?oaptele ademenitoare ale P?durii Rophion se auzeau pretutindeni: ?n fo?netul frunzelor, ?n adierea vantului, ?n s?rutul aerului pe piele, ?n ciripitul duios al p?s?rilor din ?nalturi. Cel mai bine ?ns? le auzea Tenebre ?n zgomotul pa?ilor ei, ?n timp ce ?nainta, la pas lent, prin P?dure, ascuns? tot mai mult ?i mai mult de desi?urile umbrite ?i tainice.

  De altfel asta ?i-?i dorea: s? r?man? ascuns? de ochii curio?ilor, c?ci ea se decise s? vin? acolo ?i s?-l caute pe Mannar dup? discu?ia avut? cu Coallar. Ba mai mult, se hot?r? ea s? fac? asta ?n?elegand c? salvarea lui era mult mai important? decat cea a lui Eris. De aceea ?i-i pl?cea la nebunie faptul c? P?durea Rophion, c?reia ?i era du?manc?, o ascundea totu?i de restul lumii. ?i la fel era ?i fericit?, c?ci, pentru prima dat? ?n milenii, de cand ?l cuno?tea pe Coallar, coinciser? asupra unui lucru. ?n rest ajungeau mereu s? se certe pentru nimicuri ?i asta f?r? doar ?i poate datorit? firilor lor vulcanice. ?i, ca de fiecare dat? cand se certau, ajungeau s? se r?neasc? unul pe altul nu doar suflete?te, ci ?i fizic, aruncand la propriu cu fl?c?ri ?i c?rbuni ?ncin?i ?nspre cel?lalt pe care ajungeau s?-l considere du?man de moarte.

  ?n cele din urm?, aducandu-?i aminte de asta, Tenebre surase. ?A fost a?a mereu,” ??i spuse ea. ?La fel ca acum 2 mii de ani cand l-am cunoscut pe Coallar.”

  ?i iar zambi aducandu-?i aminte de acea zi ploioas? de cand se cunoscuser?. ?ine minte c? ?n acea zi cerul era negru ca c?trana ?i c? era spintecat de fulgere groase. De asemenea, ca de fiecare dat? pe vreme de furtun?, se sim?ea o energie neagr? de jur ?mprejur, ?nc?rcat? cu r?utate ?i puteri distrug?toare. Asta ?ns? n-o speria. Din contr?: Tenebre pur ?i simplu adora astfel de zile. De ce? Pentru c? o f?ceau s? se simt? vie. La fel o umpleau de putere ?i-i d?deau speran?a c? ?ntr-o zi, cand Themis va fi g?sit? ?i ?n sfar?it distrus? sau ?nclinat? ?n partea r?ului, ea, Tenebre, va fi ?n cele din urm? ?ncoronat? regin?. Nu a unui singur loc, ne?nsemnat, ci al ?ntregului Univers.

  De altfel mereu visase la asta: s? conduc? lumea. De cand se n?scuse, ?n urm? cu dou? decenii pe cat avea la acea vreme. Dar, chiar dac? ??i dorise mereu asta ?i dedicase mult timp ?i putere atingerii acelui scop, nu-i reu?ise pan? ?n acel moment. Chiar ?i a?a Tenebre nu renun?ase ?i nici n-avea de gand s? renun?e. Ea doar a?tepta miracolul. La fel ca acel miracol pe care-l sim?i dintr-o dat? plutind ?n aer ?n acea zi ploioas?. Se sim?ea ca o vibra?ie ciudat? pe piele. Mai mult decat atat o f?cea s? nu-?i ia ochii de la cer ?i pentru mult? vreme de altfel.

  ?n cele din urm? ?ns?, auzind ?oaptele naturii ?n jur, Tenebre l?s? cerul ?n pace ?i se uit? la P?durea ce-i purta numele. Auzi ?ns? gandurile lui Eris doar cand ?nchise ochii. ?G?se?te diamantul negru ?i domin?-l,” ?i spusese Eris. ?Doar astfel vei avea puterea ?ntunericului de partea ta.” Numai c?, de?i ?n?elese clar mesajul, Tenebre nu ?n?elese la ce diamant negru se referise Eris. La fel nu ?tia cum l-ar putea ea controla, c?ci auzise c? anumite lucruri sunt controlate pe acel p?mant doar de pu?ini magi, din cei ce practicau Magia Neagr?. Ea ?ns?, de?i ??i dorise asta ?i f?cuse eforturi supraomene?ti s? ating? acel rezultat, nu putuse ?i basta.

  Dintr-o dat? ?ns? ??i d?du seama c? nu degeaba auzise iar gandurile lui Eris ?n acea zi ploioas?. ?E pentru c? ?mi e dat s? aflu azi unde-i diamantul ?i cine-l controleaz?,” ??i spuse ea. ?Iar pentru a afla cine ?i unde, e necesar doar s?-mi sp?l trupul ?n apele acestui rau, numit Raul lui Maranam.” Dup? aceea, Tenebre l?s? s?-i cad? rochia neagr? la picioare ?i f?cu s?-i apar? pe trupul gol doar o lejer? rochie de m?tase, aproape str?vezie.

  Apoi, cand se v?zu pe sine seduc?toare, se ?ndrept? spre rau ?i se sc?ld? ?n ale lui ape aduc?toare de pl?cere. Era din cauza acelei r?celi a apei ce-o ?nfierbanta pe din?utru ?i-o f?cea s? tremure. Chiar dac? nu ?tia de ce. Sim?ea ?ns? energia acelei ape a Mor?ii p?trunzandu-i adanc ?n trup, prin to?i porii pielii, umpland-o de-o dorin?? arz?toare ce nu mai sim?ise nicicand. ?i-i era straniu. O f?cea s? vibreze. ??i dorea s? nu se termine niciodat?. Dar… avu nevoie de aer. De aceea ?i ie?i la suprafa??. ?i, manat? de-un fior tainic, privi ?n jur ?i c?ut? cu ochii sursa pl?cerii ei.

