Cerul, luminat doar de cateva stele oarbe, ?ncepu deodat? s? plang?, iar ale lui lacrimi fur? la ?nceput doar pic?turi t?m?duitoare, ca mai apoi s? ?nceap? s? curg? ?iroaie pe fa?a timpului, de parc? ?i-ar fi deplans propria durere.

  ?i nu era ne?nsemnat? a timpului durere, c?ci multe ?i fuseser? date s? tr?iasc? ?n lunga lui existen??, mai ales pe timpul Nop?ii Eterne, cand era orb, surd ?i lipsit de voin??, c?ci puterea nop?ii, cea care domnise multe milenii peste ?ntreg universul, st?panit? fiind de ?ns??i Maranam, reu?ise s? soarb? din inima vremii mult? energie creatoare pe care o folosise ulterior pentru atingerea propriilor scopuri meschine: supunerea Vie?ii.

  Deodat?, cerul fu spintecat de un imens fulger de foc ce lumin? zarea deasupra p?manturilor I?aiyil, cunoscute ?i ca P?manturile dintre dou? Lumi, c?ci anume a?a ?i era: I?aiyil desp?r?ea Lumea viilor sau B?tranul nostru P?mant de Lumea de Dincolo, st?panit? ?i controlat? ?n totalitate de Maranam. Iar acel fulger, ce p?rea doar r?t?cit pe acele locuri, avea menirea lui: s? aduc? pu?in? lumin? ?ntr-o lume de Umbre, c?ci sim?ea ?i natura, sim?ea ?i cerul, sim?ea ?ntreg Universul, c? pe P?manturile I?aiyil-ului curand se va ?ncepe o adev?rat? lupt? pentru putere.

  Cand cerul fu spintecat ?n dou?, luminand zarea ?i p?mantul, revel? un suflet ce p?rea r?t?cit ?n acele locuri. Dar era totul doar o simpl? aparen??, c?ci de?i st?tea singuratic pe o imens? roc? chiar lang? abisul Mura?pā?u sau cum i se mai spunea printre cunosc?torii magiei negre - P?mantul Discordiei, acel suflet, v?zut de la spate ?i purtand ?n ?ntregime ve?minte de culoarea smoalei ?ncinse, venise acolo de bun? voie.

  St?tea pe acea roc? imens?, aflat? la doar doi pa?i de marginea pr?pastiei, cu spatele la ea, ?n timp ce poalele hainelor sale lungi se mi?cau puternic ?n jurul gleznelor ?i a trupului s?u, c?ci vanturile n?prasnice, venite dinspre ?inuturile lui Kkā??u, de?i treceau multe mile pentru a ajunge acolo ?i m-ai pierdeau pe drum din intensitate, reu?eau totu?i s? ?nfioare p?mantul cu a lor suflare de pustiu ?i aduc?toare de suferin??.

  Dar str?inului, de pe acele meleaguri ale mor?ii, p?rea s? nu-i pese nici de suflul vanturilor, nici de menirea locurilor ?i nici de ce i se poate ?ntampla. El st?tea doar pu?in aplecat de spate, de parc? ar fi ?ncercat s?-?i ?nc?lzeasc? trupul, sim?ind pan? la oase t?i?ul vantului. Dar… asta era de fapt a sa postur? pe care o lua ori de cate ori se afunda ?n ganduri, c?ci Ian Gyar, spiritul ce venise acolo de bun? voie, era cu adev?rat cople?it de ganduri, iar acele ganduri aveau un singur scop comun: deschiderea Por?ilor Maranam.

  Ochii s?i se f?cur? deodat? ?i mai negri decat ?ns??i abisul Mura?pā?u, iar trupul s?u, pan? atunci solid, deveni deodat? fum mi?cat u?or ?n loc de propria energie. Apoi, el ridic? mainile ?n sus, privind la cer, de parc? ar fi cerut ?ndurare, ?n timp ce buzele sale rosteau ?n ne?tire cuvinte stranii, ce p?reau a fi cuvinte de blestem. Asta aduse acolo nori negri pe cer ce goneau de parc? ar fi fost cai de smoal? biciui?i din urm? de soarta vremii, iar asta ?n?spri ?i mai mult suflul vanturilor din jur care-?i ?nte?ir? loviturile, m?turand totul ?n cale ?i umpland aerul de un imens ?i dens nor de praf.

