Argol d?du semnalul ?n momentul ?n care strig?tul s?u strident ie?i prin al s?u cioc larg deschis, anun?andu-i pe titani despre pericolul iminent ce-i pandea.

  ?Ei atac?!” strig? deodat? Island, sco?andu-?i sabia de la cing?toare. ?Bocetele atac?! Fi?i aten?i!”

  Lodur pocni brusc din degete, f?cand s? dispar? caii ?i solda?ii ?nm?rmuri?i. Dar totu?i nu reu?i s?-i salveze pe to?i, c?ci alte cateva zeci c?zur? de data asta prad? Bocetelor, care f?cur? acea vale s? par? deodat? un adev?rat de?ert, iar ele, ie?ind din nisipul abundent ce servea drept p?mant, ?i traser? ?i pe bie?ii solda?i ?n adancuri, sortindu-i pieirii.

  ?ns?, dup? ce Lodur ?i f?cu pe ceilal?i s? dispar?, Bocetele ?ncepur? s? strige disperate, f?cand s? se cutremure zarea, ?n timp ce ale lor guri se deschideau mult mai mult decat se poate deschide o gur? uman?, p?rand a fi adev?ra?i mon?tri, c?ci interiorul gatlejului lor amintea cumva de gatlejul G?urii Negre, Mā?s?ar Kēlaksi.

  ?inand strans ?n man? manerul sabiei sale, Boor reu?i s? taie capul unei b?trane Bocete, care se rostogoli la picioarele calului. Dar altele tot veneau ?i veneau spre el, parc? chemate acolo de o tainic? chemare. Anume de asta Boor ??i ?inea cealalt? man? ?n jurul taliei Sephirei, ?n timp ce ea ?inea h??urile, dar nu ?ndr?znea de fel s?-?i arate fa?a ?i nici nu se mi?ca, de parc? ar fi fost doar o statuie pe cal.

  La fel de ?nver?unat luptau ?i ceilal?i titani, ap?randu-se cu ale lor s?bii de suli?e ?i alte obiecte ascu?ite ?i zbur?toare, aruncate de Bocete ?nspre ei.

  Apoi, o lovitur? puternic? de buzdugan ?n spate, urmat? de o alta ?n lateral, reu?i s?-l fac? pe Boor s? se clatine pe cal. Dar el reu?i totu?i s?-?i p?streze ?n cele din urm? echilibrul. Sephir ?ns? nici nu respir?: doar faptul c? stranse mai cu putere h??urile ?n man? tr?d? faptul c? ea era ?nc? vie, c? era prezent? ?n acea b?t?lie, dar n-avea voie s?-?i tr?deze puterea, c?ci faptul c? Sephir era un spirit n?valnic era acea tainic? chemare pentru Bocete, care dac? ar fi reu?it s? pun? st?panire pe puterea lui Sephir, ar fi putut sc?pa ?n cele din urm? din temni?a V?ii Plangerii, acolo unde fuseser? ?nchise de Uranus, dup? ce f?cur? timp de mai multe decenii pr?p?d printre oameni.

  Pr?p?dul de care ele erau capabile era cu adev?rat ?nfior?tor, c?ci ele obi?nuiau s? apar? de nic?ieri lang? oameni ?i, doar ?ipand ?n ale lor urechi sau plangand jalnic al?turi de ei, ?i f?ceau pe ace?tia s?-?i piard? min?ile ?i s?-?i ia lumea ?n cap. Astfel sute de sate r?maser? pustiite dup? ce ai lor locuitori c?zur? prad? Bocetelor ?i ar m-ai fi c?zut multe alte sute de sate de n-ar fi ajuns la urechile Haos-ului rug?min?ile fierbin?i ale oamenilor, care-?i deplangeau semenii pierdu?i. Astfel Haos ?i ceru feciorului s?u Uranus s? scape p?mantul de aceste suflete rele. A?a c? lui Uranus nu-i r?m?sese decat s?-?i asculte tat?l ?i stranse o imens? armat? de titani, ciclopi ?i alte viet??i capabile s? lupte contra Bocetelor ?i le gonir? ?i le urm?rir? pretutindeni pan? le aduser? pe toat? ?n aceast? vale.

