D?n?uiau fl?c?ri nebune ?n fa?a ochilor Siarilor. Ei ?ns? nu-?i luau ochii de la ele, considerandu-le ca rupte din basm. Mai ales acele scantei ce sclipeau ?n aer, luminand pe cat posibil zarea nop?ii ?i f?cand-o s? par? asemeni celor din pove?ti.

  Dar… nimeni nu spuse nimic. ?i nu pentru c? nu ar fi avut ce spune, ci pentru c? se temeau s? rup? magia ?i s? alunge lini?tea ce pusese st?panire pe tab?r?. O lini?te la care visau mai mereu, dar de care aveau parte atat de pu?in timp. Mai ales ?n ultima vreme.

  ?i, fu lini?te, pan? ?n clipa ?n care se auzi urlet de lup ?n zare. Nu erau ?ns? Rophionii ?i Siarii ?tiau asta. La fel nu erau Vanamarii ?i asta era ?mbucur?tor. Dar, de?i urlet de lup singuratic ?nsemna uneori pustiu, cei aduna?i ?n jurul marelui rug din fa?a grotei nu se temeau ?n acele clipe, c?ci ?tiau c? acel lup singuratic nu f?cea decat s?-?i declare iubirea tinerei nop?i ce b?tea la u??. ?i acelei rumene luni de pe cer, ce lumina atat de frumos bolta ?ntunecat?, cea cu atat de pu?ine stele pe ea.

  Asta ?ns? era doar parte din magie, c?ci ceea ce f?cea de fapt oamenii ?i probabil ?i natura ?ntreag? s? se bucure din plin de acea lume magic? era mirosul. Acel parfum de lemn de fac ce adia dinspre buturugile cl?dite una peste alta, ?n jurul c?rora dansau limbi ro?ii, ale focului Hestiei, cea care mereu veghea oamenii ?i-i proteja de rele. ?i, totodat?, anume fl?c?rile Hestiei aduse pe buzele b?tranului Solan povestea:

  ?De fapt… a noastr? poveste a ?nceput demult. La fel s-a ?nceput ?i chinul. ?i asta doar din cauza l?comiei noastre ?i a urii pe care n-am putut-o noi controla, o ur? pentru proprii semeni pe care nu i-am putut ?n?elege ?i nici ierta.” Apoi Solan t?cu o vreme. Iar ochii lui, alba?tri odinioar?, dar care erau aproape orbi ?n acele clipe, se a?intir? asupra fl?c?rilor, ce continuau s? d?n?uie nebun ?n rug, ?i surase. Amar, dar surase, c?ci chiar ?l durea sufletul cand ??i aducea aminte de tot ceea prin ce trecuse vreodat? al s?u popor, un chin nemeritat de altfel, chiar dac? era consecin?a propriilor acte nes?buite. ?i, chiar dac? b?tranul nu tr?ise ?n acea vreme, el auzise de la ai s?i p?rin?i ?i p?rin?ii de la p?rin?i ?i tot a?a despre ceea ce le fu dat Siarilor s? tr?iasc? cu multe secole ?n urm?, atunci cand ??i blestemaser? zilele ?i plecaser? din ale lor case alunga?i de ur?. ?De propria ur? de altfel, am fost alunga?i noi din al nostru c?min,” ad?ug? ?ntr-un tarziu b?tranul. ?Dar… am meritat noi oare aceast? pedeaps?? Am fost noi ?ntr-atat de p?c?to?i ?ncat nu ne poate ierta Soarta nici dup? secole de pribegie? N-a? putea spune. Sunt sigur ?ns? de un lucru: c? nu ne-am putut ierta noi pe noi. ?i la fel cred c? nu ne-au iertat nici Titanii, c?ci mare parte din ei ?i-au ?ntors fa?a de la noi atunci ?i nu ne-au mai privit pan? ?n zilele noastre.”

  Auzindu-l pe Solan vorbind despre indiferen?a Titanilor, Dike surase. Dar o f?cu cu am?r?ciune, c?ci ?n?elegea prea bine la ce se referea b?tranul: la ignorul marilor puteri care, pentru a se ap?ra pe sine ?i pentru a nu-?i vedea tronul lor amenin?at, preferaser? s? ?ntoarc? spatele celor mici, pref?candu-se mu?i, surzi ?i orbi. Pan? cand avea s? fie astfel nici Dike nu ?tia. El doar ??i permise s? fie melancolic, ascultand mai departe povestea b?tranului Solan, cel ce ?ncepuse a dep?na Povestea Siarilor, cea nescris? ?n c?r?i ?i ?tiut? de atat de pu?ini, dar cea care ?ntoarse totu?i Roata Vremii ?n urm?, ?n vremea cand Curse ?nc? tr?ia…

  ***

  CU SECOLE ?N URM?

  ?E?ti sigur c? n-ai auzit nimic asear??” ?l ?ntreb? un slujitor pe un altul ?n timp ce se ?ntorceau ?n Ora?ul Alb, superba capital? a Poporului Siar, cel cunoscut ca ?i Ora?ul Lumin?. ?i se ?ntorceau ei de foarte departe, din ?inuturile Estice, cele cunoscute de to?i drept Ceyyum Karuvil sau Lotusul Na?terii, c?ci ei f?ceau parte din echipajul prin?esei Curse.

  De altfel acel echipaj se formase cu cateva luni mai ?nainte, la porunca regelui. Dar, ceea ce nu ?tia aproape nimeni, era c? acea porunc? venise dup? ce prin?esa ?i spuse tat?lui ei c? ar vrea s? viziteze acele locuri ?nainte de m?riti?, c?ci auzise ea c? cei care viziteaz? acele locuri sunt binecuvanta?i cu via?? lung? ?i copii frumo?i. ?i, cum regele avea o fiic? ?i la fel avea nevoie de mo?tenitori voinici ?i s?n?to?i, ??i c?lc? ?n cele din urm? pe inim? ?i porunci formarea echipajului care s-o ?nso?easc? ?n acele locuri.

  Astfel ?i p?r?si Curse Ora?ul Lumin? ?n urm? cu ?ase luni. ?l p?r?si ea ?ns? cu inim? u?oar?, c?ci ea considera c? acel drum e unul binecuvantat, c?ci Ceyyum Karuvil era anume locul binecuvant?rii, a?a cum credea ?ntreaga lume de fapt. Dar, de?i crezuse ea c? drumul pan? acolo ?i ?napoi va dura doar o lun?, se ?n?elase, c?ci diverse piedici le ap?rur? ?n cale ?n tot acel timp. Din cauza cui se ?ntamplase asta ea nu ?tia. Se pare ?ns? c? ?tia Soarta ?i la fel acel slujitor ce-?i ?ntrebase confratele de auzise ceva. De aceea ?i se ?ncrunta el u?or v?zand c? cel?lalt t?cea.

