Privind la splendida priveli?te a stelelor ?i a cerului nop?ii, Curse ?opti ca fermecat?, ?Noapte, spune-mi, tu, care le ?tii pe toate, oare se vor ?mplini ale mele vise vreodat??” Dar nici stelele ?i nici noaptea nu-i r?spunser?. La fel nu-i d?du r?spuns nici vantul, care, de?i nu era puternic, se sim?ea atat de rece ?n jur. Mai ales prin geamul deschis al iatacului ei. De aceea ?i ??i ?nf??ur? Curse mai bine ?alul ?n jurul trupului.

  Apoi, oftand u?or, c?ci i se p?rea c? ?ns?-?i timpul se ?nc?p??ana s? nu-i r?spund?, Curse ?nchise ochii. ?i fu dat astfel s? aud? cum se mi?cau roti?ele Ceasului Vremii, undeva ?n dep?rtare, ?i la fel auzea ?i mi?carea acelor pe acel ceas, c?ci doar ea avea o astfel de putere: s? aud? Timpul. Dar, de?i auzea atat de clar acele elemente, nici m?car ea nu ?tia ?n pieptul cui sunt ascunse ele. Ce putea face era doar s? le asculte. Asta ?i d?dea puterea s? zambeasc? mereu, ?tiind c? al lor popor era ?n siguran??.

  Dar, dup? noaptea petrecut? ?n Poiana Ahilarului, se sim?ea oarecum agitat?. Nici m?car ea nu ?tia de ce se sim?ea astfel. De aceea ?i ?n?elese c? ceva straniu i se ?ntamplase sau i se va ?ntampla. ?i la fel de stranii ?i erau ?i cuvintele, cele care d?deau via?? gandurilor ei, ?De altfel ?tiu c? al meu vis e imposibil,” murmur? ea ?ntr-o doar?. ?La fel e imposibil? a mea dorin??. Cea n?scut? ?ntr-o noapte petrecut? departe de al meu iatac, ?n bra?ele iubirii. Sau… a fost oare doar un vis? Unul n?scut din aceast? dorin?? incontrolabil? de-a iubi ?i a fi iubit?? Nici m?car eu nu ?tiu. Ce ?tiu ?ns? e c? am fost atat de fericit? atunci. ?n bra?ele lui. Ascultand ale lui ?oapte. Sim?ind ale lui mangaieri pe piele. ?i ai lui ochi, oh, ai lui ochi alba?tri, ce m? priveau cu atata dor, m-au f?cut s? m? simt vie, fie ?i pentru scurt? vreme. De aceea ?i m? ?ntreb, oare el…”

  Curse t?cu atunci cand v?zu o stranie lumin? pe cer. Ca un foc ce se aprinse de la sine pe bolta neagr? ?i apoi, manat de propria putere, disp?ruse undeva la orizont. ??i da,” murmur? iar Curse, nostalgic?. ?A mea iubire e asemeni cometelor: are via?? scurt? ?i ea.” Apoi, surazand amar, ?nchise geamul ?i ?i ?ntoarse spatele.

  Dintr-o dat? ?ns? ??i aduse aminte de cuvintele acelei b?trane pe care o ?ntalnise ?n strad?. ?i ei i se p?ruse femeia stranie. Mai ales cand ?i stranse mainile ?ntr-ale ei. La fel de stranii i se p?ruser? ?i cuvintele spuse de acea b?tran?, ??tii, prin?es?, cei care viseaz? la eternitate ?i nemurire trebuie s? aib? inim? viteaz?. De aceea te ?ntreb, e?ti oare ?ndeajuns de puternic? pentru astfel de vise?”

  Atunci nu ?n?elese Curse prea bine ale b?tranei cuvinte. ?n acele clipe se ?ntreba ?ns? ce s? ?nsemne ele cu adev?rat. Dar, cu cat se gandea mai mult la ele, cu atat le g?sea mai stranii. De altfel nu doar cuvintele acelea erau stranii, dar ?i modul de-a vorbi al b?tranei. ?Ceva ce n-am mai ?ntalnit pan? acum. ?i asta c? am fost adesea prezent? la ?ntalnirile b?tranilor neamului. Ei ?ns? spun cuvinte ?n?elepte cu chibzuial?. La fel vocea lor r?sun? altfel cand rostesc ei astfel de cuvinte. Oarecum t?r?g?nat, ca s?-i fac? pe cei prezen?i la reuniune ?i care aud ceea ce spun ei s? ?n?eleag? adev?ratul sens al cuvintelor, cel ascuns de altfel, c?ci nimeni nu spune adev?rul ?n fa??. ?i asta din cauza c? nim?nui nu-i place s?-l aud?. Acea b?tran? ?ns? mi-a vorbit cu franche?e. Dar ?i atat de ne?n?eles ?n acela?i timp, c?ci…”

  P?str? Curse iar t?cerea, amintindu-?i zambetul b?tranei, ??iret, de altfel!” Apoi privi la m?rul pe care i-l d?duse b?trana ?i pe care ea ?l l?sase pe comoda de lang? pat. Dar, cu cat ?l privea mai mult, cu atat se sim?ea mai vr?jit? de el. De aceea ?i se apropie de el ?ntr-un final. ?i, a?ezandu-se pe pat, lu? m?rul ?n man? ?i ?i analiz? cu mare aten?ie a lui perfec?iune.

