?E lini?te acolo… ?n lumea l?sat? ?n spatele nostru, c?ci acolo unde nu suntem noi mereu e mai bine. Dar… oare la fel gandesc ceilal?i alunga?i de pe ale lor t?ramuri? Sau… poate e doar o iluzie n?scut? ?n sufletul oamenilor din speran?a de a tr?i candva mai bine?!” ?ntreb? ?n ?oapt? o voce de femeie ?i ecoul vocii ei se rostogoli ?n goan? peste campia ?nverzit? ?i plin? de flori ce se ?ntindea ?n zare pe mii ?i mii de kilometri. ?Nu ?tiu… nu ?tiu ce s? spun sau ce s? cred. Dar… un lucru e cert: c? niciodat? nu vom fi cu adev?rat ferici?i pan? cand nu vom fi cu adev?rat ?mp?ca?i cu noi ?n?ine,” m-ai spuse vocea ?i ecoul ei se pierdu apoi ?n zare.

  Apoi… locul vocii o lu? lini?tea, ?n timp ce imaginea z?rii se perinda ?n continuare spre miaz?-zi, plutind lin pe deasupra campiei ?nverzite spre ceva ce abia se z?rea ?n dep?rtare… ceva de-o culoare g?lbuie-maroniu, de culoarea de?ertului.

  ?i… cu cat imaginea se apropia tot mai mult ?i mai mult de acea pat? maronie, ?ncepu cerul s? se vaiete ?i se auzeau plansete de jur ?mprejur ?i pretutindeni. ?i… era atata vaiet ?n acele plansete ce la ?nceput p?rur? a fi plansete de femei, ca mai apoi s? se aud? ?i scancete de copiii ?i vocile ?ngro?ate ale b?rba?ilor for?a?i s?-?i deplang? durerea.

  Strig?tul unui uliu din ?nalturi for?? ?ns? orizontul s? p?streze lini?tea. Curand dup? aceea, dinspre est, pe cerul albastru-?nchis ce d?dea spre sear?, se v?zu un punct negru. Apoi, acel punct crescu ?i crescu, practic acoperind o bun? parte din zare ?i doar strig?tele lor puternice, ie?ite din ale lor ciocuri coroiate, tr?dar? acel punct negru ca fiind un stol de ulii.

  ?Ha! Ha! Ha!” se auzir? apoi strig?te de b?rba?i ?ndemnand caii, venind dinspre nord, din direc?ia opus? acelui punct maroniu de care imaginea ?i ulii se apropiau cu repeziciune, iar acel strig?t chem? la hotarul dintre campia verde ?i ?nmiresmat? de flori multicolore ?i de?ertul V?ii Plangerii - Bocetele.

  Femei b?trane, ?mbr?cate ?n negru, cu p?r sur, lung pan la c?lcaie ?i despletite, ap?rur? de-a lungul hotarului, de parc? ar fi fost o?teni stand de straj? la poarta ??rii. ?ns?… era ceva ciudat la acele b?trane: ochii lor erau orbi, complet acoperi?i de o pieli?? alb?. Dar… acea pieli?? nu era cea v?zut? ?i pe ochii Yātrīkar-ilor, ci doar ?nsemna lipsirea de vedere a Bocetelor, drept pedeaps? pentru p?catele s?var?ite ?n timpul vie?ii.

  Curand dup? aceea, cand strig?tele uliilor din ?nalturi se ?nte?ir?, ?n spatele b?tranelor Bocete ap?rur? altele ?i altele ?i altele, de parc? ?i-ar fi ?nt?rit randurile ?i… mult ?n spate, formand ultimele 3 randuri de ap?rare, st?teau b?rba?ii Bocete, care aveau acela?i p?r lung ?i sur, aceea?i ochi lipsi?i de vedere, ?ns? ale lor haine erau maronii, perfect de camuflat ?n zarea V?ii.