  ?nainte ca Bocetele s? fie aduse aici, Valea era superb?: verde, cu flori multicolore ?i mirosind care mai de care mai mandru. ?ns? dup? o lupt? de o sut? de zile ?i o sut? de nop?i, Bocetele c?zur? sleite de puteri ?i Uranus reu?i s? arunce asupra v?ii un blestem puternic, care le ?nchise pe Bocete acolo, pe vecie.

  Dar… Uranus uitase atunci un lucru: uitase s? numeasc? spiritele n?valnice de ap? printre cele care nu pot nicicand s? dezlege a lui vraj?. Astfel ?i nimeri Sephir ?n categoria spiritelor a c?ror putere ar fi putut elibera Bocetele.

  ?Island, ajut?-l pe Boor!” ?i strig? Lodur titanului, cand ?l v?zu pe Zeu cl?tinandu-se pe cal dup? loviturile de buzdugan primite.

  Dup? ce reu?i s? se elibereze ?i de ultimul b?rbat Bocet care-l atacase, Island ?ncerc? s? se transforme ?n dragon, dar nu putu. ?Magia noastr? e inutil? aici!” auzi el vocea Gaeiei ?i ?n?elese c? nu-i r?manea decat s?-?i ajute feciorul luptand cu sabia. Dar… ?n drum spre calul lui Boor, Island ?ntalni al?i vr?jma?i care-i ?ngreunar? trecerea ?i de?i Island lupta viteje?te, reu?ind s?-?i ?nving? du?manii, totu?i nu reu?i s? ajung? la timp la Boor ?i-l v?zu ?n cele din urm? aruncat de pe cal de o alt? lovitur? puternic? de buzdugan care-l lovi de data asta ?n cap.

  Ame?it fiind de pe urma loviturii, Boor sim?i la ?nceput cum totul se ?nvarte cu el ?i, ?n timp ce c?dea, v?zu doar spatele Sephirei ?i cum ale ei maini tremur? u?or pe h??uri. Cu ochii ?n lacrimi: parte datorat? loviturii, parte datorat? faptului c? con?tientiza c? Sephir e neprotejat? ?n acele momente, Boor reu?i totu?i s? ?opteasc?: ?nu, Sephir! Nu f? nimic! Rezist?!”

  ?Dar, tat?…,” auzi Boor vocea telepatic? a Sephirei.

  ?Nu f? nimic. Doar rezist?! Rezist?!” murmurau ?n ne?tire buzele lui Boor, care z?cea pe nisip, cu fa?a ?n sus, ?n timp ce vedea cerul albastru rotindu-se vertiginos ?n fa?a ochilor s?i. Apoi v?zu cum cineva zvacni deodat? de la p?mant ?i urc? pe cal, ?n spatele Sephirei, apucand strans de h??uri. ?Nu!” strig? Boor ?n capul lui, crezand c? Sephir va fi pan? la urm? supus? de Bocete.

  For?andu-?i propria ame?eal? ?i durere, Boor se ridic? pe ?ezute ?i, de?i se m-ai ?nvartea totul cu el, zeul reu?i s? z?reasc? cum persoana din spatele Sephirei ?i ?opte?te ceva la ureche fetei, iar cand aceasta atinse mainile Sephirei, ea se calm? ?i stranse cu ?ncredere h??urile.

  Dup? care, aceea?i persoan? ce-i ?optise Sephirei, se ?ntoarse spre Boor ?i-i arunc? sabia pe care o scoase de la cing?toare. ?Nu sta degeaba, Boor. Ridic?-te!” ?i strig? o voce de femeie ?i… Boor se cutremur?, c?ci ?i era atat de cunoscut? acea voce.

  ?Himera?!” rosti Boor, privind ?int? spre acea persoan? ?i, cand vantul descoperi fa?a acelei femei, el v?zu c? ?ntr-adev?r acea persoan? era Himera, mama Sephirei, pe care o crezuse moart?, pe care o c?utase mul?i ani dea randul, dar f?r? rezultat.