  Al doilea slujitor ?ns?, care c?scase ?ntruna de?i auzise clar ?ntrebarea, spuse ?ntr-un tarziu, ?Nu, n-am auzit nimic. Sunt sigur. Dar… de ce ?ntrebi? Ai auzit tu ceva?” ?ntreb? ?i acela, ducand calul prin?esei de c?p?stru, c?ci ea decise s? ajung? pe jos la Palat ?i astfel s?-?i salute supu?ii.

  Primul slujitor ?ns? d?du din cap c? nu. Apoi iar se ?ncrunt? ?i spuse, ?De altfel nu sunt sigur. Dar mi s-a p?rut c? aud ?oapte. Ale cui nu ?tiu, dar s-au auzit mult? vreme. ?i, dac? sincer, acele ?oapte m-au p?truns pan? la oase de altfel.”

  Cel ce ducea calul de c?p?stru ?l privi zambind pe primul. ??i… e?ti sigur c? n-ai visat de fapt toate astea? ?tii ?i tu, dup? drumul lung po?i avea tot felul de vise.” Apoi ?i f?cu primului cu ochiul.

  Cel?lalt ?ns? d?du din cap c? nu. C?ci ?Sunt cu adev?rat sigur c? nu mi s-a n?z?rit. De altfel, chiar ?i de-s obosit ?i po?i t?ia lemne pe mine, eu totu?i simt. La fel al meu al ?aselea sim? nu m? ?n?eal? niciodat?. De aceea ?i cred c? ceva straniu s-a ?ntamplat asear?. Ce ?ns? nu-mi pot explica. Nu ?nc?.”

  Dintr-o dat? slujitorul t?cu ?i-?i a?inti privirea spre col?ul str?zii. Acolo v?zu o b?tran?. I se p?ru ?ns? ciudat? a b?tranei privire ?i faptul c?, ?n timp ce strangea mainile prin?esei lor, ?i d?du un m?r. Era rumen m?rul cela. ?l v?zu b?rbatul clar. La fel v?zu c? acea b?tran? ?i spusese ceva prin?esei lor ?i aceea zambi. La fel spuse ?i Curse ceva. Dar, de?i nu auzise ce-i spusese prin?esa b?tranei, b?rbatul era sigur c? ea ?ncerca s? refuze. Probabil m?rul. Nu era el ?ns? sigur. Dar, v?zand c? b?trana insista, slujitorul consider? asta straniu, c?ci Siarii, chiar dac? erau m?rinimo?i din fire, nu b?gau nim?nui nimic pe gat. Acea b?tran? ?ns? f?cea asta. De aceea ?i i se p?rea lui ciudat ?i-?i spuse s? fie cu mare b?gare de seam?. Mai ales s? vad? ce tot punea b?trana ceea la cale.

  Numai c? n-avu el destul timp, c?ci ajunser? la palat ?i fu nevoit s? aib? grij? mai ?ntai de cai, c? era ziua lui s? se ocupe de ei. Apoi se puse de cur??i grajdul. ?i dup? ce hr?ni animalele ?i-?i zise s? ?mbuce ?i el ceva, primir? veste c?-s liberi, to?i cei care au ?nso?it-o pe Curse de altfel. De aceea, pentru c? li se permise asta, puteau sta acas? timp de trei zile pe care le meritaser? pe deplin.

  Asta ?l uimi enorm pe Arvam, c?ci asta era numele slujitorului care auzise ?oapte ?n acea poian?. Ce nu ?tia el ?ns? era c? avea dreptate, c?ci anume ?oaptele puterii lui Island le auzise el, cat Titanul ?i Curse ??i unir? destinele ?i d?dur? frau liber pasiunii din pieptul lor anume ?n Poiana Ahilarului. Dar, cum era obosit, ??i spuse s? lase astfel de ganduri pentru mai tarziu ?i dac? tot avea liber ??i zise s? se duc? acas? ?i s? se culce.

  Doar c? pe drum ??i aduse aminte de acea b?tran?. Cea cu m?rul. ?i, aducandu-?i aminte de a ei insisten??, care lui i se p?ruse ciudat?, ??i zise s? vad? ce-i cu ea, cine-i, unde tr?ie?te ?i care ?i este hramul. De asta ?i se duse ?n centrul ora?ului ?i nu ?n sus, acolo unde ??i avea casa.

  Dar, ?ntreband de unul ?i de altul, din cei ce fuseser? ?n strad? cat trecuse Curse pe acolo, afl? cu stupoare c? nimeni nu ?tia cine-i acea b?tran?. Mai straniu decat atat i se p?ru faptul c? nimeni n-o v?zuse. De aceea ?i-l priveau oamenii straniu, c?ci ei erau siguri c? nu v?zuser? o astfel de b?tran? acolo.

  Asta ?ns? nu-l deranj? pe Arvam, faptul c? oamenii ?l priveau chiora? ?i-l luau de nebun. Pentru el conta mai mult faptul c? acea b?tran? stranie ?i pe care nimeni n-o v?zuse se apropiase de a lor prin?es?. Ba ?i d?duse ?i-un m?r ciudat, ceva ce el nu mai v?zuse pan? atunci, c?ci el ?tia de mere ro?ii, aurii ?i verzi, dar de cel ro?u ?i cu auriu deasupra, lang? codi??, nu aflase ?nc?.

  Numai c?, privind dintr-o dat? la soare ?i v?zandu-l c? scap?r? deja la orizont, preg?tindu-se de culcare, ??i aduse aminte c? era ?i el obosit. De aceea ?i-?i lu? Arvam r?mas bun de la acei oameni pe care ?i ?ntrebase ?i se porni apoi spre cas?. Dar, de?i se pornise de cu ziu? din ora? ajunse acas? noaptea ?i asta din cauza c? iernile, ?n Ora?ul Alb, zilele erau extrem de scurte, mult mai scurte decat ?n alte p?r?i. Dar, de?i nimeni nu-?i putuse nicicand explica fenomenul, era considerat tot unul al lor, ceva ce-i f?cea unici.

  Ce-i f?cea ?ns? pe Siari unici de fapt erau ?ntreb?rile. Cele care le roiau toat? ziulica ?n cap de nu g?seau r?spuns la ele. La fel i se ?ntampl? ?i lui Arvam, care se gandea la ele ?i dup? ce ajunse acas?. Ba se gandea la acele ?ntreb?ri ?i stand deja la mas?, c-o farfurie de ciorb? aburind ?n fa?? ?i cu lingura ?n maini ?n timp ce ochii ?i-i ?inea a?inti?i asupra focului din vatr?, f?r? s? vad? ?i s? aud? nimic ?n jur.