  La suprafa?a apei ?ns? v?zu doar cerul tuciuriu, br?zdat de fulgere groase. La fel v?zu doar aerul cenu?iu ?nc?rcat cu pic?turi de ploaie. ?i la fel z?ri ?i apa ?nvolburat? a Raului Maranam sp?rgandu-?i valurile de-al ei trup ?i ?nconjurand-o cu spum? alb?. Chiar ?i a?a Tenebre era sigur? c? mai e cineva acolo. De aceea ?i se uit? atent ?n jur. Doar cu coada ochiului la ?nceput, fiind totu?i ?ntoars? cu spatele spre mal ?n acele clipe.

  ?ntr-un final ceva o atrase ?i privi malul. Acolo ?ns? nu era nimeni. Titanida sim?ea totu?i prezen?a cuiva acolo. De aceea ?i-?i zise, ?Trebuie s? ies din ap? ?i s? m? apropii de mal. ?n special de primul rand de copaci, c?ci de acolo simt prezen?a cuiva.” ?i chiar p??i ?nspre mal, permi?and apei s?-i lipeasc? acea rochie neagr?, de satin transparent aproape, de trupul gol ?i umed. Astfel, cand valurile se sp?rgeau de corpul ei, Tenebre sim?ea o stranie senza?ie pe piele. Ca o mangaiere. Din cele aduc?toare de pl?cere. De aceea ?nchise ochii. ?i, delirand din cauza acelor senza?ii, se l?s? r?sf??at?. Ba chiar ?i trase adanc aer ?n piept ca s? fac? acele senza?ii mai intense. ?i… sim?i apoi dorin?a. De-a avea pe cineva al?turi, s? fie strans? ?n bra?e, cu tainic? putere ?i s? simt? s?ruturi alergand ?ncolo ?i ?ncoace pe al ei trup umed ?i gol.

  Acea dorin??, ce-o sim?ea pe fiecare centimetru de piele, culmin? ?n clipa ?n care cerul fu str?puns de un imens fulger. Astfel, oftand prelung, de prea mare pl?cere, Tenebre privi cum fulgerul str?b?tu cerul, alerg? prin aerul z?rii sub forma unui cal de foc ?i se ?nfipse apoi ?ntr-un imens stejar, despicandu-l ?n dou?. ?i, la lumina fulgerului, z?ri ?i silueta lui Coallar conturandu-se pe mal.

  ?E el,” ??i spuse Tenebre dintr-o dat?, cu extaz. ?Cel a c?rui energie am sim?it-o mereu, dar nu l-am v?zut nic?ieri. Era din cauza c? se putea transforma ?n fum negru. Ca cel din care ?i-a format trupul acum.” ?i avea perfect? dreptate Tenebre, c?ci ?nainte s?-i apar? ?n fa??, Coallar colindase pe deasupra apelor Raului Maranam sub form? de cea?? dens?, cea care o ?nconjurase ?i o ajutase s? ating? culmile pl?cerii. Dar, ?n?elegand c? acea joac? nu-i aducea lui niciun beneficiu, se decise s? i se arate ?i ei.

  ?n timp ce era privit de Tenebre, de parc? ea ?i-ar fi descoperit a ei mare ?i mult a?teptat? comoar?, Coallar st?tea cu capul plecat ?i cu ochii ?nchi?i. Dar, de?i p?rea dezinteresat de ce se ?ntampla ?n jur, era doar o aparen??. El, stand astfel, ??i imagina c? atinge culmile lumii al?turi de Tenebre. De aceea ?i rochia ei deveni dintr-o dat? de culoarea pielii ei, lipindu-i-se de trup ?i dezv?luind lumii ?ntregi frumuse?ea goliciunii unei Fecioare precum era Tenebre: misterioas? ?i pl?cut? vederii.

  Din aceast? cauz? ?i se hot?r? Coallar s? nu mai a?tepte. ?i, mi?candu-se prin aer, ajunse ?ntr-un final ?i el ?n ap?, ?n fa?a lui Tenebre. Dar… niciunul din ei nu spuse nimic. Doar se privir? ?n t?cere minute ?n ?ir: el ?nc? avand ochii ?nchi?i ?i adulmecand zarea, iar ea, complet dezgolit? ?n fa?a lui, a?teptand continuarea. De altfel era sigur? c-o s? mai urmeze ceva dup? acele mangaieri tandre, pe lang? o alian?? de durat? ?i benefic? ei. De aceea ?i se decise s? a?tepte.

  Zambi ?ns? auzind vocea lui Coallar ?n capul ei, ??n sfar?it.” El ?ns? nu folosi telepatia ca s?-i vorbeasc?. De aceea ?i-i era amuzant ?i privea ?int? la ale lui buze c?rnoase, care nu se mi?car? cand el ?i vorbise. Apoi, auzi ?i continuarea, ?Avem dreptul s? le d?m ?ansa Lui ?i Ei, St?panii ?ntunericului, s?-?i unifice nu doar trupurile, dar ?i puterea. ?i asta ca s? ?ngenunchem odat? ?i pentru totdeauna lumea.” Apoi, el deschise ochii, iar Tenebre v?zu arzand, ?n acea privire de smoal?, dorin?a.