  Dar… aceea nu m-ai era acea Himera de alt? dat?: frumoas? ?i plin? de via??. Ar?ta acum mult mai ?mb?tranit?, ca o femeie la vreo patruzeci de ani, trecut? prin multe ?n a ei via?? ?i… jum?tate din fa?a Himerei avea urme vizibile de arsur?.

  De parc? s-ar fi ru?inat, Himera-?i acoperi brusc fa?a ?i privi ?n fa??. Apoi trase de h??uri ?i ?ndemn? calul, ?ncercand s? p?r?seasc? acel loc care ar fi putut fi locul pierzaniei Sephirei.

  ?n urma lor fugir? alte cateva zeci de femei, ?mbr?cate la fel ca ?i Himera: cu haine de panz? de sac, verde maroniu ?i avand ?i ele fe?ele ?i capetele acoperite. ?i… ?n timp ce se ?ndep?rtau de acel loc, ele reu?ir? s? scape ?n cele din urm? de Bocetele care ?ncercar? s? le urmeze.

  ?Gaea! Urmeaz?-le!” ?i strig? Lodur titanidei, care d?du din cap c? ?n?elese ?i-?i ?ndemn? calul dup? Sephir ?i restul.

  Boor reu?i ?n cele din urm? s? se ridice de jos, cand ame?eala sc?zu ?n intensitate ?i privi apoi ?int? la lama sabiei care brusc se ?nro?i, iar litere negre ap?rur?, formand un ?nscris: ?urma?i-ne spre miaz?-noapte dup? ce sc?pa?i de Bocete. V? v-om a?tepta la hotarul dintre Valea Plangerii ?i fostul t?ram Mortor!”

  ?Himera! ?n sfar?it!” murmur? Boor, strangand cu putere ?n man? manerul sabiei, dar n-avu mult timp de respiro, c?ci fu atacat de alte cateva Bocete care se aruncar? asupra lui.

  ***

  Obosi?i ?i sc?rm?na?i ca vai de ei, dup? ce reu?ir? ?n cele din urm? s? pun? Bocetele pe fug?, Dike, Lodur, Island ?i Boor se apropiar? tot mai mult ?i mai mult de partea Nordic? a V?ii Plangerii, cea care ?inea hotar cu vastul ?inut Fantom?, cunoscut candva ca ?inutul Mortor.

  Soarele era deja mult trecut pe cer, gata-gata s? scapere la orizontul vestic ?i s? se retrag? la culcare ?i din aceast? cauz? l?sase o imens? dar? ro?ie, de foc, pe panza albastr? celestial?. ?i anume aceast? nuan?? ro?ietic? c?r?mizie a cerului, f?cea ca partea din dreapta, unde se presupunea c? se afl? Fantasmagorica P?dure Mortor, s? arate ?i mai ?ntunecat decat era ?n realitate, c?ci de?i pe timpul zilei acea parte nu era decat o vast? campie parjolit?, lumina stelelor nop?ii ?i ?n special cea a apusului, deseori revelau, pentru cateva clipe doar, copaci fantom? ?i siluetele negre ale sufletelor ce ?nc? s?l??luiau prin acele ?inuturi.

  Privind ?ntr-acolo ?i p?randu-i c? cineva-i urm?re?te, Dike-l scoase pe Ionas din teac? ?i manerul sabiei lumin? deodat? ?n a sa man?. Apoi, lumina din manerul lui Ionas se proiect? ?nspre dreapta ?i conturul P?durii Mortor se v?zu ?n toat? splendoarea.

  Cand aceast? imagine a vechii P?duri Mortor, care se alterna cu cea a actualei P?duri Fantom?, ap?ru ?n toat? splendoarea ?n fa?a ochilor lor, titanii se oprir? locului ?i privir? ?nspre acel loc.

  ?Mii de ani a fost ascuns acest loc de ochiul min?ii noastre ?i de a noastr? privire. Acum ?ns? apare atat de clar ?n fa?a noastr? de parc? ar fi fost pictat,” murmur? Island, privind ?ntr-acolo.

  ?Nu ne era dat s? vedem aceste locuri ?nc?,” ?i r?spunse Lodur, de parc? cele spuse de Island ar fi sunat ca ?ntrebare ?i nu ca simpl? remarc?.

