine puterea Clepsidrei Timpului, Fenrir. Tu ?ns? nu de?ii o astfel de putere. Dar nu te ?ntrista. Va veni o zi cand ne vom revedea ?i atunci ?mi vei putea atinge din nou chipul.”

  Stolen content warning: this tale belongs on Royal Road. Report any occurrences elsewhere.

  ?Dar… mam?…”

  Arion ?i atinse ?ns? bra?ul, dandu-i de ?n?eles c? altceva era important la moment. Apoi, privind ?n sus, ?ntreb?, ?UmI, a-?i spus c? steaua Irakkam a fost candva ?n fruntea Ursei Majoris?”

  ?Da. A?a e Soan. Candva, demult, Ursa Majoris ?i Copacul Vie?ii erau lega?i de aceea?i a?? a timpului. Dar, cand Genea l-a disipat ?n neanturi, Ursa Majoris s-a disipat ?i ea. Astfel, stelele din constela?ia Ursa Majoris au disp?rut, iar lumina stelei din fruntea caretei s-a estompat. Steaua ?ns? n-a disp?rut, ci s-a ascuns undeva. Unde ?ns? nimeni n-a ?tiut. Pan? azi, cand voi a?i fost ?n stare s-o re?ntregi?i.”

  ?Totu?i e ciudat,” murmur? Arion. ?Dac? steaua s-a ascuns pe p?mant, cum de nimeni n-a fost ?n stare s? vad? unde e?”

  ?Dac? sincer nu ?tiu, Soan. E un alt mister pe care trebuie s?-l afl?m. La moment doar atat pot spune. De altfel e tot ce ?tiu ?i ce-am putut afla de la celelalte stele ale Ursei Minoris. Dar am ?n?eles un lucru: c? atata timp cat steaua e pe p?mant ?i Ursa Majoris nu-i re?ntregit?, ?i puterea caretei Ursa Minoris e limitat?. Mi se pare ?ns? c? totul se va schimba atunci cand Themis va fi restaurat?. Atunci ?i ambele carete ale cerului vor str?luci cu toat? for?a.”

  ?Dar, sta?i un pic, Themis? V? referi?i la st?pana celor 12 Balan?e?”

  ?A?a e, fiule. De altfel Themis va rena?te din oameni cand toate cele 12 Balan?e vor fi g?site. Doar c? n-o s? fie u?or, odat? ce Eris e ?i ea dup? I?appu Vā?kkai.”

  ?Chiar ?i a?a, UmI, Eris n-are puterea s? restaureze Balan?a Vie?ii ?i a Mor?ii. Din cate ?tiu doar cei din profe?ie pot asta.”

  ?Soan, ui?i un lucru ?ns?: c?-s multe profe?ii, atat ?n Cosmos, cat ?i pe p?mant. ?i noi nu le ?tim pe toate. De aceea nici nu putem fi siguri c? Balan?ele pot fi restaurate doar de cei ce-s de partea Binelui. E posibil ca adep?ii R?ului s? aib? ?i ei aceast? putere. De aceea v? spun s? ave?i mare grij? de stea ?i de Eftir Daudan, c?ci adev?ratul st?pan al Mor?ii, Maranam, va veni curand pe acest p?mant s?-?i cear? drepturile.”

  Dup? ce spuse aceste cuvinte, lumina Ursei Mici se estomp?. La fel ?ncetar? ?i steaua ?i pumnalul s? lumineze. Totu?i, Fenrir ?i Arion erau ?ngrijora?i. Se temeau ?ns? s?-?i pun? ?ntreb?ri ?n glas.

  ?n cele din urm? ?ns?, ?n?elegand c? s? stea ambii de straj? n-avea niciun rost, Arion ?i spuse tan?rului, ?Mergi ?i te odihne?te, Fenrir. O s? stau eu de straj?, c?ci oricum nu pot dormi. Simt cum m? apas? ceva pe piept ?i n-o s?-mi dea voie s? ?nchid ochii azi noapte.”