  Deveni ?ns? atent? cand ??i aduse iar aminte de cuvintele b?tranei, ?Ai grij? de acest m?r, prin?es? Curse, c?ci el e sursa vie?ii tale ?i a poporului t?u. De altfel, de felul ?n care tu vei avea grij? de m?r, va depinde ?i viitorul poporului t?u: va c?dea el sau va prospera.”

  ?Atunci am ras de fapt,” murmur? Curse ganditoare, c?ci ea ?ntr-adev?r rase auzind aceste cuvinte spuse ei de b?tran?. ?n acel moment ?ns?, privind m?rul, ce i se p?rea atat de viu, ?n?elese c? pentru ceva ?l primise ea totu?i ?n dar. Nu ?tia ?ns? pentru ce. Avea ?ns? de gand s? afle. De aceea ?i se ridic? iar de pe pat ?i se apropie de fereastr?. Apoi, la lumina slab? a stelelor de pe cer, ?l v?zu bine: era perfect. ?n ochii ei. Era ro?u pe jum?tate ?i auriu pe de alta. De asemenea lucea cumva straniu a lui coaj?. Asta ?ns? ?i aduse lui Curse ?n minte o legend? auzit? din b?trani. ?i acea legend? spunea c?, ?Dac? o fat? nem?ritat? are un m?r dulce ?n cas?, ?nseamn? noroc ?i dragoste. Oare… s? ?nsemne asta c? cat de curand o s?-mi g?sesc perechea?”

  Tres?ri ?ns? auzind o voce ciudat?, ?Vechile popoare asiatice ?ns? sus?in c? s? vezi un m?r ?n vis e semn de mare ?ntristare. De pierdere ?i durere sufleteasc? chiar. Iar dac?-l vezi t?iat, ?nseamn? c? via?a cuiva se apropie de sfar?it. Deci: vei pierde pe cineva drag.”

  Asta o f?cu pe Curse s? se ?ncrunte, c?ci, privind ?n jur, nu v?zu pe nimeni. Totu?i spuse, ?Eu totu?i nu visez. Acest m?r e real. Ba chiar ?l ?in ?n man? ?i…” ??i d?du ?ns? seama c? era patetic s? vorbeasc? c-o voce a cuiva pe care nu-l vedea. De aceea puse totul pe seama oboselii ?i se b?g? ?n pat. Astfel, cum era extrem de obosit?, adormi curand. ?i vis?.

  ?n acel vis se v?zu mergand printr-o livad? de meri ?n dalb? floare. ?i era atat de frumoas? gr?dina aceea c?-i umplea sufletul de bucurie. Apoi, cu cat se ?ndrepta spre cap?tul livezii, v?zu copacii plini de fructe, iar florile disp?rur? undeva. Dup? asta, dup? ce mai d?du ca?iva pa?i ?i era atat de aproape de cap?tul livezii, v?zu c? avea pielea mainilor zbarcit? ?i la fel ??i v?zu ?i p?rul c?runt.

  Dar, mai straniu de atat, auzi iar vocea de mai ?nainte, ??i-am spus s? ai grij? de acel fruct, prin?es?, tu ?ns? ai ignorat ale mele cuvinte.” ?n?elese ?ns? de data aceea a cui voce o auzise. Era a acelei b?trane care ?i d?duse m?rul. De aceea ?i ascult? cu mare aten?ie ceea ce-i spuse ea mai apoi, ??i, cum n-ai ascultat ce ?i-am spus atunci, va trebui s? pl?te?ti pentru cele f?cute, Curse! Cu propriul sange!” Apoi, chiar ?n fa?a ei, v?zu un imens m?r, ro?u pe jum?tate ?i auriu pe de alta, ?i un imens cu?it care-l t?ie ?n dou?. Asta o sperie enorm. De aceea ?i ?ip? ?nnebunit? ?i se trezi din somn, ridicandu-se brusc pe ?ezute…

  ***

  ?E b?iat!” ?i spuse moa?a prin?esei Curse, dup? ce aceasta d?du na?tere copilului, la nou? luni dup? ce avu acel vis.

  Cu ochii ?n lacrimi, Curse lu? copilul ?n ale ei bra?e ?i-i privi fa?a. ?Atat de luminoas?,” ?opti tan?ra mam?, for?andu-se s? zambeasc?. ??i atat de crunt? soart? te a?teapt?, copile, cand ?nc? nu ai v?zut lumina zilei.” Astfel, privind la fa?a copilului ei iubit, Curse zambi trist. Avea totu?i dreptate spunand c? era crunt? soarta copilului ei, c?ci ?l n?scu cat ?nc? era noapte. La fel era crunt? ?i soarta ei, c?ci d?du na?tere dup? multe ore de chin, f?r? s? scoat? m?car un sunet ?i asta din cauza c? se temea s? nu fie auzit? de oameni.

  Ce nu ?tia ea ?ns? era c? oamenii ?tiau deja. ?tiau de p?catul pe care ?l s?var?ise ?i c? avea un copil f?r? tat?. De altfel aceast? veste se r?spandise ca vantul, dup? ce Curse refuz? cererile ?n c?s?torie a multor prin?i ?i regi ce veniser? s?-i cear? mana. Motivul: avea inima deja juruit? altuia.

