?Candva ai fi putut face orice pentru a opri pr?p?dul, Dike. Acum a r?mas doar dorin?a sufletului t?u schilodit ?i lipsit de puteri ?n fa?a sor?ii,” se auzi vocea unei femei vorbindu-i lui Dike care se afla ?n mijlocul vidului ?nconjurat doar de ?ntuneric.

  ?Cine e?ti? Cine-mi vorbe?te?” ?ntreb? Dike speriat, privind ?n jur, dar nu v?zu pe nimeni sau nimic ?n afar? de ?ntuneric.

  Auzind iar??i vocea vorbindu-i se ?ntoarse brusc spre ea ?i v?zu o mic? fa?ie de lumin? ie?it? printr-o cr?p?tur? a vidului, ?n linie de zig-zag. ?Eu? Sunt lumea uitat? ?i cea care-o s? vin?. Cea pe care voi, oameni ?i titani, a?i decis s-o ?ngenunchea?i f?r? m?car s? v? ?ntreba?i de ave?i o astfel de putere ?n fa?a noastr?.”

  ?Viitorul?” ?ntreb? Dike ?n ?oapt?.

  ??i trecutul laolalt?. ?ns?, doar pu?ini dintre voi l-a?i tr?it ?i la fel de pu?ini ?l vor cunoa?te.”

  ?Dar… de ce? Din cate ?tiu nimeni n-are dreptul ?i nici puterea de-a interveni ?n lupta sor?ii sau de-a schimba ale ei decizii.”

  Cuvintele lui Dike schi?ar? un zambet pe fa?a nev?zutului, iar acel sunet fu auzit ca un chi??it de veveri?? sau alt? vietate m?runt?. ?Soarta? A v?zut-o cineva?”

  ?Ce?” ?ntreb? Dike ?i mai mirat.

  ?M? refer de a v?zut cineva Soarta, vreodat?.”

  ?Nu, ?ns?… exist? o titanid? a sor?ii… Parca, cea care decide asupra sufletelor ?i exist? Moirae, cele ce ?es drumul sufletelor pe P?mant. Apoi exist? Aeon-ul, steaua unde toate se nasc ?i toate mor ?i…”

  ?Asta e ceea ce voi, titanii ?i oamenii, a?i decis. Dar… cat de adev?rat? este a voastr? teorie? Cat de corecte sunt ale voastre idealuri? Oare se poate cineva ?nchina ?n fa?a a ceva ce nu poate fi palpabil? Oare pot sufletele sluji celui c?ruia nicicand nu i-au v?zut adev?rata fa???”

  ?Parca. Cea cu multe fe?e,” murmur? Dike.

  ?A?a e. ?i ca s? te convingi de adev?r, ??i voi ar?ta c? apele vorbesc ?ntr-adev?r ?i transmit mesaje doar celui care ?tie s? asculte ale ei cuvinte.”

  Brusc linia ce lumina ?n zig-zag vidul, se desprinse ?n dou? ?i o poart? imens?, de piatr? neagr?, se deschise ?n fa?a lui Dike, for?andu-l s?-?i ?nchid? ochii, orbindu-l.

  Apoi, cand ochii s?i se acomodar? cu acea lumin? puternic?, Dike mai ?ntai privi pe sub maneca care-i acoperea ochii ca s? nu fie complet orbit ?i v?zu cele dou? por?i imense, de piatr?, deschise la 90 de grade ?n fa?a lui, la o distan?? egal?, perpendicular? una de cealalt?.

  Pe partea interioar? a por?ilor, cea care se aflase de cealalt? parte a pragului ?i fuseser? mereu luminate, se vedeau nenum?rate figurine sculptate pe ele: suflete fugind din calea primejdiei; cerberi, dragoni ?i alte lighioane fioroase fug?rindu-i pe p?c?to?i spre un foc imens arzand ?ntr-o pr?pastie f?r? fund ca cea v?zut? de Anaya cand ea ?i Kkā??u privir? spre Poarta Lumii de Dincolo ?i mul?i dintre acei p?c?to?i deja c?deau ?n pr?pastie cand varful picioarelor lor ajungeau la marginea abrupt?; apoi erau gravate frumuse?ile Aeon-ului: pe partea de sus a por?ilor - campii ?nverzite ?i ?nflorite, cantec ?i dans, fecioare cantand la fluier, la nai sau la harp?, mici ?ngera?i zburand prin aer ?i ?inand ?n bra?e razele sfinte ale soarelui.