  ?Atunci, a?a voi face. Dar, Arion, dac? ceva m? treze?ti, c?ci ?tii la fel de bine ca ?i mine c? nu-i bine s? fii singur cu ganduri negre.” Apoi, odihnindu-?i palma pe um?rul stang al lui Arion pentru cateva clipe, se ?ntoarse lang? Sephir. Chiar ?i a?a continua s?-l priveasc? pe Arion, care st?tea cu spatele la el, sim?indu-i atat de bine ?ngrijorarea.

  ***

  CU SECOLE ?N URM?

  ?S? ai grij? de pumnal ?i de steaua din al t?u piept, Kaerlleikans, ?i s? nu permi?i nim?nui s?-i cunoasc? adev?rata valoare sau totul va fi pierdut,” ?i spuse Upprisinn surorii ei, ?nainte de a pleca spre r?s?rit, ?mpreun? cu Gaea ?i Dike.

  ?Mmm. A?a voi face,” r?spunse Kaerlleikans abia auzit. Dar, ?n adancul ei, se sim?ea ca un copil obijduit, l?sat singur, cand ce-?i dorea cel mai mult era s? fie al?turi de cineva. De aceea ?i-i spuse surorii ei ?ntr-un final, ?Poate totu?i nu pleci, Upprisinn?”

  Sora ei ?ns? surase, ??tii c? nu-mi st? ?n putere asta. Chiar dac? ?i-mi doresc. Dar… fiecare din noi, trebuie s?-?i tr?iasc? acea via?? menit? ei de soart?. Nu-i putem sta ?mpotriv? Sor?ii ?i tu ?tii asta.”

  Aceste cuvinte o ?nfuriar? pe Kaerlleikans, care murmur? brusc, ?Soarta! ?ncep s-o ur?sc dac? sincer!”

  Upprisinn o cert? ?ns? cu asprime, ?Nu vorbi astfel, Kaerlleikans! Ori le po?i ?ntoarce pe Moirae ?mpotriva noastr?.”

  ?De ce? N-am spus nimic neadev?rat. De altfel am spus doar adev?rul, c?ci al?ii au ales totul pentru noi ?nc? ?nainte de a ne na?te: ce pumnal s? avem, unde s? tr?im, ce aer s? respir?m. ?i noi tot avem acest drept.” Spunand aceste cuvinte ochii tinerei femei sc?p?rau de sup?rare.

  Upprisinn ?ns? zambi. Apoi privi la acel copac rotat sub care st?teau ?n acele clipe, acela?i sub care Obregon obi?nuia s? doarm? adesea, visandu-l pe lupul Fenrir. ?i, ca de fiecare dat?, Upprisinn p?rea atat de calm? ?i atat de calculat?. Kaerlleikans era ?n schimb opusul surorii ei: impulsiv? ?i spunand adesea ce gandea. De aceea ?i murmur? Upprisinn ?ntr-un final, ?Cand vorbe?ti astfel mi se pare c-ai uitat deja ?nv???mintele tat?lui nostru, surioar?. Cele prin care ne-a ?nv??at c? nu noi judec?m Soarta, ci Ea ne judec? pe noi.”

  Kaerlleikans se puse trist?. Apoi murmur?, ??i nici nu ?tii cat mi-i de dor de el. De tata.”

  ??i mie, dac? sincer. De altfel nici nu pot sim?i diferit. Suntem gemene, ai uitat? Dar chiar ?i a?a e timpul s? ne urm?m drumul ?n via?? ?i astfel s? ne facem alegerile. De fapt tu deja ai f?cut-o pe a ta,” dup? care privi la Obregon, care se afla ?n fa?a cortului cu Dike ?i Gaea.

  Kaerlleikans privi ?ns? la fa?a surorii ei. ?Dar tu? Ce alegi tu: vei merge cu maestrul Dike sau cu Gaea?”

  ?Voi merge doar unde-mi cere inima,” spuse Upprisinn zambind. Apoi ??i ?ntinse mana dreapt? spre a ei sor?. ?i Kaerlleikans v?zu pe palma ei acea linie albastr? v?zut? ?i pe palma lui Arion. Dar, cand Kaerlleikans f?cu la fel, se v?zu linia ro?ie de pe palma Bestlei.