  ?Dar totu?i… acest ?inut m-ai are de ?ndeplinit vreun rol de exist? ?nc? pe P?mant, ?n acela?i loc ?n care a existat candva, cand ai s?i copaci ?i ale sale fiin?e m-ai erau vii,” spuse Dike ?i se ?nchin? u?or ?nspre p?dure, cand la marginea acelei p?duri fantom? se v?zur? cateva siluete negre, ?nv?luite toate ?ntr-un fum dens ?i ale c?ror fe?e abia se puteau deslu?i.

  This narrative has been unlawfully taken from Royal Road. If you see it on Amazon, please report it.

  Apoi, de parc? ar fi fost chemate acolo, ap?rur? alte siluete ?n spatele celor 20 v?zute la ?nceput ?i randurile lor se ?ntregir? tot mai mult ?i mai mult, mutandu-se mult ?n adancul p?durii. Printre figurile acelea de oameni-fantom?, ?nv?lui?i de fum negru ?i mister, erau ?i spiritele vie?uitoarelor ce tr?iser? candva ?n P?durea Mortor: dintr-un arbust se ivi un imens lup negru p??ind agale, o vulpe fu v?zut? ?n dreapta, avand ?n gur? trupul unui mic iepura? ce-i c?zuse prad?, ?n timp ce sus pe-o creang? se z?rea o co?ofan?, iar mai jos de ea, la intrarea ?ntr-o mic? scorbur? de pe trunchi se vedea o veveri?? ro?ie, ?inand strans ?ntre l?bu?ele din fa?? o alun?. Curand dup?, cand lumina lui Ionas acoperi ?n ?ntregime primul rand de copaci, se auzir? ciripiturile zglobii ale p?s?rilor de printre frunze, de?i ale lor mici trupuri nu se vedeau. Apoi acele ciripituri fur? acompaniate de muzica melodioas? ale p?s?rilor p?durii, de strig?tul bufni?elor, de urletul lupilor sau de morm?itul ur?ilor ce fur? v?zu?i urcand ?n pant? ?n timp ce ?naintau printre copaci.

  ???i continu? rutina zilnic? chiar ?i dup? moarte. A?a cum o f?ceau cand erau ?nc? ?n via??,” murmur? Boor fascinat.

  ?A?a e, fiule! Anume acestea au fost ultimele momente pe care le-au tr?it cat au fost ?nc? vii,” spuse Island, zambind melancolic.

  ?Pr?p?dul l?sat ?n urm? ?ns? de imensul foc ce a parjolit ?n cele din urm? P?durea Mortor nu poate fi descris ?n cuvinte. Poate fi v?zut doar,” murmur? Dike.

  ??i aceast? priveli?te e cea pe care o vedem acum frate. Alta nicicand n-o vom vedea.”

  ?O s-o m-ai vedem odat? totu?i. Vom fi totu?i nevoi?i s-o m-ai vedem odat?,” spuse Dike abia ?optit ?i, ?ntorcandu-le spatele, se ?ndrept? spre Nord, a?a cum ?i pornir? de fapt.

  Ceilal?i ?l urmar? ?n t?cere, ?ntorcandu-?i unul cate unul capetele de la imaginea sumbr? la care priviser? pan? atunci, ?i, cu fiecare pas pe care titanii ?l d?deau ?n fa??, imaginea P?durii Mortor l?sat? ?n spate disp?rea ?ncet, pan? disp?ru cu totul ?ntr-un final, ?n momentul ?n care disp?ru ?i soarele de pe cer.

  ***

  Hotarul V?ii Plangerii cu cel parjolit al fostei P?duri Mortor era format din P?mant tare, cu iarb? bogat? acoperindu-l ?i cu flori mirositoare de jur ?mprejur, c?ci dintr-un motiv anume ?n aceast? parte a v?ii, Bocetele nu puteau ajunge.

  Cateva zeci de f?clii aprinse, ?nfipte ici ?i colo pe mici movili?e de p?mant, le ghidar? pa?ii celor patru titani, care ?i a?a aveau ceva lumin? datorit? lui Ionas.