  ?Nittiya caktiyi? nu?tu?aika?ākiya nī?ka?, kī?ppa?ital, uyarnta ka??uppā?u ma??um i?aivi?āta iravuka?i? ā??alai i?ku ko??u vāru?ka?.” (RO: Deschide?i-v?, voi - por?i ale Puterii Eterne ?i aduce?i aici energia supunerii, a controlului suprem ?i al nop?ilor f?r? ?ncetare,) strig? deodat? Ian Gyar ?i un alt imens fulger spintec? totul ?n jur.

  A lui lumin? revel? de data asta mai mul?i cop?cei ce p?reau crescu?i acolo de nic?ieri, pe tot ?ntinsul P?mantului I?aiyil. ?ns? acei cop?cei erau complet lipsi?i de frunze ?i p?reau de parc? p?mantul ar fi fost sec?tuit complet de via??, iar ei ap?rur? ?n aceast? lume datorit? puterii cuiva cu suflet negru curgandu-i pe din?untru. Apoi, de crengile lor, erau legate multe benti?e multicolore, asem?n?toare celor folosite de ?amani ?n timpul ritualurilor. Pe urm? I?aiyil fu cufundat complet ?n ?ntuneric.

  Cerul fu din nou cr?pat ?n dou? de imensa for?? a unui al treilea fulger: astfel, se v?zu, lang? fiecare cop?cel, ?n stanga lui, cate o femeie, v?zut? de la spate.

  Acele femei ?ns? erau neobi?nuite: aveau p?rul lung ?i negru, ?mpletit ?ntr-o coad? lung?, ce fusese ulterior prins? frumos ?ntr-o coafur? impresionant? deasupra capului. ?n p?r aveau apoi ?nfipte ?n cruce dou? clipsuri, cu un cap?t ascu?it de-o parte, iar de alta aveau ornamente florale.

  Apoi urmau ale lor ve?minte: purtau rochii lungi, ale c?ror fuste aveau aceea?i nuan?? de cenu?iu. ?ns? partea de sus, care se putea considera un mic sacou, ale c?rui poale ajungeau fix sub sanii lor, era colorat diferit la fiecare dintre ele. Dar, fiecare sacou avea maneci lungi, cu benti?? alb? la ?ncheietura mainilor ?i o panglic? lung? ?i neagr? ?i unea marginile dinspre piept.

  Acele femei erau ?amance sau mai bine zis sufletele ?amancelor care f?cuser? mult r?u pe P?mant ?i care, dup? moarte, fuseser? salvate de iad de c?tre slujitorii r?ului, ?n special de Ian Gyar, c?ci de cand se n?scuse ?i ap?rea mereu ?n vis o imens? armat? de astfel de femei ?i cand crescuse decise s? fac? acele visuri realitate.

  ?i-i reu?i, c?ci de cand ?ncepuse s? adune aceste suflete el ?tia prea bine c? va folosi a lor putere pentru a deschide por?ile Maranam, a?a c? nu-l cost? prea mult efort s? lupte pentru ele. De fapt nu lupt? chiar pentru toate acele suflete: parte din ele le cump?r? de la Gosmel, care de?i nu avea ce face cu banii umani, totu?i ?i-i dorea. A?a c? consider? de ?bun gust” s? m-ai ?nchid? uneori ochii ?i s? lase s?-i scape printre degete ?unele suflete,” de?i habar n-avea pentru ce-i trebuiau ele unui Mago R?u precum era Ian Gyar. Dar… de-ar fi ?tiut…

  Cand un val de tunete se auzi ?n adancul cerului, ?n ambele maini ale fiec?rei ?amance ap?rur? Maracas: capul superior era ovalat ca corp, de parc? ar fi fost un ou alungit, cu capete rotunde, pe cand partea de jos era asem?n?toare cu manerul melesteielor. A lor culoare era de un maro ?nchis, de parc? ar fi fost zah?r caramelizat, dar avand pe corpul lor de lemn ?nsemnuri ?i figurine sculptate, de mare ?nsemn?tate ?n ?amanism: capete de cerbi ?i trupuri de galiforme, precum ?i vulpi, zibele, lupi, ur?i sau reni, c?ci ?amanii considerau c? anume aceste animale ?i a lor putere imens? ?i ajuta de fapt s? intre ?n trans? ?i s? poat? astfel ?ndeplini al lor scop din timpul ritualurilor.

  ?ncepur? ?amancele a scutura puternic din ale lor Maracas, cu ochii ?nchi?i ?i ridica?i spre cer, iar buzele lor rosteau cuvinte de vraj? cunoscute de milenii, dar ?n?elese doar de ?amani ?i cei cu puteri magice.