  Nevasta lui ?ns? ?l vedea destul de bine. Ba chiar ?l analiz? o vreme ?n timp ce ?mpletea un ciorap. Dar, fiindc? nu-?i putea explica ciud??enia so?ului, ?l ?ntreb? ?ntr-un final, ?La ce te tot gande?ti atata?” Arvam ?ns? o privi tamp, de parc? nu auzise ce spusese ea. De aceea ?i so?ia ?i spuse iar, ??ntrebam unde ?i-e gandul, m?i Arvame, c?ci de cand ai venit din ora? prive?ti fl?c?rile. Ba ?i ciorba n-ai gustat-o. ?i asta din cauza unei b?trane ciudate pe care ai c?utat-o la asfin?it ?n loc s? te ?ntorci acas? ?i s? te odihne?ti dup? drumul lung.”

  Arvam ?ns? oft?. Apoi spuse cu glas stins dup? ce sorbi din ciorb?, ?Dac? sincer nici eu nu mai ?tiu la ce m? gandesc. Dar c? m? gandesc la ceva sunt sigur.” R?spunsul lui o f?cu ?ns? pe so?ie s?-l priveasc? chiora?, ?ntrebandu-se ce ?i cat b?use al ei so?. Dar, aducandu-?i aminte c? nu sim?ise miros de alcool de la el, doar scutur? ni?el din cap, spunandu-?i c?-i fiecare cu demonii lui. Apoi ?l l?s? ?n pace, convins? fiind c? dup? ce-o dormi un somn bun ?i dup? o noapte ?ntreag? ?n bra?ele ei o s? fie iar acel om bun ?i dintr-o bucat? cum fusese el ?ntotdeauna.

  Dar, de?i se culcaser? ei de imediat ce Arvam termin? de mancat, b?rbatul nu adormi. So?ia lui ?n schimb, de cum puse capul pe pern?, ?ncepu a sfor?i u?or, c?ci ea n-avea grijile lui. Al ei sfor?it ?ns? ?l f?cu ?i pe el ?n cele din urm? s? adoarm?. Dar vai de somnul cela, c?ci auzea mereu ?oapte ?i tot vedea pa?ii cuiva apropiindu-se de loc unde dormea Curse. De v?zut ?ns? nu v?zu ai cui pa?i erau. Doar c? acel cineva l?sa urme pe z?pad?. ?i, cu astfel de imagini ?n minte, se zvarcoli ?n pat pan? nu se ?ngan? ziua cu noaptea.

  Anume atunci se auzi cantecul unui coco? ?i Arvam se trezi. Apoi, sim?ind c? se sufoc? ?n patul cela, se ridic? din a?ternut, ??i ?nveli so?ia s? mai doarm? pu?in, iar dup? ce-?i puse o hain? groas? pe umeri ie?i afar?. ?i ie?i el spunandu-?i c?, ?Dac? respir un pic de aer rece o s?-mi revin. Apoi o s? dorm ?i eu bine ca a mea nevast?.”

  Doar c?, ajuns afar?, sim?i vantul biciuindu-i cu asprime obrajii. La fel acela?i vant ??galnic p?rea s? m?ture z?pada ?n jur, pus? peste noapte ca o p?tur? groas?. Dar, cu toat? r?ceala din jur, b?rbatul o prefer? ?n locul patului cald unde se zbuciumase ?ntreaga noapte. Chiar ?i a?a nu se putea calma ?i pace.

  ?n cele din urm?, sim?indu-?i inima b?tandu-i nebune?te ?n piept, Arvam se ?ntreb?, ?n timp ce-?i strangea haina mai aproape de piept ca s? se ?nc?lzeasc?, ?Ce tot s? fie asta? Nelini?tea m? refer. De parc? ceva r?u se apropie de noi. Ce ?ns? nu-mi pot da seama ?i pace.”

  Dintr-o dat? ?ns? deveni atent z?rind urme pe z?pad?. Asta-l minun?, c?ci era prea devreme ca cineva s? fi ?ndr?znit s?-?i lase patul cald ?i s? se apuce de treab?. Ba mai mult, Arvam era sigur c? to?i dormeau bu?tean la acea vreme, c?ci vecinii lui erau tot slujitori de la Palat, cei care fuseser? cu Curse ?n expedi?ie. ?i, cum aveau ?nc? dou? zile libere, n-aveau de ce s? se deranjeze ?i s? se trezeasc? atat de diminea??. De aceea ?i ?ncepu a merge pe lang? acele urm? s? vad? unde vor duce ele.

  Astfel, tot cu ochii pe urme, ajunse ?ntr-un final nu departe de conacul prin?esei. Ba chiar se opri la cam 20 de metri de zid, la fel cum se opreau ?i urmele. Asta i se p?ru ciudat, c?ci dac? cineva mersese pan? acolo era f?r? doar ?i poate ca s? intre ?n iatacul prin?esei. Se oprise ?ns? la destui metri de zidul cela. ?Ceva al naibii de greu s? escaladezi zidul de aici,” ??i spuse Arvam, sc?rpinandu-se ?n cap. ?Dar totu?i, dac-a venit omul pan? aici, nu cred c? s-a mul?umit doar cu privitul. Pentru ceva trebuie s? fi mers el pan? aici. Dar de ce? ?i ce tot naiba face de d? tarcoale locului? De-l prind…”

  De aceea ?i se puse Arvam ?n pirostrii ?n cele din urm?: voia s? cerceteze acele urme, ca mai apoi s? vad? ale cui erau. Numai c?, privindu-le mai de aproape, v?zu c? erau ale unui copil. ?Asta da dr?covenie,” ??i spuse b?rbatul. ??i eram sigur c?-s ale unui b?rbat, c?ci acele, de lang? a mea cas?, la sigur erau mari. Cat piciorul unui b?rbat ?nalt ?i zdrav?n. Acestea ?ns? sunt mici. De copil.”

  Dup? asta scutur? puternic din cap. ?La sigur am vedenii!” Ba chiar se frec? ?i la ochi. Doar c? asta da fusese dr?covenie, c?ci uitandu-se iar la urme, nu le mai v?zu. ?Ce…?” Se ?ntreb? el tr?snit. ?Erau numai ce aici.” Apoi privi ?nfrigurat ?n jur, convins s? prind? instrusul de era vreunul pe acolo. Doar c?… nu v?zu pe nimeni. De aceea ?i oft? s?rmanul, ?La sigur am vedenii. De la oboseal?!” A?a c? se porni u?urel spre cas?.

  Numai c?, ?n fa?a casei, se poticni de-o alt? minune: urmele v?zute prima dat? erau ?nc? acolo. Asta-l f?cu s? se scarpine ?n cap. Dar decise c? totu?i are el vedenii, mai ales dup? c?l?toria lung? ?i la acea or? matinal?. De aceea doar se mul?umi s? scuture din cap, dup? care intr? ?n cas? cu gand s? se culce.