  Astfel, oarecum melancolic?, v?zand acele linii, Kaerlleikans ?opti, ?Grani?a dintre Via?? ?i Moarte. Cea care a ap?rut atunci cand Yggdrasil ?i Viti au devenit unul, iar Steaua din fruntea Ursei Majoris a disp?rut. De altfel se spune c? aceste linii erau la ?nceput v?zute doar la U?a Purgatoriului, formand dou? randuri pentru sufletele ce trebuiau s? se purifice. ?i, la fel se spune, c? atunci cand Themis ?i Steaua vor luci iar ?n toat? splendoarea, aceste dou? linii se vor ?ntoarce iar la Poarta Purgatoriului.”

  Auzindu-?i sora vorbind astfel, Upprisinn d?du din cap c? da. Apoi atinse palma surorii ei cu a ei palm? ?i cele dou? disp?rur?. Asta-l alert? pe Obregon. R?mase el ?n fa?a cortului ?ns? cand Dike-i atinse um?rul drept ?i-i spuse apoi, ?Nu te ?ngrijora, Obregon, c?ci a ta so?ie se va ?ntoarce curand. Doar… mai petrece o vreme cu a ei sor?, pe care azi e posibil s-o vad? pentru ultima oar?.”

  Anume aceste cuvinte ?l ?inur? locului pe Obregon. Dar, de?i Gaea ?l privea ?int?, de parc? ar fi fost un uliu gata de atac, Obregon ?i evit? privirea. Ea totu?i ?i spuse cand Dike se ?ndep?rt? ca?iva metri de ei, ??i totu?i pari destul de nelini?tit, Obregon, pentru cel care-i va ar?ta so?iei drumul spre moarte.” Dar, cand Obregon o privi ?ncurcat, c?ci chiar nu ?n?elese la ce se referise ea, Gaea privi ?n alt? parte. ?i, ca s? nu se dea de gol c? ?tia viitorul acelei tinere femei, mai spuse doar, ??i totu?i e dragoste. Nu pot s? neg asta.”

  ***

  Disp?rand de sub acel mare copac, Upprisinn ?i Kaerlleikans ap?rur? la Poarta Purgatoriului, ceva ce ele nicicand nu mai v?zur? mai ?nainte. Uimit? ?ns? s? vad? acea imens? poart? de piatr? fu doar Kaerlleikans, c?ci ea nicicand nu se a?teptase s? ajung? acolo. Dar, spre deosebire de a ei sor?, care privea mirat? ?n jur, Upprisinn privea ?nsemnele de pe poart?. Apoi murmur?, ??i totu?i aceast? poart? se deschide doar atunci cand Charon, ?n a lui mic? luntre de lemn, aduce aici un suflet ce a p?r?sit lumea de afar?. ?i tot ?n fa?a acestei por?i se decide soarta acelui suflet: Iadul sau Raiul.”

  ?De ce spui asta?” O ?ntreb? Kaerlleikans, privind iar la sculpturile de pe piatr?. ?i acele sculpturi erau cu adev?rat impresionante: ale sufletelor prigonite ?i menite s?-?i isp??easc? p?catele ?n Iad, ale celor care ajunser? ?n Rai ?i se bucurau de minun??iile lui, la fel ?i gravuri ale oamenilor ?i Titanilor ce se aflau ?nc? pe p?mant. Mai impresionant decat atat era c? acele gravuri se vedeau ?ntre locurile l?sate pentru cele dou?sprezece Balan?e, care erau ?n acel moment goale. Dar se ?tia prea bine c? odat? g?site acele Balan?e se vor ?ntoarce pe acea Poart?.

  ?Pentru c? a?a ?i e,” r?spunse Upprisinn ?ntr-un final. Apoi privi la acea linie albastr? pe care o avea pe palm?. ?i ea se afla ?n partea dreapt? a por?ii, acolo unde mai ?nainte era linia albastr? desenat? pe p?mant. Dar, dintr-o dat?, tres?ri cand o mic? petal? de lotus, albastr?, i se a?ez? pe palm?. De aceea ?i privi mirat? spre Kaerlleikans. Astfel v?zu c? a ei sor? avea ?n palm? o petal? similar?, doar c? de culoare violet.