  ?n partea din mijloc a por?ilor ?ns? se vedea locul gol al celor dou?sprezece Balan?e, perfect aliniate. ?ns? era ceva diferit acolo, c?ci pe fiecare poart? nu se aflau cate 6 Balan?e cum ar fi trebuit, ci erau 7 pe Poarta din dreapta ?i 6 pe Poarta din stanga. ?Poarta Purgatoriului,” reu?i ?n cele din urm? Dike s? balbaie. ??i cele dou?sprezece Balan?e ale Sor?ii. Dar… de ce Balan?a Vie?ii ?i a Mor?ii e desp?r?it??”

  ?Bun? ?ntrebare!” spuse vocea. ?Pentru c? e singura Balan?? care s-a desprins ?n dou? cand au fost create aceste por?i ?i singurele care au distrus echilibrul ?i au ?mp?r?it universul ?n dou?: Lumea celor Vii ?i Lumea de Dincolo. De aceea Via?a continu? f?r? form?, plutind undeva ?n deriv? prin Univers, iar Maranam amenin?? s? distrug? Lumea, de Por?ile lumii lui Maranam se vor deschide ?i ea va p?trunde ?n lumea viilor.”

  ?Dar… cum putem noi ?mpiedica ca acele por?i s? nu fie deschise?” ?ntreb? Dike, ?nfrigurat.

  ?Scopul vostru nu e s? ?mpiedica?i deschiderea por?ilor, ci s? ?nvinge?i ?n fa?a ei ?i s-o supune?i, f?cand din st?panul Mor?ii ?i St?panul Vie?ii.”

  ?Dar… cum?”

  ???i voi ar?ta!” spuse vocea cu ?ncredere ?i o energie invizibil? ?l trase pe Dike ?n interiorul acelei lumi de lumin?.

  ??i reveni din ame?eal? cand lumina orbitoare din jur ??i pierdu din intensitate, iar o lumin? obi?nuit?, de zi p?manteasc?, ?i lu? acesteia locul ?i abia atunci Dike ??i d?du seama c? de fapt plute?te ?n aer, cu fa?a spre cer ?i cu mainile a?ezate cu grij? pe piept.

  Era un cer perfect albastru, f?r? urm? de nori pe el ?i a cerului culoare senin? ?l f?cu pe Dike s? zambeasc?, c?ci ?i readuse pacea ?n suflet. Apoi, el ??i for?? trupul ?i se ridic? ?ntr-o pozi?ie vertical? ?i privi ?n jur: acea lume ar?ta exact ca P?mantul, ?ns? pretutindeni era p?mant arid, f?r? p?duri, ora?e sau vie?uitoare.

  ?De?ertul Uit?rii!” murmur? Dike ?i auzi apoi fream?tul frunzelor lui Yggdrasil. Acel fream?t dulce al frunzelor Copacului Vie?ii ?l f?cu pe Dike s? priveasc? ?n dreapta ?i v?zu o ghind? c?zand din cer ?i cand se lovi de p?mant, ghinda fu imediat ?nghi?it? de acesta ?i imediat r?s?ri o verde ml?di?? din p?mant. Acea ml?di?? crescu v?zand cu ochii, de?i acel p?mant ?n care ?ncol?ise p?rea s? n-aib? via?? sau pic de ap? ?n el. Dar… era totul doar o iluzie am?gitoare.

  ?n momentul ?n care din ml?di?a ce crescu cu atata repeziciune lu? form? Yggdrasil, natura din jur reveni la via?? ?i Dike v?zu iar??i P?durea Kiago ?n toat? splendoarea ei, iar de cealalt? parte se v?zu P?durea Tenebre, ?n timp ce spa?iul dintre cele dou? p?duri r?mase la ?nceput arid, ca mai apoi s? fie acoperit cu o hain? verde de iarb?.

