Un trosnet al unui vreasc c?lcat la ?ntamplare de piciorul titanului Dike r?sun? atat de puternic ?n jur ?n timp ce el ?i restul celor ce se salvaser? din lupta cu Bocetele ?naintau ?ncet prin ceea ce se credea a fi r?m??i?ele ale P?durii fantom? Mortor.

  ?Cu grij?, Dike! Nu cred c?-?i dore?ti s? treze?ti spiritele acestei p?duri,” ?i spuse ?n ?oapt? Island, tot privind ?ngrijorat ?n jur, ?n timp ce ?i el, ca ?i Dike ?i ca ?i restul celor care-i urmau, ?inea strans ?n man? manerul sabiei sale.

  Dar… cu toate c? se a?teptau cu to?ii la un atac surpriz?, p?durea ?n jur era deosebit de lini?tit? ?i niciun sunet straniu sau preocupant nu se auzea. ?ns?… era totul doar o banal? aparen??. Sau poate… pus? bine la cale de cineva.

  ?A?tepta?i!” le spuse Himera, oprindu-se ?n loc ?i privind ?n jur doar cu coada ochiului, ?n timp ce mana ei se duse spre stanga corpului, unde avea la brau un mic cu?it de van?toare.

  La fel f?cur? ?i lupt?toarele Himerei ?i, dup? ce se ?narmar? fiecare cu cate un cu?it similar celui din mana Himerei, se apropiar? de ea ?i, spate la spate, formar? un grup, de parc? ar fi c?utat s? se apere, ?n timp ce ochii lor analizau fiecare creang?, fiecare scorbur?, fiecare trunchi sau arbust ?n care s-ar fi putut ascunde un eventual du?man.

  Solda?ii lui Island ?ns? se privir? mira?i ?i totodat? speria?i, c?ci dup? atacul de ieri al Bocetelor, r?maser? cu un gust extrem de amar ?n gur? ?i cu furnic?turi bine sim?ite pe spate, trecand uneori ?n sudori reci.

  ?Ce e?” ?ntreb? ?n ?oapt? Boor, dup? ce se apropie de a sa so?ie, privind ?i el ?n aceea?i direc?ie ca ?i ea, dar nu putu vedea decat lini?tea p?durii: copaci care p?reau adormi?i, frunze care nu se mi?cau, animale care practic nu respirau de?i se vedeau clar printre frunzele copacilor, printre copaci, ie?ind din scorburi sau ochi ce sclipeau s?lbatic ascun?i ?n spatele arbu?tilor crescu?i ?n voia lor.

  Deodat? se auzi un trosnet de lemn arzand.

  La ?nceput se auzi slab, ca o reverie, ca mai apoi s? se aud? tot mai aproape ?i mai aproape. ?Aten?ie!” strig? Yarnna, una dintre lupt?toarele Himerei ?i, brusc, pe lang? dansa trecu o linie de fl?c?ri fl?mande, ce ajungeau ?n ?n?l?ime pan? la um?rul unei femei de vreo 1.6, f?cand-o pe lupt?toare s? se roteasc? brusc pe c?lcaie, s?rind ?ntr-o parte din calea fl?c?rilor ?i, ajungand astfel ?n bra?ele ?nso?itoarelor ei care se n?pustir? s-o trag? spre ele ca s-o protejeze.

  Fl?c?rile ?ns? trecur? pe lang? Dike, care r?mase locului, la doar o arunc?tur? de bra?, iar c?ldura lor b?tu puternic ?nspre fa?a titanului, f?candu-le s? se mi?te violent ?n spate. Dike ?ns? st?tu locului, privind ?int? la ele ?i, de parc? ar fi c?utat ?i fl?c?rile o ?ntalnire, se oprir? ?n loc ?n fa?a titanului, formand pe a lor suprafa?? o singur? imagine: cea a unui imens lup negru, cuprins de fl?c?ri ?i, de?i ardea ?n mijlocul lor, lupul nu scotea niciun sunet - nici de vaiet, nici nu cerea ?ndurare. Doar la un moment dat lupul se ?ntoarse cu fa?a spre Dike, cand pan? atunci fu v?zut din lateral, dinspre stanga, ?i Dike recunoscu ?n ochii lupului pe cei ai lui Fenrir.