  ?Se apropie,” spuse una dintre b?trane, cunoscut? ca ?i Dige, f?cand un pas ?n fa?? ?i astfel revelandu-?i statutul ei de lider al grupului. ?S? ne preg?tim! Nu putem permite s? ne atace!” m-ai spuse b?trana ?i, sco?and un strig?t de jale ?i furie din al ei gatlej, se ridic? precum un mic uragan ?n aer, care disp?ru curand de-a lungul V?ii.

  Celelalte Bocete ?i urmar? exemplul b?tranei, l?sand doar randurile b?rba?ilor s? m-ai protejeze hotarul. ?ns?… disp?rur? ?i ei ?n momentul ?n care ulii se avantar? asupra lor din ?nalturi, cu gand de b?t?lie. Dar… uliii nu-i urmar? pe b?rba?ii-Bocete, ci se ?nturnar? brusc cu ciocurile spre nord ?i ?ncepur? s? zboare cu toat? viteza de care erau capabili spre armata lui Dike ?i a celorlal?i, care se apropiau ?n galopul cailor de Valea Plangerii.

  ?Haide, Navarro! Nu pierde ritmul!” ?i strig? Sephir calului, cand observ? c? r?mase ca?iva zeci de metri ?n spatele tat?lui.

  Calul, de parc? ar fi vorbit ?i el limb? uman?, scoase un nechezat brusc. Dup? care se avant? ?i mai repede ?n fa?? ?i, curand dup? aceea, ajunse ?n dreptul lui Tūfon (Furtun?), calul lui Boor, care fugea de manca p?mantul ?i-?i ?nte?ea din ce ?n ce mai tare galopul ori de cate ori auzea ?ndemnul lui Boor.

  ?Privi?i! E Argol!” strig? ā?mai, v?zand stolul de ulii apropiindu-se cu repeziciune de ei.

  ??i au dat nas ?n nas cu Bocetele deja!” strig? Island, dup? ce privi ?int? spre Argol ?i acesta scoase un strig?t. ?Ne a?teapt?!” murmur? Island, dar ceilal?i titani ?l auzir?, chiar ?i dac? vorbise el ?n ?oapt?.

  ?S? ne a?tepte atunci!” murmur? Boor. ?Azi n-am de gand s? pierd ?n fa?a lor!” ?i apuc? strans de h??uri. Z?rind-o ?ns? pe Sephir ?n stanga lui, ?ntoarse capul spre ea ?i fluier? spre cal.

  Navarro scoase un nechezat puternic ?i se apropie ?i mai mult de Tūfon. Atunci Boor ?ntinse bra?ul stang spre Sephir, ea se prinse de el ?i, dintr-o u?oar? smucitur?, s?ri pe spatele lui Tūfon, ?n fa?a lui Boor.

  ?Ascunde-?i fa?a!” ?i spuse Boor ?n ?oapt? fiicei ?i, deodat?, pe umerii Sephirei ap?ru o pelerin? gri. Fata ??i puse apoi gluga pe cap ?i apuc? ?i ea de h??uri, de care ?inea ?i Boor. ?Cand d?m cu ochii de ele, nici nu respira, Sephir. N-am de gand s? te pierd printre ele!” ?i d?du ?n grij? Boor.

  ??tiu, tat?! Nu-?i face griji! N-au s? m? simt?!” r?spunse Sephir tot ?n ?oapt? ?i-?i plec? u?or capul, f?cand marginile glugii s?-i cad? mai bine pe fa??, fiind practic de nerecunoscut.

  Un urlet groaznic, auzit din spate, ?i f?cu practic pe to?i din armata lui Dike ?i Island s? priveasc? ?n spate ?i v?zur? un nor imens ?i negru, de praf ridicat ?n aer de labele mon?trilor lui A?ivu care continuau s?-i urm?reasc?, ?n ciuda pericolului care-i a?tepta ?i pe ei ?n Valea Plangerii. ?i… odat? cu ei, gonindu-i parc? din spate, cerul se f?cea tot mai negru ?i mai negru, ?ngrelandu-se de ploaie rece, toren?ial? ?i ucig?toare care amenin?a s? ?nghit? totul ?n jur.