  Avea ?ns? o team? pe suflet, ?De mi se treze?te nevasta ?i m? vede c? nu-s, atunci o s? ias? cu scandal, c?ci… e ciudat c? umblu nop?ile ?i dimine?ile aiurea.” Ajuns ?n cas? ?ns? r?sufl? u?urat, c?ci so?ia ?i dormea ?nc?. A?a c? ?nchise u?urel u?a, scoase haina de pe umeri, o puse ?n cuier ?i se cuib?ri lang? nevast?. Apoi, cat de curand, adormi, sim?ind c?ldura ei aproape de piept ?i mai ales auzindu-i respira?ia dulce chiar lang? el.

  ***

  NOAPTEA DIN POIANA AHILARULUI

  Ajun?i ?n poian?, Arvam ?i ceilal?i ??i spuser? c?-i locul perfect pentru a petrece noaptea. De ce credeau ei asta? Nu erau atat de siguri. Dar, chiar dac? era un loc deschis, era totu?i ademenitor ?i parc? ocrotitor ?n acela?i timp. De aceea ?i le spuse ?ntr-un final Curse, ?n timp ce privea ?n jur ?i v?zu c?-i atat de lini?te, ?Facem popas aici!” Iar slujitorii l?sar? desagele din spate ?i, a?ezandu-se pe ele, r?suflar? u?ura?i, c?ci puteau ?n sfar?it s? se odihneasc?.

  Doar Arvam st?tea ?nc? ?n picioare ?i privea ?ngrijorat ?n jur. Cel nelini?tea? Acel vant ce ?ncepu dintr-o dat? s? bat? ?i ?oaptele care se auzeau ?n jur. Dar, de?i privi el la ceilal?i, v?zu c? erau calmi ?i c? pe nimeni nu-l deranja nici vantul ?i nici ?oaptele. De aceea ??i spuse c? poate are vedenii din cauza oboselii.

  Apoi, cand prin?esa ceru slujitorilor s? aprind? focul ?i s?-i ?ntind? lang? foc o blan? de urs, Arvam se gr?bi s?-i ?ndeplineasc? porunca cu al?i doi care erau de straj? ?n acea noapte. ?i, de imediat ce se sim?i confortabil pe acea blan?, acoperit? c-o p?tur? groas?, Curse adormi. La fel dormeau ?i restul slujitorilor. Doar cei de straj? r?maser? cu ochii deschi?i, dar p?reau ?i ei oarecum obosi?i.

  La fel se sim?ea ?i Arvam de altfel: obosit. De aceea ?i se trase ?ntr-un final lang? trunchiul unui copac ?i se ?nveli apoi ?ntr-o p?tur? groas?, c?ci el nu era o?tean ?i nu trebuia s? stea de straj?. ?i, cum Curse dormea deja, putea ?i el s? se culce. De aceea, de imediat ce sim?i cald ?n jurul lui, Arvam ??i sim?i ?i pleoapele greoaie. Ba chiar ?ncepu s? ca?te, semn c? somnul se apropia de el. Apoi, cat de curand, ?ncepu a sfor?i.

  Numai c?, dup? cum ?i era felul, Arvam dormea cu ochii deschi?i. De cele mai multe ori de altfel, iar noaptea petrecut? ?n Poiana Ahilarului p?ru a fi anume una din nop?ile cand el dormea cu ochii deschi?i. Astfel fu cum z?ri, ca prin vis, urme l?sate pe z?pad?. ?i, dup? traiectoria acelor urme, p?reau c? duc spre prin?es?.

  Din aceast? cauz? ?i tres?ri Arvam ?i deschise ochii larg, trezindu-se din somn. Doar c? nu v?zu pe nimeni. ?i apoi nu v?zu nici urmele. De aceea ?i se ?ntoarse la al s?u somn iepure?te, gandindu-se c? visase. ?i, cat de curand, adormi iar. Doar al lui trup, c?ci a lui minte ?ncepu a lucra, punandu-?i felurite ?ntreb?ri. Una dintre acele ?ntreb?ri era, ?Ce-i cu urmele?” La fel, din cauza acelor ?ntreb?ri, putu auzi ?i ?oaptele din jur, cele controlate de Island, care erau de altfel un fel de vraj?, menit? s? vr?jeasc? copacii, fiarele ?i p?s?rile p?durii ?i, desigur, pe slujitorii lui Curse. Dar, de?i auzea acele ?oapte, Arvam nu le ?n?elese sensul, c?ci erau ?ntr-o limb? antic?, necunoscut? de altfel oamenilor.

  ?tia ?ns? prea bine limba lor. De aceea ?i tres?ri iar cand o auzi pe prin?es? vorbind. Astfel, crezand c?-i cerea ceva anume lui, Arvam deschise iar ochii. ?i, de cum deschise ochii, o v?zu pe prin?es? ?ngenuncheat? ?n fa?a cuiva pe care el ?l vedea doar de la spate. Acel cineva ?ns? avea plete albe ?i lungi, de asta era el sigur. La fel ?i auzi vorba dulce ?n timp ce-i ?optea cuvinte de dragoste prin?esei ?i la fel de dulce ?i era vorba ?i ei. Mai ales s?rutul ce urm?, unul fierbinte de altfel, dup? ce Curse ??i ?ncol?ci bra?ele ?n jurul gatului lui, iar str?inul o prinse ?n bra?e.

  A case of content theft: this narrative is not rightfully on Amazon; if you spot it, report the violation.

  Ce urm? dup? aceea, Arvam nu era atat de sigur, c?ci atunci cand str?inul o culc? pe prin?es? pe acea blan? de urs ?i el se culc? al?turi, Arvam adormi. Dar chiar ?i dac? dormea el continua s? aud? acele ?oapte, la fel cum auzea chicotitul cuiva. De aceea ?i-?i spuse el la un moment dat, ?Ca ?n prima noapte de dragoste cu nevasta!” Apoi ?nchise ochii strans ?i adormi, c?ci oboseala ?i vraja puser? totu?i st?panire pe el.

  A doua zi diminea?? ?ns?, de cum deschise ochii, ??i aduse aminte de urme. De aceea ?i ?ncepu s? umble de bezmetic ?n jur, c?utandu-le. Asta, de?i li se p?ruse ciudat celorlal?i, ?l l?sar? ?n pace, crezand c? avea poate omul nevoie s? r?man? singur cu anumite mirosuri sau c?uta ceva ce nu putea g?si. ?i, de?i c?ut? peste tot, Arvam nu d?du de ele, c?ci avuse grij? Island s? le ?tearg? dup? ce plecase din poian?, iar de suflarea Titanului ?tergea ceva atunci era odat? ?i pentru totdeauna.