  Cerul deodat? sc?p?r? de lumina fulgerelor, tunetele bubuir? asurzitor, iar bolta albastr? se acoperi ?n secunde de nori negri, aduc?tori de ploaie, ?n timp ce vantul ?ncepu s? bat? cu putere ?n jur, cl?tinand copacii pan? la p?mant, f?r? s?-i rup?.

  Dike st?tea ca vr?jit, ?n acela?i loc, plutind ?n aer, f?r? s?-i piese c? ploaia abundent? ?l uda pan? la piele. Pe el ?l fermeca repeziciunea cu care apele c?deau pe p?mant, cum curgeau repede pe suprafa?a lui ?i cum se adunar? ?ntr-un mare rau, ce str?b?tea ?n vitez? locul dintre cele dou? p?duri.

  ?Raul Maranam!” rosti deodat? Dike cu glas tun?tor ?i v?zu apoi plutind pe deasupra apelor trei tinere… Samaya, Mayar ?i… o alta ar?tand exact ca ale, ?ns? p?rul ei negru, fa?a alb? ?i haina cernit? o tr?dau s? fie de partea r?ului. ?Nu poate fi!” murmur? Dike. ?Cea de-a treia Samaye e o… Yātrikar?”

  Apele raului, ca r?spuns la ?ntrebarea lui, ?ncepur? s? clocoteasc? vehement, iar curand dup? aceea Dike auzi o ciudat? voce b?rb?teasc? venind din adancul lor: ?A?a e, maestre Dike! Soarta… cea ?n fa?a c?reia voi a?i ales s? v? ?nchina?i, va tr?dat ?i va jucat o fest?, aducand astfel pe P?mant un singur destin ?mp?r?it la trei.”

  ?Dar… cum e posibil asta? Sunt trei trupuri diferite. Fiecare din ele are propriul drum de mers ?n via??. Cum e posibil s? ?mpart? acela?i destin?” strig? Dike ?nfuriat.

  ?Poate c? fiecare din ele merge pe un drum diferit, dar fiecare din acele trei drumuri duce spre o singur? destina?ie: Poarta Maranam! De asta ?i le vezi plutind acum deasupra apelor mele, ape ce-mi slujesc doar mie ?i care-mi vor da ?n cele din urm? dreptul suprem peste acest ?ntins p?mant.”

  ?Maranam?” ?ntreb? Dike mirat, dar a sa uimire nu era una pl?cut?, ci se sim?ea ?n?elat, dezam?git ?i c?tr?nit c?ci fusese ?n?elat s? vin? aici. ?Ce dezam?gire! To?i v? dori?i tronul, dar niciunul din voi nu-i capabil s?-l aib?!”

  ?Crezi?” se auzi vocea lui Maranam. ?N-a? fi atat de sigur.”

  ?Eu ?ns? sunt, c?ci ?mi este prea bine cunoscut faptul c? n-a?i fost ?n stare pan? acum s? pune?i mana pe niciuna dintre Balan?e. Prin urmare nicicand nu ve?i avea ?ansa s? st?pani?i lumea, f?r? a le st?pani pe cele dou?sprezece Balan?e.”

  ?Treisprezece!” ?uier? vocea printre din?i, ar?tandu-?i astfel nemul?umirea. ?Balan?a Mor?ii e ?ntotdeauna aparte de cea a vie?ii, iar asta o face Unic?!”

  ?Mai vedem noi asta!” murmur? Dike ?nfuriat. ?Va veni o zi cand cele dou? Balan?e vor fi ?n sfar?it unite, iar tu fug?rit pe veci ?ntr-a ta lume obscur? ?i f?r? idealuri.”

  ?Eh, via?a e ca ?ntotdeauna idealist?!” spuse Maranam ?n batjocor? ?i lu? form? din ape, ridicandu-se din rau, dar n-avea chip, ci doar o imagine ?tears? a fe?ei lui. ?Ui?i ?ns? un lucru, titane! C? eu exist cu mult ?nainte de aceast? lume ?i ?tiu adev?rata ei istorie.”

  ?La fel ca via?a, de altfel! Sunt sigur c? a?i fost candva un ?ntreg, care s-a desp?r?it, din cauze necunoscute mie!”

  ?Vrei s?-mi ?tii povestea?”