  ?i erau stra?nici mon?trii ceia din comanda lui A?ivu: aveau capete de Cerberi ?i trup de caine, dar erau de m?rimi impresionante, c?ci fiecare din ei cant?rea probabil ?n jur de jum?tate de ton?, ?n timp ce labele lor mari, cu gheare lungi ?i ascu?ite, puteau sfarteca prada dintr-o singur? lovitur?, nedandu-i s?rmanei victime nicio ?ans? de sc?pare. Dar ce era cel mai ?nfior?tor la ei erau col?ii lor lungi, mult ie?i?i ?n afara gurii, ?i care erau complet acoperi?i de sange ?i saliv?, iar urletele lor ridicau p?rul pe cefele oamenilor, f?candu-i s? tremure din toate m?dularele.

  ?i… c?zur? ?n cele din urm? primele victime. ?n jur de dou?zeci de solda?i din armata lui Island, cei care erau cei mai din spate, fur? spulbera?i ?n secunde ?n momentul ?n care fur? ajun?i din urm? de norul de praf, iar mon?trii se aruncar? asupra lor ?i-i sfartecar? cu tot cu caii.

  ?Nu!” strig? ā?mai, sco?andu-?i sabia de la cing?toare ?i vrand s? ?ntoarne calul ?i s? intre ?n acel nor dens ca s?-?i salveze camarazii.

  Dike ?ns?, fiind ager de felul lui, ??i ?ndemn? calul ?i, dintr-o mi?care sprinten?, apuc? de c?p?strul calului lui ā?mai, for?andu-l s? p?streze direc?ia. ?E prea tarziu, ā?mai!” ?i strig? Dike. ?Vrei s?-i pui ?n pericol ?i pe ceilal?i?”

  ??i s?-i las pe ceilal?i prad? pr?p?dului?” strig? ā?mai c?tre Dike, turband de furie din cauza camarazilor.

  ?Atunci ?i vei ucide pe to?i?” ?i spuse titanul sigur pe sine, privind ?int? ?n ochii lui ā?mai, care nu-?i lu? privirea din ochii lui Dike. Dar… ?n?elese c? Dike avea dreptate: nu putea pierde sute pentru cateva zeci. A?a c? trase puternic de fraie, continuandu-?i goana dup? ceilal?i.

  Gaea ?i Lodur, care deciser? ?i ei s? spele putina ?n cele din urm?, de?i ?ncercar? s?-i salveze pe o?tenii c?zu?i ?n ghearele mon?trilor, ?l ajunser? pe Dike din urm? ?i-?i continuar? goana de-o parte ?i de alta a lui.

  Cei trei fur? ultimii care trecur? hotarul ?i c?lcar? pe p?mantul nisipos al V?ii Plangerii. Ajun?i la cateva sute de metri de hotar, se oprir? ?i se ?ntoarser? cu spatele la ceilal?i, privind ?int? la mon?trii care se oprir? brusc la hotar ?i urlau ca apuca?ii, de parc? ceva le-ar fi ars trupurile. Dar… niciunul nu se ?ncumet? s? treac? de acel hotar.

  O pocnitur? asurzitoare de bici se auzi ?n dep?rtare. Apoi un schel?l?it infernal al celor catorva mon?tri atin?i pe spate de ?fichiul biciului. Dar… ei nu trecur? totu?i hotarul, ci doar se traser? ?ntr-o parte, formand un fel de coridor ?ntre ei pe care se vedea apropiindu-se o f?ptur? imens? de praf.

  Acel monstru de praf avea trup de centaur ?i doar partea de la umeri ?n sus: gatul ?i capul, erau asem?n?toare celui pe care-l v?zusem anterior la Kkā??u - un cap chel, de uria?, cu urechi schilodite ?i nas coroiat. ?ns? culoarea ochilor lui A?ivu era diferit? - de un ro?u ?ntunecat, b?tand spre c?r?miziu, asem?n?toare nisipului ?ncins pan? la refuz ?n cuptorul soarelui.