  Anume aceast? mi?care a Maracas-elor f?cu ca vanturile lui Kkā??u s? sufle doar ?nspre copaci, mi?cand n?prasnic panglicele colorate, care ?ncepur? s? ?opteasc? ?i ele cuvinte stranii. Apoi, se auzi un sunet de fluier: la ?nceput era slab, abia auzit. Ca mai apoi s?-?i ?nte?easc? puterea, cand cel care canta din el sufl? cu toat? for?a de care era capabil co?ul pieptului s?u.

  Astfel, muzica fluierului ?i cea a Maracas-elor d?deau senza?ia unei lumi magice, cu puteri impresionante, unde orice se poate ?ntampla, iar cel care canta din fluier era Ian Gyar, ale c?rui degete se mi?cau cand lin, cand aprig pe clapele fluierului de os, atat de frumos ornamentat.

  De fapt acest fluier era atat de asem?n?tor ?i ?n acela?i timp atat de diferit de fluierul Gaeiei, de Corkkatti?, pe care ea ?l folosea ca s? deschid? cerurile ?i s? aduc? ploile pe p?mant ?n vremuri de secet?. Jum?tatea lui Corkkatti?, pe care Ian Gyar o ob?inuse prin vicle?ug de la Gosmel, era numit? Narakam sau fluierul care poate deschide Por?ile Iadului ?i pe care Ian Gyar se decise s?-l foloseasc? pentru a deschide ?i Por?ile Maranam.

  Pan? s? ajung? ?n mainile lui Ian Gyar, Narakam era folosit de Gosmel doar ?n cazuri excep?ionale, cand un num?r mai mare de 13 suflete rele ajungeau s? intre ?n acela?i timp pe Por?ile Iadului. Acel sunet superb, dar cu nuan?e de magie neagr?, scoase de Narakam, era ?i cel care de fapt ?inea echilibrul, c?ci echilibrul este pretutindeni, chiar ?i ?n ?inutul de foc al Iadului, unde sufletele rele ??i isp??eau p?catele.

  Sunetul lui Narakam ?i muzica ciudat? scoas? de Maracas, fu ?nso?it? apoi de cantatul unui coco? care r?sun? din gatlejul pintenatului invizibil doar de trei ori. Apoi se auzi urletul unui lup, tot de trei ori, dup? care diverse sunete de animale se auzir? de jur ?mprejurul lui Ian Gyar, ?n timp ce puterea adunat? a ?amancelor f?cea ca spa?iul din jur s? vibreze, producand un fel de sunet puternic de tobe lovite cu toat? puterea. Astfel se crea nu doar spa?iul perfect pentru deschiderea por?ilor, a?a cum visase Ian Gyar, dar se crea ?i oprirea timpului, c?ci Por?ile Maranam n-ar fi putut fi deschise f?r? a opri timpul, care mereu luptase cu Maranam pentru a-i ?mpiedica revenirea pe P?mant.

  Cand intensitatea muzicii tobelor invizibile ajunse pan? la de nesuportat urechilor unui om simplu, timpul se opri ?n loc: ?amancele r?maser? cu mainile ridicate ?n sus, ?inand strans ale lor Maracas ?i tamburine, lentele de pe copaci p?reau c? ?nghe?ar? ?n aer suflate de vant, iar praful ridicat ?n sus forma o cortin? ciudat? ?i splendid? ?n jur, formand impresionante figurine din propria esen??: acelea?i animale v?zute sculptate pe corpurile de lemn ale instrumentelor Maracas.

  Dar timpul nu se opri doar la Poarta Maranam - lumea toat? era ?nghe?at?: raurile ??i oprir? al lor curs, oamenii p?reau statui frumos scalpate ?n timp ce-?i ?ndeplineau rutina zilnic?, p?s?rile cerului purtate pe aripa aerului ?n?epenir? ?n ?nalturi, ?n timp ce Dike, Island ?i armata ce-i ?nso?ea, se oprir? ?i ei ?n loc din fuga calului, p?rand a fi opera unui maestru sculptor ce-?i duse la bun sfar?it munca anume ?n mijlocul p?durii Tenebre. Lini?tea aceea imens? ?i impresionant? fu ?ns? ?ntrerupt? de un scar?ait asurzitor: imensele por?i de piatr? ale regatului Maranam ?n sfar?it se urnir? din loc. Chiar dac? se deschideau ele cu greu, fiind ?mpinse de zeci sau sute de uria?i care tr?geau de funii groase de o parte ?i de alta a por?ilor, reu?eau ele s? creeze totu?i o stare de panic?, anume prin acea mi?care lent? ?i asurzitoare.