  Un suspin greu ie?i din gura lui Dike, de parc? el ar fi ?inut mult timp ?ntr-?nsul aerul, iar acum, eliberandu-l, ar fi sim?it o mare durere pe suflet. ?ns?… imaginea fu ?ntrerupt? de palma cuiva care-i acoperi ochii. A?a c? Dike-i ?nchise pentru o clip?, ?ncercand s?-?i recapete puterile, iar cand fu iar st?pan pe sine ?i deschise ?i privi pu?in ?n stanga, v?zand chipul Himerei, c?ci ea fusese cea care-i acoperise ochii.

  ?Nu ?i-a spus nimeni c? P?durea Mortor e ?n?el?toare, titane Dike?” ?i spuse Himera cu voce joas?. ?Aici unul poate vedea lucruri care n-au existat nicicand.”

  ?Sau lucruri care s-au ?ntamplat ?n alt? via??,” spuse Lodur, apropiindu-se de ei, iar Himera ?i Dike, precum ?i restul din jur, ?l privir? uimi?i. Pe Lodur ?ns? ale lor priviri ?l l?sar? rece. El se apropie de perdeaua de fl?c?ri ?i, atingand-o, reu?i s?-?i bage mana prin ele ?i, ca prin minune, atinse capul lupului, mangaindu-l.

  De parc? acea mangaiere ar fi fost real?, lupul ?nchise pentru cateva clipe ochii, iar dup? ce Lodur ??i retrase mana, lupul ?ncepu s? dispar? precum cenu?? arzand?, pan? nu m-ai r?mase nimic din el.

  ?Ce-a fost asta?” ?ntreb? mirat Island, apropiindu-se ?i el de Lodur. Cea care-i r?spunse ?ns? la ?ntrebare fu Gaea, ap?rut? de nic?ieri ?n stanga lui:

  ?Imaginea unei alte vie?i. Sufletul lui Fenrir nu e la prima sa via??, iar ?n cea trecut? se pare c? a pierit nu ?n condi?ii prea prielnice pentru el.”

  Dike privi la Ionas care ?ncepu deodat? s? str?luceasc? albastru, de?i se afla ?nc? b?gat ?n teac?. ?S? mergem! P?durea se treze?te din cauza c? noi st?m prea mult ?ntr-un singur loc,” spuse el ?i porni primul.

  Lodur ??i urm? fratele, urmat de Boor, Himera, lupt?toarele ei ?i restul osta?ilor lui Island, care r?mase ?n urm?, p??ind al?turi de Gaea.

  ?Crezi c? Dike a ?tiut despre asta? Despre faptul c? Fenrir tr?ie?te a doua via???”

  ?Nu sunt sigur? de asta, ?ns? sunt sigur? c? Fenrir a ?tiut.”

  Island se opri mirat ?n loc, privind ?int? spre titanid?: ?Fenrir a ?tiut? Vrei s? spui c?…”

  Gaea se opri ?i ea ?n loc, dar nu privi spre Island, ci undeva pe lang? el, dup? ceilal?i: ?…c? spiritul ce tr?ie?te ?n Fenrir e con?tient c? i s-a dat o a doua ?ans? s? repare r?ul care l-a f?cut sau i-a fost f?cut.”

  ?Dar… ceea ce am v?zut e absurd. Ok, eu nu tr?iesc chiar atat de mult pe cat a?i tr?it voi, dar din cate ?tiu un astfel de eveniment n-a avut loc.”

  ?N-a avut loc pe p?mant, Island, dar sunt ?nc? multe alte col?uri necunoscute ?i nedescoperite ?nc? ?n Cosmos ?i se pare c? undeva acolo, ascuns ochilor ?i min?ii noastre, se afl? o alt? lume, iar Fenrir a fost parte a acelei lumi. Se pare c? i-a fost rege. ?ns?… Via?a n-a ?inut cu el ?i nici succesul de a sfar?it cum a sfar?it ?n cele din urm?,” m-ai spuse Gaea ?i-?i continu? drumul dup? ceilal?i.

  Island m-ai st?tu locului cateva clipe. Dup? care o lu? ?i el la picior, c?ci ceea ce spuse Dike despre faptul c? P?durea Mortor se trezea la via?? dac? cineva st?tea prea mult timp ?ntr-un loc, era adev?rat ?i lui cu siguran?? nu-i ardea inima s? dea nas ?n nas cu cine ?tie ce monstru hidos aciuat pe acolo.

  ?n urma titanului ghe?ii, trosnetele se intensificar?, tot mai mult ?i mai mult, iar sunetul lor, care ajunse s? r?sune ?n toat? p?durea, fu auzit ?i de stelele Ursei Minoris care ?ncepur? deodat? s? sclipeasc? mai tare.