  ?M? lipsesc de o astfel de pl?cere,” murmur? Dike ?n batjocor?. ?Mai bine spune-mi cand o s?-?i vedem adev?rata fa??. Astfel voi ?ti cat timp am s? m? preg?tesc ca s?-?i spun bun venit.”

  ?13.”

  ?13? Zile? S?pt?mani? Luni? Ani? Milenii?”

  ?Ai r?bdare, titane Dike. Doar nu crezi c?-?i voi dezv?lui cu adev?rat timpul cand voi sosi ?i te voi ?ngenunchea ?n fa?a mea, nu?”

  ?Nu… m? ?ndoiesc cel pu?in c? e?ti sincer.”

  ?Ur?sc de?tep?ii sau cel pu?in ?i ur?sc pe cei ce se cred de?tep?i ?i joac? acest rol f?r? s? b?nuiasc? m?car c? de fapt sunt sorti?i pieirii. ?i… vei fi prima mea victim?, titane. ?ine minte! Vei fi primul al c?rui chip ?l voi c?uta pe campul de lupt?.”

  ?Nu mai spune?! ?i c?rui fapt ?i datorez aceast? onoare?”

  ?Cifrei treisprezece! O ai peste tot ?n al t?u destin: te-ai n?scut la prima or? a dup?-amiezii care e ?i ora 13, ?n al treisprezecelea mileniu al cerului ?i chiar ai t?i ani pe p?mant se sfar?esc ?n aceast? cifr?.”

  Unauthorized duplication: this tale has been taken without consent. Report sightings.

  ?10.013!” murmur? Dike abia auzit.

  ?A?a e. Precum aceast? cifr? influen?eaz? via?a ambilor t?i copii. Sau m? ?n?el?! C?ci anume acum 13 ani cele dou? Samaya s-au ?ntalnit ?n Poiana Umbrelor ?i tot dup? 13 ani s-au rev?zut, iar acum ambele de?in cele dou? pumnale care ?nseamn? via?? ?i moarte deopotriv?, c?ci… sunte?i orbi de crede?i c? unul sluje?te Vie?ii ?i altul Mor?ii. Acele pumnale slujesc unui singur st?pan: cel care va deschide ?n sfar?it Poarta spre Aeon, eliberandu-mi sufletul pereche ?i dandu-mi drepturi depline peste tot ce exist? sau a existat vreodat? ?n cer, pe p?mant sau sub el.”

  Spunand acestea, Maranam, cel f?cut din ape, se ?ntoarse ?napoi ?n matca raului, imaginea celor trei Samaya disp?ru ?i ea, iar Dike se trezi speriat ?i-?i d?du seama cu uimire c? se afla ?nc? ?n cortul s?u ?i c? tot ce v?zuse fusese doar un vis. ?ns?… acel vis fusese atat de clar ?i… ?n sfar?it apele raului Maranam ?i vorbiser? ?i-i transmiser? mesajul pe care-l a?teptase timp de 13 ani.

  ***

  ?A?tepta?i-m? la apus de zi, ?n cel de-al treisprezecelea ceas al vremii,” le spuse Dike a lor lui. Dup? care se urc? pe al s?u cal negru ca pana corbului ?i-l goni ca gandul ?napoi spre P?durea Tenebre, c?ci avea de gand s? m-ai vad? odat? pe viu apele raului Maranam ?i s? se conving? de fusese adev?rat al s?u vis.

  ?Ha!” strig? Dike, ?ndemnandu-?i calul ?i-i d?du pinteni, ?n timp ce o ploaie puternic? curgea ?iroaie peste ?ntinsuri, sc?ldand totul ?ntr-o lumin? sumbr?, de?i ar fi trebuit s? fie o zi frumoas? ?i cald?, cu mult soare pe cer ?i f?r? nori pe bolta z?rii. ?ns?… erau toate atat de ciudate ?i atat de nea?teptate ?i doar Dike ?tia r?spunsul la toate fr?mant?rile oamenilor, c?ci ?n acea zi zarea ar?ta exact ca cea din visul s?u, cand st?tuse de vorb? cu Maranam: cu cer vine?iu, cu ploi abundente curgand din ?nalturi ?i cu vant puternic, c?ci dintr-un motiv anume, A?ivu - vantul distrugerii, p?rea s? fie de partea r?ului.