  Cel pu?in spuse ea asta la ?nceput, cat nu ?tia c? o s? aib? un copil. Dar, dup? ce aflase, al ei tat? ordon? s? fie ?nchis? ?ntr-un iatac ?i s? nu ias? nicicand de acolo. ?ntre timp ?ns? regele ordon? supu?ilor lui de ?ncredere s? afle ce mizerabil ?ndr?znise s?-i dezonoreze fiica. Aceia ?ns? nu putuser? da de vinovat. Iar Curse, ori de cate ori era ?ntrebat? cine era tat?l copilului ei, murmura doar, ?Un Spirit. L-am ?ntalnit ?n Poiana Ahilarului. Dar a fost doar ?n vis, cand am visat atunci ?i un fruct de m?r.”

  Ceea ce ?i atrase ?ns? aten?ia regelui fu anume numele poienei. ?i, cum era deja la curent c? prin acele zone se ?nvartea ceva necurat, ??i zise c? la sigur acolo era mana diavolului. De aceea ?i ordon? supu?ilor s?i ca de ?ndat? ce-o da na?tere pruncului acesta s? fie ucis, iar Curse s? fie ?nchis? ?n mun?i.

  Prin?esa ?ns? afl? de gandul mi?elesc al tat?lui la scurt timp dup? ce el d?du acel ordin. Dar, de?i auzise asta, nu ?tia ce-ar fi putut face ca s?-?i protejeze pruncul. Ea doar ?tia c? acel copil nu-i al diavolului sau al Ahilarului precum nu era al nici unui spirit r?u. ?E rodul iubirii,” spunea ea adesea. ?E pruncul unui spirit bun. Al unui spirit luminos. Doar am nevoie de timp, ca s? dau de el. Apoi, cand va afla de-al s?u copil, el ne va salva.” Dar, al ei gand, r?mase doar un vis.

  ?n cele din urm? tres?ri, auzind strig?tele ?nfuriate ale Siarilor, ?Alunga?i demonul de aici! Cat mai departe de ale noastre case. Ucide?i s?man?a necuratului sau ne va spurca ogoarele ?i roada. S?-l facem s? dispar?! S? dispar?!” Asta ?i f?cu prin?esei inima s? sangereze. ?i era ?i team?. De aceea ?i privi ?int? la geamul l?sat deschis, geamul prin care auzea acele cuvinte de ocar? spuse ei, c?ci oamenii se adunaser? cu mic cu mare ?n fa?a Palatului, strigandu-?i du?m?nia.

  Pentru a o proteja, una dintre slugi, c?reia i se f?cu mil? de Curse, vru s? ?nchid? geamul. Prin?esa ?ns? ?i spuse, ?Las?-l deschis! Dac? poporul meu ??i spune astfel p?sul, o s?-l aud ?i eu! Plus la asta, n-am de ce m? ascunde. La fel sunt inocent?, c?ci n-am p?c?tuit ?n fa?a lor. Chiar ?i a?a a lor ur? ?mi str?punge inima ?i-o face s? sangereze.”

  ?Dar, domni??, cum pute?i vorbi astfel? ?ti?i prea bine c? oamenii sunt furio?i pentru c?…”

  ?…am dat na?tere unui prunc al c?rui tat? nu-l cunosc?” ?i slujnica d?du din cap c? da. Asta o f?cu pe Curse s? surad? cu am?r?ciune, ??tiu prea bine asta. Dar… dac? mi-i dat s? suf?r din iubire, atunci voi suferi, c?ci…”

  Se sperie ?ns? cumplit, la fel ca ?i cele dou? slujnice ce erau cu ea, cand u?a iatacului se deschise, fiind dat? de perete. Imediat dup? aceea ca?iva str?jeri intrar? ?n iatac, la ordinul regelui, s? ia pruncul. Curse ?ns?, de cum ?i v?zu, ?l ap?r? cu propriul corp. Ba chiar lupt? cu ?nver?unare cu ei, ?n ciuda faptului c? era sleit? de puteri, strigandu-le s? nu se ating? de prunc. Ea era ?ns? una, ei mul?i.

  Doar c? acei solda?i n-avur? sor?i de izband?. ?i, cat de curand, puterea copilului ?i arunc? de perete. Asta ?i minun? pe to?i. S? se apropie iar de el se temur? ?ns?. De aceea ?i st?teau locului ?i priveau cruci?i la tan?ra mam? ?i la copil, ne?tiind ce s? fac?.

  Curse ?ns?, ?nfuriat?, ?i privi ?i le spuse, ?S? nu v? atinge?i nicicand de al meu copil. De se atinge cineva, atunci ale sale maini s? fie arse de focul iadului. La fel ochii lor s? nu mai vad? nicicand lumina zilei. ?i la fel ale lor odrasle s? n-aud? nicicand glas dulce de izvor.” Dup? aceea, ajutat? de ale ei servitoare, se ridic? din pat, ??i puse un ?al gros pe umeri ?i se duse ?n sala tronului.

  ?l g?si pe rege stand pe al s?u tron. Era ?ngandurat. Oarecum scarbit. ?i, de?i v?zuse c? Curse intrase ?n sal?, nici n-o privi. Chiar ?i a?a, cu toate c? al ei p?rinte o ignorase, Curse se ?nchin? ?n fa?a lui ?i-i spuse, ?Tat?, chiar nu-?i vei privi nepotul?”