  ?i cat de curand o ?i sim?i. Cand bra?ele lui se ?ncol?cir? ?n jurul ei ?i-o trase mai aproape. Apoi, dup? ce trupurile li se lipir? unul de altul, Coallar ?i atinse capul c-o man? ?i-i apropie buzele de ale lui. Iar mi?carea lui, tandr? ?i s?lbatic? ?n acela?i timp, o f?cu pe Tenebre s? zambeasc?. Ulterior ?i ?opti, ?Mai bine zis ?n sfar?it te v?d, c?ci mereu am sim?it c? ?mi d?deai tarcoale. Nicicand ?ns? nu ?i-am v?zut chipul. De ce?”

  ?Pentru c? nu era momentul!”

  ?Momentul? Pentru ce?”

  ?Pentru a culmina a noastr? pasiune, cea care ne arde pe din?untru.” Dup? care ?i zambi ?trengar, iar buzele lui s?rutar? cu patim? ale ei buze.

  Tenebre, de?i nu era experimentat? ?n ale amorului, ?tia totu?i ce s? fac? ?n astfel de momente. De aceea ??i ?ncol?ci ?i ea bra?ele ?n jurul grumazului lui. ?i, folosindu-?i puterea, f?cu s?-i dispar? complet acea rochie transparent? ce i se lipise de piele pan? ?n acel moment. Apoi, s?rutand cu pasiune ale lui buze, ?nso?i?i doar de fulgere care erau martore ale acelei dorin?e dezl?n?uite, ?l trase dup? ea ?n ape, ca s? dea frau liber nebuniei din ei ?i de ce ?i nu ?i imagina?iei.

  ***

  La nou? luni distan??, dup? al lor moment fierbinte ?n apele Raului Maranam, Tenebre n?scu un fiu. Pe Ahi. Dar, de?i ambii p?rin?i nu sim?ir? ?n copil acele vibra?ii ale puterii imense pe care o c?utau, ?l ?inur? pe lang? ei ?i-l crescur?. Chiar ?i a?a nu-i d?dur? nicicand mai mult decat era necesar: material, desigur, c?ci dragoste nu-i d?dur? nicicand. Mai mult decat atat ?l puneau adesea la ?ncerc?ri grele, chipurile ca s?-i c?leasc? trupul ?i voin?a.

  Astfel reu?ir? s?-l ?nver?uneze pe Ahi ?mpotriva ?ntregii lumi. Coallar ?ns? nu era deloc mul?umit nici de puterea primului n?scut ?i nici s? vad? cat r?u f?cea el lumii. Aceste succese ale lui Ahi p?reau chiar s?-l ?nfurie. De aceea era mai mereu nemul?umit de fecior ?i nicicand nu-l aprecia a?a cum ??i dorise ?i Ahi.

  Tenebre ?ns?, spre deosebire de so?ul ei, nu sim?ea ur? pentru copil: doar indiferen??. ?i, de?i la ?nceput avu grij? de el, cat s? nu moar? bebelu? fiind, cand Ahi fu capabil s?-?i poarte singur de grij? ?l l?s? ?n genere ?n voia sor?ii. Iar ea, considerandu-se liber?, se dedic? c?ut?rii acelei mari puteri. Dar, dup? ce Ahi crescu pu?in ?i a lui putere cre?tea la fel, Tenebre ??i zise s? nu-l alunge de lang? ea cand el o c?uta, considerand c? poate c? ?ntr-o zi va avea nevoie de el, fie chiar ?i ?mpotriva lui Coallar, care ajunse ?n cele din urm? s-o enerveze din orice.

  Doar c? aceast? apropiere a lui Tenebre de Ahi ?l f?cu oarecum gelos pe Coallar. De aceea el se decise s? se r?zbune. ?i nu g?si metod? mai bun? s?-i ?nfig? cu?itul tr?d?rii ?n spate lui Tenebre, decat ?nlocuind-o cu alta. Astfel fu cum puse el ochii pe Inlan Diar. Dar, ceea ce consider? el a fi o prad? u?oar?, se dovedi una mult mai inteligent? decat se a?teptase. ?i, ?n loc s-o seduc? ?n sanul naturii a?a cum ?i reu?ise cu Tenebre, o avu ?ntr-o camer? normal?, ?n Palatul de Ghea??, doar dup? ce semnar? un pact. ?n acel pact Coallar se angaja s? nu atace nicicand Regatul Ghe?ii, iar Inlan Diar accepta s?-i dea un fiu ?i s?-i fie so?ie ori de cate ori Coallar ?i-ar fi dorit. Dar, de?i acel pact p?rea c? sluje?te interese separate, aveau totu?i ?i un punct comun: ambii ??i doreau un copil.

  Chiar ?i a?a fiecare ?i-l dorea ?n felul s?u. Inlan Diar spre exemplu ??i dorea un urma? demn de numele ei, al c?rui suflet s? fie bun, s? iubeasc? natura ?i oamenii ?i s? fie destul de puternic ?ncat s? poat? conta pe el ori de cate ori va fi necesar s?-?i apere regatul. Coallar ?n schimb voia un mo?tenitor nemilos, crud chiar, ursuz ?i capabil s? distrug? orice ?i pe oricine de al s?u tat? i-ar fi cerut asta.

  Soarta ?ns? nu ?inu deloc cu Coallar. De aceea ?i deveni el mai c?tr?nit decat oricand cand ??i v?zu al doilea fecior. Copilul, pe care el ?i-l dorise copia lui fidel?, era copia lui Inlan Diar ?n schimb. Era blond, cu ochi alba?tri ?i ?n jurul lui se sim?eau valuri de energie pozitiv? ?i prin ale lui vene curgea Magia Alb?. ?i, cum nu era urma?ul pe care ?i-l dorise, Coallar vru s? ucid? pruncul. Doar c?, cand trimise spre el a lui putere neagr?, sub form? de fum gros, se lovi de un perete transparent, f?cut din ghea??, ce ?nconjura copilul din toate p?r?ile de parc? acela ar fi fost ?n interiorul unui cub.