  Era ?ns? complet bezn? ?n spatele acelor por?i, de parc? un fum dens ?i negru ca c?trana ar fi ?nlocuit aerul de pe acele ?inuturi. Apoi se auzi sunetul unui corn suflat puternic, iar ridicandu-?i ochii ?i privind ?n stanga, apoi ?n dreapta, pe zidurile de lang? por?i, ?edeau coco?a?i doi pitici coco?a?i, cu nasuri carne, cu capul chel ?i care purtau doar un material ?nf??urat ?n partea de jos a bustului, ap?randu-le zonele pe care ?i le doreau ascunse v?zului. ?n rest erau goi. Doar ochii lor, de un negru infernal, revelau natura lor diavoleasc?, ?n timp ce depuneau ?ntregul lor suflet pentru a sufla ?n cornurile lor de van?toare.

  Pe urm?, din fumul cel negru ?i dens, v?zut plutind ?n spatele Por?ilor Maranam, cand acestea fuseser? complet deschise, avand o pozi?ie perfect? de 90 de grade, se auzi zgomot asurzitor de copite de cal lovind puternic ?n p?mant tare.

  Curand dup? aceea se v?zu ?i st?panul acelor copite: Vakkurti sau calul lui Maranam - un frumos Lusitano, cu coam? lung?, frumos aranjat? pe dreapta, a c?rui piele lucioas? ?i neagr? ca smoala lumina totu?i prin for?? proprie ?n ciuda luminii oarbe din jur. Botul calului era acoperit de o masc? ?esut? dintr-un Viskōs de un albastru ?i negru combinat, ce ?ntruchipa elemente precum cerul, p?mantul, via?a ?i moartea. Pe fruntea calului, din mai multe inele mici, de fier, fu ??esut?” Balan?a Puterii, pe care de altfel Maranam era interesat s? pun? mana.

  H??urile calului erau din piele nobil? ?i la fel aveau frumos crestate pe ele diverse scene din b?t?lii anterioare. ?ns?… pe spatele calului nu se v?zu nimeni. La ?nceput doar, c?ci ?n timp ce trecea de imensele Por?i de Piatr? masiv? ?i p?trundea pe P?mantul I?aiyil, trupul lui Maranam se contura tot mai mult ?i mai mult.

  La ?nceput se contur? doar al s?u coif, ce avea ?i el gravate de o parte ?i de alta a capului cele dou? Balan?e pe care Maranam se considera ?n drept s? le st?paneasc?: ?n stanga era gravat? Balan?a Puterii, ?n timp ce ?n dreapta se vedea I?appu sau Balan?a Mor?ii. Apoi se contur? al s?u cap, cu plete negre, lungi ?i line, pan? la um?r, ca mai apoi, ?ncet-?ncet, s? se contureze al s?u trup. Dar… Maranam nu avea o fa??: semn c? nimeni nu-l v?zuse niciodat?, nici chiar Soarta care era ?i cea responsabil? de asignarea identit??ii sufletelor. Prin urmare, Maranam era singurul Spirit de pe P?mant ?i din Cosmos ce nu avuse o fa??.

  Stolen story; please report.

  De fapt asta era strans legat? ?i de existen?a Vie?ii, c?ci ?i ea, ca ?i Maranam, nu fusese v?zut? niciodat? ?i nici ei nu i se asignase vreodat? un chip. ?ns?, spre deosebire de Via??, care era sortit? s? d?inuie doar sub forma unei voci plutitoare ?n Cosmos, Maranam c?p?tase ?n timp puterea ?i dreptul de a lua o fa?? dac? cineva i-o d?ruia de bun? voie pe a sa.

  Astfel, ?n timp ce se apropia tot mai mult ?i mai mult de locul unde st?tea Ian Gyar, trupul lui Maranam ?ncepu s? clipeasc?, de parc? ar fi fost o simpl? proiec?ie care ap?rea ?i disp?rea, iar de fiecare dat? cand reap?rea ?n vizor, se vedea tot mai clar ?i mai clar un chip. Dar… odat? cu a lui apropiere, atat copacii, cat ?i ?amancele, disp?reau, transformandu-se ?n praf sau fum negru, spulberat de vant.

  Cand ?n sfar?it Ian Gyar se uni cu Maranam, iar Regele ?arpe ??i termin? a sa existen?? sub forma unui curent de fum negru ce intr? ?n corpul lui Maranam prin a sa man? stang?, se v?zu chipul mult a?teptat al trupului ce-l c?l?rea atat de aprig pe Vakkurti - acela era chipul pe care Dike-l v?zuse t?ind capul Samayei ?n viziunile ar?tate lui de Gaea ?i pe care le v?zuse deseori dup? aceea ?n ale sale vise.