  Asta ?l ?nfurie nespus pe rege. De aceea ?i se ridic? el brusc ?n picioare ?i r?cni la ea, ?Nepotul? Al cui? Al meu? Eu n-am nepo?i, precum n-am nici copii. ?i asta de cand ai ?ndr?znit s?-?i vinzi onoarea unui demon.”

  Cuvintele lui lovir? asemeni cu?itelor ?n pieptul tinerei mame. Chiar ?i a?a ea nu era gata s? renun?e ?i-i spuse, ?Te-am rugat doar s? ai ?ncredere ?n mine. La fel ?i-am spus c? acest copil nu-i al diavolului. E al unui Spirit bun ?i… dac? ne dai pu?in timp, cand el va auzi de copil…”

  ??nceteaz? a ?ndruga verzi ?i uscate, Curse!” ?i strig? regele dezgustat. ?Acel Spirit ?Bun” e doar ?n capul t?u. A?a c?… piei din ochii mei! Tu, ?i al t?u prunc! ?i s? nu v? mai v?d nicicand trecand pe la palat, c?ci… voi n-ave?i acest drept, odat? ce sangele vostru nu-i al neamului meu. De aceea ?i a mea inim? n-o s? tanjeasc? nicicand dup? voi.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele. ?i, apropiindu-se de masa ?nc?rcat? cu bun?t??uri, ?ncepu s? clef?ie, bucurandu-se de a sa cin?, f?r? s?-i pese de fiica sa mancase deja sau nu.

  V?zand r?ceala tat?lui, Curse nu mai spuse nimic. Doar ?i ?ntoarse spatele ?i se ?ntoarse ?n iatac. Acolo le ordon? slujnicilor s?-i strang? cate ceva ?ntr-o boccea, dup? care p?r?si palatul. ?n fa?a palatului ?ns? se opri. Apoi ?nfrunt? cu destoinicie privirile ?nc?rcate de ur? ale ??ranilor, care o a?teptau cu furci ?i topoare, cu f?clii ?n man? ?i cu pietre, c?ci ei aveau de gand s? starpeasc? r?ul din r?d?cini ?n acea noapte.

  Curse ?ns? nu spuse nimic ?n ap?rarea ei. Nici m?car atunci cand, ?ndreptandu-se spre ie?irea din ora?, oamenii aruncar? cu pietre ?n ea. Doar fiind deja ?n afara ora?ului se opri ?i-i privi pe oameni. Nu v?zu ?ndurare ?n ochii lor. ?i nici regret. De aceea ?i le ?ntoarse ?ntr-un final spatele, dezgustat? de al lor comportament. Apoi, cu capul plecat ?i cu sufletul ?n fl?c?ri, se ?ndep?rt? de acel loc, cat mai departe de el posibil.

  Doar c? al ei suflet ?ndurerat nu se putea obi?nui cu idea c? ea trebuia s? p?r?seasc? al ei c?min astfel: alungat?, asemeni unui caine care nu mai era de folos nim?nui. De aceea ?i form? a ei minte cuvinte de blestem, ale unei mamei for?ate s? colinde lumea cu pruncul nou-n?scut ?n bra?e, f?r? c?p?tai ?i f?r? ad?post, ?S? v? fie cas? gaura ?arpelui, dar nicicand s? nu v? pute?i ascunde ?n ea pe vreme de furtun?. Dar, de ve?i g?si loc de ad?post candva, s? v? ajung? ?i pe voi din urm? ura celor pe care i-a?i iubit candva. Astfel s? nu ?ti?i nicicand ce-i iubirea ?i bucuria, la fel cum al meu copil n–o s? afle nicicand cum se simte dragostea poporului s?u. ?i s? n-ave?i lini?te pan? n-o s? v? sp?la?i p?catele, cele s?var?ite cand a?i alungat o mam? cu un prunc ?n bra?e din a ei cas? ?i-a?i for?at-o s? colinde ?n ne?tire lumea. ?i… de azi m? dezic s? v? fiu prin?es?, c?ci nu pot iubi un popor ce nicicand nu m-a iubit. Dar, pentru c? v-am iubit candva, chiar mai mult decat propria via??, spun doar atat: al vostru blestem s? ?nceteze atunci cand un suflet n?scut din neamul vostru va decide s? ia blestemul asupra lui. Atunci se vor termina ?i relele ce s-au ab?tut canda asupra voastr?.”

  This content has been misappropriated from Royal Road; report any instances of this story if found elsewhere.

  ***

  La cateva zile dup? ce Curse fu alungat? din palat, ?ntr-o diminea?? geroas?, Siarii auzir? strig?tele ei de groaz? din Poiana Ahilarului. Asta ?i scoase pe oameni din case ?i-i f?cu s? priveasc? ?n zare. Dar, oricat se ?ntrebar? ei ce s? ?nsemne acele strig?te, nimeni nu ?tiu s? r?spund? la aceast? ?ntrebare.

  Cat de curand ?n?eleser? ?ns?: Curse pierise ?i ea. La fel ??i ?n?eleser? ?i ei gre?eala, cand a?chiile aprinse ale Ahilarului ajunser? pan? la ei, d?dur? foc caselor ?i ogoarelor. ?i, ?nte?it de suflarea lui Island, focul arse ora?ul din temelie.