  A?ivu p??i gr?bit printre mon?trii s?i, biciuind ?n stanga ?i-n dreapta ?i astfel f?candu-i pe mon?tri s? pl?teasc? pentru a lor neascultare. Dar… de?i ?fichiul biciului le intra adanc ?n piele, r?nindu-i, mon?trii preferar? acea lovitur?, decat s? fac? fa?? Bocetelor, de intrau pe teritoriul lor, c?ci pan? ?i capurile aproape seci ale mon?trilor ?tiau de ce erau ?n stare Bocetele.

  Unauthorized duplication: this narrative has been taken without consent. Report sightings.

  Ajungand ?ns? la doi pa?i de hotar, A?ivu ??i schimb? brusc forma: capul i se m?ri pan? ajunse de forma unui balon cu aer cald, dar mai mic ?n m?rime, pe cand corpul lui se lungi ?i el, cam cinci metri ?n ?n?l?ime, fiind acela?i corp pe care-l avea de obicei ?i Kkā??u, c?ci nu degeaba cei doi erau fra?i. Dar, pe cand A?ivu, datorit? practicilor sale intense ale Magiei Negre ?i fiind ?nconjurat mereu de mon?tri, g?si o cale s?-?i schimbe des forma trupului, luand din ce ?n ce mai ?nfrico??toare ?nf??i??ri, Kkā??u prefer? s?-?i p?streze trupul, care ?i a?a fusese destul de schilodit.

  ?Vai, vai, vai, pe cine avem noi aici!” spuse A?ivu ?n batjocor?, privind ?int? spre cei din fa?a lor. ?ns?, privirea-i fu brusc atras? de Sephir, care st?tea ?nc? pe calul lui Boor, cu tat?l ei al?turi.

  Sephir, sim?ind acea privire aprig? a?intit? asupra ei, ??i plec? ?i mai mult capul, iar gluga pelerinei ?i ascunse complet fa?a.

  ?O mireas?!” murmur? A?ivu, mi?candu-?i u?or capul de pe o parte pe alta. ?O mireas? pre?ioas? care-mi poate aduce multe beneficii de-o voi avea aproape,” m-ai rosti A?ivu ?i, plecandu-se mult ?n fa??, pan? privirea lui ajunse ?n dreptul privirii lui Boor a?intite asupra sa, A?ivu rosti ranjind: ?vinde-mi-o, zeu Boor ?i astfel v? pute?i ca?tiga libertatea.”

  ?Mai ?ntai trebuie s? treci de mine,” spuse Dike, ?ndemnandu-l pe Shinar ?i trecand ?n fa?a lui Boor, ?nfruntand astfel monstrul.

  Un raset isteric ie?i din gatlejul lui A?ivu, care se ?ndrept? brusc de spate, se rostogoli deodat? ?n zare. ?Nu crezi c? e?ti prea b?tran s? fii mire?” ?l ?ntreb? A?ivu ?n batjocor?, dar remarca lui nu f?cu decat s? schi?eze un zambet pe fa?a titanului, care murmur?:

  ?Vorbea cel de-o seam? cu moartea!”

  ??ndr?zne? de fire!” spuse A?ivu, a?intindu-?i privirea asupra titanului, c?ci nu prea-i pl?cuse acea remarc? a lui Dike.

  ?Dup? fapt? ?i r?splat? dup? cum se spune,” continu? Dike s?-l tachineze. ?Dar… cum probabil nu ?tii, ?mi voi face o poman? cu tine ?i-o s? te luminez, A?ivu: acea ?mireas?” dup? care-?i curg ochii e deja dat? ?i, cum e nora mea, n-am de gand s? ?i-o dat. Mai bine o p?strez pentru fiul meu.”

  ?Pentru acel caine?” murmur? A?ivu cu dispre?.

  Un pumn format dintr-un nor ap?rut de nic?ieri ?n stanga lui A?ivu ?l lovi pe acesta brusc ?n fa??, iar puternica lovitur? ?i ?ntoarse acestuia capul ?ntr-o parte.