  ***

  PREZENT

  Privind frumuse?ea cerului ?i mai ales multitudinea de stele care ?mpanzir? dintr-o dat? bolta cereasc?, Island surase. Apoi, ?ntinzandu-se pe spate, pe acea iarb? moale, ?i cu mainile sub cap, murmur? ?Sunt atat de frumoase. Stelele m? refer, c?ci chiar ?i dac? a lor lumin? e rece e totu?i atat de profund?.”

  ??i ai dreptate,” ?i r?spunse Dike ?ntr-un murmur. Apoi Titanul lu? aceea?i pozi?ie, culcat, ca ?i Island. ?i se sim?i dintr-o dat? pu?tan, stand astfel pe-un camp verde, ?n t?cere ?i privind cerul, ?nconjurat doar de prieteni. ?De altfel nici nu poate fi altfel cand acolo e Samandra. Printre stele m? refer. Dar… am totu?i o alt? ?ntrebare.”

  ?Care anume?” ?ntreb? Island f?r? s?-l priveasc?.

  ?l privi ?ns? Dike. ?ndelung de altfel. Abia ?ntr-un tarziu ?ntreb? ceea ce avea de fapt ?n minte. ?Dac? nu te sim?i ciudat aici.”

  ?Ciudat? De ce?” Murmur? Island ?i-?i privi prietenul.

  ?Printre Siari m? refer.” ?i Dike privi iar cerul. ?Mai ales ?tiind c? parte din chinurile lor se datoreaz? ?ie, c?ci, de n-ai fi ?n?elat-o atunci pe Curse, ?n Poiana Ahilarului…”

  ?…ei ar fi fost nimici?i deja.” Apoi Island privi ?i el cerul. ?i se sim?ea atata nostalgie ?i triste?e ?n vocea lui rostind acele cuvinte. ?C?ci de nu eram eu cel care a petrecut acea noapte cu Curse, Ahi ar fi reu?it s-o seduc?. ?i atunci… al ei popor, Siarii, ar fi sfar?it ?n chinuri mult mai groaznice decat pribegia.”

  ?Chiar ?i a?a nu po?i nega c? ai ?i tu parte de vin?.”

  ?Nici n-am negat. Nicicand de altfel. ?i nici n-o puteam face, c?ci luand acea decizie atunci, le-am blestemat multora sufletul. Inclusiv ?i mie ?i familiei mele.” Apoi Island t?cu. La fel t?cu ?i Dike. Pentru mult? vreme de altfel. ?n jurul lor ?ns? continua s? ?opteasc? vantul ?n timp ce se harjonea cu firele ?nalte de iarb?, cu crengu?ele copacilor ?i cu frunzele, f?candu-le parc? s? cante, c?ci acel ?uierat abia auzit din jurul lor era totu?i magic. ?i, ?ntr-un tarziu, Island oft?. ?De altfel, Dike, regret un lucru.” Din aceast? cauz? ?i-l privi Dike, mirat. Island ?ns? privea ?int? cerul, chiar dac? avea ochii ?nchi?i. ?C? n-am fost destul de puternic atunci ?ncat s-o protejez pe femeia iubit?. De-a? fi putut-o ap?ra pe Curse atunci, ar fi fost fericit ?i al meu fecior. Dar… a?a a fost Soarta fiului meu se pare, c?ci, la fel ca ?i el, ale lui fiice au crescut apoi f?r? mam?. Suferind. Mai ales Sephir, c?ci era atat de mic? cand Himera a disp?rut f?r? urm?.”

  Se l?s? apoi iar??i t?cerea, timp ?n care Island se gandi la acele vremuri, c?ci anume el fusese cel mai mult lang? nepoat?, c?ci Boor, ?nnebunit, o c?ut? pe a sa so?ie peste tot. Astfel, fiind mai mereu pe drumuri, n-avu timp de a sa fiic?, care, r?mas? practic f?r? ambii p?rin?i ?ntr-un atat de scurt timp, deveni rebel?, oarecum vulcanic? ?i greu de controlat. De altfel, probabil tot atunci, luase ea decizia s? r?man? mereu singur?. O decizie despre care ?tiau to?i. De aceea ?i nu ezit? Island deloc cand ea ?i spuse c? vrea s?-?i uneasc? destinul de cel al lui Fenrir: pentru c-o voia fericit? ?i pentru c? ?n?elese ?n sfar?it c? ale ei trecute r?ni se t?m?duir?.

  Tres?ri ?ns? ?n clipa ?n care Dike spuse, ?Dac? tot vorbim de Sephir, cum crezi, ?tie ea c? e copia fidel? a lui Curse?”

  ?Nu,” fu r?spunsul scurt al lui Island. ?De altfel nimeni nu ?tie. Nici m?car al meu fecior.”

  Asta-l uimi enorm pe Dike, care-?i privi numaidecat prietenul. ?Dar de ce? Sunt sigur c? lui Boor i-ar fi f?cut s? ?tie cum ar?ta a sa mam?.”

  ??i la fel ar fi suferit. Mult mai mult decat a f?cut-o pan? acum, c?ci poate tu nu ?tii, eu ?ns? da… ce-i chinul m? refer, s? ?tii c? cea drag? ?ie e atat de aproape, dar s? nu po?i fi cu ea. De altfel… ?tii… mereu am sperat c? Curse va rena?te ?ntr-o zi. ?i, cand asta se va ?ntampla, mi-am zis c?-mi voi isp??i p?catele trecutului. Doar c?…”

  ?…nu te-ai a?teptat c? anume a ta nepoat? va avea chipul celei pe care a-i iubit-o.”

  ?A?a e. De asta, de cate ori o v?d pe Sephir ?i-mi amintesc de Curse, mi se sfa?ie inima, c?ci… a? vrea s?-i ating chipul, s-o strang ?n bra?e, s? inspir adanc al ei parfum ?i s? m? simt iubit. Dar… ?mi dau seama imediat c? e nebunie ?i c? eu simt pentru Sephir o altfel de dragoste, una de bunic. De aceea ?i cred c? acele momente de nebunie, cand o v?d pe Curse ?n a ei persoan?, e al meu blestem de fapt. Chiar ?i a?a eu tr?iesc ?nc?. Al?ii nu. De asta ?mi e atat de greu. Probabil la fel de greu cum ??i e ?ie s-o vezi pe Samaya, c?ci ?i ea seam?n? atat de mult cu Samandra.”

  ?Nu neg asta. C? mi-i dor de Samandra. Eu ?ns?, trebuie s? recunosc, c? n-o v?d ?n chipul Samayei.”

  ?De ce? Doar seam?n?.”

  ?Pentru c?, spre deosebire de tine, care ?tii c? Curse n-o s? se ?ntoarc? nicicand la tine, eu sunt sigur c? da. De altfel eu ?tiu sigur unde-i a mea iubire: la carma constela?iei Ursa Minoris. De aceea ?i dorul pentru ea e un pic mai mic. Mai suportabil dac?-i pot spune astfel. Totodat? m? consoleaz? gandul c? atunci cand va fi timpul m? voi ?ntoarce ?n Cosmos ?i voi fi apoi al?turi de ea. Posibil o eternitate.”