  ?i, cand acele petale le atinser? pielea palmelor, cele dou? stele din pieptul lor ?ncepur? s? str?luceasc?. A lor lumin? ?ns? ducea spre un singur punct, acolo unde se v?zu o mic? sfer? albastr? asemeni celei de?inut? de Soan. Dar nu acea sfer? le mir? cel mai mult, ci acea floare de lotus ce ap?ru ?n spatele lor ?i pe care fetele o v?zur? cand se ?ntoarser?. ?ns?, mai minunat decat atat, fu s? vad? acea mic? f?ptur? ce se ridic? ?n zbor de pe mijlocul galben al florii.

  ?Feti?a-dege?ic?!” Murmur? Kaerlleikans, c?ci ea doar auzise despre Gardianul de la Por?ile Purgatoriului. ?n acele clipe ?ns? o vedea atat de clar: era ?ntr-adev?r mic? cat un deget. De asemenea avea un ochi albastru ?i unul violet ?i aripile ?i erau de aceea?i culoare ca ?i ochii. P?rul ?ns? ?i era complet alb, ajungandu-i pan? la c?lcaie. ?i, pe frunte, i se vedea str?lucind o coroan?. Ce era ?ns? ciudat la acea coroan? era locul ?n form? de stea, din centru, care era gol. P?rea ?ns? s? aib? forma stelei v?zute str?lucind ?n pieptul fetelor.

  La vederea ei, Upprisinn ?opti uimit?, ?Bodhi, tu aici?”

  Bodhi surase ?ns?. Apoi, plecandu-se ?n fa?a lor, murmur?, ?Unde altundeva s-ar putea afla slujitorul Vie?ii ?i a Mor?ii dac? nu ?n fa?a por?ii Purgatoriului? Doar aici, c?ci echilibrul dintre puritatea sufleteasc? ?i perfec?iunea min?ii sunt anume eu. Cu alte cuvinte, eu sunt zeitatea ?i ?tiin?a ?ntr-o simpl? f?ptur?. Iar aceast? imens? floare a sufletelor este cunoscut? de Cosmos drept Pantecele Lumii sau Karuvil: ?mp?carea unuia cu Soarta,” ?i ai ei ochi privir? spre Kaerlleikans, care se sim?i ru?inat?.

  ?Acum ?n?eleg de ce m-ai adus aici, Upprisinn,” murmur? Kaerlleikans. ?S? m? ?mpac cu Soarta, chiar dac? nu sunt decat un simplu om.”

  Bodhi ?ns? rase iar. Dar, al ei ras cristalin, le mir? pe fete. Mai ales cuvintele spuse de ea, ?De fapt nimeni nu-i obligat s?-?i accepte Soarta. Nici chiar tu. ?ns?, de-?i dore?ti cu tot dinadinsul s-o schimbi, po?i ?ncerca. Dar, ?nainte s? faci asta, trebuie s? ?tii un lucru: ceva schimbat nu mai poate fi readus la forma ini?ial?. La fel cum tu n-o s? te po?i ?ntoarce din drum.”

  ?S? m? ?ntorc din drum? Ce vrei s? spui cu asta?” ?ntreb? curioas? Kaerlleikans. Bodhi ?ns? ??i a?inti ai ei ochi ?n privirea fetei ?i surase. ?i, cand ochii lor se ?ntalnir?, devenir? negri ca noaptea, la ambele.

  Apoi, cu glas ?iret, Bodhi ?ntreb?, ?Poate noaptea deveni zi candva?”

  ?Nu, desigur. Asta nu ?nseamn? ?ns? c? noaptea nu-?i poate schimba cursul,” ?i r?spunse Kaerlleikans cu ?n?elepciune.