  Mul?i dintre Siari ?ns?, de?i ?nnebuni?i, sc?par? din calea acelui iad. Multora dintre ei ?ns? acel drum spre Por?ile Ora?ului, c?utand sc?pare, fu ?i ultimul pe care merser? ?n via??. Asta din cauza c? dac? nu c?zur? prad? fl?c?rilor, fur? c?lca?i de al?ii ?n picioare, de cei mai puternici ca ei. Apoi, trupurile lor f?r? via?? se f?cur? cenu?? la fel ca ora?ul pe care-l iubir? atat de mult.

  Regele ?ns?, de?i v?zu pr?p?dul ?i c? ai lui supu?i sufer?, nu f?cu nimic pentru ei. Doar ?i l?s? s? fug? din ora?. El stranse ?ns? a sa sabie de maner. ?i, tarand-o dup? el, umbl? bezmetic pe holurile palatului ?n fl?c?ri.

  ?ntr-un final ajunse la cripta din piatr? alb? ?n care odihneau fo?tii regi. Acolo se a?ez? pe piatr? rece, ??i aranj? hainele ?i coroana, se culc? pe piatr? ?i-?i puse sabia pe piept. Dup? care ?nchise ochii ?i a?tept? pur ?i simplu moartea, o moarte care de altfel nu ?ntarzie s? apar?. Astfel ??i termin? ?i el zilele, ars de focul blestemului propriei fiice. Acela?i foc la care ??i condamnase fiica ?i nepotul doar pentru c? nu-?i c?lcase pe inim? ?i nu iertase. De altfel regele nu se c?i nici ?nainte de moarte. Ba chiar el murmur? pe piatra pe care murea, ?Doar tu e?ti vinovat? de cele ?ntamplate, Curse! Chiar ?i de moartea mea!”

  F?cea el asta ?ns? ?tiind un vechi proverb al Siarilor, ?Cel ce moare f?r? s? se c?iasc? de r?ul f?cut, se mai na?te odat?. Dar cu sufletul blestemat. ?i, ?n alt? via??, va face acela?i r?u. Doar c? ?n acea via?? pedeapsa lui va fi crancen?, c?ci cel ce-l va judeca ?i decapita f?r? mil? va fi anume sangele s?u, cel pe care l-a renegat candva.” Regelui ?ns? nu-i p?sa de asta. Pentru el conta doar c? va rena?te. ?i c? se va putea r?zbuna mai apoi pentru dezonoarea suferit?.

  ***

  ?S?-?i fie ??rna u?oar?, M?rite Rege al Siarilor,” ?optir? buzele lui Arvam. El se afla ?n acel moment la marginea p?durii, ?mpreun? cu so?ia ?i pruncul lor nou-n?scut. La fel, cu el, se aflau ?i ca?iva din cei care sc?paser? cu via?? din acel pr?p?d. Al?ii ?ns?, care reu?iser? s? se salveze fugind prin partea nordic? a ora?ului, plecar? cat mai departe de acele locuri, cu gand s? nu se ?ntoarc? nicicand. Arvam ?ns? ?i restul care erau cu el nu ?tiau asta, crezand c? fuseser? singurii care se salvaser?.

  Acest lucru ?i f?cea inima lui Arvam s? sangereze cumplit: c? atat de pu?ini se salvaser?. De fapt, cu el, erau doar cei care fuseser? de partea prin?esei ?i ?ncercaser? s-o salveze de r?ul propriului popor. Nu avur? ?ns? sor?i de izband?, c?ci mintea omului, dac? e orbit? de r?u ?i propriile credin?e, nu ?n?elege adev?rul nici dac? ?l vede scris negru pe alb.

  Tocmai de aceea ?i fur? condamna?i Siarii la pribegie pan? la urm?: c? nu crezuser? ?n propria prin?es?. ?i fu exact a?a cum prevestise Inlan Diar. La fel tr?ir? ?i via?a amar? a vantului, a ?erpilor ?i a altor viet??i ce se tem de soare, la fel cum ?i blestemase Curse, c?ci p?timir? to?i, pentru c? ea blestemase Siarii, f?r? s? ?tie c? parte din ei ?i fuseser? credincio?i pan? la urm?.

  Dar totu?i, ?n ciuda faptului c? fuseser? vana?i ?i h?itu?i pretutindeni, Siarii supravie?uir?. A?a cum gl?suia ?i profe?ia, c?ci nu degeaba Ceasornicul Vremii ?i alesese drept st?pani: se pare c? aveau totu?i un viitor m?re?.

  ***

  ??i-a fost odat? ca niciodat?, un ora? superb ?i alb, numit de to?i Ora?ul Lumin?. Un singur m?r ?ns? a fost de ajuns s?-i ?nnebuneasc? pe oameni. La fel acel m?r i-a condamnat la o via?? de pribeag, una plin? de am?r?ciune, team? ?i ur?. La o astfel de eternitate de fapt,” rosti cu viclenie aceea?i b?tran? pe care Curse o ?ntalnise ?n strad? ?i ?i d?duse m?rul.