  Maranam scoase apoi un aprig urlet din al s?u gatlej anun?and Lumea despre a sa libertate ?i-l opri pe Vakkurti chiar ?n dreptul rocii pe care Ian Gyar st?tuse pan? atunci. Apoi ?ntoarse calul cu fa?a spre Por?ile Deschise ?i privi ?int? spre ele, ?n timp ce ochii s?i negri, abisali, p?reau c?-?i schimb? culoarea odat? cu trecerea gr?bit? a norilor negri pe cerul de deasupra lui.

  ?Este timpul s? ar?t?m lumii ce putem face, Vakkurti. Este timpul s? ne ?ntoarcem gloria uitat? ?i s? ne rec?p?t?m tronul de drept ?i, pentru c? suntem invincibili, nimeni nu ne va putea sta ?n cale,” spuse Maranam, tot cu ochii spre poart?. ?Haide?i, dragele mele. Urma?i-m?, c?ci am nevoie de voi lang? mine ?n aceste b?t?lii pentru suprema?ie ce vor urma.”

  ?Dar… ui?i un lucru, m?rite Maranam,” se auzi vocea unei femei, venind dinspre por?i, de parc? ea ar fi stat ascuns? ?n acel fum negru din spatele por?ilor.

  ?Am uitat? Ce anume, Kurūcim?” ?ntreb? Maranam uimit.

  ?C? Via?a nu se va dat b?tut? atat de u?or ?i c? va lupta cu ghearele ?i cu din?ii pentru a te re?ntoarce ?n acest loc al tenebrelor,” spuse Kurūcim ?i dou? pantere negre se v?zur? ie?ind pe poart?.

  Kurūcim ?i Ko?umai, cele dou? pantere credincioase care-l urmau pe Maranam pretutindeni ?i serveau totodat? de sfe?nici ai lui, se apropiau tot mai mult ?i mai mult de locul unde el se afla, iar ale lor mi?c?ri, lene?e ?i elegante, le d?deau o m?re?ie aparte.

  ?Atunci n-are decat s? lupte f??i? cu mine de vrea a mea ?nfrangere,” strig? Maranam, strangand cu putere ?n man? sabia pe care o scoase de la cing?toare. ?De mult a?tept a noastr? lupt?. De mult a?tept a Vie?ii ?nfrangere. Iar acum, c? am fost ?n sfar?it eliberat ?i mi s-a dat un chip, n-am de gand s? las locul unui altuia pe tronul ce-mi apar?ine de drept.”

  ?Nici m?car lui Eris?” ?ntreb? Ko?umai, cand cele dou? pantere se oprir? la jum?tate de drum, tot cu ochii spre Maranam.

  ?Eris? Cine-i Eris?” ?ntreb? mirat Maranam, ranjind nemul?umit.

  ?Cea care a ?i luptat de fapt ca a ta eliberare s? aib? loc. Ea e fiica Geneiei, cea ascuns? ?n Palatul de Piatr? al Paradisului,” mai spuse Ko?umai.

  ??i cea care se ascunde de fapt de milenii de Maranam, c?ci fusese candva pe cale s? fie ?nghi?it? de Mā?s?ar Kēlaksi ?i a ei putere s?-i revin? lui Maranam. Dar… a ei ?iretenie a sc?pat-o de la pieire, cand s-a ?ntemni?at pe sine ?n Palatul de Piatr?,” spuse Kurūcim ?i zambi.

  ?Atunci… n-are decat s? continue ascuns?,” murmur? Maranam. ?De va ?ndr?zni s? m? ?nfrunte, atunci ??i va g?si sfar?itul ?i, ?n sfar?it, voi pune mana ?i pe a ei putere, iar asta m? va face cu adev?rat invincibil,” practic strig? Maranam. Apoi trase de c?p?stru, for?and calul s? se ?ntoarc? spre dreapta. Dup? care-i d?du pinteni, gonind spre soare apune.

  Cele dou? pantere st?tur? locului minute bune dup? aceea, cu capurile ?nturnate spre dreapta ?i privind ?n spatele lui Maranam care se ?ndep?rta ?n galopul nebun al calului. Apoi, fu de ajuns un suflu u?or de vant ca trupurile panterelor s? fie dispersate, ca mai apoi ele s? apar? fugind ?n urma lui Vakkurti.

  ***

  De parc? ar fi revenit la via??, se auzir? suspine ie?ind din piepturile lui Dike, Island ?i ale solda?ilor, cand ei eliberar? aerul tras ?n pl?mani ?nainte ca timpul s? se opreasc?, ?n timp ce-?i continuau goana cailor prin p?durea Tenebre.