  ??i… chiar n-o s?-?i par? r?u? De oameni m? refer, c-o s?-i la?i f?r? a ta ?n?elepciune ?i grij?. Chiar n-o s?-?i fie dor de ei?”

  ?O s?-mi fie dor, Island. Nu neg asta. Dar… ?mi e mai mult dor de iubire. Sunt chiar fl?mand dup? ea. M? arde asemeni fl?c?rilor pe din?untru. Dar totu?i rezist, c?ci ?tiu c? anume astfel ?mi sp?l p?catele ?n fa?a Samandrei.”

  ?P?cate?” ?ntreb? Island. Era de altfel extrem de curios s? afle la ce anume se gandea Dike. Mai ales v?zandu-l privind ?int? cerul, anume spre Ursa Minoris. Dar tocmai din aceast? cauz? ?i t?cu Island: ?n?elese c? al s?u bun prieten avea nevoie de clipe de lini?te ?i singur?tate.

  De altfel Island nu gre?ea deloc gandind astfel, c?ci Dike ?ntr-adev?r avea nevoie s? fie doar el ?i cerul. Mai bine zis el ?i iubirea lui, cea aflat? ?n ceruri. De aceea ?nchise ochii ?i se l?s? vr?jit de ?opotul ierbii, de ?oapta vantului, de susurul apei din dep?rtare, care-l f?ceau s?-?i dea ?nc? odat? seama c? lumea ?n care tr?ia, acea lume de vis pe care visase mereu s-o creeze, era mult mai magic? ?i mai plin? de farmec decat el ??i imaginase vreodat?.

  Dar, de?i nu se a?tepta la asta, miracolul se ?ntampl?, c?ci, crezand c? n-o vede nimeni, o stea alb? cobor? din cer. Apoi, o vreme, pluti chiar deasupra lui Dike. Ulterior ?ns? acea stea lu? chipul Samandrei. ?i, privindu-?i nostalgic? so?ul, Samandra zambi. La fel ??i sim?i inima b?tandu-i nebune?te ?n piept, c?ci ?i fusese atat de dor de el, de ale lor momente ?mpreun?, de cuvinte rostite ?n ?oapt?, de ?mbr??i??ri ?i f?r? doar ?i poate de s?ruturi.

  De aceea ?i-?i permise s? viseze, s? se bucure din plin c?-i putea fi lui Dike atat de aproape. ??i asta datorit? Samayei,” murmur? ea cu dragoste. ?Cea care a rupt vraja ce m? ?inea departe de tine ?i mi-a permis s?-?i fiu al?turi, fie ?i ?n acest mod.” Apoi, ?trengara, se aplec? mult deasupra lui Dike ?i ?i fur? un s?rut.

  Astfel, ?n clipa ?n care ale ei buze atinser? buzele so?ului, vantul ??i spuse c?-i timpul pentru ?otii. De aceea ?i r?sfir? p?rul, iar parfumul de nu-m?-uita, ascuns ?n pletele Samandrei, umplu valea. ?i acela?i vant, acela?i vant n?stru?nic, chicoti ?n zare ?i spuse tuturor c-o stea de sus furase un s?rut Titanului Dike.

  De asta zambi Dike ?i murmur? apoi, ?Samandra!” Nu fu ?ns? doar din cauza vantului, ci din cauza a tot ceea ce sim?ea, c?ci el n-o sim?i doar al?turi, ci-i sim?i ?i s?rutul. Atat de dulce de altfel pe buzele sale. Dar, de?i o sim?ise, preferase s? se prefac? c? nu ?tie c? ea e acolo. ?i f?cu asta tocmai pentru c? ?tia c? so?iei lui ?i era atat de greu s? fie acolo ?n acele clipe, atat de aproape de el, dar f?r? ca el s-o poat? vedea.

  ?n cele din urm? ?ns?, Samandra disp?ru, c?ci timpul ei pe p?mant era limitat. ?i, ?n clipa ?n care ea urca iar la cer, Dike deschise ochii ?i privi iar carul Ursei Minoris. Pe Samandra ?ns? el n-o v?zu. Dar, sim?ind iar melancolia ?n suflet, r?spunse totu?i la ?ntrebarea lui Island, ?M? refer la p?catele s?var?ite ?n clipele cand n-am fost al?turi de ea ?i n-am putut-o proteja. Sunt singur ?ns? c? va veni acea zi, odat? ?i odat?, cand vom ?nvinge Soarta ?i totul va reveni la normal.” ?i, ?n acea clip?, v?zu pe cer o stea str?lucind mai puternic decat cealalte. De aceea ?i zambi iar, c?ci ?n?elese c? aceea nu putea fi decat Samandra.

  ***

  CU SECOLE ?N URM?. ?N SEARA C?ND ARVAM V?ZU URMELE

  Trecuser? cateva zile deja de la ?ntamplarea din poian?, acea noapte pe care o petrecuse ?n bra?ele lui Curse. ?i, chiar ?n noaptea cand el ?nvinse demonii ?i putu p?r?si Poiana Ahilarului, Island merse direct ?n Ora?ul Luminii s? vad? ce se alesese totu?i de femeia care-i r?pise inima ?ntr-o singur? noapte.

  Dar, fiind neatent, l?sase acele urme pe z?pad?, acelea?i urme v?zute de Arvam ?n zori cand ie?ise s? respire aer proasp?t. Lui ?ns? pu?in ?i p?sa ?n acele clipe c? l-ar fi putut vedea cineva. Pentru Island conta mai mult s?-?i sting? focul din inim?. De aceea merse direct spre conacul prin?esei.

  Se opri ?ns? la ca?iva metri de conac: se sfia s? apar? ?n iatacul ei, a?a, pe nepus? mas?. De aceea se mul?umi doar s? priveasc? ?n sus, cu speran?a ?n suflet c-o s-o vad?. ?i avu noroc, c?ci, la cateva minute distan??, Curse deschise geamul ?i privi ?i ea cerul.

  ?E atat de frumoas?,” murmur? Island v?zand cat de bine ?i st?tea acea rochie alb? pe trup. La fel ?i era frumos p?rul negru ca abanosul, ce-i ajungea pan? la c?lcaie. Ai ei ochi ?ns?, ce sclipeau asemeni abisului, priveau stelele. ?i, lumina?i de a stelelor rece lumin? ?i de albul pur al z?pezii din jur, acei ochi ?i p?rur? lui Island ireal de frumo?i. ?Asemeni zanelor din pove?ti.”