  Acea b?tran? nu era decat Tenebre, c?ci ea se deghizase atunci cand Curse se ?ntoarse ?n ora? dup? ce vizitase locurile sfinte ale Ceyyum Karuvil. ?n acele momente ?ns?, dup? ce planul ei func?ionase, Tenebre era ?n culmea extazului. Ba mai mult, stand ?n v?g?una ei, ascuns? de restul lumii, jongla cu un m?r similar celui pe care i-l d?duse lui Curse.

  ?i rase. Isteric. Ca o nebun?, transformandu-se atat de repede din b?tran? ?n Tenebre ?i invers. Asta ?nsemna doar un lucru: c? fiind ?n culmea extazului, Titanida nu se mai putea controla pe sine. Iar a ei putere avea liber s?-?i fac? de cap.

  Era ?ns? doar o aparen??. Tenebre ?tia ce face. Ea doar se bucura ?i ?ncerca s? prelungeasc? cat mai mult a ei bucurie de-a fi ?nvins Siarii. ?i-i ?n?elase atat de simplu: sub forma unei b?trane care d?du un m?r unei tinere ?ntoarse acas?. Nimic ie?it din comun ar spune unii. Doar c? acel m?r era nimeni altul decat M?rul Discordiei.

  Acel m?r nu era singur pe lume de fapt. Avea un geam?n, cu care Curse se juca ?n acele clipe, c?ci ea nu era sigur? unde anume disp?ruse cel?lalt dup? ce palatul se f?cuse cenu??. Avea ?ns? de gand s? afle, de imediat ce ar fi fost posibil. ?ntre timp ??i spuse s?-?i savureze victoria. Una ?i asupra Gaeiei cum credea ea, c?ci ea luase forma b?tranei dup? ce-o ?ntalnise pe Mama P?mant, odat? demult, colindand astfel prin lume. De aceea ??i ?i spuse ea, ?Ah, perfect de altfel, c?ci dac? oamenii sunt obi?nui?i cu prezen?a ei atunci n-o s?-mi fie nici mie greu s?-i ?n?el.”

  De altfel nu doar pe oameni avuse Tenebre de gand s?-i ?n?ele, ci ?i pe Island. ?i f?cu ea asta ?n acea zi cand Curse ajunse ?n Poiana Ahilarului. Dar, de?i f?cuse asta avand ?n minte idea de-al ucide sau de-ai lua m?car puterea, ?ncerca ?i s?-l ?in? departe de poian? ca s? nu-?i ajute iubita.

  Numai c? d?du gre?, c?ci, ?n timp ce ?ncerc? s?-i pun? lui Island ?n man? un m?r similar celui pe care i-l d?duse lui Tenebre, fu lovit? brusc de-o sfer? de ghea?? ?n stomac. Asta o arunc? cat colo ?ntr-un copac. ?i, din cauza impactului ?i c? nu se mai putea controla, Tenebre fu nevoit? s?-?i ia chipul obi?nuit.

  Totu?i, stand ?n patru labe, Tenebre privi la Island ?i ranji, ?Mereu atat de cinstit ?i loial, Titane. P?cat ?ns?, c?ci astfel n-o s? ?tii nicicand ce-ai fi putut avea primind acel m?r. Era un dar.”

  ?Unul plin de venin,” auzi ea r?spunsul dat de Inlan Diar. O auzi ?ns? din spate.

  Privind ?ntr-acolo, Tenebre o v?zu pe a ei ve?nic? rival?. Numai c?, privind iar spre Island, nu-l mai v?zu. ?i ?n?elese ce se ?ntamplase de fapt, ?Am vrut s? ?n?el, dar am fost ?n?elat?.”

  ?A?a ?i e,” spuse Inlan Diar, zambind, c?ci anume ea lu? chipul fiului ?i ?ncepu a colinda P?durea Kiago, sim?ind c? Tenebre pl?nuia ceva ?mpotriva lui. Titanida ?ns? ?i spuse fiului s? r?man? la palat. ?i ?i spuse ea asta ?tiind ce se va ?ntampla apoi ?n Poiana Ahilarului. La fel ?tia c? doar Island era capabil s? ?nving? Ahilarul ?i s?-?i salveze copilul. Dar, de?i f?cuse asta, nu se a?teptase ca Tenebre s?-i cad? atat de u?or ?n plas?. Se ?n?elase ?ns?, c?ci Tenebre mu?c? momeala, v?zandu-l pe Island trecand hotarul regatului ?i ?ndreptandu-se spre P?dure. De aceea ?i-l urm?. Dar… ?n?elese cat de gre?it? fusese. De aceea ?i ranji, extrem de nemul?umit?.

  ?Nu m-am a?teptat nicicand c-o s? fii capabil? de trucuri ieftine, scorpie,” ?i ?uier? Tenebre printre din?i.

  ?La fel cum nu m-am a?teptat eu c? o s? fii aici. Dar, dup? cum ?tiu c? nicicand nu te ?nve?i minte ?i c? mereu cau?i s? pui mana pe puterea feciorului, mi-am zis: de ce ?i nu?! Iaca ?i mi-a reu?it.” Inlan Diar zambi apoi viclean.