  Deodat? Dike ?i Island, care conduceau armata, fur? nevoi?i s? se opreasc?, cand Gaea ?i Lodur, care pluteau ?n aer la ?n?l?imea cailor, ap?rur? brusc ?n fa?a lor, iar ochii lor larg deschi?i ?i a lor privire profund? ?i ?ngrijor? pe cei doi titani.

  ?Se ?ntampl? ceva, frate?” ?ntreb? Dike ?n timp ce privea ?int? spre Lodur, care de?i avea ochii ?ndrepta?i spre al s?u frate, totu?i p?rea c? prive?te pe lang? el.

  ?Cerul,” ?optir? deodat? buzele lui Lodur ?i un puternic tunet se auzi ?n zare, f?candu-i pe solda?i s? tresar? ?i, to?i pan? la ultimul, se ?ntoarser? ?i privir? ?n spate, ?n aceea?i direc?ie ?n care priveau Lodur ?i Gaea.

  ?Doamne Dumnezeule,” murmurar? ca?iva dintre oamenii lui Island, ?n timp ce ceilal?i priveau cu gurile c?scate, de parc? ar fi v?zut ceva cu adev?rat impresionant.

  Dike ?i Island privir? mai ?ntai unul la altul, ?ntrebandu-se din priviri ce poate s? ?nsemne toate acestea, dup? care ?ntoarser? ?i ei caii ?i privir? ?n aceea?i direc?ie ca ?i ceilal?i.

  ?Sfinte Sisoe,” murmur? Island, privind cu teroare la cerul negru ca c?trana v?zut la orizont ?i care p?rea s? se apropie cu repeziciune de locul unde se aflau ei. ?Ce-i asta?” mai murmur? deodat? titanul ghe?ii ?i, de?i nu sim?ise niciodat? frigul, se ?nfior? deodat?, de parc? o r?ceal? de ghea?? i-ar fi trecut prin piele.

  ?Mila P?mantului,” murmur? deodat? Gaea, luandu-i pe to?i prin surprindere, care se ?ntoarser? brusc spre ea, privind-o ?int?. Titanida ?ns? nu privi la niciunul din ei, ci pe lang? dan?ii, la cerul negru care se apropia de ei. ??n sfar?it au deschis Por?ile Maranam! Sfar?itul tuturor e pe cale s? ?nceap?,” mai spuse ea.

  ?Por?ile Maranam!” ?ngan? Dike cuvintele ei. ??nseamn? c? ?n curand ?i Mannar va fi eliberat din a lui temni??.”

  ?A?a e, frate, c?ci nu degeaba Maranam i-a pus ?n frunte acel diamant negru: ?i-a creat un aliat de n?dejde, iar cu puterea diamantului ?i a lui Maranam… poate fi considerat invincibil.”

  Deodat? se auzi ?n spatele lor cum cineva ?ndeamn? calul ?i zgomot asurzitor de copite se auzi nu departe de ei. Privind ?ntr-acolo, ?i v?zur? pe Boor ?i pe Sephir apropiindu-se de ei, ?n timp ce galopau printre copaci. ?La ad?post!” strig? deodat? Boor, fiind ?nc? la cateva sute de metri de ei. ?Acelea sunt vanturile lui A?ivu! Dac? v? ?ntalnesc atunci nimeni n-are sc?pare,” m-ai spuse zeul, ?n timp ce continua s?-?i ?ndemne calul ?i s? se apropie de ei.

  ?A?ivu!” strig? deodat? Gaea. ?Mereu m-a c?lcat pe coad? acest monstru. ?i acum nu se lini?te-te! Desigur… cu Maranam ?n libertate se simte ?n drept s?-?i fac? de cap,” ?i ea-l scoase de la cing?toare pe Corkkatti? avand inten?ia s? sufle din el ?i s? deschid? baierele cerului, ?ncercand s? ?nece caini s?lbatici ai vanturilor lui A?ivu. Dar, ?nainte de-a apuca s? suflete ?n el, Sephir trecu ?n goana calului pe al?turi de Gaea ?i-i lu? fluierul din man?.

  ?Sephir!” strig? Gaea ?nnebunit?, dar, cand s? se ridice cu totul ?n aer ?i s-o pedepseasc? pe Sephir pentru a ei ?ndr?zneal?, Gaea-l v?zu pe Island ?n fa?a ei, dup? ce se mi?case brusc prin aer ?i, strangand u?or ?ncheietura mainii ei stangi, ?n timp ce-o privea ?n ochi, titanul ghe?ii ?i spuse: ?nu fi nechibzuit?, Gaea! ?tii mai bine decat mine c? nu ai puterea acum de-al ?nvinge pe A?ivu. De asta Sephir a ?i luat Fluierul Cerului din a ta man?. Dac? deschizi baierele cerului vei ?neca ?i mai mult p?mantul, care ?i a?a are de suferit de pe urma vanturilor lui A?ivu.”