  Osta?ii zambir?, v?zand nepl?cuta surprindere de pe fa?a lui A?ivu ?i ochii mari ai mon?trilor, care nu se a?teptar? la o astfel de ?ntors?tur? de situa?ie, se f?cur? ?i mai mari. La fel zambi ?i Dike, murmurand: ?o aveai bine meritat?!”

  Pocnindu-?i puternic gatul de scoase un sunet ciudat de oale sparte, A?ivu se ?ntoarse spre Dike ?i ceilal?i, privindu-i furios. ?Cine a ?ndr?znit?” marai el printre din?i, dar nimeni nu-i r?spunse ?i nu pentru c? nu ar fi vrut, dar pentru c? habar n-aveau cine fusese, c?ci erau ?nconjura?i de titani cu puteri magice ?i se puteau a?tepta la o astfel de ie?ire de la ori?icare din ei. ?Am ?ntrebat cine a ?ndr?znit!” r?cni A?ivu din toate puterile, f?cand s? se cutremure zarea.

  ?M-ai conteaz??!” ?ntreb? Dike ?n glum?. ?Oricum te-ai f?cut deja de ru?ine. Nu m-ai c?uta nod ?n papur? ?i ?i-a? sugera s? faci cale ?ntoars? pan? nu dau Bocetele de tine ?i s?-?i ?ntoarc? ?i ele f?lcile pe dos. ?tii ?i tu c? nu-s prea iubitoare din fire.”

  ?Tu!” strig? A?ivu aplecandu-se din nou de spate. ?Te crezi de?tept?”

  ?Nu m? cred. Sunt!” ?i r?spunse Dike sfid?tor. ?De ce? Vrei s?-?i m?sori de?tept?ciunea cu mine? N-ai decat. De?i… ?n locul t?u n-a? risca. La micul creier pe care-l ai,” ?l tachin? Dike.

  ?Nu-l provoca, Dike! ?tii c? nu prietene?te prea bine cu capul,” auzi Dike vocea telepatic? a lui Lodur, dar acesta zambi auzindu-?i fratele.

  ?Nu-?i face griji! Oricat de fioros n-ar fi A?ivu, n-o s? aib? nicicand curajul s? treac? de acel hotar. Nu ?i dac?-?i caut? singur moartea,” ?i r?spunse Dike tot cu vocea min?ii.

  ?i Dike nu vorbea doar de dragul vorbitului: ?nc? m-ai p?stra ?n interiorul s?u al ?aselea sim? ce-l f?cuse faimos pe cand era ?n Cosmos ?i care deseori ?l ferise de probleme ?i pe p?mant. Acum ?ns?, c?-?i rec?p?tase vechea ?nf??i?are ?i parte din puteri, putea citi adanc ?n sufletul unor astfel de bestii precum era A?ivu.

  Avu dreptate, c?ci A?ivu f?cu brusc ca?iva pa?i ?n spate, urmat fiind de odraslele lui, cand de pretutindeni se ab?tur? asupra lor viespile Tarantula, ale c?ror ?n?ep?tur? otr?vitoare era bine-cunoscut? de mul?i, care trecuser? cel pu?in pe al?turi de Valea Plangerii, unde aceste viespi ??i duceau veacul.

  Lovind cu mainile ?n stanga ?i-n dreapta, ?n ?ncercarea de a se ap?ra de ele, A?ivu p?ru atat de comic. Dar lui la sigur nu-i era a rade, c?ci fiecare ac de viespe ajuns sub al lui piele ?l ardea ca naiba, iar locul ?n?ep?turii se umfla imediat, fiind de m?rimea unei nuci.

  La fel se ?ntampla ?i cu mon?trii s?i, c?ci de?i erau fioro?i ?i necru??tori pentru mai toate victimele lor, ace?tia se temeau totu?i de insectele mici care reu?eau s? le intre ?n ochi, n?ri ?i urechi, ucigandu-i pe din?untru, pe cand ?n?ep?turile viespilor tarantul? ?i f?ceau deseori s? par? de parc? ar fi fost op?ri?i cu ap? clocotit?.