  ?Ha! Haide, Shinar! Ha!” ??i tot ?ndemna Dike calul, ne?inand cont de drumul r?zmuiat pe care deseori alunecau copitele lui.

  ***

  ?E totul preg?tit, bunicule!” ?i spuse Zeal lui Island, care st?tea lang? fereastr? ?i privea preocupat la ploaia toren?ial? care curgea pretutindeni, amenin?and s? distrug? totul ?n jur ?i s? ?nghit? lumea.

  Lupt?torii s?i, condu?i de ā?mai, st?teau alinia?i ?n fa?a palatului. Erau vreo 10 mii, ?ntin?i pe zeci de kilometri ?n dep?rtare. To?i cu armele preg?tite, cu suli?ele ?n maini ?i ?ndreptate spre cer, cu coifuri sure pe cap, de sub care se vedea p?rul lung ?i blond ?i aproape to?i aveau ochi alba?tri.

  A lor hain? surie, parc? aleas? special ?n tonul acelei vremi posomorate, le proteja totu?i trupurile de ploaie ?i r?ceal?, c?ci fuseser? croite din acela?i material Veppam din care Oamenii T?ramurilor Ghe?ii obi?nuiau s?-?i fac? hainele.

  ?Bunicule!” spuse Zeal ?n ?oapt? ?i-i atinse lui Island bra?ul, f?candu-l s? tresar? f?r? s? vrea, c?ci ale ei maini erau complet reci ?i asta d?dea buzelor ei o culoare vine?ie. ?Ia-m? cu tine!” murmur? Zeal, privindu-l cu ochi rug?tori. ?Nu vreau s? r?man aici ?i s? m? gandesc doar la faptul c? pute?i s? nu v? ?ntoarce?i pe aceste meleaguri! De ne este scris s? pierim ?n aceast? lupt?, vreau s? fiu cu voi!”

  Island apuc? mainile fetei ?ntr-ale sale ?i le duse aproape de buze, sufland aer cald peste ele. ?Zeal, ?tiu c? e?ti preocupat?, dar… cineva trebuie s? r?man? aici ?i s? ne p?zeasc? casa. A? fi dat orice s? fiu eu cel care r?mane, ?ns?… cineva trebuie s? fie acolo. ?tii prea bine c? nu pot r?mane.”

  ?Dar aici e bunica Inlan Diar ?i… restul osta?ilor care r?man. N-are niciun rost s? r?man ?i doar s? m? chinui sub povara gandurilor care…”

  Inlan Diar, care se apropiase aproape pe nesim?ite de ei, puse pe umerii fetei o Pelerin? Veppam, care avea sub ea c?ptu?it? ?i blan? cald?, ?i-o ?mbr??i?? pe Zeal de la spate, ?optindu-i cu blande?e. ?Se vor ?ntoarce, Zeal. Se vor ?ntoarce. Asta le e scris ?n al lor destin, s? tr?iasc? via?? lung?, chiar de ne e dat tuturor s? trecem printr-un crancen r?zboi.”

  ?Dar, bunico, cum de ?tii asta? Nimeni nu ?tie ce se poate ?ntampla maine, c?ci soarta… Parca…”

  Inlan Diar ??i ?ntoarse capul ?i privi spre micul izvor ce curgea din lebede ?i a c?ror ap? era cristalin? ca lacrima. ?Parca e puternic? ?i controleaz? soarta oamenilor, dar nu pe cea a naturii. Apa mereu ne va vesti despre durere ?i bucurii. La fel ?i acel izvor ce curge ?ncontinuu ?n fa?a ta, Zeal ?i care, de?i n-are nicio surs? din care s?-?i ia apele, continu? s? curg? mereu ?i mereu. De-i a lui ap? cristalin? cand pornim la lupt?, ?nseamn? c? vom avea succes, iar de a sa ap? se tulbur?… atunci vremuri extrem de grele se vor abate asupra noastr?.”

  ??i… mereu a fost a?a, bunico?” ?ntreb? Zeal cu glas gatuit.