  ?Cum ar fi?” ?ntreb? Bodhi. De data aceea ?ns? era extrem de curioas?. Privind ?ns? ?n ochii lui Kaerlleikans nu putu citi adev?rul. De asta se ?ncrunt? ?i privi la steaua din pieptul lor ?i apoi la pumnalele de la brau care str?luceau, c?ci anume ele o ?mpiedicau s? vad? ce-?i dorea. Chiar ?i a?a nu se sup?r?. Doar privi iar la Kaerlleikans cand aceasta spuse:

  ?M? refer la faptul c? noaptea a fost vidul la ?nceput. Din vid s-a n?scut apoi lumina. Apoi noaptea a coborat pe p?mant ca s? aduc? lini?te ?i odihn? fiin?elor vii.”

  ?Noaptea ?ns? la fel ascunde minciuna, tr?darea, frica, umbrele ?i restul r?ului. Cel care ne pande?te de pretutindeni de altfel.”

  ?Chiar ?i a?a noaptea e considerat? perioada iubirii, a facerii, muzelor ?i crea?iei.”

  ?Crea?ia ?ns? poate fi ?i distrug?toare.”

  ?Depinde doar din ce unghi o prive?ti. Aici m? refer c? pentru unii poate fi distrugere, cand pentru al?ii poate fi un nou ?nceput.” ?i, cand Bodhi stramb? din nas, semn c? nu ?tia ce s? mai spun?, Kaerlleikans zambi ?iret: triumfase.

  La fel zambi ?i Bodhi ?ntr-un final, ?Nu, m? predau. Pan? la urm? ?n?eleg totu?i c? a filozofa nu-i punctul meu forte. Mai bine stau ?i a?tept nemurirea la Poarta Purgatoriului.”

  Privir? ?ns? ambele mirate la Upprisinn cand aceasta rase din toat? inima. Apoi, v?zandu-le privind-o ?int?, spuse, ?Doar m? simt cu voi ca acas?. Ca atunci cand Kaerlleikans se certa cu mama ?n privin?a vreunei idei. ?i, fiindc? ambele sunt atat de ?nc?p??anate ?i nu voiau s? cedeze, se ciorov?iau ziulica ?ntreag?, pan? nu le spuneam eu sau tata care din ele e dreapt?.”

  ?Poate ?i ai dreptate. Totu?i trebuie s? accept de data asta c? cele spuse de Kaerlleikans sunt adev?rul. La fel ?i ce am spus eu. Depinde din ce unghi prive?ti,” murmur? Bodhi, surazand.

  ??i asta e drept. ?ns?: ?tim prea bine c? jum?t??i de m?sur? pe lumea asta nu exist?. La fel cum Via?a ?i Moartea nu se pot ?mplini doar pe jum?tate,” r?spunse Upprisinn.

  ?Ce dac? asta e posibil?” ?ntreb? Bodhi ?i fetele o privir? uimite. ?M? refer la re?ncarnare. Asta nu-i nici moarte ?i nici via??. Doar o cale de mijloc.”

  ?Dar totu?i, Bodhi, cum ?tie unul dac? se va re?ncarna sau nu?” ?ntreb? sfioas? Kaerlleikans.

  ?Nu ?tie. De altfel nimeni nu ?tie. Nici chiar Universul. Dac? sincer mie mi se pare c? re?ncarnarea depinde mult de dorin?a unui suflet de-a tr?i. Astfel se creeaz? ?i se aliniaz? valurile energiei Cosmice, cele create din via?? ?i moarte. ?i, cand acele valuri se ?ntalnesc, are loc re?ncarnarea. Totu?i, doar s? vrei nu cred c?-i de ajuns. Mi se pare c? e nevoie ?i de un pic de noroc. De aceea, ave?i mare grij? de Steaua Bun?t??ii, c?ci ea e singura care v? poate da ?ansa s? rena?te?i.” Apoi Bodhi disp?ru, iar fetele reap?rur? sub acel mare copac rotat. Aveau ?nc? acele petale de lotus pe palme ?i un mare secret ?n suflet: dorin?a de-a tr?i ?i rena?terea.