  Cat rivala ei vorbise, Tenebre se ridic? ?n picioare ?n cele din urm?. Apoi, privind ?iret la Inlan Diar, ?i spuse, ?Ce dac? o s-o pot avea?! De altfel o s-o am. Foarte curand. La fel cum o s? vii la mine ?i-o s? m? implori, ?n genunchi, s? am mil? de-al t?u unic fiu, c?ci eu…”

  ?Visai cumva s? profi?i de pe urma Ahilarului?” ?i spuse Inlan Diar ?n batjocor?. ?Dac? da, te-ai ?n?elat, c?ci acel copac arde deja, ?n fl?c?ri mistuitoare. Dac? nu m? crezi, prive?te!” Dup? aceea Inlan Diar form? o oglind? de ghea??, nu departe de ea, ?n stanga. Astfel, privind la oglind?, Tenebre v?zu cum ardea copacul. La fel v?zu ?i copilul Boor ?n bra?ele tat?lui s?u.”

  Asta o f?cu pe Tenebre s? urle din to?i bojocii, ?Tu ?i trucurile tale ieftine, regin?! ?i… chiar e?ti toant?. Acel copil ne va ucide pe to?i! De aceea ?i nu trebuie s? tr?iasc?.” Apoi arunc? o minge de foc asupra lui Inlan Diar. Dar, cand lovi una de ghea?? format? de regin?, se transformar? cat de curand ?n s?bii.

  Deloc impresionat? de trucurile ieftine ale lui Tenebre, Inlan Diar surase. ?De ce ieftine? Din cate ?tiu un nou-n?scut ?nseamn? ?ntotdeauna noroc ?i prosperitate. Un dar sfant de altfel. La fel de sfant precum e ghea?a pe care eu o manuiesc, c?ci ?i protejeaz? pe cei care-s ?nc? prea slabi s? se apere singuri, de focul inimii tale, Tenebre. Acela?i foc care a ars din temelii un ora? sfant. La fel a ta mar??vie i-a ?nnebunit pe oameni ?i i-a trimis ?n pribegie. Asta e ceea ce consider eu p?cat. La fel ?i faptul c? pentru a-?i atinge scopurile meschine ai folosit M?rul Discordiei. Era absolut necesar?”

  Aceste cuvinte o mirar? enorm pe Tenebre. ??tiai?” ?ntreb? ea. Apoi deveni ?ireat?, ?C? am folosit m?rul s-o ?n?el pe Curse?” Dar, de?i p?rea interesat? de r?spuns, controla sabia. S-o ating? pe regin? ?ns? nu putu, c?ci sabia de ghea?? era mai puternic? decat se a?teptase ea.

  ?i nu doar Tenebre p?rea s? foloseasc? un astfel de ?iretlic. La fel se ?ntampla cu Inlan Diar, care ?i spuse rivalei cu voce sigur?. ?Desigur c? ?tiam! Sau ce, chiar credeai c? n-o s? fac nimic sau n-o s? veghez a ta nebunie? Dac? da, e?ti proast?, c?ci nici nu e?ti atat de important? pe cat te crezi ?i nici nu m? tem de tine.”

  ?Chiar ?i ?tiind asta n-ai f?cut nimic s-o ?mpiedici pe Curse s? ia m?rul. De ce? Ia stai, de ?tii asta ai fost acolo ?n acea zi. Dar n-ai intervenit, chiar dac? putea-i s-o salvezi atunci.”

  Inlan Diar ?ns? zambi. Apoi ?i r?spunse rivalei cu cuvinte ?n?elepte, ?E?ti sigur?? C-a? fi salvat-o pe Curse? Nu fi toant?, Tenebre, chiar ?i dac? a? fi f?cut ceva atunci n-a? fi putut ?mpiedica Soarta s? aib? loc. La fel cum nimeni nu poate de altfel, c?ci fiecare din noi ??i duce propria cruce. A ta a fost s?-i dai ei M?rul Discordiei, a ei s?-l primeasc?. La fel singur? a ales s? petreac? acea noapte cu Island ?n Poiana Ahilarului.”

  ?Ba te ?n?eli acum! Island a sedus-o!”

  ??tia ?ns? ce face! Curse m? refer, c?ci Island n-a avut-o cu for?a. Tu ?ns? ai for?at lucrurile s? aib? loc a?a cum ai vrut. ?i totul pentru pactul f?cut cu Moirae ?i Ian Gyar. De ce? Din cate ?tiam Siarii nu-?i st?teau ?n cale.”

  ?Doar… pentru c? am vrut?” Spuse Tenebre cu viclenie. Apoi ap?ru o a doua sabie de foc ?i cand cele dou? lovir?, cea de ghea?? fu t?iat? ?n dou?. Doar c?, cat de curand, Tenebre v?zu cu stupoare cum mici pumnale de ghea?? o ?nconjurar? de pretutindeni. De aceea ?i marai furioas?, ??ayal! Acum ?n?eleg de ce erai atat de ?ncrez?toare, Inlan Diar - copilul n?scut din Island ?i muritoarea Curse poart? ?n al lui sange cadranul Ceasornicului Vremii. Asta ?nseamn? c? unul dintre urma?ii acelui copil va forma sticla Clepsidrei ?i a Ceasornicului: Ka??ā?i.”