  Pentru a sc?pa de atacul viespilor, A?ivu deschise ?n cele din urm? baierele sacului s?u cu vanturi n?prasnice: acestea, de parc? ar fi fost mii de ?erpi de aer, ?ncepur? s? se roteasc? vigilent ?n aer, formand tornade de praf ridicat de jos ?i, viteza ame?itoare cu care se ?nvarteau, dar ?i praful ?i micile pietre ridicate de jos, reu?eau s? fie inamicul perfect pentru viespile tarantule, care erau lovite de pretutindeni sau ?nvartite ca pe roata dracului ?n tornade, ame?indu-le ?i f?candu-le s? cad? f?r? via??.

  Multe ?ns? reu?ir? s? se prind? de corpul lui A?ivu ?i al mon?trilor, care cu toat? ?nver?unarea lor de a sc?pa de ele, nu reu?ir? ?i se v?zur? nevoi?i ?n cele din urm? s-o ia la s?n?toasa, schel?l?ind jalnic, ?n timp ce se pierdeau ?n norul negru de praf care-i urmase pan? aici.

  ?Ne vom m-ai vedea noi titane,” ?i spuse A?ivu lui Dike, c?tr?nit, ?n timp ce cu o man? se ap?ra de viespi, iar cu cealalt? se sc?rpina peste tot, c?ci corpul b??icat aproape pe fiecare centimetru de piele ?l manca enorm, arzandu-l parc?, iar b??ica mare de pe varful nasului ?l f?cea s? arate cu adev?rat comic. ?S? nu crezi c? se termin? aici, c?ci…,” dar n-apuc? el s?-?i termine discursul, c?ci v?zu uliii reap?rand la orizont ?i ?n?elese c? n-ar fi rezistat s? dea piept ?i cu ei. A?a c? A?ivu ??i relu? a sa form? de centaur ?i, cu coada ?ntre vine, o lu? la s?n?toasa, fiind acoperit ?n secunde de al s?u nor de praf, ?n timp ce tornadele formate din vanturi ?l urmar? precum c??elu?i fideli.

  ?De-un pericol am sc?pat,” murmur? Dike, privind la ceilal?i.

  ?Dar… m-ai r?mane cel mai de temut,” murmur? Gaea, f?r? s?-l priveasc? pe Dike. Ai ei ochi continuau s? priveasc? dup? norul lui A?ivu care se pierdea ?n zare, ?n timp ce u?oara boare de vant, ap?rut? acolo de nic?ieri, ?i mi?ca ?ncet poalele ve?mantului ?i ale ei plete lungi ?i dalbe.

  Viespile ?ns? nu trecur? de hotar ?i nu-i atacar? pe cei afla?i deja pe teritoriul V?ii Plangerii, c?ci de?i ele erau n?scute din sanul acelei v?i, nu atacau f?r? comanda Bocetelor, care p?reau s? nu vrea un astfel de final pentru titani.

  Dar… totu?i ?i f?cur? s? se cutremure, cand bocete jalnice ?i ?nfior?toare se auzir? de jur ?mprejur. Acele bocete ?i al lor sunet ascu?it deseori, p?trundeau pan? adanc ?n oase ?i zgariau timpanele solda?ilor, care-?i acoperir? brusc urechile cu mainile, ?n ?ncercarea de a se proteja. Dar… dand drumul fraielor, fur? arunca?i imediat de pe caii care, auzind ?i ei acelea?i sunete, se scuturar? n?prasnic, ?n ?ncercarea de a sc?pa. Totu?i, de parc? prin?i ?n loc de-o vraj?, caii nu fugir? de lang? ai lor st?pani, care se zb?teau pe jos, r?pu?i ?i slei?i de puteri de acele bocete.

  ?Mam?! Mam?! E?ti tu?” auzi deodat? Gaea ?oapte, dar ea doar tremur? u?or, de parc? ar fi fost ?n?epenit?, ?n timp ce ochii ei priveau ?n gol. ?Mam?, m? auzi? De ce nu-mi r?spunzi dac?-mi auzi vocea?” rosteau ?oapte multiple ?n jurul ei ?i era atat de jalnic? a lor chemare, de parc? ar fi fost cu adev?rat copiii Gaeiei pierdu?i de mult ?i care acum o g?sir? ?i ?ncercau s-o fac? s?-?i aduc? aminte de ei.