  ***

  ?Estompeaz? lumina lui Bayer,” ?i ?opti Himera lui Lodur, cand ei ajunser?, ?n cele din urm?, la marginea unei poiene construit? for?at dup? ce mai mul?i copaci fur? dobora?i la p?mant, iar ?n locul copacilor falnici de alt? dat? nu r?maser? decat cioturi ?i buturugi cam de jum?tate de metru ?n ?n?l?ime.

  Lodur ascult? sfatul Himerei, c?ci ?n?elese c? ea m-ai trecuse candva pe acolo, fie ?i m?car cu puterea min?ii. A?a c? s? asculte de cineva experimentat nu-i era chiar atat de greu titanului, c?ci avea astfel ?ansa s? ?nve?e de la al?ii calit??i umane care lui ?i erau atat de str?ine, c?ci tr?ise doar ?n Cosmos de cand ap?ruse pe lume.

  ?Ascunde-?i s?biile ?i pumnalele,” le d?du ?n grij? Himera lupt?toarelor sale ?i osta?ilor care ?nc? ?ineau cat de strans puteau manerele s?biilor. ?P?durea din aceast? arie a suferit prea mult ?n trecut. Vederea securilor sau sim?irea t?i?urilor poate abate ura lor adunat? de milenii ?n ale lor r?d?cini asupra noastr?.”

  ?Aici ?in s?-?i dau dreptate,” spuse Dike, privind cu aten?ie ?n jur, dup? ce cioc?ni de cateva ori cu buricele degetelor ?n teaca lui Ionas, f?candu-l s?-?i sting? lumina. ?Dar… nu pot ?n?elege ce loc e asta. Pare defri?at de cineva nepriceput sau care pur ?i simplu a vrut s? d?uneze p?durii.”

  ??i ai dreptate. Aici se vede mila lui Ian Gyar pentru poporul s?u. ?nainte de c?derea Noeiei ?i a Poporului Noear, el ?i-a trimis supu?ii s? taie din sufletul naturii, doar pentru a atrage ura acestora fa?? de regin?. De asta Hiamstar, Spiritul de pe atunci al copacilor, nu i-a spus lui Baradar s? se fereasc? de Blestemul lui Moirae. Ei credeau c? Noea a fost de vin? pentru aceste pierderi.”

  Stolen story; please report.

  ??ns?… din cate eu ?tiu, Poporul Noear era ?n strans? leg?tur? cu spiritul copacilor, c?ci ei…,” murmur? Island, dar se ?ntoarse brusc, ca ?i restul de altfel, cand ?n spatele s?u se auzi strig?tul unui soldat care ?i disp?ru de altfel ?n cateva clipe, f?r? ca cineva s? apuce s? vad? ce se ?ntamplase cu el.

  Dup? ce privi cateva clipe ?n jur, cu aten?ie, Gaea-?i duse degetul ar?t?tor al mainii drepte la gur?, f?candu-le celorlal?i semn s? tac?. Apoi, p??i ?nspre osta?i, de unde ea sim?ea c? vine pericolul. Dar… n-apuc? titanida s? fac? nici zece pa?i, cand parte din osta?i fur? brusc ridica?i ?n sus, spanzurand cu capul ?n jos, dar nu se vedea nici franghia ?i nici copacul de care ea era prins?. Apoi, mi?ca?i parc? de o for?? extraordinar? care se rotea ?n cercuri cu o vitez? ame?itoare, solda?ii ?ncepur? s? dispar? de ici ?i de colo, de parc? undeva deasupra lor ar fi fost o macara cu dou? bra?e care apuca solda?ii de picioare, de haine sau de ce apucau ?i-i ridicau ?n sus, supunandu-i pierzaniei.

  ?Ionas, arat?-te!” strig? Gaea ?i sabia brusc se ilumin? ?n albastru, acoperind solda?ii cu faimoasa lui bul?. A?a c?, atunci cand m-ai f?cu o rund?, ?macaraua” lovi brusc ?n perete tare ?i un urlet de durere se auzi str?pungand zarea. Apoi, sc?p?rand de manie, la ca?iva zeci de metri de la marginea bulei, se v?zu conturandu-se un trup uria?, de lemn ?i, curand dup? aceea, dup? ce disp?ru ?i ap?ru a sa siluet?, titanii ?i restul ?l putur? vedea pe vechiul Hiamstar ?n toat? splendoarea lui.