  V?zandu-i apropiindu-se, Himera, care pan? atunci st?tuse a?ezat? pe p?mant, lang? Sephir, care continua cu gluga pe cap, se ridic? ?i porni spre ei. Dar Sephir ?i Himera nu erau acolo singure: ele erau ?nso?ite de lupt?toarele Himerei, de Gaea ?i de restul osta?ilor pe care Lodur ?i salvase. Ace?tia st?teau ?i a?teptau ?n lini?te ca titanii s? vin? acolo: parte din ei st?teau a?eza?i, parte din ei st?teau ?ntin?i pe spate ?i priveau cerul luminat de cateva stele, iar mul?i dintre ei a?teptau ?n picioare, la fel ca ?i lupt?toarele Himerei, de parc? ar fi stat de straj?.

  ?Bine-a?i revenit la via??!” le spuse Himera pe un ton blajin, cand ajunse ?n fa?a celor patru titani.

  Dike doar zambi, v?zand-o ?i, dup? ce-i puse o man? pe um?r, semn c?-i bucuros s-o revad?, trecu pe al?turi, apropiindu-se de solda?ii care-i d?dur? un ?ip cu ap? din care titanul imediat ??i ogoi setea.

  Lodur trecu ?i el pe al?turi, urmandu-l pe Dike ?i doar ??i ?nclin? pu?in capul spre Himera, c?ci de ea doar auzise, dar nicicand n-o cunoscuse personal, c?ci chiar ?i dac? mai ?nainte Himera fusese titanida Viselor ?i avuse ?n puterea ei ?i visele titanilor, Lodur nu avuse nicicand de-a face cu ea, c?ci el era unicul Titan pe care somnul nu-l st?panise niciodat?.

  ?Tat?!” murmur? Himera privind spre Island ?i doar ?nclinandu-?i u?or capul spre el.

  Island zambi, privind ?int? spre ea: ?cum o m-ai duci, Himera?”

  ?Nu atat de bine pe cat a? fi vrut, dar… m?car respir ?nc?,” spuse ea, for?and un zambet. Apoi Island trecu pe lang? dan?ii, apropiindu-se de ceilal?i.

  R?ma?i ?n doi, fa?? ?n fa??, Boor ?ntinse mana ?i-i dezveli chipul, privind ?int? la fa?a Himerei cu vizibile urme de arsur? ?n partea dreapt?.

  Ea-?i ?ntoarse brusc capul ?ntr-o parte, tr?gand pu?in ?alul cei acoperi obrazul, ?ncercand astfel s? ascund? arsura. Lui Boor ?ns? pu?in ?i p?sa de asta, c?ci el era atat de fericit s-o vad?, a?a c-o stranse brusc la piept, ?n timp ce ochii i se umezir? de lacrimi. Apoi el ??i afund? fa?a ?n al ei ?arf, ?n timp ce buzele sale atinser? f?r? s? vrea grumazul femeii, iar aceast? mi?care al zeului ?i f?cu pe solda?i s? zambeasc?.

  Island, care se a?ezase ?ntre timp al?turi de Sephir, cand Boor s?rut? ?ndelung gatul Himerei, ?i acoperi ochii fetei, spunand ?n glum?: ?nu-i pentru ochii copiilor,” iar gluma bunicului o f?cu pe Sephir s? zambeasc?.

  ?Ai uitat c?-s m?ritat?, bunicule?”

  Fastacit, Island ??i retrase brusc mana, zambindu-i dulce nepoatei: ?da. Am ?nceput a uita ?n ultimul timp. B?trane?ile se pare.”

  Sephir ?l privi uimit?: ?b?tran, tu?! Nu m? f? s? rad, bunicule Island. Tu de fapt e?ti cel mai tan?r dintre to?i. ?i cel mai ?n?elept,” dup? care ea-l prinse de bra? ?i-?i culc? capul pe al lui um?r, privind ?n spatele lui Boor ?i a Himerei care deciser? c? era timpul s? aib? pu?in timp ?n doi.

  ***

  A?eza?i pe creasta unui mic delu?or, de unde se vedea foarte bine valea, de parc? ai fi privit-o ?n palm?, Boor ?i Himera privir? ?int? spre micile lumini?e ale tor?elor v?zute ?n dep?rtare.

  ?Atat de lini?te,” ?opti Boor, privind la acel mic dans de sclipiri, v?zute ?n zare.