  Tres?ri ?ns? ?n clipa ?n care ea ?i ?opti numele. La fel se minun? s? afle c? Curse ?tia cum ?l cheam?, c?ci el ?inea minte c? nu i-l spusese ?n acea sear?. Totu?i, s?-?i aud? numele ?optit de-a ei gur? mic?, i se p?ru lui Island c?-i ?oapta Paradisului. De aceea ?i vru s? se ridice pan? la ea, s-o strang? ?n bra?e ?i s? petreac? al?turi de ea o alt? noapte de pl?cere, dac? nu ar fi avut ambii eternitatea.

  Numai c?, cand ?ncepu s? se ridice ?n aer, tres?ri iar ?i se opri. Apoi privi ?n stanga ?i v?zu o copil? de ?apte ani privind ?i ea la Curse. ?i faptul c? acea copil?, cu p?r alb?striu, de culoarea ghe?ii, ?i prins ?ntr-o frumoas? ?mpletitur? la spate, era acolo fu ?i mai uimitor pentru Island decat faptul c? Curse ?i ?tia numele. Dar, de?i ar fi vrut s? ?tie ce f?cea acea copil? acolo, t?cu ?i o privi o lung? vreme.

  La fel t?cu ?i copila. Doar ??i aranj? poalele rochiei albe, ce b?tea pu?in spre vine?iu ?i care avea doar marginea de jos de culoare neagr?. ?n schimb, haina de pe umeri, ce era dintr-un material asemeni bl?nii, ?i era de culoare violet-deschis, la fel ca ?i ai ei ochi ?n acele momente. ?i anume acea culoare a ochilor copilei f?cea atat de evident? Steaua Cetil, ce lumina alb ?n acele clipe, sc?ldand locul ?ntr-o lumin? sfant?. De altfel nici nu putea fi altfel, c?ci Steaua Cetil ??i lua sursa de energie ?i puterea de la A?ō?is, fiind considerat? sora geam?n? a acestui Luceaf?r, cel care disp?ruse cu multe milenii ?n urm? cand Constela?ia Ursa Majoris disp?ruse. Dar, de?i Luceaf?rul nu mai fusese v?zut demult, a lui prezen?? era ?nc? sim?it? anume datorit? stelei de pe coroana reginei Inlan Diar, c?ci anume ea era copila de ?apte ani din stanga lui Island.

  De altfel Island o recunoscu anume datorit? acelei stele, c?ci el nicicand pan? atunci n-o v?zuse astfel. El ?tia doar de forma c?prioarei, cea ?n care regina se transforma cand voia s? priveasc? nestingherit? zarea ?i s? afle ce se mai ?ntampl? ?n lume. La fel cum f?cea ?i ?n acele clipe: afla ce anume ascundea lumea de ea, ?n forma copilei.

  ?n cele din urm?, ?n?elegand c? t?cur? ambii prea mult, Island murmur?, ?Mam?, de ce e?ti tu aici?”

  Inlan Diar ?l privi ?ns? oarecum sup?rat?. ?i apoi ?l dojeni, ?Pentru c? era necesar s? vin aici, Island, c?ci nu asta te-am ?nv??at eu. S? iei fecioria cuiva, f?r? s? dai la schimb nimic. Nici m?car inima. Asta e deja cruzime s? ?tii. Una de neiertat. La fel cum nu po?i fi iertat pentru c? ai pus un mare blestem pe umerii acestei copile, f?r? m?car s? te gande?ti la consecin?e.”

  Island surase cu am?r?ciune, ?Chiar de nu crezi, m-am gandit la asta.”

  ??i totu?i ai f?cut-o. De ce?”

  ?Pentru c? de nu, Ahi ar fi g?sit pan? la urm? calea s? ia puterea acestui popor ?i s?-l subjuge. ?i am ?n?eles asta afland c? anume el i-a ?ngr?dit calea lui Curse s? se ?ntoarc? acas? ?i asta din cauza c? el ?i Soarta pl?nuiau s?…”

  ??tiu prea bine ce pl?nuia al t?u frate. Asta ?ns? nu-?i justific? faptele. De altfel, prin a ta nes?buit? ac?iune, ne-ai condamnat ?i pe noi la suferin?? al?turi de acest popor. De altfel vom fi nevoi?i s? lupt?m dublu ca Ahi s? nu-i starpeasc? de pe fa?a p?mantului. ?i, tot din cauza lui, multe nenorociri se vor abate asupra Siarilor. Dar… ce-i f?cut e bine f?cut. Nu mai are rost s? ne plangem. Trebuie doar s? ac?ion?m. A?a c?… urmeaz?-m?!” ?i spuse ea cu glas sever.

  ??ncotro?”

  Copila ?ns? nu-i r?spunse. Doar ?i ?ntoarse spatele. Apoi, apucand strans poalele rochiei, s?lt? ?n sus, iar cand atinse din nou z?pada, avea deja forma c?prioarei. ?i, ?n salturi mici, c?prioara se ?ndep?rt? de acele locuri, tot mai mult ?i mai mult.

  Island ?ns? ezit? s-o urmeze. El doar privi ?n sus, sperand s-o mai vad? odat? pe Curse. Ea ?ns? nu mai era acolo. Ba mai mult: ?i balconul iatacului ei era ?nchis. De aceea ?i oft? Island: era dezam?git. Dar, ?tiind c? nu-i bine s?-?i lase mama s? a?tepte prea mult, mai ales dup? ce-o dezam?gise ?i pe ea prin ceea ce f?cuse, form? o mic? sfer? de ghea?? ?n mana sa. Apoi, cand o stranse ?n man?, ?ncepu Island s? se ?nvart? atat de repede c? se sim?i ?i el ame?it. Dar, cat de curand, se v?zu plutind ?n ?nalturi, avand forma dragonului de ghea?? ?n acele clipe, cel care zbura tot mai sus, spre cer ?i dincolo de orizonturi.

  ?n urma dragonului, z?pada singur? m?tur? ?i acoperi urmele Titanului, l?sandu-le doar pe cele ale copilei Inlan Diar. ?i f?cu ea asta ca s?-l induc? pe Arvam ?n eroare, c?ci ?l sim?ise venind ?ntr-acolo ?i nu voia s? permit? ?i altora ca fapta fiului s? fie descoperit?. Asta ?ns? nu ?nsemna c? ea ?ntorcea spatele Siarilor. Din contr?: ?ncerca doar s?-i protejeze, c?ci de al?ii ar fi aflat ce ?tia ea, atunci Siarii ar fi fost pierdu?i pe veci, f?r? posibilitatea s? fie salva?i.

  ***

  Plutind ?n aer, dragonul de ghea?? v?zu mica c?prioar? ?ndep?rtandu-se ?n salturi sprintene peste campia ?nz?pezit?. ?i i se p?ru ciudat s?-?i vad? astfel mama ?ndep?rtandu-se de el, de parc? ar fi fost ?Atat de departe ?i atat de aproape ?n acela?i timp.” Apoi, ?ntr-un mod protector, dragonul o urm? din ?nalturi, ?ndreptandu-se din ce ?n ce mai mult spre acea vale pe care to?i o numeau Valea Plangerii.