  ?Dar… Island, ce propui? S?-l l?s?m nepedepsit?”

  ?Pentru moment, Mam? Natur?. Pentru moment. Dup? ce sc?p?m de oroarea lui Maranam… dac? ?i sc?p?m… vom cere socoteal? celorlal?i pentru a lor tr?dare.”

  Sephir ?ntoarse calul ?i, la trap u?or, se apropie de Gaea ?i de Island, dandu-i Gaeiei fluierul ?napoi. ?F?r? sup?rare, Mam? Natur?. Dar… n-am g?sit alt? cale s? te opresc.”

  Furioas?, Gaea practic ?i smulse Sephirei fluierul din man?, murmurandu-i: ?s? nu m-ai ?ndr?zne?ti s? pui mana pe Corkkatti? sau jur c? uit cat de mult ?in la tine, Sephir.”

  ?Dac? spui,” Sephir spuse nep?s?toare. ?Oricum, acum nu-i timp s? st?m la taclale sau s? ne cert?m unii pe al?ii pentru juc?riile atinse. E timpul s-o lu?m la s?n?toasa, fra?ilor, c?ci… a noastr? moarte ne sufl? ?n ceaf?.”

  ?Dar… unde ar trebui s? ne ascundem?” ?ntreb? ā?mai preocupat. ?Din cate ?tim nimeni n-a sc?pat ?nc? de A?ivu ?i… nici tu, prin?es?, nici m?car zeul Boor sau titanul Island n-au suficient? putere s?-l ?nfrunte.”

  ?Atunci s?-l facem s? se retrag? singur,” spuse Sephir, zambind ?mecher, de parc? ar fi f?cut un plan al naibii de genial.

  ?S? se retrag??” ?ntreb? Lodur ne?ncrez?tor. ?Cum anume?”

  ?Valea Plangerii! S?-i atragem acolo!” spuse Sephir sigur? pe sine ?n timp ce privea spre titani. ??ti?i mai bine ca mine cine se ascunde acolo ?i… c? nici cainii lui A?ivu nu pot ?nvinge acei mon?tri.”

  Gaea se cutremur? cu toate m?dulare, ?n timp ce privea ?int? ?n ochii Sephirei. ?Ca ?i noi de altfel, Sephir. Acolo… ne poate fi sfar?itul.”

  ?Nu ?i dac? ne ?inem uni?i,” murmur? Dike ?ncrez?tor. ?Sephir are dreptate. ?n Valea Plangerii cel pu?in avem o ?ans? de a sc?pa. De st?m aici ?i a?tept?m s?-l ?nf??i??m direct pe A?ivu ?i cainii lui… n-avem ?anse de supravie?uire ?i tu ?tii asta, Gaea.”

  ?Poate c? ai dreptate, Dike, dar… totu?i: m? tem,” murmur? Gaea, luandu-i pe osta?i prin surprindere, c?ci ei pan? atunci crezur? c? Mama Natur? e invincibil? ?i c? nu se teme de nimeni ?i de nimic.

  Cerul ?ncepu deodat? s? scapere de fulgere groase ?i furioase care p?reau c? incendiaz? cerul negru ca smoala, cu nori la fel de negri care fugeau ?n goana cailor de cea??. Apoi urmar? tunetele puternice care se rostogolir? peste tot ?n zare, f?cand fiecare firicel de iarb? s? se cutremure.

  ?S? mergem!” d?du comanda Island, ?ntorcandu-?i u?or capul spre a sa armat? ?i ā?mai, care se afla nu departe de el, d?du u?or din cap c? a ?n?eles. Dup? care scoase un mic corn de la cing?toare ?i sufl? puternic ?n el, dand tuturor semnalul c? e timpul s? porneasc? la drum.

  Osta?ii apucar? strans fraiele ?n maini ?i d?dur? pinteni cailor doar dup? ce v?zur? caii lui Island ?i Dike pornind ?n fa??.

  ?Tu… s? nu te separi de mine,” ?i d?du Boor de ?n?eles lui Sephir, cand trecu pe lang? ea ?i Sephir ?l urm? ascult?toare, c?ci pentru ea cuvantul tat?lui era lege ?i, de?i era extrem de puternic? de felul ei, ?tia totu?i c? f?r? Boor, ?n Valea Plangerii, n-are nicio sc?pare.