  V?zand asta, Coallar r?cni ca apucatul. Apoi, ca s? se simt? ?mplinit, vru s-o r?neasc? pe tan?ra mam?, chipurile pentru c? l-ar fi ?n?elat. Doar c? cel r?nit fu el, c?ci atunci cand semnase acel pact cu Inlan Diar se condamnase pe sine la insucces. Astfel nu ar fi fost nicicand ?n stare s?-i r?neasc?. De aceea, cand form? o lance de foc ?n mana dreapt? ?i vru s-o ?nfig? ?n pieptul reginei, mana ?ncepu s?-i tremure puternic, iar el se v?zu ?ngenuncheat. Apoi, scra?nind din din?i dup? ce l?s? s?-i scape sabia care-i r?nea palma, Coallar privi la a sa tan?r? so?ie.

  De v?zut nu v?zu doar chipul reginei. La fel sim?i ?i lama rece a unei s?bii de ghea?? atingandu-i grumazul. De asemenea Inlan Diar ?l privea cu ochi reci ?i goi, sim?indu-se ?i ea tr?dat?, c?ci ea crezuse c? Coallar ?n?elese cu cine avea de-a face cand semnase pactul cu ea. Se ?n?elase ?ns?. Chiar ?i a?a n-avea de gand s?-i permit? s-o ?n?ele ?i-i spuse, ?Se pare c? ai uitat pe al cui t?ram te afli, Coallar. De ce? Pentru c? aici, ?n Regatul Ghe?ii ?i al Frigului, sunt unica st?pan?. Aici pan? ?i aerul mi-i prieten. Focul ?ns? va fi mereu blamat dac? va fi folosit s? fac? r?u. De aceea, pentru c? ai decis s?-mi r?ne?ti fiul ?i s? m? r?ne?ti ?i pe mine, te voi face s? pl?te?ti cu ce ai mai scump: n-o s?-?i po?i nicicand influen?a feciorul ?i la fel n-o s? m? mai po?i nicicand atinge nici pe mine, c?ci pactul nostru, cel ?n care acceptam s?-?i fiu so?ie ori de cate ori ??i doreai, se ?ncheie azi.”

  ?ngenuncheat ?i c?tr?nit, Coallar r?cni cat ?l ?inur? bojocii, ?Din cauza mea? Ba din cauza ta, regin? viclean?. Tu mai ?n?elat prima.”

  ?Eu te-am ?n?elat? Eu? ?n ce mod?” ?ntreb? regina calm?.

  ?Ai n?scut un fiu care…”

  ?…care nu-?i seam?n?. Chiar ?i a?a, e al t?u fecior. Prin urmare eu partea mea mi-am respectat-o. Astfel, cum singur ai semnat acel pact, trebuie s?-l respec?i ?i tu: cu propria via?? de trebuie. A?a c? nu ai nicicand dreptul s?-?i ataci fiul, Coallar, cel care are sangele ?i parte din puterea ta. La fel nu ai dreptul s? m? atingi pe mine vreodat?. De vei face asta, de fie ?i m?car un fir de p?r va c?dea din capul nostru de r?ul t?u, atunci ?ine minte un lucru, rege Coal: sunt gata s? pl?tesc cu sange r?ul ce mi se va face. ?i, de nu vrei s? te fac ?ntr-adev?r legend?, a?a cum cred oamenii c? e?ti acum, dispari din ochii mei! Odat? ?i pentru totdeauna.”

  Spunand aceste cuvinte ?i complet decep?ionat? de so?ul pe care ?i-l alese, Inlan Diar ??i mi?c? u?or mana prin aer, iar puterea ei ?l arunc? pe Coallar cat colo. Nu oriunde, ci chiar ?n poiana care avea s? devin? ulterior Poiana Ahilarului. Astfel, c?tr?nit ?i ?ndurerat, Coallar se decise s? se r?zbune mai apoi. Pentru ?nceput ?ns? g?si alinare ?n bra?ele lui Tenebre. ?i, alte nou? luni dup? acea re?ntalnire a lor, se n?scu Mannar. Acesta ?ns? era a?a cum ??i dorea regele: urma?ul perfect, demn de numele regelui Coal.

  If you encounter this story on Amazon, note that it's taken without permission from the author. Report it.

  Mannar ?ns? n-au nici el parte de-o copil?rie lini?tit? ?i fericit?, chiar dac? era copilul perfect pentru ambii p?rin?i. Din contr?: el suferi mai mult decat Ahi, c?ci dac? pe acela Coallar ?l mai l?sa ?n pace ?i-i mai d?dea voie s? respire din cand ?n cand, lui Mannar i se turna mereu ur? ?n suflet, ceva ce-l ?nr?i ?ntr-atat ?ncat pan? ?i iarba pe unde trecea el se sim?ea otr?vit?. Mai mult decat atat devenise singuratic, plin de resentimente ?i din aceast? cauz? c?uta mereu s? se r?zbune pentru ale lui complexe. Iar cei care-i c?deau mereu victime erau Ahi ?i Island, mereu la ?ndemnul tat?lui lor.

  Dar, din cauza aceluia?i pact pe care Coallar ?l semnase cu Inlan Diar, Mannar nu-i putea face r?u lui Island atata timp cat acela se afla ?n Regatul Ghe?ii. Nu acela?i lucru se ?ntampla cu Ahi, care tr?ia ?n acele vremuri ?n aceea?i grot? cu Coallar ?i Mannar. Doar c?, spre nepl?cuta surpriz? a lui Coallar, ambii lui b?ie?i p?reau s? aib? puteri egale ?i niciunul nu ?nvingea sau era ?nvins.