  ?Mmm, a?a a fost mereu,” murmur? abia auzit Inlan Diar, ?n timp ce prin fa?a ochilor ei se perindar? trei momente de cand ea v?zuse apa tulbure ?n acel izvor: prima dat? fu cand mama Sephirei disp?ru f?r? urm? - atunci Inlan Diar tocmai se ?ntorcea de la o plimbare pe cal ?i, cand intr? ?n palat, ?i s?ri ?n ochi anume acea culoare a apei de care se temea cel mai mult. Apoi urm? dispari?ia mamei lui Zeal, iar apele o vestir? ?n somn, c?ci Inlan Diar, ca st?pan? a ghe?ii, avea ?i darul viziunii. Ultima dat? fu cand Edda o atacase pe Bestla - regina tocmai cobora sc?rile tronului cu gand s? ias? afar? din Palat ?i pentru prima dat? apele acelui izvor curser? ca un lichid ro?u.

  Un oftat puternic ie?i din gura lui Zeal ?i ai ei ochi se tulburar? deodat?, de parc? ar fi fost ochii cobrei ?n c?utarea pr?zii, ?n timp ce haina ei deveni deodat? trup de viper?. ?Dike!” murmur? Zeal ?n ne?tire. ?Titanul Dike se ?ndreapt? spre apele raului Maranam. E timpul s? i te al?turi, bunicule! E timpul! Eu voi r?mane aici!” ?i Zeal ??i pierdu cuno?tin?a ?n bra?ele lui Inlan Diar.

  Island vru s-o ia ?n bra?e ?i s-o duc? ?n camer?, dar mama sa ?l opri, apucandu-l de man?. ?Zeal are dreptate, fiule. Dac? Dike se ?ndreapt? spre raul Maranam, ?n loc s? fie cu ai lui ?i cu Oamenii Siar-ului, ?ndreptandu-se spre P?durea Rophion, ?nseamn? c? semnalul a fost ?n sfar?it transmis!”

  ??tiu, mam?, ?ns?…”

  ?Porne?te la drum, Island. Ne?ntarziat, c?ci se pare c? e timp scurt pan? cand totul se va ?ncepe. Dac? nu s-ar fi ?nceput deja, cu aceast? ploaie ce amenin?? s? m?ture totul ?n jur,” ?i Inlan Diar privi ?ngrijorat? pe geam, la ploaia care p?rea s? se ?nte?easc? ?n loc s? se opreasc?.

  ?Atunci ??i voi asculta sfatul ?i voi porni la drum, ?i… sper s? ne revedem curand cu bine, mam?,” murmur? Island, dup? care-?i s?rut? dulce pe frunte mama ?i nepoata ?i p?r?si Palatul.

  El ?i o?tenii lui urcar? ?n grab? pe cai, chiar ?n fa?a palatului, dup? care d?dur? pinteni animalelor ?i gonir? nebuni ?n zare, ?n timp ce ?n aer plutea vocea lui Inlan Diar: ?merge?i ?ntai spre raul Maranam ?i lua?i-l pe Dike de acolo. Nu ?tiu de ce, dar am sentimentul c? totul e doar o capcan?, Island. De va fi nevoie, chema?i-l pe Lodur ?i pe Gaea s? v? de-a o man? de ajutor, c?ci Dike-?i recap?t? deja puterile ?i va fi extrem de greu, chiar ?i pentru tine, cu toat? armata pe care-o ai, ca s?-l opre?ti.”

  ?n urma armatei care plecase, gr?dina Palatului ar?ta atat de pustiit?, de sumbr? ?i sc?ldat? ?n lacrimile cerului, ?n timp ce tunete puternice cr?pau cerul ?i f?ceau ?ntregul p?mant s? se cutremure sub vuietul lui.

  ***

  Shinar, calul negru ca pana corbului al lui Dike, ap?ru deodat? de printre copacii P?durii Kiago ?i se ?ndrept? ?n mare vitez? peste campia dintre p?dure ?i raul care p?rea c? fusese pus ?ntr-un mare ceaun, care fu pus mai apoi deasupra unui rug imens ?i ?ncepur? apoi a clocoti, cand apa ajunse la temperatura ridicat? de fierbere. Dar de?i apa fierbe de obicei la 100 de grade, apele raului Maranam clocoteau probabil la peste 1000 de grade, c?ci imediat ce un strop fierbinte nimerea pe p?mant, topea totul ?n cale.