  ?N-o s? spun c? n-ai dreptate, pentru c? ai. De altfel nici nu cred c? se merit? s? ascund asta de tine. De ce? Pentru c? asta ?nseamn? c? noi am ca?tigat, iar tu ai pierdut, Tenebre. Chiar ?i alungand Siarii din ale lor case ?i condamnandu-i la pribegie nu ai reu?it s? m? ?ngenunchezi. Nici s? pui mana pe Nēram Vā?alai (Balan?a Timpului ?i Spa?iului). Prin urmare: va trebui s? ??i parp?le?ti sufletul ?n focul a?tept?rii ?nc? mult? vreme de acum ?ncolo, Tenebre. Voi to?i de altfel, c?ci nicicand nu ve?i avea Puterea.”

  Dintr-o dat? Inlan Diar sim?i o furie de necontrolat. Asta f?cu pumnalele care o ?nconjurau pe Tenebre s? se ?ntoarc? brusc cu varful spre Titanid?. De str?puns ?ns? n-o putur? str?punge, c?ci, folosind focul, Tenebre mistui acele pumnale. Dar ?i ea disp?ru, temandu-se s? nu sfar?easc? la fel ca acele pumnale: transformat? ?n pic?turi de ap?.

  Inlan Diar ?ns?, v?zand c? rivala fugise, ranji dezgustat?. ?La ce m? a?teptam de altfel?! Guzganii de teapa ei mereu fug cand barca se scufund?. Doar c?, Tenebre, ui?i un lucru: asta nu e sfar?itul! La fel ne vom revedea noi mai pe urm?. Mult mai devreme de acel mare r?zboi! ?i atunci, da, te voi face s? pl?te?ti toate relele f?cute mie ?i familiei mele.” Dup? care disp?ru ?i ea.

  ***

  ?E atat de mic ?i pare atat de neajutorat,” ?opti Inlan Diar, privind cu dragoste de mam? la pruncul din bra?ele lui Island. Iar copilul, auzind ?oaptele ei, ?ncepu s? se mi?te continuu ?n bra?ele tat?lui ?i s? plang?, de parc? ar fi sim?it c? r?mase orfan de mam? ?n acea zi.

  Plansul lui ?l ?nduio?? pe Island ?ns?. De aceea ?i murmur? el cu dragoste apoi, privind fa?a copilului, ?I-am zis Boor.”

  Inlan Diar zambi, ?Boor, Spiritul Vanturilor!” Apoi lu? copilul ?n bra?e ?i-l leg?n? ca s? se lini?teasc?. ??mi place acest nume. Unul potrivit pentru un zeu, c?ci acesta e destinul acestui copil.”

  ?Un zeu?” ?ntreb? mirat Island.

  ?Da. De altfel ?i-am spus despre asta. Cand am v?zut Fecioarele Umbrelor trecand prin Valea Plangerii: c? trebuie s? ne preg?tim pentru venirea unei mari puteri pe P?mant. Vorbeam despre acest copil atunci, c?ci el este primul dintre zei. Da, e primul zeu. Restul se vor na?te pe urm?. Astfel, unindu-?i puterea, ei ?i vor ?ngenunchea pe Titani, mana?i ?i ei de avari?ie ?i orbi?i de al lor orgoliu prostesc.”

  ?Dar, mam?, dac? Boor are o astfel de putere, atunci e posibil ca al?ii s? ?ncerce s?-l vaneze, c?ci…”

  ?Deja au ?ncercat,” iar ale mamei sale cuvinte ?l uimir? pe Island. ?Tenebre a ?ncercat de altfel. Am ?ntalnit-o azi ?n P?durea Kiago. ?ncerca s? te ademeneasc? cu M?rul Discordiei.”

  ?Atat de slab m? crede?!” Zambi Island cu ne?ncredere.

  ??i totu?i are dreptate, Island. Acum c? e?ti tat? ai ?i tu o sl?biciune - al t?u copil. Astfel, pan? cand nu vei reu?i s? st?pane?ti noua putere care cre?te ?i ?n tine, odat? cu venirea acestui copil, e?ti vulnerabil. De aceea, te sf?tui s? nu te apropii o bun? perioad? de P?durea Kiago, iar dac? te ?ntalne?ti cumva cu Ahi, Mannar sau Tenebre, dispari, cat po?i de repede. ?i nu spun asta pentru c? m? tem pentru noi, Island, ci pentru c? m? tem pentru al t?u prunc. El are nevoie de noi ?i atata timp cat el e neputincios noi trebuie s? ne protej?m. A?a c? ascult?-mi sfatul.”

  ?A?a voi face, mam?. De altfel Boor are nevoie de asta, precum are nevoie de al s?u tat?, dac? tot ?i-a pierdut mama,” spuse Island cu triste?e.

  Dup? aceea lu? copilul din bra?ele mamei sale ?i se apropie de pragul Palatului. Apoi privi la orizontul ro?u, de parc? ar fi vrut s?-l arate ?i copilului, care deja dormea ?n bra?ele sale. ?i, cu voce duioas?, ?i spuse, ??tii, copile drag, cred c? azi e apusul unei ere. Totodat? e ?nceputul unei noi epoci, una care ?ncepe cu tine, ?n ziua cand tu te-ai n?scut. De aceea ?i e?ti tu aici, fiule, ?i de aceea vom lupta noi: pentru un nou ?nceput al lumii ?i desigur al poporului t?u, Siarii.”