  Abia dup? ce trecu ?i ultimul soldat pe lang? ei, Lodur privi spre Gaea care ?nc? m-ai tremura la gandul de a se ?ntoarce iar??i ?n acea Vale a Plangerii care o speria enorm. Apoi, el d?du u?or pinteni calului ?i se apropie la trap u?or de calul Gaeiei.

  Oprindu-se ?n dreptul ei ?i privindu-se ?n fa??, Lodur spuse blajin: ?s? mergem, sor?! Nu cred c? Valea Plangerii poate s? ne ?ngenuncheze pe to?i. Nu atata timp cat respectul ?i faptul c? suntem uni?i ne va ?ine ?mpreun?.”

  Abia atunci Gaea ??i ridic? privirea ?i se uit? ?n ochii lui Lodur care-i zambea blajin: ?sper s? ai dreptate, frate ori… vom sfar?i pe acela?i drum pe care am vrut s? sc?p?m.”

  Lodur nu spuse nimic: doar zambi blajin ?i-?i ?ntinse mana spre Gaea. Ea ezit? cateva clipe. Apoi puse a ei palm? peste a lui ?i se ?inur? a?a, de maini, cateva secunde. Dup? care, eliberandu-le de parc? s-ar fi t?iat vreun pariu, d?dur? pinteni cailor ?i pornir? ?n goan? dup? ceilal?i care deja se ?ndreptau de parc? ar fi mancat p?mantul spre Sud, acolo unde se afla ?i Valea Plangerii.

  ?n spatele lor, firele de iarb? tremurau u?or sub suflarea abia sim?it? a vantului n?prasnic z?rit ?n dep?rtare, dar care se apropia tot mai mult ?i mai mult. Apoi firele de iarb? se aplecar? pan? la p?mant: mai ?ntai ?n fa??, de parc? s-ar fi ?nchinat ?n fa?a cuiva, apoi ?n toate direc?iile, dup? cum b?tea vantul.

  Imaginea vantului, care punea la p?mant firele de iarb?, apoi copacii din p?durea Tenebre, ?ndreptandu-se spre locul de unde venir? Dike ?i ai lui, se mi?c? cu repeziciune ?n zare. Odat? ajuns? pe campia dintre cele dou? p?duri, cerul plin de nori grei ?ntunec? deodat? totul ?n jur, ?n timp ce raul Maranam se umfla ?n matc?, de parc? ar fi adunat ?n a sa albie toate apele cerului rev?rsate peste p?mant.

  Apoi imaginea ??i continu? drumul cu repeziciune, ?n acel amurg subit ap?rut pretutindeni pan? ajunse pe t?ramurile ?inutului Ghe?ii ?i se opri ?n fa?a palatului lui Inlan Diar.

  Regina Ghe?ii se afla ?n u?a palatului, ?nso?it? de Zeal ?i de ca?iva slujitori credincio?i care erau permanent lang? ea. La fel se aflau ?n u?a caselor lor ?i locuitorii acelor ?inuturi care priveau ?ngrijora?i spre cerul nop?ii ap?rute ?n plin? zi. Printre ei se aflau mame cu prunci ?n bra?e, fete tinere care-?i luar? cus?turile cu ele de parc? ar fi uitat complet de ele cand ?n cas? se ?ntunec? brusc, iar ele fur? nevoite s? se apropie de ferestre sau de u?ile deschise, ?n fa?a c?rora st?teau ai lor p?rin?i, rude ?i fra?i.

  B?rba?ii stranser? cu putere ?n maini cozile furcilor, c?ci acea urgie ?i apucase ?n timp ce acopereau de ploaie stogurile cu fan. Al?ii aveau lope?i ?n maini sau g?le?i, c?ci era ora cand ??i ad?pau sau hr?neau animalele din curte, ?n timp ce ai lor copii se ascundeau speria?i dup? fusta mamelor.

  ?Ce se ?ntampl?, bunico?” ?ntreb? Zeal ?n ?oapt?, apropiindu-se brusc de Inlan Diar ?i practic se lipi de ea, de parc? ar fi fost un copil speriat.

  Inlan Diar, tot cu ochii la cerul negru pe care se b?teau norii ?ntuneca?i ?i burduho?i, ?n timp ce ploaia curgea ?iroaie pretutindeni, murmur?: ?s-a ?nceput, Zeal. S-a ?nceput r?zboiul”, iar cerul fu cr?pat practic ?n dou? de un puternic fulger, de parc? i-ar fi dat dreptate reginei ghe?ii c? r?zboiul vremurilor se ?ncepuse.