  ?Dike, opre?te-te!” strig? Island, cu toat? for?a de care era capabil, ?n timp ce numeroasa sa armat? ap?ru din stanga lui, fiind cam la vreo 10 kilometri de el, dar apropiindu-se cu repeziciune.

  Dike ?ns? n-auzea ?i nu vedea nimic ?n jurul lui, de parc? o vraj? ar fi fost pus? peste ai s?i ochi, ?n timp ce ?n suflet ?i clocotea ura imens?, c?ci sim?ea el c? acest atac asupra lumii, pl?nuit de Maranam ?i de restul ?aitei sale, era nemeritat.

  ?ns?, oricat de mult nu s-ar fi str?duit Island ?i oamenii lui s? goneasc? caii, nu reu?eau s? se apropie de titan pe cat de repede ar fi vrut, iar asta-l ?nfurie pe Island, care scoase un r?cnet ?i, s?rind ?n sus, se transform? iar??i ?n dragon.

  Survol? dragonul de cateva ori pe deasupra apei clocotinde, a?teptand momentul potrivit pentru a-l ataca pe Dike ?i pentru a-l opri, dar cand s? se avante el asupra titanului, un b?? aruncat cu putere asupra lui Dike, ?l arunc? de pe cal ?i-l f?cu s? se rostogoleasc? cat colo.

  Oprindu-se din rostogolit, Dike privi ?nfuriat ?n dreapta, spre cel ce ?ndr?znise s?-l loveasc?, ?i-l v?zu pe Alabar z?cand la p?mant, la picioarele cuiva, iar cand Dike privi ?n sus, ?l v?zu pe Lodur, zambindu-i. ?Tu!” mormai Dike ?nfuriat, dup? care se ridic? ?n picioare dintr-o s?ritur? ?i porni spre Lodur, sco?and fl?c?ri pe ochi, pe n?ri ?i pe urechi. ?13 ani ?n care nu te-ai ar?tat deloc. 13 ani ?n care te-am strigat, dar nu mi-ai r?spuns la nicio chemare. 13 ani ?n care am avut nevoie de tine, dar ai preferat s-o faci pe indiferentul. De ce acum, frate Lodur? De ce ai ap?rut tocmai acum?”

  Pe Lodur ?ns?-l l?s? rece fierbin?eala fratelui ?i, zambind, ?i spuse, ?n timp ce a sa putere ?l ridic? pe Alabar de jos ?i-l readuse ?n a sa man? dreapt?. ?Pentru c? a trebuit cumva s?-mi sp?l p?catele pentru fapta s?var?it?.”

  Dragonul cobor? ?n cele din urm? pe p?mant, luand forma lui Island, ?i porni spre cei doi titani. ?P?cate? Ce fel de p?cate?” ?ntreb? Island.

  ?Pentru ?ntemni?area lui Mannar, ?n Mā?s?ar Kēlaksi pe p?mant,” r?spunse Lodur lini?tit. ?Am folosit Magia Neagr? atunci. Era de datoria noastr? s? r?spundem ?n fa?a vremii pentru asta.”

  ?Tr?d?torule!” ?uier? Dike printre din?i. ?Nimeni nu te-a rugat s? te sacrifici atunci. De fapt ai ?i spus atunci c? doar vei cerceta zona ?i de va fi ceva periculos ?mi vei spune. ?n schimb ?ns?, atat tu, cat ?i Gaea, a?i f?cut ce va dus capul!”

  ?E?ti ?nfuriat?” ?ntreb? Lodur cu bun?tate.

  ?M-ai ?ntrebi? Cum crezi c? m-am sim?it ?n to?i ace?ti ani f?r? s? ?tiu unde e?ti, de e?ti bine, de te voi m-ai vedea vreodat??”

  ??tiu ?i ?mi cer iertare, frate. ?ns?… n-am avut de ales. Cum nu ai ?i tu de ales! Trebuie s? p?r?sim imediat aceste p?manturi ?i s? ne al?tur?m celorlal?i, c?ci nu degeaba Maranam ?i-a vorbit de acea cifr? 13. Curand va fi totul ?nceput, iar P?durea Rophion e ?nc? departe de noi.”