  ?ns? copacul nu m-ai era cel de alt? dat?: era acum complet negru ?i pan? ?i frunzele ?i erau acoperite de cenu?? groas?, f?candu-le s? par? surii. Iar ochii… ochii ce odinioar? sclipir? de bun?tate cand ?i spusese lui Baradar povestea prin?esei Curse, ardeau acum din cauza urii ?i a durerii suferite.

  ?Din nou! A?i venit din nou s? ne parjoli?i trupurile… s? ne scoate?i din r?d?cini ?i s? ne sec?tui?i de serul d?t?tor de via?? care ne-a ?inut falnici timp de milenii. De ce? Cu ce va gre?it vou? natura, oameni ?i titani, de v? rev?rsa?i a voastr? manie asupra noastr??” strig? ?nnebunit Hiamstar.

  Gaea, deloc deranjat? de strig?tul copacului, se ridic? pan? la ?n?l?imea ochilor lui, plutind ?n aer ?i, privindu-l ?int? ?n ochi, sigur? pe sine, ?i spuse: ?fiecare gande?te dup? propria minte!”

  ?Minte? Vrei s? spui c? eu-s atat de mar?av de v? cred capabili de astfel de atrocit??i?” ?uier? Hiamstar printre din?i, aplecandu-se u?or de trunchi.

  ?Altfel n-ai fi atacat suflete nevinovate f?r? a ?ntreba m?car c?rui scop ?i datora?i a noastr? vizit?,” ?i d?du titanida replica.

  ?Mi-am ap?rat copacii doar,” murmur? cu ur? Hiamstar ?i, curand dup? ce el termin? de vorbit, pe trunchiurile copacilor din jur ap?rur? ochi, clipind brusc din genele lor de scoar??. Dar copacii p?reau s? nu ?n?eleag? din ce cauz? Hiamstar era atat de nervos.

  ?Prive?te-i!” ?i ordon? Hiamstar Gaeiei. ?Ace?tia sunt copacii care nu m-ai sunt. Cei pe care i-a?i nimicit dup? bunul plac, ?nainte s? distruge?i de altfel ?i poporul Noear.”

  ?Ai dat ?i tu o man? de ajutor la asta,” spuse Dike, iar asta-l nemul?umi pe Hiamstar, care privi furios la Dike, dar… copacul nu ?tia cine putea fi el. ?i… de?i sim?ea ?n titan o mare putere, n-avea habar de era el real sau doar o iluzie a firii sale moarte.

  ?Cine e?ti tu?” ?ntreb? Hiamstar cu jum?tate de glas.

  ?Dike!”

  ?Gardianul Galaxiei Mon?trilor!” murmur? Hiamstar pentru sine. Apoi scoase un u?or oftat, de parc? s-ar fi lini?tit, ?i lumina ochilor s?i deveni brusc mai bun?. ?ns? doar pentru cateva secunde, c?ci din bul? se auzi zang?nit de s?bii, c?ci mai mul?i solda?i, speria?i de cele ?ntamplate, sc?paser? brusc din maini ale lor s?bii. ?nfuriat la culme, Hiamstar ?ncepu s? loveasc? cu putere ?n peretele bulei cu crengile ce-i serveau drept maini ?i care ap?ruser? de nic?ieri pe al lui trunchi.

  Lupt?toarele Himerei se preg?tir? ?i ele de atac, atingand manerele cu?itelor ascunse sub haine, dar Himera d?du din cap c? nu ?i ele renun?ar? la idee.

  ?Nimeni ?n lumea asta nu face lucruri bune sau rele f?r? un scop sau o recompens?,” se auzi deodat? vocea lui Baradar plutind ?n jur, f?candu-i pe ceilal?i s? priveasc? pretutindeni, dar nu v?zur? pe nimeni venind. Vocea ?ns? continu? s? vorbeasc?, dar de data asta era vocea vechiului Hiamstar: ??i tu cu siguran?? nu e?ti prost, b?iete. Tu doar n-ai tr?it ?ndeajuns pentru a putea distinge binele de r?u.”

  Hiamstar scutur? brusc din cap, de parc? ar fi vrut s?-?i alunge ?ncurcarea ?i apoi privi ?i el ?n jur, dar nu v?zu nici el pe nimeni.