  Asta ?ns? nu fu finalul luptelor. Din contr?: ele se ?nte?ir?, iar Mannar deveni ?i mai c?tr?nit decat ?nainte. Cum nu de altfel, cand al s?u tat? ?i ?optea mereu la ureche, ?Ucide! ?ncepe cu fra?ii t?i! M?car ?nvinge-i ?i astfel vei fi ve?nicul st?pan.” Asta ?ns? nu avu acel efect pe care Coallar ?i-l dorea, c?ci ?n ciuda atacurilor constante ale lui Mannar, Ahi reu?ea s? lupte destoinic. Ba mai mult a lui putere cre?tea v?zand cu ochii, c?ci el era mig?los din fire, oarecum perfec?ionist. Astfel, dup? fiecare lupt?, ?nv??a ceva nou, iar a doua oar? Mannar nu-l mai putea bate cu acelea?i arme. ?i, din acest motiv, ajunse Ahi s? fie considerat Magul Pietrelor Negre, cel de care se temeau to?i.

  Nebunia lui Mannar ?ns? lu? sfar?it atat de brusc ?n ziua ?n care disp?ru f?r? urm?. Dar, de?i pentru ai s?i p?rin?i ?nsemn? o lovitur? dur?, nu la fel se ?ntampl? cu Ahi ?i Island. Ei considerar? dispari?ia lui o binecuvantare trimis? de sus. De aceea ?i nici nu-?i b?tur? capul s? afle unde anume disp?ruse Mannar. Doar ??i tr?ir? via?a ?i se bucurar? de fiecare clip? de lini?te f?r? el prin preajm?.

  ***

  ?Ani ?i ani de zile c?utandu-te ?i neputand da de tine, fiule,” murmur? Tenebre extrem de trist?, aducandu-?i aminte de dispari?ia feciorului. ?Chiar ?i a?a n-am puterea s? m? ?ntorc ?n trecut ?i s? mai schimb ceva. M? ?ntreb ?ns?: ?mi po?i auzi tu vocea? Po?i oare tu s? vezi ai mei ochi ?i s? ?n?elegi ce-?i spun ei?” R?spuns ?ns? a?a ?i nu primi: nici de la acel ecou ce-i duse cuvintele mai departe ?i nici de la p?durea ce-o privea suspect.

  Tenebre ?ns? nu vedea acei ochi pe trunchiuri sau spionii de prin tufi?uri sau din mu?chiul verde. Cel pu?in fu a?a pan? ajunse la marginea p?durii. ?i, privind vastitatea V?ii T?cerii, se cutremur?. A ei team? era ?ns? ciudat?, c?ci oriunde nu ?i-ar fi aruncat ochii se vedea doar iarba verde ?i florile multicolore ?i parfumate. Chiar ?i a?a o treceau fiori reci pe spate, de?i nu ?n?elegea de ce.

  ?ntr-un final ?ns?, sim?ind ceva din stanga ei, Titanida privi ?ntr-acolo. Nu se vedea nimic, dar ea sim?ea c?-i cineva acolo. Ba mai mult, cat de curand, auzi zgomot de copite venind dintr-acolo. ?i, la dou? minute distan??, v?zu un c?l?re? ?n dep?rtare.

  La vederea acelui c?l?re?, Tenebre ?ncepu s? tremure ?i mai tare. Ba chiar bolmoji abia auzit, ?E Maranam!” Ce-o f?cea ?ns? s? tremure cu tot corpul era anume acel c?l?re? cu glug? pe cap, cu tunic? neagr? pe umeri, dar care nu avea o fa??. Din aceast? cauz? ?i se trase Tenebre speriat? ?napoi. ?i, neputandu-?i ?ine echilibrul, c?zu ?i atinse p?mantul cu mainile goale. ?l sim?i atat de rece c? iar se ?nfior?. Mai mult de atat ?ns? o ?nsp?imanta acel c?l?re? f?r? chip, dar care avea un diamant negru pe frunte, unul care str?lucea ?i-i f?cea ?i ei inima s? sangereze.

  Asta ?ns? era ciudat pentru Tenebre, c?ci chiar dac? nu vedea cine-i acel c?l?re? ea-l cuno?tea. ?i sim?ea prezen?a ?i ?tia ce poate. Mai ales ?n?elegea de ce nu-l putuser? g?si ei nicicand pe Mannar, ?Pentru c? Moartea i-a c?lcat pe urme ?i l-a transformat apoi ?n Maranam,” baigui ea ?ngrozit?. Dup? care se ridic? de jos. Dar n-avu timp destul s? fug?, c?ci acel c?l?re? trecu direct peste ea.

  ***

  CU O MIE DE ANI ?N URM?. ZIUA DISPARI?IEI LUI MANNAR

  Dup? o nou? lupt? cu Ahi, pe care nu-l putuse ?nvinge nici de data aceea, Mannar p?r?si grota. Era de-a dreptul ?nfuriat de scotea fl?c?ri pe n?ri. Mai mult decat nu-i pl?cuse s? vad? c? Coallar, ?n loc s? fie mul?umit c? m?car unul din feciori ca?tigase, ?l mustrase pe Ahi c? nu se l?sase ?nvins ?i apoi ?i ceruse s? dispar? din fa?a ochilor lui. Iar Ahi, care fusese totu?i r?nit ?n acea lupt?, n-a?tept? o a doua invita?ie ?i disp?ru cat de curand.