  ??ns? nu ?tim cand va fi asta,” se opuse Dike. ?Pot fi zile, s?pt?mani, luni sau ani. Decat s? st?m cu frica ?n san ?i s? ne ?ntreb?m cand se va ?ncepe, mai bine s? cerem acel r?spuns aici ?i acum, dac? tot mi-a fost dat s? revin la aceste ape.”

  ??i… nu te-ai gandit c? poate fi totul doar o capcan??” murmur? Gaea, luandu-i pe to?i prin surprindere, ?n timp ce se apropia de ei, dinspre p?dure. ?13 e un num?r extrem de ciudat, dar ?i confuz… de ce anume ai decis c? sunt zile ?i nu ore? De ce nu te-ai gandit c? pot fi minute, secunde sau doar clipe, Dike? Crezi c? Maranam e atat de prost ?ncat s?-?i dea timpul concret?! Pentru asta ?i-a ap?rut ?n acel vis: pentru c? ai cer?it timp de 13 ani r?spuns de la ale sale ape. Iaca ?i ?i-a dat acel r?spuns, ?ns? de a lui veridicitate eu n-a? fi atat de sigur?, c?ci ?tii ?i tu la fel de bine ca noi c? nimeni nu ?tie nimic despre Maranam ?i prin urmare nu poate spune ce-i poate pielea.”

  ??tie cineva de Maranam, ?ns? n-o s? vorbeasc? nicicand despre asta,” murmur? Lodur. ?Genea!”

  ??i ai dreptate, Lodur, c?ci atat Geneiei, cat ?i lui Eris, le este la ?ndeman? acest r?zboi ?i vor face orice s? se al?ture lui Maranam, fie chiar ?i pentru a ne vedea pe noi ?ngenunchea?i.”

  ?Pe mine ce m? nelini?te?te e de ce anume P?durea Rophion? Ce se afl? acolo?”

  ?Nimic ciudat din cate ?tiu,” r?spunse Dike ganditor. ?Sau… stai! Poiana Umbrelor, unde au luptat Samaya ?i Mayar acum 13 ani. Anume acolo Samaya a observat pentru prima dat? umbra lui Tarther.”

  ??i tot acolo a fost trimis Baradar de soart?… pentru a p?zi acele p?duri,” murmur? Gaea, la fel de ganditoare.

  ??nseamn? c? e timpul s? afl?m adev?ratele secrete ale P?durii Rophion,” spuse Lodur pe un ton sigur, strangand cu putere ?n man? coloana Alabar-ului ?i to?i d?dur? u?or din cap c? da.

  ***

  Armata condus? de Dike ?i Island gonea ?n mare vitez?, dinspre rau, afundandu-se tot mai mult ?n desi?urile P?durii Kiago. ?n spatele lor, pe cai albi ca spuma laptelui, c?l?reau Lodur ?i Gaea care deciser? s? se al?ture luptei, c?ci pentru asta folosiser? Magia Neagr? cu 13 ani ?n urm? ?i pentru care pl?tiser? tot timp de 13 ani. Acum ?ns? era timpul ca totul s? fie descoperit ?i dezbr?cat de haina secretelor ?i, poate pentru prima dat?, s? aduc? cu adev?rat lumin? ?n inima oamenilor.

  Dar…

  Lumea ?i partea ei ascuns? au alte planuri pentru viitor… ?n spatele armatei, chiar lang? apele clocotind care c?deau ?n stropi mari pe al s?u spate, f?r? s?-l r?neasc?, ap?ru Ian Gyar, c?ci avand acum un trup de fum, putea sc?pa de multe rele, de multe dureri, iar unul dintre pericolele de care nu se m-ai temea erau focul ?i apa.

  Cand Gaea ?i Lodur intrar? ?i ei ?n p?dure, iar albul cailor lor nu se m-ai v?zu, Ian Gyar ranji ?i disp?ru de lang? ape.

  Reap?ru apoi la marginea aceleia?i pr?p?stii care desp?r?ea lumea lui Maranam de lumea lui Kkā??u ?i, tot ranjind cu satisfac?ie, rosti cu ?ncredere ?i cu glas tun?tor: ?s? se deschid? Por?ile Maranam! Las lumea s? simt? ce-nseamn? team?!” ?i… Por?ile Lumii de Apoi ?n sfar?it se deschiser? ?n spatele lui.