  ??tii c? am tr?it mai mult decat alte creaturi ?n aceast? p?dure ?i c? cunosc fiecare fir de iarb? verde ?i fiecare mu?chi ce cre?te pe ale mele r?d?cini sau ?n jurul meu, c? pot sim?i fiecare parfum al naturii ?i c? iubesc la nebunie fluturii care-mi ating mereu trunchiul ?i crengile cu ale lor minuscule ?i sub?iri aripi, iar asta m? gadil? atat de mult,” se auzi iar??i vocea lui Hiamstar, cel de demult, care-i vorbise lui Baradar ?nainte de noaptea fatal?.

  Anume aceste cuvinte f?cur? copacul s? suspine profund ?i ochii s?i c?p?tar? din nou o sclipire de bun?tate. Apoi, Hiamstar ??i plec? capul, de parc? ar fi regretat al s?u comportament, dar ?l ridic? din nou ?i privi mirat ?n zare, ca ?i ceilal?i de altfel, cand auzi iar??i vocea lui Baradar. Dar de data asta vocea lui Baradar era mai ?n?eleapt?, era vocea Spiritului P?durii, cel care domnise timp de ?apte mii de ani ?n P?durea Rophion: ?Dar, ai sim?it m?car odat?, povara anilor t?i? … ?i mi-ai spus atunci c? da, Hiamstar, c? ai sim?it ?i tu ce ?nseamn? durere, ce ?nseamn? tr?dare, ?i c? uneori nefericirea ne poate fi propriul blestem. ?nc? m-ai crezi asta, Hiamstar?”

  ?S? cred ce?” spuse Hiamstar cu jum?tate de glas, t?r?g?nat, ca un adev?rat b?tran ce se gande?te mult ?nainte de a vorbi.

  ?C? via?a ne e propria povar? ?i c? fiecare r?spunde pentru ale sale fapte dup? merit,” spuse Baradar.

  ?A?a e, b?iete. ?nc? cred asta, c?ci de n-a? fi crezut n-a? fi fost ?nc? aici, sperand ca candva s? ne fie re?ntoars? gloria de alt? dat?.”

  ?Timpul pierdut nu se m-ai ?ntoarce,” ?i silueta lui Baradar fu ?n sfar?it v?zut?, apropiindu-se de ei, printre copaci. ?Ce s-a dus e bun dus, Hiamstar ?i ar trebui s? ne mul?umim cu ce avem, iar dac? nu ne place atunci ar trebui s? lupt?m pentru un viitor mai bun, nu pentru a ?ntoarce timpurile atat de dureroase pentru noi.”

  ?Dar au fost ?i timpuri pl?cute atunci,” spuse Hiamstar cu nostalgie ?n glas. ?A? vrea s? fi putut da timpul ?napoi. Astfel i-a? fi ?ntors la via?? pe confra?ii mei, copacii cei b?trani ?i ?n?elep?i, disp?ru?i din mila spiritelor; a? fi re?ntors la via?? florile parfumate, crescute pe p?mantul de lang? al meu trunchi, veveri?ele juc?u?e, muzican?ii cerului ?i… cate ?i mai cate, Baradar.”

  Baradar trecu mai ?ntai pe lang? Dike, f?r? s?-l priveasc?. Apoi trecu de Island care-i zambi u?or, bucuros s?-l revad?, iar cand trecu pe lang? Boor acesta doar stramb? u?or din nas, c?ci vederea minikinului ?i amintea de timpuri nu prea pl?cute inimii sale, dar… nu era momentul de ceart?. Dar minikinul se opri ?n fa?a cuiva: ?n fa?a Sephirei, ?optindu-i cu blande?e: ?mereu ne revedem ?n sanul p?durilor, Sephir. S? fie vocea timpului?”

  ?Mai degrab? coinciden??, minikine,” ?opti Sephir ?i-i f?cu cu capul spre Hiamstar. ?Mai ?ntai ocup?-te de el. Vorbim noi dup?,” iar Baradar doar d?du u?or din cap, c?ci lui idea de a discuta cu Sephir nu-? de ce ?i suna tentant. ?Poate c? pentru c? era so?ia lupului…?” ?ns?, n-avu timp s? se gandeasc? la asta, c?ci Hiamstar ?ntinse spre Baradar una dintre crengile sale-maini, iar minikinul se urc? pe ea, mergand cu pas sigur pe dansa de parc? ar fi mers pe p?mant tare, ca mai apoi s? se a?eze pe ea, la ?ncheietura crengii, chiar lang? trunchi, de parc? ar fi stat pe um?rul unui uria?.