  ?A?a e. Aici nop?ile sunt de obicei lini?tite, chiar dac? ?n partea cealalt? a V?ii, Bocetele ??i fac de cap chiar ?i noaptea. Dac? stai s? ascul?i cu aten?ie, po?i deslu?i prea bine al lor planset,” murmur? Himera, privind ?n dreapta ?i Boor privi ?i el ?n aceea?i direc?ie.

  Apoi, la cateva secunde dup? aceea, Boor putu deslu?i mai ?ntai ?ip?tul unui uliu ?i-l deslu?i ca fiind ?ip?tul lui Argol, care ?nc? m-ai survola zarea, protejandu-i ?i fiind trimis acolo de Cronos, la porunca lui Haos. Pe urm? auzi plansetele Bocetelor: la ?nceput ?nfundate, apoi tot mai clare ?i mai clare.

  ?De?i le ?tiu povestea, totu?i nu pot ?n?elege al lor planset continuu,” spuse Boor ?n ?oapt?, neluandu-?i ochii de la partea din dreapta sa a v?ii.

  ?E a lor modalitate de a-?i face sim?it? prezen?a ?i de-a sim?i c? ?nc? tr?iesc,” ?i spuse Himera tot ?n ?oapt?. ?Acum mii de ani, cand hoardele du?manilor le-au nimicit plaiul, aceste femei au murit plangandu-?i so?ii, fii ?i fiicele c?zute ?n lupt?. Multe dintre ele ?ns? s-au al?turat acestei armate de r?uf?c?tori, dup? ce ele ?ns??i au f?cut mult r?u altora, iar alt? parte au fost atrase ?n grupul lor de pe drumul spre Purgatoriu.”

  ?Dar… de ce totu?i folosesc plansul pentru a ataca?”

  ?Pentru c?… ce nu ucide mai r?u sufletul dac? nu bocetele de jale? Anume aceste bocete ne amintesc fiec?ruia din noi despre pierderile ?i durerile suferite.”

  Boor ??i privi so?ia. ??i… despre ce-?i amintesc bocetele ?ie, Himera?”

  Titanida-l privi ?n ochi: ?despre un imens foc care mi-a r?pit frumuse?ea, Boor. Acel foc care-a ars multe sate ?i ora?e la nordul ?inutului Mortor ?i care m-a luat de lang? voi.”

  ?De mult s-a ?ntamplat asta?” ?opti zeul, neputandu-?i lua ochii de la sa so?ie, a c?rei fa?? continua pe jum?tate ascuns? de ?arf.

  ?La cateva s?pt?mani dup? ce am plecat din Palat, cu gand s? aduc bucurie copiilor din satele m?cinate de r?zboi. Atunci am c?zut prad? fl?c?rilor ie?ite din gura dragonilor. Am fost salvat? de femeile din acel sat unde eram, c?ci cand au v?zut c? nu vor ?nvinge dragonii, s-au retras luandu-?i doar parte din lucruri, copiii ?i pe mine ?i au plecat. M-am trezit dup? multe s?pt?mani dup? aceea. Fa?a-mi era deja vindecat? datorit? leacurilor lor, dar… ar?ta a?a cum arat? ast?zi. La fel cum ar?ta de fapt fa?a multora dintre acele femei. Acum ?ns? sunt cu mine doar urma?ele lor”

  ?De ce nu te-ai ?ntors acas?, Himera? Crezi c? nu te-a? fi acceptat a?a cum e?ti?”

  Femeia-l privi, zambindu-i cu ging??ie. ?Tu… m-ai fi acceptat cu siguran??. Dar… nu m-a? fi acceptat eu, Boor. Ca femeia unui zeu… nu m-ai eram demn?. A mea frumuse?e se duse, la fel cum se duse a mea demnitate. Sau cel pu?in a?a am crezut atunci. Dar… nu regret nici acum c? am luat aceast? decizie, c?ci datorit? ei ai fost ?nzestrat cu aceast? familie frumoas? pe care o ai acum: cu alte dou? fiice minunate precum Zeal ?i Bestla.”