  Plecarea fratelui ?ns? nu-l mul?umi defel pe Mannar. Din contr?: ?l furie ?i mai tare, c?ci sim?ise c? pan? ?i Coallar ?l dispre?uia c? nu ?nvinsese. ?i, pentru a-i ar?ta a sa nemul?umire, Coallar ?l umilise tot pe Ahi. ?n realitate ?ns?, ?n timp ce-l mustra pe al s?u fiu mai mare, Coallar spunea acele cuvinte pe care nu se sim?ea ?n stare s? i le spun? mezinului. Mannar ?ns? ?n?elegea prea bine de ce f?cea tat?l lui asta ?i se sim?ea ne?n?eles ?i neapreciat.

  Odat? chiar ?ndr?znise s?-l sfideze pe Coallar ?i-i ?uier? printre din?i, ?Dac? tot e?ti atat de bun la a da sfaturi, de ce nu le ?i urmezi? Ajunge s?-mi spui mie cum s? lupt repro?andu-i ale mele gre?eli lui Ahi.” Pentru asta Coallar ?l p?lmui. Astfel ajunse ?i Mannar s? fie un pic mai cump?tat.

  ?n ziua aceea ?ns? sim?ea cu adev?rat c?-i fierbea sangele ?n vene. ?i, ca s? se r?coreasc? un pic, se decise s? mearg? la raul Maranam ?i s? se afunde ?n ap?. Decise asta ?ns? nu doar din cauza focului din suflet, ci ?i din cauza arsurilor de pe piele, c?ci al s?u frate mai mare avea mai nou obiceiul s? foloseasc? focul pentru orice. ?i, cum era manat de furie c? era iar obligat s? lupte, Ahi f?cea ce f?cea ?i-i provoca r?ni adanci lui Mannar. Chiar ?i f?cuse una ?n frunte dup? lupta din ziua aceea. Desigur, Mannar se r?zbunase pentru acele r?ni, lovindu-l pe Ahi ?n moalele capului ?i ?n piept. ?i, din cauza c? folosi ?ntreaga sa putere, Ahi resim?i loviturile ca fiind ale unor baroase. Ba chiar scuip? ?i sange, dar totu?i f?cu ce f?cu ?i ?nvinse.

  Asta ?i provoc? grea?? lui Mannar. Ba chiar, cand ??i aminti, scuip? ?n l?turi, iar saliva, nimerit? pe petalele unei flori de violet?, o arse complet ?i-o transform? ?n cenu??. V?zand ?ns? ce f?cuse, Mannar ranji. Era fericit c? m?car cuiva ?i f?cuse r?u. Nu la fel crezu ?ns? ?i natura, c?ci, cat de curand, auzi un straniu murmur ?n jur: era din cauza copacilor care ?ncepur? s?-?i vorbeasc? ?ntr-o limb? antic? necunoscut? lui.

  Auzind acele bolborosiri ciudate, Mannar se opri locului. Apoi privi cu mare aten?ie ?n jur. ?i era furios de altfel, c?ci ?n?elese c? pan? ?i natura era ?n ziua aceea ?mpotriva lui. Numai c?, cat de curand, deveni atent cand ?oaptele naturii se intensificar?. ?i, ca s? vad? dac? poate ?n?elege mesajul acelor ?oapte, ??i ciuli urechile.

  Se mir? ?ns? extrem de mult cand v?zu c? se starnise furtun? ?n jurul lui. ?Trebu?oara lui Island?” Se ?ntreb? el. ??i alung? ?ns? rapid din minte acel gand v?zand c? vantul nu era totu?i ?nc?rcat cu ghea?? a?a cum se sim?ea cand ?l ?ntalnea pe al s?u frate pe undeva ?i se luptau. De data aceea acel vant se sim?ea ca o boare de aer fierbinte produs? de magma vulcanic?. ?i, ?ncruntandu-se, Mannar se ?ntreb?, ?Un r?u! Dar cine?”

  Drept r?spuns la a lui ?ntrebare auzi un ropot ciudat. La ?nceput se auzi foarte ?ncet. Dinspre rau. Apoi crescu ?i crescu ?n intensitate pan? fu asurzitor. Asta ?ns? nu-l sperie pe Mannar. Din contr?: el sim?i adrenalina curgandu-i prin sange ?i de aceea fugi cat de repede putu spre rau.

  Ajuns pe mal se opri brusc. Era uimit, c?ci de jur ?mprejurul lui pluteau frunze uscate, fire de iarb? smule din p?mant, pietre ?i chiar ?i gaze. Nu era ?ns? ceva terifiant pentru el, ci magic a?a cum i se p?ruse lui Mannar. Mai frumos decat atat ?ns? i se p?ru acel cerb superb ce se ad?pa lini?tit, deloc deranjat de stranietatea locului. ??nseamn? c?-i ceva obi?nuit pe aici,” ??i spuse Mannar ?i ranji.

  Curand ?ns? sim?i dorin?a de a-l ucide pe acel cerb, chiar ?i dac? nu ?tia de ce. De aceea scoase un cu?it pentru van?toare de la brau ?i-i stranse cu putere manerul ?n man?. Apoi, cu pas furi?at, se ?ndrept? spre ap? avand ?n gand s? prind? mai ?ntai cerbul. ?i, dac? era posibil s?-l ia pe nepreg?tite, atunci mai bine.