  ?S? mergem!” ?i spuse el lui Hiamstar.

  ?Unde?” ?ntreb? mirat copacul, ridicandu-?i privirea spre minikin.

  ?S? facem ca?iva pa?i ?i s? ne dezmor?im m?dularele, c?ci de prea mult? vreme e?ti captiv ?n interiorul propriilor convingeri.”

  Vocea sigur? a minikinului ?l f?cu pe Hiamstar s? ofteze greoi. Dup? care, Hiamstar ridic? ?n sus un picior, sco?andu-?i din p?mant parte din r?d?cini. Apoi scoase ?i cel?lalt picior, de asemenea cu r?d?cini adanci ce-i serveau ?i pe post de degete, dup? care se ?nturn? spre dreapta ?i, cu pas greoi, se porni ?n dep?rtare.

  ?n urma lor, Ionas retrase bula ?i-?i estomp? lumina, la comanda lui Dike, care le spuse ?i celorlal?i cu jum?tate de glas: ?facem un mic popas pan? Hiamstar ?i Baradar se vor ?ntoarce ?i, nimeni s? nu fac? mi?c?ri bru?te. De?i p?durea asta e moart?, nu e disp?rut? ?i a ei putere, care ne poate r?ni pe to?i, ?n cele din urm?.” Dup? care titanul f?cu ca?iva pa?i ?i se a?ez? lang? trunchiul unui imens copac, a c?rui scoar?? b?tea mai mult spre maro ?nchis decat spre negru, semn c? sc?pase din acel foc doar u?or parjolit, dar totu?i pierise ?i el, ?n cele din urm? sub povara anilor.

  Solda?ii ?i urmar? exemplul ?i fiecare se a?ez? care ?i pe unde apuc?, ?ncercand s? par? cat mai chitic posibil, c?ci de?i fuseser? ?nv??a?i de Island s? lupte ?i o f?ceau cu mare curaj, totu?i ?ntamplarea cu Bocetele ?i cele ?ntamplate ?n aceast? p?dure, ?i dep??eau.

  Lodur ?i f?cu semn Gaeiei s? se apropie ?i ea cobor? din ?nalturi, acolo unde st?tuse plutind ?n aer ?i dup? plecarea lui Baradar ?i Hiamstar. Apoi, cei doi titani, se pornir? mergand al?turi spre poiana format? din trunchiuri, de parc? ar fi vrut s?-?i spun? unul altuia o tain?.

  Himera ?i lupt?toarele ei se uitar? unele la altele. Dar… neg?sind altceva mai bun de f?cut, se a?ezar? ?i ele lang? trunchiurile copacilor ?i a?teptar? ?n t?cere ce va urma.

  ?Crezi c? P?durea va asculta de Baradar?” ?ntreb? Himera ?n ?oapt?.

  ?De?i nu am eu la suflet piticul ?sta, trebuie s?-i fiu recunosc?tor totu?i pentru salvarea Sephirei din ghearele lui Ian Gyar. A?a c?… ?l cred capabil s? ?mbuneze inima lui Hiamstar. A?a… ca de la spirit al p?durii la un alt spirit al p?durii.”

  Deodat? Sephir rase zglobiu, f?candu-i pe ceilal?i s-o priveasc? uimi?i, cand unul dintre copacii de care ea nu se afla prea departe, se aplec? u?or spre ea ?i-i d?du o ghind?. ?Dar… eu nu m? hr?nesc cu ele, bunule copac ?n?elept. Mai bine i-ai da-o unei veveri?e. Ea va ?ti mai bine ce s? fac? cu ea.”

  ?Le-am dat ?i lor, dar… mi-i atat de dor s? m? ?mpart ?i cu sufletele vii,” rosti melancolic copacul, tot insistand ca Sephir s? ia ghinda. Fata ?ns? ezita.

  ?Ia-o, Sephir,” auzi ea glasul telepatic al lui Island. ?F?-i o bucurie, c?ci e singura care i-a m-ai r?mas acum.” ?i Sephir ?l ascult?, lu? ghinda din mana copacului, se ?nchin? apoi u?or spre el, mul?umindu-i pentru dar, dup? care b?g? ghinda ?n san.

  Copacul clipi fericit: eh, ?n sfar?it se ?mp?r?ise el ?i cu lumea celor vii, dar… ce era mai important: ?i pl?cuse fata.”