  ??tii despre Zeal ?i Bestla? Dar… cum e posibil? Eu n-am sim?it nicicand a ta prezen?? ?n preajm?. Dac? tu te-ai fi apropiat, fie ?i m?car pentru cateva clipe, eu te-a? fi sim?it, a? fi ?tiu c? e?ti aproape, c? e?ti ?n via??. Dar a?a…”

  Himera prinse ?ntre palmele ei mana lui Boor, privindu-l adanc ?n ochi. Apoi ?i atinse obrazul cu a sa palm? stang?, f?candu-l cumva s? ?nchid? ochii, de parc? el ar fi vrut s? tr?iasc? la maxim acel moment. ?Pentru c? a ta inim? era deja ?nchis? pentru mine. Iubea-i deja pe altcineva. Cum m-ai fi putut sim?i?!”

  ?De-a? fi ?tiut… de-a? fi ?tiut c? e?ti ?nc? ?n via??, niciodat? n-a? fi…,” murmur? Boor, atingand a ei palm? stang? cu a sa man? dreapt?, tot s?rutand-o ?ncontinuu.

  ?Shhh, nu, Boor. Nu regreta cele ?ntamplate, c?ci din cele tr?ite ai acum prezentul. Le ai pe Sephir, pe Zeal ?i pe Bestla, ai amintiri minunate n?scute din clipele tr?ite lang? ale lor mame. Nu regreta niciodat? c? ai iubit, Boor, c?ci anume iubirea ne face umani, ne apropie de acest p?mant, ne face mai buni.”

  ?Dar tu?! Ai m-ai iubit tu, dup? aceea? Ai m-ai sim?it tu fericire apoi?” ?ntreb? Boor, ?n timp ce-?i privea adanc so?ia ?n ochi, c?ci de?i via?a-i desp?r?ise cu mult timp ?n urm?, leg?tura dintre ei nimeni n-o distruse ?nc?.

  ?Am iubit: soarele, via?a a?a cum mi-a fost dat s-o tr?iesc, natura din jur, pe a noastr? fiic?, amintirile ?i… am continuat s? te iubesc pe tine,” ?opti Himera, dandu-i brusc un s?rut.

  ?Atunci… ar fi trebuit s? te ?ntorci la mine, Himera. Ar fi trebuit s? te ?ntorci,” murmur? Boor, strangand-o la piept.

  ?S? iube?ti ?nseamn? s? nu fii egoist, Boor. S? iube?ti ?nseamn? s?-i dai celuilalt libertatea de a tr?i iubirea a?a cum ?i-o dore?te ?i s? iube?ti ?nseamn? s? nu te opui sor?ii. Eu am preferat s? nu m? opun ?i s? a?tept. Eram sigur? c? odat? ?i odat? via?a ne va aduce iar??i fa?? ?n fa?? ?i vom sim?i din nou cum bat ale noastre inimi, ?n timp ce dou? piepturi se ating.”

  ??ntoarce-te cu noi, Himera! S? mergem acas? ?mpreun? sau cel pu?in ?nso?e?te-ne ?n drumul nostru spre P?durea Rophion. Acolo unde se pare c? se va da b?t?lia final? contra lui Maranam. Am nevoie de tine al?turi. Am nevoie de tine cu noi.”

  ??i o s? m? ai, Boor, dar nu fizic, c?ci eu am decis de mult s? ap?r aceste ?ntinsuri ?i am de gand s?-mi respect jur?mantul atata timp cat inima-mi va bate ?n piept. Dar… de-o fi s? ?nvingem r?ul ?i s? tr?im ?i mai departe, ne putem reg?si, c?ci acum ?tim unde-l putem ?ntalni pe cel?lalt. S? te ?nso?esc ?ns? n-o s-o fac, Boor ?i tu ?tii c? nicicand nu renun? dac? mi-am pus ceva ?n gand.”

  Continuand ?mbr??i?a?i, sc?lda?i ?n lumina slab? a stelelor nop?ii, Boor ?i Himera p?reau doi ?ndr?gosti?i ce abia se g?sir? unul pe altul, de?i dragostea intrase ?n ale lor inimi cu mai bine de patru sute de ani ?n urm?, dar ea continua s? fie la fel de arz?toare ca ?i ?n prima zi.