  Se temu ?ns? degeaba se pare, c?ci cerbul nu-l auzea. Cel pu?in a?a i se p?ru lui Mannar, c?ci animalul, cat Mannar se furi?a spre el, continu? s? se adape ?n lini?te. Astfel, cand fu la doar un pas de el, Mannar ?l prinse de picior ?i-l trase brusc spre el. Pentru a lui ?ndr?zneal? ?ns?, cerbul ?l lovi cu copita din spate, stanga, cea liber?, ?n fa?? ?i atat de tare de altfel c?-i sanger? col?ul buzelor lui Mannar. Asta ?ns? ?l ?nfurie pe acel Mago r?u. ?i, pentru a-l pedepsi pe animal pentru neru?inarea de-al fi atins, ?l apuc? cu mana stang? de-un corn, ?i trase capul pe spate ?i apoi, dintr-o singur? mi?care, ?i crest? gatlejul. ?i f?cu totul atat de rapid c? s?rmanul animal nici nu reu?i s? reac?ioneze sau m?car s? beh?ie ca s? cear? ?ndurare. De parc? asta ar fi ajutat, c?ci Mannar, satisf?cut de ceea ce f?cuse, se retrase de lang? s?rmanul animal r?nit pe care ?l l?s? agonizand.

  Dup? aceast? fapt? eroic? cum o consider? el, Mannar ?ngenunche lang? rau ca s?-?i spele mainile ?nsangerate. V?zandu-le ?ns? ?nro?ite, ranji. Apoi atinse cu varful limbii acel lichid ro?u ?i cald ce se scurgea pe lama pumnalului ?i iar ranji, ?uierand printre din?i, ?Gustos!” Dup? care se aplec? ?i sp?l? atat lama cat ?i palmele.

  Deveni ?ns? cat de curand iar atent auzind un ciudat ?opot venind de undeva de pe fundul raului. Nu ?n?elese ?ns? ce s? fie asta. De aceea ?i-?i a?inti privirea asupra locului de unde se auzea acel sunet ciudat, undeva pe la mijlocul raului. Astfel ?i fu dat s? vad? la cam o minut? distan?? un vartej de ap? ridicandu-se deasupra raului de parc? ar fi fost gheizer. ?i, chiar deasupra acelui vartej, Mannar v?zu plutind acel diamant negru.

  ?Ce-i asta?” Se ?ntreb? Mannar, fermecat. ?E fermec?tor!” ?i se ridic? ?n picioare. ?Chiar apetisant. Trebuie s?-l am! Chiar trebuie!” ?i f?cu ca?iva pa?i spre el.

  Se opri ?ns? cat de curand auzind vocea stranie a lui Eris vorbindu-i anume lui, ?De vrei s?-l ai, atunci va trebui s? renun?i la ceva valoros ?i s? mi te supui.” Lui Mannar ?ns? nu-i p?s? de cine ?i vorbea ?i nici de mesaj. Pentru el conta doar faptul c? putea avea acel diamant. De aceea ?i d?du cat de curand din cap c? da, c? accepta. Iar faptul c? el accept? atat de repede o f?cu pe Eris s? rad? cu poft?. Dup? care spuse iar. ?Atunci, fie cum dore?ti!” ?i diamantul ?ncepu s? se mi?te ame?itor ?n acel loc ?n care plutise mai ?nainte. ?De fapt singur ai vrut-o!” ?i, cat ea rase ca nebuna, iar ecoul vocii ei se auzi de jur ?mprejur, rupand vraja ?i f?cand lucrurile s? cad? iar la p?mant, Mannar continu? s? avanseze spre diamant.

  Dintr-o dat? ?ns? oft?. Era ?ns? un suspin de durere, c?ci diamantul, mi?candu-se brusc prin aer, i se lipi de frunte, exact ?n locul unde-l r?nise Ahi ?n acea zi. Astfel, sim?ind c? durerea ?l lua ?n st?panire, Mannar ?ngenunche la ?nceput ca s? dispar? cat de curand ?n ape.

  Se ridic? din ape ?ns? la apus. Atunci, privind cu ochi pierdu?i la cerul ?nro?it, el murmur?, ?Maranam, de azi sunt al t?u!” Dup? care st?tu ?n acela?i loc ?n care cu o mie de ani Tenebre ?i Coallar ??i unir? destinele pentru prima dat? pan? se l?s? noaptea. Abia atunci, la comanda lui Eris care-l controla prin vibra?iile diamantului, Mannar se afund? ?n P?durea Tenebre. Destina?ia lui final? fu alta ?ns?: P?durea Rophion, c?ci anume pe ei Eris voia s?-i distrug?.

  ***

  Fugind ca nebuna prin p?dure, Tenebre continua s? priveasc? ?n urm?. Se temea ?ns? ca de drac s? nu-l vad? pe Maranam, ?ngerul Mor?ii, venind dup? ea. Dar, oricat nu s-ar fi uitat ?n urm?, nu v?zu pe nimeni urm?rind-o. Doar natura care-i ?ngr?dea calea cum putea ?i st?tea ?mpotriv?, c?ci de pretutindeni ap?reau liane care ?ncercau s? se ?nf??oare ?n jurul ei ?i s-o prind? ?n captivitate sau cate vreo piatr? de care se ?mpiedica.

  ?n cele din urm? ?ns? se opri. Se lovise de ceva cu um?rul drept ?i sim?i o durere ascu?it? ?n tot corpul. Dar, privind ?n fa??. nu v?zu totu?i de ce se lovise. Asta chiar c? i se p?ru ciudat. Ba chiar ?i se sperie pu?in, c?ci nu-i mai fusese dat s? ?ntalneasc? pan? atunci aer care s? blocheze trecerea cuiva.

  De aceea ?i ?ntinse mainile ?n fa?? ?i ?ncepu a pip?i vidul. ?l sim?i astfel rece ?i format dintr-un fel de bare de parc? ar fi fost metalice. ?O celul?? Invizibil??” Se ?ntreb? Tenebre, ?ncruntandu-se. ?i, ca s? poat? vedea m?car ceva, ??i trecu palma prin fa?a ochilor. Astfel d?du cu ochii de Mannar, care st?tea ghemuit ?ntr-un col? ?n acel moment, p?rand c? doarme. ?i, speriat? s?-l vad? astfel, Tenebre strig?, ?Mannar, fiule, tu m? vezi?”