  De ce fusese numit? astfel nu ?tia nimeni. Nimeni ?n afar? de Gaea ?i Helyos, c?ci anume el arsese acele locuri cand vruse s?-l ajute pe Mirianor s? se stabileasc? pe p?manturile vechiului Noear. Cel pu?in asta era ceea ce b?nuiau Titanii. Dar singurii care ?tiau totu?i adev?rul erau Uranus ?i Cronus, c?ci cei care mai ?tiuser? despre ce se ?ntamplase acolo disp?ruser? demult de pe ?ntinsurile lumii.

  ?i, de?i acel loc, spre care se ?ndreptau ?n acele clipe, p?rea oarecum ?nfior?tor, atat c?prioara cat ?i dragonul se ?ndreptar? anume ?ntr-acolo. Dar totu?i nu ajunser? chiar ?n vale, ci se oprir? pe-o muchie de deal de pe care se putea privi valea de parc? ai fi avut–o ?n palm?.

  De fapt, prima care se opri pe acea muchie de deal fu c?prioara. Apoi ea adulmec? zarea care p?rea atat de calm?, fiind acoperit? de z?pad? ?n acele clipe. ?i, dup? ce se asigur? c?-i lini?te, Inlan Diar lu? iar chipul copilei. Dup? aceea a?tept? ?n t?cere ca ?i fiul ei s? coboare pe p?mant.

  Dragonul ?ns? mai pluti o vreme ?n ?nalturi. Dar nu trecu totu?i de grani?a dintre locul ?n care st?tea a sa mam? ?i Vale, de parc? acel loc ar fi fost blestemat. Apoi, cand se s?tur? s? simt? s?rutul vantului pe ai lui solzi de ghea??, cobor? ?i el cu picioarele pe p?mant ?i se apropie de copil?, oprindu-se chiar ?n dreptul ei. Dup? care privi ?i el valea ?i se ?ncrunt? cand spuse, ?Valea Plangerii! Cea de care toat? lumea fuge ?i pe care to?i ?ncearc? s-o evite. Noi ?ns? am venit anume aici. De ce?”

  ?Pentru c? era necesar,” spuse Inlan Diar cu voce sever?. Dar r?ceala din vocea ei nu era din cauza feciorului, ci din cauza nelini?tii ce-o sim?ea ?n suflet. De aceea ?i-?i ?ntinse ?ntr-un final bra?ul drept ?n fa?? ?i-i ar?t? ?i lui Island ce vedea ea.

  ?Fecioarele Yātrīkar!” Murmur? Island. ?Dar… credeam c? ele n-au o form? uman?. C?-s doar umbre ce a?teapt? la Poarta Purgatoriului. Totu?i ele sunt aici. De ce?”

  ?Din cauza c? e timpul, Island. E timpul ca Fecioarele Umbrelor sau Yātrīkar cum le ?tii ?i tu s? ?nceap? a ?nsp?imanta aceast? lume. ?i asta din cauza c? tu a-i ?n?elat Siarii, cei care poart? ?n sange elementele Ceasornicului Vremii.”

  ?Ceasornicul Vremii? Vrei s? spui c?…”

  ?Da. Anume asta ?i vreau s? spun, c? acul Nēram ?i roti?ele ce mi?c? Balan?a Timpului - Ka?ikāram, care a disp?rut acum milenii ?i care s-a ascuns pe p?mant, sunt acum ?n puterea Siarilor. Dar, de?i ?tiu mul?i despre asta, nimeni nu ?tie cine anume din Siari are Acul Vremii, cine mecanismul ?i cine Clepsidra, pe Ma?imēkal. Dar nu-i asta important, ci faptul c? anume din cauza acestor elemente Ahi a ?ncercat s-o seduc? pe Curse - voia s? pun? mana pe putere dup? ce-ar fi aflat cine anume le st?pane?te. ?i i-ar fi reu?it de n-ai fi intervenit tu.”

  ?Atunci, am f?cut bine c-am intervenit. Chiar dac? consideri asta o tic?lo?ie din partea mea. Astfel ?ns? ?tim c? Balan?a e ?n siguran??.”

  ?Pe moment, Island,” murmur? copila, iar ochii ei, din vine?ii, devenir? dintr-o dat? alba?tri, ca cerul ?ntr-o zi senin?. ?Ce nu ?tii tu ?ns? e c? Balan?a va cere tribut pentru a ta tr?dare. Nu vei pl?ti ?ns? tu pentru asta, ci Siarii. ?i vor pl?ti cu pribegia, vana?i mereu de acele Fecioare Demonice ce traverseaz? acum valea.”

  ?Dar, cum e posibil asta? Din cate ?tiu ele nu-s legate de Siari.”

  ?Pe moment. Dar vor fi, c?ci Moirae vor avea grij? de asta. ?i cat de curand de altfel. De aceea ?i trebuie s? ne preg?tim.”

  ?Pentru ce?”

  ?S? ne protej?m familia, Island, ?i acea imens? putere ce-o s? vin? curand pe p?mant. De asta ?i spun c? de azi ?ncolo vor veni vremuri grele pentru noi. La fel nu vom avea odihn?, c?ci r?zboiul, cel din profe?ii, va ?ncepe totu?i anume pe p?mant ?i nu ?n Cosmos cum ne-am a?teptat noi Titanii. Dar… cine ?tie: pan? nu-i totul terminat nu putem fi siguri de nimic: nici de ?nving?tori ?i nici de ?nvin?i. De aceea i-a aminte la ceea ce spun acum: stai departe de Siari de vrei s?-i protejezi, Island. ?n caz contrar vei pierde tot. Pan? ?i sufletul. A?a c?, de nu vrei s? r?t?ce?ti ?i tu ca acele fecioare, f?r? suflet ?i f?r? viitor, ??i recomand s? fii cu mare b?gare de seam? ?i s? ascul?i al meu sfat.”

  Dup? aceea copila ?i ?ntoarse iar spatele ?i plec? de acolo a?a cum venise: s?ltand peste ?ntinsuri ?n pielea c?prioarei. ?i avea ea o singur? destina?ie ?n minte: Muntele Fricii ?i al ei Palat, cel ?n care domnea peste regatul Ghe?ii ?i a Z?pezilor ve?nice. Dar, de?i Island privi mult? vreme ?n urma ei, ?ncercand s? ?n?eleag? adev?ratul sens al pove?elor mamei, nu putu ?i pace, c?ci doar Inlan Diar ?tia ce era cel mai important: despre venirea nepotului. Ea ?ns? nu-i putea spune despre asta, ca s? nu-l pun? ?i pe el ?n pericol a?a cum ?i pusese el deja ?n pericol pe Siari.