  Apoi, brusc, ?n fa?a ei, ap?rur? chipuri multiple de copii: b?ie?i ?i fete, strigand-o ?mam?” ?i ?ntinzandu-?i dispera?i mainile spre ea, chemand-o la ei sau cerand alinare de la ea.

  Lodur ap?ru deodat? ?n spatele Gaeiei, pe acela?i cal pe care se afla ea ?i-a lui palm? acoperi ai ei ochi s? nu m-ai vad? acei copii din fa?a ei, c?ci de?i Lodur nu vedea acela?i lucru ca ?i Gaea, el totu?i sim?i cu ce ?ncercau bocetele s-o fac? pe Mama P?mant s? ?ngenuncheze: copiii, c?ci Gaea regreta mult pierderea fic?rui copil ce nu ajunse s? se nasc? sau murise pan? s? ajung? la maturitate, iar acele glasuri care-o strigau atat de jalnic ?mam?” erau glasurile tuturor copiilor pe care Gaea-i chemase din Aeon pe P?mant, dar care totu?i nu reu?iser? s? triumfe aici.

  ?Ai mei copii!” murmur? Gaea, tremurand u?or ?ntr-un plans for?at s? nu ias? din al ei trup.

  ??tiu, sor?, dar… e totul doar o iluzie. ?tii prea bine c? acele suflete s-au ?ntors ?n Aeon ?i nicidecum nu pot fi ?n Valea Plangerii!”

  ?Dar… ce dac? ei au ajuns aici, Lodur? Ce dac? acele suflete n-au g?sit calea s? se ?ntoarc? la matc??”

  ?E imposibil, Gaea, c?ci sufletele f?r? p?cat se ?ntorc mereu acas?. ?i recheam? ?napoi anume vocea inocen?ei ce tr?ie?te ?n Aeon, care le ?opte?te mereu c? vor avea o nou? ?ans? se revin? la via?? ?i astfel s? ating? fericirea.”

  ?Dar… Lodur, via?a nu-i decat o…”

  ?…iluzie?”

  ?Aga!”

  ?Atunci d?-i voie s? fie doar o iluzie. A?a c? ?nchide?i poarta sufletului ?i nu l?sa durerea ?i regretele s? te ?nving?. Cel pu?in atata timp cat e?ti ?n aceast? Vale devin-o surd? ?i oarb?, c?ci… cei vii au nevoie de tine, Gaea. ?i, de nu m? crezi, prive?te ?n jur: ei tot sunt copiii t?i ?i ei tot au nevoie de tine,” ?i Lodur lu? a sa man? de la ochii Gaeiei, trase u?or de h??uri ?i ?nturn? calul, for?and-o pe Gaea s?-i priveasc? pe osta?ii care plangeau din cauza durerii cauzate de Bocete.

  Dup? mai multe minute de privit la fiecare ?n parte ?i analizandu-le chipurile schingiuite de durere, Gaea l?s? s?-i scape un oftat din piept. Dup? care-?i scoase naiul de la cing?toare ?i sufl? u?or ?n el.

  Muzica lini?titoare a naiului reu?i u?or-u?or s? opreasc? timpul ?n jur, doar pentru oamenii lui Island, c?ci vraja Gaeiei n-avea putere asupra titanilor atata timp cat ei se aflau ?n aceast? Vale stranie a Plangerii.

  Apoi, dup? ce durerea se calm?, rand pe rand, osta?ii se stranser? covrig ?i a?a ?i r?maser? pe p?mant, lang? ai lor cai, p?rand statui cioplite ?n piatr?, ?n timp ce aerul din jur p?rea doar un vid al unei lumii de poveste, al unei lumi create din magie, a unei lumi necunoscute ?n care totul se poate ?ntampla. Dar… urm? apoi disperarea…