  Mannar ?ns? nu reac?ion?. Din aceast? cauz? ?i ?ncepu Tenebre s? trag? de gratii. V?zand ?ns? c? nu le poate rupe ?i c? magia ei nu ac?iona ?n niciun fel asupra gratiilor: nici folosind foc ?i nici puterea Palantirului, Titanida ?ngenunche lang? celul? ?i ?ncepu s?-l strige ca s?-l fac? s? reac?ioneze, ?Mannar, tu m? vezi? Sunt eu. A ta mam?. M? auzi, fiule? Tu m? auzi?” Mannar ?ns? a?a ?i nu reac?ion?.

  Dintr-o dat? ?ns? Tenebre se ridic? ?n picioare ?i ?ncepu a pip?i acea celul? invizibil? ?n multe locuri pentru ea, bomb?nind, ?O poart?! Pe aici pe undeva ar trebui s? fie o poart?. Dar unde? Unde?” De g?sit nu g?si decat col?ul acelei celule ce ei i se p?ru cubic?. Doar c?, atingand acea muchie ascu?it? ce-o arse ?n palm?, celula disp?ru.

  Asta o f?cu pe Tenebre s? se agite. Ba chiar striga ca nebuna, ?Mannar! Mannar, fiule, unde ai disp?rut? Nu, celula! Nu!” ?i-?i trecea mana prin fa?a ochilor ?i prin fa?a celulei cu ?nfrigurare. ?i reu?i ?ns? s-o vad? iar abia dup? multe minute de chin.

  De data aceea ?ns? ?l v?zu pe Mannar chiar ?n fa?a ei, lang? gratii, ?i privind-o cu un ranjet diavolesc pe fa??. Ba chiar ?i-o ?ntreb?, ?uierand cu ur? cuvintele printre din?i, ?Cine e?ti tu?”

  Asta o f?cu pe Tenebre s?-l priveasc? crucit?. Chiar nu se a?teptase s? aud? o astfel de ?ntrebare de la fecior. Mai mult decat atat sim?i team? privindu-l ?n ochi. Pentru prima dat? de altfel, c?ci p?rea s?-?i doreasc? s? verse anume sangele ei. Mai mult decat atat se temea de acel diamant de pe fruntea lui, ?n care vedea atat de clar reflec?ia lui Eris. O v?zu ?ns? ?nc? ?ntemni?at?, cumva cu spatele la ea. ?i, pentru prima dat? ?n?elese un crud adev?r: c? cea pe care o numise mam? ?i r?pise fiul ?i-l transformase ?n acel monstru.

  ?i, dintr-o dat?, Tenebre sim?i ur? pentru Eris. De aceea ?i marai printre din?i, ?Ah, mam?, se pare c? te-ai pus cu cine nu trebuie!” Dar Eris n-o auzi, c?ci acel diamant avea doar func?ie invers?: Eris putea s? le vorbeasc? celor din lumea real? sau s? aud? ce se ?ntampla acolo doar cand activa acel diamant. Dar, dup? ce Mannar o ucisese pe Samandra ?i apoi Gaea ?i Lodur ?l ?nchiser? ?n acea celul?, a lor leg?tur? sl?bise vizibil.

  Dar era doar o iluzie asta cu ?f?r? putere," c?ci Eris sperase c? dac?-l face pe Mannar s? arate atat de neprotejat o s? le fie mil? la restul de el. ?ntre timp, pan? asta se ?ntampla, avea de gand s? a?tepte ?n t?cere. ?i, odat? eliberat Mannar, s? aib? din nou ?ansa s? se apuce de rele.

  ?n cele din urm? ?ns?, nev?zand-o pe Tenebre, ?i d?du ?ansa Titanidei s? plece de acolo. ?nainte ?ns? se apropie pan? la o distan?? rezonabil? de gratii, ca mana lui Mannar s? n-o ajung?, ?i spuse, ?Mannar, fiule, despre ce ??i vorbesc ochii mei?”

  Cuvintele ei ?l f?cur? pe Mannar s? ranjeasc?, ?Despre putere!”

  ??i… despre nimic altceva? Despre un trecut pe care…”

  El doar d?du din cap c? nu. ?Eu… nu am un trecut. ?i, chiar dac? am ?i avut unul, nu vreau s?-l cunosc.”

  ?Dar… de ce? Dac? ai cunoa?te…,” murmur? Tenebre ?nfrigurat?.

  El ?ns? ?i ar?t? col?ii, semn c?-l ?nfuriau astfel de ?ntreb?ri. Apoi marai printre din?i, ?Trecutul ne face slabi pentru c? din trecut se nasc ale noastre frici ?i sl?biciuni. Eu ?ns? nu-mi doresc s? fiu slab.”

  ?Atunci… ce-?i dore?ti tu, fiule?” ?l ?ntreb? Tenebre. ?i, pentru prima dat?, se sim?i blande?e ?n vocea ei.

  ?Libertate. Asta e ceea ce-mi doresc. ?i, de-mi d? asta cineva vreodat?, o s?-i fiu pe veci recunosc?tor.” Spunand astfel de cuvinte, Mannar privi adanc ?n ochii mamei sale, trimi?andu-i un mesaj ?tiut doar de ei. Apoi, cand Tenebre ?n?elese acel mesaj, d?du din cap c? da ?i disp?ru. Odat? cu ea disp?ru ?i mirajul. Iar Mannar, surazand satisf?cut, se ?ntoarse ?n col?ul lui, se ghemui pan? se f?cu comod ?i decise s? a?tepte ?n lini?te… libertatea promis?.